Cea mai frecventa forma de tahicardie supraventriculara este fibrilatia atriala.

Tahicardia supraventriculara consta

intr-un ritm accelerat al batailor inimii ce provine de la atrii (inima are 4 camere: doua atrii si doi ventriculi), acest
lucru putand fi dedus si din denumirea afectiunii (supraventricular inseamna mai sus de ventriculi, adica atrii, tahi
inseamna rapid, iar cardie inseamna inima).
In mod normal, ritmul si frecventa cardiaca sunt minutios controlate de un sistem de conducere electrica. In
tahicardia supraventriculara bataile inimii accelerate sunt declansate de tulburari ale initierii sau transmiterii
impulsurilor electrice ce determina contractiile inimii. In mod uzual, frecventa cardiaca in timpul episoadelor de
tahicardie supraventriculara sunt situate intre 150 si 200 de batai pe minut, ocazional chiar peste 300 pe minut.
Dupa o perioada de timp, inima revine la o frecventa cardiaca normala (de la 60 pana la 100 de batai pe minut),
spontan sau consecutiv tratamentului.Alte denumiri sinonime cu tahicardia supraventriculara sunt "tahicardia
supraventriculara paroxistica" sau "tahicardia atriala paroxistica".