Recidiva in dreptul penal roman

Definitia recidivei
Dupa unii autori, recidiva vine de la re si cadere, insa arata ca acest cuvant
nu este de origine latina. Alti autori considera ca denumirea de recidiva vine de la
verbul latin recid-ere. Oricare ar fi originea cuvantului, autorii arata ca notiunea
de revidiva inseamna a cadea din nou subintelegandu-se in infractiune. Cu alte
cuvinte, asa cum se exprima alti autori recidiva este recaderea in criminalitate
(infractiune).
Profesorul Traian Pop, precizeaza ca prin recidiva in sensul cel mai larg
si in general intelegem recaderea in criminalitate dupa o condamnare
anterioara.
In legea penala in vigoare in tara noastra, nu se da o definitie generala a
recidivei, ci definitiile diferitelor modalitati ale recidivei.
Cu toate acestea, in teoria Dreptului penal, recidiva a fost definita in
general sub diferite forme. Profesorul Buzea arata ca recidiva consta in situatia
juridica exceptionala, a unui infractor, care, dupa ce savarseste una sau mai
multe infractiuni pentru care nu este condamnat definitiv, si, uneori a, executat
pedeapsa, mai comite o noua infractiune.
Starea de recidiva poate fi definita ca: starea sau situatia in care se afla
infractorul care a savarsit una sau mai multe infractiuni de o anumita gravitate,
dupa condamnarea penala definitiva, stare ce face sa se nasca prezumtia de
perseverare a infractorului pe calea activitatii antisociale si poate atrage de accea,
o agravare a pedepsei pentru infractiunile savarsite in aceasta stare.
Sau recidiva este o situatie juridica care consta in aceea ca un infractor,
dupa ce a savarsit una sau mai multe infractiuni pentru care a fost condamnat la
una sau mai multe pedepse private de libertate, comite o noua infractiune dupa
ramanerea definitiva a hotararii, in timpul executarii, dupa executarea, gratierea
sau prescriptia pedepsei.
Profesorul Oancea, avand in vedere diferitele forme de recidiva, din
acestea deduce ca, recidiva, ca notiune generala, consta in aceea ca, dupa o

condamnare definitiva sau dupa executarea unei pedepse pentru o nfractiune,

aceeasi perosana savarseste din nou o infractiune.
Asadar, recidiva a fost definita in general, ca fiind situatia in care dupa o
candamnare definitiva, la o pedeapsa cu inchisoarea executata sau nu, cel
condamnat savarseste din nou o infractiune.
Recidiva, potrivit Codului penal la data intrarii sale in vigoare, avea o sfera
larga de cuprindere a unor situatii multiple de pluritate infractionala. Astfel, in ce
priveste primul termen al recidivei era suficient o candamnare la o pedeapsa cu
inchisoarea mai mare de 6 luni pentru orice infractiune indiferent de forma
vinovatiei cu care a fost comisa, iar in legatura cu cel de-al doilea termen al
recidivei era suficienta savarsirea unei infractiuni indiferent de cuantumul
pedepsei prevazut de lege si de forma de vinovatie cu care a fost savarsita.
Prin modificarile aduse Codului penal, recidiva a primit o strctura noua in
ce priveste ambii termeni.
Articolul 37 alin. 1 Cod penal a fost modificat atat in ceea ce priveste
recidiva postcondamnatorie, recidiva posteexecutorie, cat si asa-zisa, mica
recidiva. In toate cele trei cazuri, textul modificat prevede ca, pentru a exista
recidiva, savarsirea din nou a unei infractiuni trebuie sa fie cu intentie, iar legea
sa prevada pentru acea infractiune pedeapsa inchisorii mai mare de un an.
Asadar, o prima modificare consta in restrangerea infractiunilor care pot
alcatui termenii recidivei numai la faptele intentionate.
cealalta modificare dupa prima condamnare trebuie sa priveasca o
pedeapsa privata de libertate mai mare de 6 luni prevede ca si a doua
infractiune trebuie sa prezinte un anumit grad de pericol social impunand
conditia ca pedeapsa prevazuta de lege pentru cea de-a doua fapta sa fie
inchisoarea mai mare de un an.
Pornind de la modificarile survenite prin Legea nr. 6/1973, in literatura de
specialitate, recidiva a fost definita astfel :Exista recidiva cand dupa o
condamnare definitiva la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, sau cel putin 3
condamnari sub 6 luni, executate sau nu, condamnatul savarseste din nou o
infractiune cu intentie, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare
de un an.
2

Recidiva exista cand aceeasi persoana a savarsit una sau mai multe
infractiuni intentionate, sanctionate de lege cu inchisoarea mai mare de un an,
singura, fie alternativ cu amenda dupa ce a fost condamnata definitiv pentru o
alta infactiune la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, sau cel putin 3
condamanari de 6 luni sau mai mici, ori dupa executarea unor asemenea
pedepse.
Sau recidiva exista atunci cand dupa condamnarea definitiva la pedeapsa
inchisorii mai mare de 6 luni (sau cel putin la 3 condamanari de 6 luni cu
inchisoarea) dupa executarea sau inlaturarea executarii unei atare condamnari,
cel condamnat savarseste din nou, la un anumit interval de timp, o infractiune
determinata de o gravitate determinata, iar nici un impediment legal nu exclude
retinerea starii de recidiva.
Sintetizand cele de mai sus si extragand elemente comune si generale ale
formelor de recidiva reglementate prin art. 37 lit. a-c Cod penal incercam sa
definim recidiva, ca forma a pluritatii de infractiuni, ca fiind starea sau situatia
juridica in care se afla un inculpat care dupa ce a fost condamnat printr-o
hotarare ramasa definitiva la o pedeapsa cu inchisoarea de o anumita durata,
executata sau nu, savarseste ulterior chiar si numai o singura infractiune in
anumite conditii precizate de legea penala.
Recidiv exist n urmtoarele cazuri:
a) cnd dup rmnerea definitiv a unei hotrri de condamnare la pedeapsa
nchisorii mai mari de 6 luni, cel condamnat svrete din nou o infraciune cu
intenie, nainte de nceperea executrii pedepsei, n timpul executrii acesteia
sau n stare de evadare, iar pedeapsa prevzut de lege pentru a doua infraciune
este nchisoarea mai mare de un an;
b) cnd dup executarea unei pedepse cu nchisoare mai mare de 6 luni, dup
graierea total sau a restului de pedeaps, ori dup mplinirea termenului de
prescripie a executrii unei asemenea pedepse, cel condamnat svrete din
nou o infraciune cu intenie pentru care legea prevede pedeapsa nchisorii mai
mare de un an;
c) cnd dup condamnarea la cel puin trei pedepse cu nchisoare pn la 6 luni
sau dup executare, dup graierea total sau a restului de pedeaps, ori dup
3

prescrierea executrii a cel puin trei asemenea pedepse, cel condamnat

svrete din nou o infraciune cu intenie pentru care legea penal prevede
pedeapsa nchisorii mai mare de un an.
Exist recidiv i n cazurile n care una dintre pedepsele prevzute la
alin.1 este deteniunea pe via.
Pentru stabilirea strii de recidiv n cazurile prevzute n al. 1 lit. a) i b)
i al. 2, se poate ine seama i de hotrrea de condamnare pronunat n
strintate, pentru o fapt prevzut i de legea romn, dac hotrrea de
condamnare a fost recunoscut potrivit dispoziiilor legii.
Pornind de la reglementrile n vigoare recidiva poate fi definit ca o
form a pluralitii de infraciuni care exist cnd dup o condamnare definitiv
la pedeapsa deteniunii pe via sau la pedeapsa nchisorii mai mare de 6 luni ori
dup cel puin trei condamnri la pedeapsa nchisorii de pn la 6 luni,
neexecutate sau n cazul n care condamnarea vizeaz pedeapsa nchisorii chiar
dup executarea acesteia, condamnatul svrete din nou o infraciune cu
intenie (ntr-un anumit timp determinat), pentru care legea prevede pedeapsa
deteniunii pe via ori pedeapsa nchisorii mai mare de un an.
Termenii recidivei
Prin termeni ai recidivei se neleg, n general, elementele constitutive ale
strii de recidiv (structura recidivei) i care au un rol important n
reglementarea juridic a recidivei. Aceste elemente sunt:
* o condamnare definitiv la pedeapsa nchisorii de o anumit durat
(peste 6 luni sau 3 condamnri de pn la 6 luni) precum i deteniunea pe via;
* svrirea din nou a unei infraciuni intenionate de o anumit gravitate
dup o condamnare definitiv.
Condiii de existen ale recidivei
Din normele penale n vigoare rezult urmtoarele condiii generale
necesare pentru a se realiza starea de recidiv:
A. Existena unei condamnri definitive.
Hotrrea de condamnare trebuie s aib caracter definitiv i s priveasc
pedeapsa nchisorii mai mare de 6 luni sau cel puin trei condamnri pn la 6
luni sau de 6 luni, pronunate pentru infraciuni intenionate, precum i
4

condamnarea la pedeapsa deteniunii pe via. Condamnarea trebuie s priveasc

o fapt intenionat, dar poate s aib ca obiect i o fapt praeterintenionat, ea
poate fi pronunat pentru o fapt consumat sau o tentativ pedepsibil ori
pentru una din formele de participaie prevzute de lege (coautor, instigare,
complicitate).
O hotrre de condamnare la pedeapsa nchisorii de 6 luni sau sub 6 luni,
ori la pedeapsa cu amenda, nu poate genera recidiva. De asemenea, nu exist
stare de recidiv dac noua infraciune s-a svrit dup ce hotrrea definitiv a
fost casat n urma recursului cu trimitere pentru o n ou judecare i nainte ca
noua hotrre definitiv s se fi pronunat n acea cauz. Recidiva nu subzist
nici n cazul n care dup pronunarea unei hotrri definitive de condamnare
persoana svrete o nou infraciune, ns ulterior, hotrrea definitiv este
desfiinat printr-o cale extraordinar de atac (recurs n anulare, revizuire,
contestaie n anulare).
B. Svrirea unei noi infraciuni.
Starea de recidiv presupune ca dup condamnarea definitiv (indiferent
dac s-a executat ori nu pedeapsa) fptuitorul s svreasc o nou infraciune.
Condamnarea anterioar constituie doar o premis de care depinde existena
recidivei, lsnd deschis posibilitatea apariiei sale. Ea se nate ns numai cu
svrirea celei de-a doua infraciuni care formeaz cel de-al doilea termen al su.
A doua infraciune poate s constea ntr-o fapt consumat, o tentativ
pedepsibil sau ntr-un act de participaie la o fapt prevzut de legea penal.
Condiia este ca infraciunea svrit dup condamnarea definitiv, s fie o fapt
intenionat (poate fi i praeterintenionat), iar legea s prevad pentru ea
pedeapsa nchisorii mai mare de 1 an. Nu intereseaz pedeapsa pronunat de
instan ci aceea prevzut n norma de incriminare. Acest al doilea termen poate
s constea ntr-o singur infraciune sau n mai multe infraciuni concurente,
fiecare infraciune concurent constituind al 2-lea termen al recidivei.
C. Condamnarea anterioar i noua infraciune s priveasc acelai
fptuitor.
Recidiva, ca form a pluralitii de infraciuni presupune, ca cei doi
termeni s fie realizai de acelai fptuitor. Fptuitorul, n raport cu cei doi
5

termeni, poate fi autor sau coautor n svrirea unei infraciuni i instigator sau
complice n comiterea alteia, cu condiia ca n toate aceste situaii s se realizeze
prevederile legii att n ce privete prima condamnare, ct i noua infraciune
comis.,
Se exclud din categoria subiecilor recidiviti minorii care au suferit o
condamnare la pedeapsa nchisorii mai mare de 6 luni, pronunat pentru o
infraciune svrit n perioada minoritii, dup care svresc din nou o
infraciune, n perioada minoritii sau dup ce au devenit majori. Aceast form
de pluralitate realizat nu se ncadreaz n recidiv.
Condamnri care nu atrag starea de recidiv.
Art. 38 din Codul penal prevede:
La stabilirea strii de recidiv nu se ine seama de hotrrile de
condamnare privitoare la:
a) infraciunile svrite n timpul minoritii;
b) infraciunile svrite din culp;
c) infraciunile amnistiate;
d) faptele care nu mai sunt prevzute ca infraciuni de legea penal.
De asemenea, nu se ine seama de condamnrile pentru care a intervenit
reabilitarea, sau n privina crora s-a mplinit termenul de reabilitare.
Formele recidivei
a) Recidiva postcondamnatorie (denumit n literatura veche i formal
sau fictiv) exist atunci cnd cea de-a doua infraciune se svrete nainte de
executarea primei condamnri, n timpul executrii acesteia ori n stare de
evadare.
b) Recidiva postexecutorie (denumit n literatura veche i real) se
realizeaz cnd a doua infraciune se svrete dup executarea primei
condamnri, dup graierea sau prescripia executrii pedepsei cuprins n
aceasta. Recidiva postexecutorie pune n eviden o periculozitate social sporit
a persoanei.
c) Recidiva mare se caracterizeaz prin aceea c primul termen este
alctuit dintr-o condamnare la pedeapsa nchisorii care trebuie s depeasc o
anumit limit prevzut de lege (mai mare de 6 luni).
6

d) Recidiva mic exist n cazul n care primul termen este alctuit dintrun numr de condamnri, indicat de lege (3 condamnri), privitoare la pedeapsa
nchisorii sub limita de la care ncepe recidiva mare (sub 6 luni sau de 6 luni). De
ex: recidiva mic exist atunci cnd dup trei condamnri definitive la pedeapsa
nchisorii de 6 luni sau sub 6 luni cel condamnat svrete o nou infraciune.
e) Recidiva temporar impune ca noua infraciune s se comit ntr-un
anumit interval de timp de la pronunarea sau executarea primei condamnri.
f) Recidiva perpetu sau permanent se caracterizeaz prin aceea c cea
de-a doua infraciune se poate comite oricnd la un interval orict de mare de la
prima condamnare.
g) Recidiva cu efect unic exist cnd repetarea recidivei nu agraveaz legal
rspunderea penal a fptuitorului. Orict s-ar repeta starea de recidiv,
fptuitorul va fi sancionat n aceleai limite legale de pedeaps.
h) Recidiva cu efect progresiv se caracterizeaz prin prevederea n lege a
unui regim ce const n agravarea pedepsei cu fiecare nou recidiv sau n caz de
repetare a strii de recidiv.
i) Recidiva cu regim sancionator uniform presupune acelai regim de
sancionare pentru toate formele recidivei.
j) Recidiva cu regim de sancionare difereniat implic un regim de
sancionare diferit pentru formele recidivei.
k) Recidiva general nu cere o asemnare ntre infraciunile reunite n
persoana aceluiai fptuitor, ele fiind de natur diferit.
l) Recidiva special impune cerina ca cei doi termeni s fie de acelai gen,
de aceeai natur.
m) Recidiva teritorial (naional) este atunci cnd prima condamnare
este pronunat de o instan naional (de instana romn).
n) Recidiva internaional este atunci cnd poate constitui termen al su i
o condamnare pronunat n strintate (de o instan strin).
o) Recidiva absolut este atunci cnd pentru existena sa nu se impune o
anumit gravitate primei condamnri.

p) Recidiva relativ este atunci cnd pedeapsa primei condamnri este de

o anumit gravitate (prima condamnare s priveasc pedeapsa nchisorii mai
mare de 6 luni).
Reglementarea recidivei n legea penal romn
1. Recidiva postcondamnatorie (recidiva mare) exist atunci cnd dup
rmnerea definitiv a unei hotrri de condamnare la pedeapsa nchisorii mai
mari de 6 luni, cel condamnat svrete din nou o infraciune cu intenie, nainte
de nceperea executrii pedepsei, n timpul executrii acesteia sau n stare de
evadare, iar pedeapsa prevzut de lege pentru a doua infraciune este
nchisoarea mai mare de un an.
Condiii de existen ale recidivei:
- s existe o hotrre de condamnare definitiv la pedeapsa deteniunii pe
via sau la pedeapsa nchisorii mai mare de 6 luni. O hotrre de condamnare
privind o pedeaps cu nchisoarea de 6 luni sau amend nu poate constitui prim
termen al recidivei .
- infraciunea pentru care s-a pronunat condamnarea s fie intenionat
sau praeterintenionat.
- pentru hotrrea definitiv de condamnare la pedeapsa nchisorii mai
mare de 6 luni s nu fie incident vreuna din cauzele prevzute n art. 38 Cod
penal, care nltur starea de recidiv.
- s se svreasc o nou infraciune intenionat, pentru care legea
prevede pedeapsa nchisorii mai mare 1an. Se are n vedere pedeapsa prevzut
de lege i nu aceea pronunat de instan. Dac pedeapsa este de un an sau mai
mic nu se reine recidiva.
- infraciunea trebuie s se svreasc n urmtoarele momente :
* nainte de nceperea executrii cnd pedeapsa nu a fost
pus n executare sau cnd condamnatul s-a sustras de la executare, ori a obinut
amnarea executrii pedepsei ( cnd condamnatul sufer de o boal care l pune
n imposibilitatea de a executa pedeapsa; condamnata este gravid sau are un
copil mai mic de 1 an; executarea imediat a pedepsei ar avea consecine grave
pentru condamnat, familie sau unitatea care lucreaz);
* n timpul executrii;
8

* n stare de evadare.
- condamnarea anterioar i noua infraciune s priveasc
acelai fptuitor.
2. Recidiva postexecutorie (recidiva mare) exist cnd, dup executarea
unei pedepse cu nchisoarea mai mare de 6 luni, dup graierea total sau a
restului de pedeaps ori dup mplinirea termenului de prescripie a executrii
pedepsei, cel condamnat svrete din nou o infraciune cu intenie, pentru care
legea prevede pedeapsa nchisorii mai mare de 1 an (sau a deteniunii pe via).
Ceea ce caracterizeaz aceast form este faptul c primul termen const ntr-o
condamnare executat sau considerat ca executat. Pedeapsa se consider
executat n cazul n care a intervenit graierea (total sau a restului de pedeaps)
ori s-a mplinit termenul de prescripie a executrii pedepsei.
Condiii de existen:
- pedeapsa care constituie obiectul primei condamnri trebuie s fie
executat, graiat sau prescris, dup care cel condamnat s svreasc o nou
infraciune;
- cea de-a doua infraciune se poate comite dup executarea primei
pedepse ce formeaz obiectul primei condamnri;
- se mai realizeaz atunci cnd fapta se comite dup mplinirea termenului
de prescripie a executrii pedepsei;
- svrirea unei noi infraciuni intenionate pentru care legea prevede
pedeapsa nchisorii mai mare de 1 an;
- att prima condamnare ct i a doua infraciune s priveasc acelai
fptuitor.
3. Recidiva mic (postcondamnatorie i postexecutorie) exist atunci cnd
dup condamnarea la cel puin trei pedepse cu nchisoare pn la 6 luni sau de 6
luni sau dup executarea, dup graierea total sau a restului de pedeaps ori
dup prescrierea executrii a cel puin 3 asemenea pedepse, cel condamnat
svrete din nou o infraciune, cu intenie, pentru care legea prevede pedeapsa
nchisorii mai mare de 1 an.
Condiii de existen:
9

- s existe cel puin 3 condamnri definitive la pedeapsa nchisorii sub 6

luni sau de 6 luni. Dac cele 3 condamnri nu au fost executate, mica recidiv
este postcondamnatorie, iar dac pedepsele s-au executat ori s-au stins n alt mod
recidiva mic este postexecutorie.
-

se

svreasc

nou

infraciune

intenionat

(sau

praeterintenionat) pentru care legea prevede pedeapsa nchisorii mai mare de 1

an.
- att prima condamnare ct i a doua infraciune s priveasc acelai
fptuitor.
Recidiva mic este teritorial ntruct condamnrile trebuie s fie
pronunate de instanele romne. Recidiva mare poate fi i internaional, n
sensul c la stabilirea strii de recidiv se poate ine seama i de o condamnare
pronunat n strintate mai mare de 6 luni. Recidiva mic este general, n
sensul c nu se cere o asemnare ntre termenii recidivei.
4. Recidiva internaional se caracterizeaz prin aceea c prima
condamnare este pronunat de o instan strin.
Condiiile de existen sunt:
- hotrrea e condamnare pronunat de instana strin trebuie s
priveasc o fapt prevzut i de legea penal romn;
- hotrrea de condamnare trebuie recunoscut de o instan romn;
- recidiva internaional este admis numai pentru marea recidiv, deci
condamnarea pronunat n strintate s aib ca obiect o pedeaps cu
nchisoarea mai mare de 6 luni, sau pedeapsa deteniunii pe via;
- recidiva internaional are caracter facultativ.
Pedeapsa n caz de recidiv.
Art. 39 din Codul penal dispune:
n cazul recidivei prevzute n art. 37 al. 1 lit. a), pedeapsa stabilit
pentru infraciunea svrit ulterior i pedeapsa aplicat pentru infraciunea
anterioar se contopesc potrivit dispoziiilor art. 34 i 35. Sporul prevzut n art.
34 al. 1 lit. b) se poate mri pn la 7 ani.

10

Dac pedeapsa anterioar a fost executat n parte, contopirea se face ntre

pedeapsa ce a mai rmas de executat i pedeapsa aplicat pentru infraciunea
svrit ulterior.
n cazul svririi unei infraciuni dup evadare, prin pedeapsa anterioar
se nelege pedeapsa care se execut, cumulat cu pedeapsa aplicat pentru
evadare.
n cazul recidivei prevzute n art. 37 al. 1 lit. b) se poate aplica o pedeaps
pn la maximul special. Dac maximul special este nendestultor, n cazul
nchisorii se poate aduga un spor pn la 10 ani, iar n cazul amenzii se poate
aplica un spor de cel mult dou treimi din maximul special.
n cazul recidivei prevzute n art. 37 lit. c, se aplic n mod corespunztor
dispoziiile din alineatele precedente.
Dac dup rmnerea definitiv a hotrrii de condamnare i mai nainte
ca pedeapsa s fi fost executat sau considerat ca executat, se descoper c cel
condamnat se afl n stare de recidiv, instana aplic dispoziiile din al. 1. n
cazul recidivei prevzute n art. 37 lit. a i dispoziiile din al. 4 n cazul recidivei
prevzute n art. 37 lit. b.
Dispoziiile alineatului precedent se aplic i n cazul n care condamnarea
la pedeapsa deteniunii pe via a fost comutat sau nlocuit cu pedeapsa
nchisorii.
1) Sancionarea recidivei postcondamnatorii.
n

cazul

recidivei

postcondamnatorii

pedeapsa

stabilit

pentru

infraciunea svrit ulterior i pedeapsa aplicat pentru infraciunea anterioar

se contopesc dup regulile privitoare la concursul de infraciuni prevzut de art.
34 i 35 din Codul penal. Sporul care se poate aduga la maximul special al
pedepsei nchisorii n cazul recidivei postcondamnatorii este de pn la 7 ani.
Dac ns pedeapsa anterioar a fost executat n parte, contopirea se face ntre
pedeapsa ce a mai rmas de executat i pedeapsa aplicat pentru infraciunea
svrit ulterior.
2) Sancionarea recidivei postexecutorii.
Sancionarea recidivei postexecutorii formeaz obiectul dispoziiilor
nscrise n art. 39 al. 4 din Codul penal, potrivit cruia n cazul recidivei
11

prevzute de art. 37 lit. b, se poate aplica o pedeaps pn la maximul special.

Dac maximul special este nendestultor, n cazul nchisorii se poate aduga un
spor de pn la 10 ani, iar n cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult
dou treimi din maximul special.
3) Sancionarea micii recidive.
n funcie de forma recidivei mici se va aplica regimul de sancionare
prevzut n art. 39 alin. 1 pentru recidiva mic postcondamnatorie i cel prevzut
n art. 39 alin. 4 pentru recidiva mic postexecutorie.
Descoperirea ulterioar a strii de recidiv.
n art. 39 alin. 6 din Codul penal se prevede recalcularea pedepsei cnd o
persoan a fost condamnat definitiv i se descoper ulterior starea d recidiv.
Dac dup rmnerea definitiv a hotrrii de condamnare i mai nainte ca
pedeapsa s fi fost executat sau considerat ca executat se descoper c cel
condamnat se afl n stare de recidiv, instana aplic dispoziiile de sancionare
ale recidivei postcondamnatorii sau postexecutorii, dup caz. Dac starea de
recidiv se descoper ulterior executrii pedepsei, dispoziiile de recalculare din
art. 39 alin. 6 devin inoperabile. Dispoziiile privind recalcularea pedepsei, ca
urmare a descoperirii ulterioare a strii de recidiv sunt aplicabile i n cazul
comutrii pedepsei deteniunii pe via n pedeapsa nchisorii. Dac vin n
concurs circumstanele agravante generale, se va ine seama, mai nti, la
stabilirea pedepsei de circumstanele agravante i apoi de starea de recidiv. n
cazul n care exist concurs ntre circumstanele atenuante i starea de recidiv,
pedeapsa se fixeaz ntre limita minim la care se poate ajunge potrivit art. 76 din
Codul penal, care prevede modul de reducere a pedepsei i maximul special al
infraciunii, iar dac nu este ndestultoare se mai poate aduga sporul prevzut
de art. 39 din Codul penal.
Infractiuni savarsite in timpul minoritatii (art. 38 lit. a Cod
penal)
Spre deosebire de Codul penal anterior, care in forma lui initiala facea
deosebire intre minoritatea civila si cea penala, actualul Cod penal ia in
considerare minoritatea stabilita de legea civila. Potrivit art. 8 din decretul nr.
31/1954, o persoana devine majora la implinirea varstei de 18 ani; ca atare,
12

faptuitorul care a comis o infractiune intre 14-16 ani (dovedindu-se ca a lucrat cu

discernamant), sau intre 16 si 18 ani, nu poate fi considerat recidivist, daca dupa
condamanare sau executatrea pedepsei stabilite pentru acea infractiune
savarseste din nou o alta infractiune.
O astfel de dispozitie apare ca o protectie a minorului de a fi degrevat
pentru viitor de consecintele unor fapte savarsite in timpul minoritatii, cand
personalitatea lui era in formare, cand unele intamplari nefericite l-au condus la
savarsirea infractiunii. Aceasta dispozitie este in prezent lipsita de obiect, fiindca
potrivit prevederilor Decretului nr. 218/1977 minorii nu pot fi condamnati la
pedeapsa inchisorii si deci nu exista hotarari de condamnare privind infractiuni
savarsite de acestia care sa poata constitui primul termen al recidivei.
Nu este locul sa ne ocupam aici, dar trebuie aratat ca, adoptarea
Decretului asa zis provizoriu, nr.218/1977, a constituit un regim sanctionator
absurd in raport cu infractorii minori, rapind instantelor posibilitatea de a-i
trimite la inchisoare chiar daca au comis fapte deosebit de grave. In prezent
instantele cheamate sa apere societatea sunt practic dezarmate fata de infractorii
minori, desi tocmai in randurile lor creste vertigios numarul infractiunilor de
violenta grava, deoarece conform art. 2 si 3 din dectret, le se pot aplica numai
masuri educative, cel mult internarea intr-o scoala speciala de munca si reducere
pe 5 ani, tratament radical deosebit de cel aplicat coautorilor care au depasit
varsta de 18 ani fie numai cu o zi, acestia fiind posibili de a fi condamnati la ani
multi de inchisoare. Acest regim absurd de sanctionare a exclus coexistenta
Decretului nr. 218/1977 cu prevederile din Codul penal privind pe minori, pe
considerentul ca ele ar fi fost scoase din vigoare intr-un mod implicit, desi o
aemenea abrogare nu poate fi operata nici explicit printr-un decret provizoriu. De
aceea suntem indreptatiti sa apreciem ca se impune de urgenta abrogarea
Decretului nr. 218/1977 si reintroducerea regimului sanctionator corespunzator
reglementarilor din Codul penal, privind pe minori, chiar si in lipsa unei
interventii legislative.
O intrebare se poate pune, insa, daca dispozitiile art. 38 alin. 1 Cod penal,
sunt aplicabile si atunci cand activitatea infractionala a fost inceputa in timpul
13

minoritatii, iar ultimul act infractional a fost comis la o data cand faptuitorul a
devenit major (in cajul infractiunilor continuate sau continue).
In doctrina, inainte de aparitia Decretului nr. 218/1977, intr-o prima
opinie s-a sustinut ca, in astfel de situatii, determinant este momentul inceperii si
nu momentul incetarii activittii infractionale.
S-a exprimat si parerea, la care ne aliem, ca in cazul in care activitatea
infractionala se realizeaza si dupa ce faptasul a atins varsta majoratului, starea de
recidica nu mai este exclusa, intrucat asemenea infractiuni se considera savarsite
in momentul incetarii activitatii profesionale si nu in momentul cand ea a
inceput. Ca atare, daca activitatea infractionala a subiectului minor, continua si
dupa implinirea varstei majoratului, va raspunde pentru infractiunea continuata
potrivit prevederilor privind raspunderea penala a persoanelor majore, iar
pedeapsa pronuntata va putea constitui primul termen al recidivei, in masura in
care sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute de art. 37 Cod penal.
Si practica judiciara s-a pronuntat in sensul ca, daca un minor a comis
unele actiuni ale infractiunii continuate si dupa varsta de 18 ani, va raspunde
pentru infractiunea continuata, potrivit prevederilor referitoare la raspunderea
penala a persoanelor majore.
In situatia in care la data savarsirii infractiunii, o inculpata nu implinise
varsta de 18 ani, sunt aplicabile dispozitiile Decretului nr. 218/1977. chiar in cazul
in care, fiind casatorita, ea avea potrivit art. 8 din Decretul nr. 31/1954 statutul de
persoana majora, intrucat prin casatorie a dobandit numai capacitatea deplina de
exercitiu a drepturilor civile.
Daca faptuitorul, in perioada cand era minor a savarsit o infractiune,
contra vietii (omor) care de regula se comite printr-un singur act de executare,
stabilirea raspunderii penale se va face potrivit prevederilor din Decretul nr.
218/1977, chiar si atunci cand infractiunea s-a consumat prin producerea
rezultatului letal, dupa ce el a devenit major.
Infractiunile savarsite din culpa (Art. 38 lit. a Cod penal)
Aceasta dispozitie a fost introdusa prin Legea nr. 6/1973, care include,
intre condamnarile de care nu se tine seama la stabilirea starii de recidiva, cele
referitoare la infractiunile savarsite din culpa. Noul text are deci in vedere primul
14

termen al recidivei care nu va putea fi constituit niciodata dintr-o condamnare,

indiferent de cuantumul ei, pentru o infractiune savarsita din culpa. Prin urmare,
daca dupa executarea unei pedepse cu inchisoarea mai mare de 6 luni aplicata
pentru o infractiune comisa din culpa, condamnatul savarseste o infractiune
intentionata, nu atrage aplicarea dispozitiilor privitoare la recidiva, intrucat
potrivit modificarilor aduse de art. 37 alin. 1 si art. 38 Cod penal, se cere spre
deosebire de reglemenatrea anterioara ca ambele infractiuni care formeaza cei
doi termeni ai recidivei sa fie condamnari pentru infractiuni intentionate. Intr-o
alta exprimare, o condamanre anterioara pentru o infractiune intentionata sau o
noua infractiune savarsita din culpa, nu mai pot constitui termeni ai recidivei.
O condamnare pentru un concurs de infractiuni, dintre care una este
neintentionata, va constitui primul termen al recidivei, desi, potrivit art. 38 lit. a
Cod penal, la stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de hotararile de
condamnare privitoare la infractiunile savarsite din culpa, daca cel putin una din
celelaate infractiuni intentionate concurente a fost sanctionata cu pedeapsa
inchisorii mai mare de 6 luni.
Savarsirea din nou a une infractiuni intentionate nu genereaza starea de
recidiva, in cazul cand condamnarea anterioara consta intr-o pedeapsa de 6 luni
inchisoare sau mai mica stabilita pentru o infractiune comisa cu intentie si o
pedeapsa mai mare de 6 luni, aplicata pentru o infractiune savarsita din culpa
daca prin descontopire se constata ca pedeapsa pentru infractiunea savarsita cu
intentie nu indeplineste conditiile pentru a fi prim termen al recidivei.
Dispozitiile cuprinse in art. 38 alin. 1 lit. a Cod penal se rasfrange asupra
reglementarii ipotezelor recidivei din art. 37 lit. a-c Cod penal, deoarece, desi in
acest din urma text nu se face vreo precizare, din interpretarea celor 2 dispozitii,
rezulta ca pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni precum si cele 3 pedepse pana
la 6 luni care constituie primul termen al recidivei nu pot fi decat condamnari
pentru infractiuni savarsite cu intentie, nu si condamnari pentru infractiuni
comise cu forma de vinovatie a culpei. In consecinta, prin modificarile aduse art.
37 alin. 1 si prin completarile art. 38 Cod penal, in sensul aratat institutia juridica
a recidivei se configureaza in legea penala intr-o conceptie noua, resfrangandu-se
sfera ei la infractiunile savarsite cu intentie.
15

Cand se savarsesc dupa o prima condamnare mai mare de 6 luni pentru

o infractiune intentionata mai multe infractiuni in concurs, din care una
neintentionata (ucidere din culpa) s-a apreciat ca sunt indeplinite conditiile starii
de recidiva numai in legatura cu cele intenionate, inculpatul avand calitatea de
recidivist doar inn legatura cu aceste infractiuni, nu si cu cea neintentionata,
deoarece un infractor nu poate fi socotit in mod general recidivist, ci numai in
legatura cu infractiunea sau infractiunile pentru care s-au aplicat dispozitiile
legale referitoare la starea de recidiva.
O problema delicata, care nu a ferit teoria si practica de discutii si
controverse, care ni se pare ca este insuficient elucidata si, asupra careia
consideram ca este cazul sa se reflecteze mai indelung, este in legatura cu
infractiunea de ucidere din culpa, savarsita de catre un conducator de vehicul cu
tractiune mecanica avand in sange o imbibatie alcoolica care depaseste limita
legala, sau care se afla in stare de ebrietate, prev. de art.178 alin.3, Cod penal.
In discutia pe care inteleg sa o facem ne retine atentia continutul calificat
al uiderii din culpa raportat la materia recidivei.
In general, practica judiciara, inclusiv a fostei instante supreme, in mod
constant a considerat ca infractiunea prevazuta in art. 178 alin. 3 Cod penal, este
o infractiune complexa in care se absoarbe, ca element agravant, in sensul
dispozitiilor art. 41 alin. 3 Cod penal, infractiunea reglemantat de art. 37 alin. 1
din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice.
Cu toate acestea instantele judecatoresti au pronuntat solutii diferite cu
privire la incadrarea juridica a faptelor savarsite de un conducator de vehicul cu
tractiune mecanica, de a conduce pe drumurile publice un astel de vehicul, avand
in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala sau aflandu-se in stare de
ebrietate si de a ucide din culpa, in atare imprejurari o persoana, unele instante
apreciind ca faptele mentionate constituie 2 infractiuni, aflate in concurs.
Pentru asigurarea unei practici judiciare unitare, a fost necesara
interventia fostului Tribunal Suprem care a decis sa dea instantelor indrumarea
ca astfel de fapte constituie infractiunea complexa de ucidere sin culpa prevazuta
de art. 178 alin. 3 Cod penal.
16

In literatura juridica in materie penala, acest punct de vedere a fost

sustinut de unii autori, subliniindu-se insa ca in realiatate este vorba de o
infractiune in forma agravata care capata, prin operatia absolutiei un caracter
complex si nu trebuie sa fie aplicat termenul sanctionator corespunzator unitatii
infractionale complexe. S-a argumentat ca in eventualitatea ca cel condamnat ar
mai comite o lata infractiune (care ar constitui al II-lea termen al recidivei),
recidiva fie ca va putea sau nu sa fie retinuta ulterior nu ar fi in masura, prin
aplicarea prevederilor art. 178 alin. 3 Cod penal sa creeze o situatie in favoarea
inculpatului pe considerentul ca legiuitorul atunci cand a incriminat forma
agravanta a infractiunii de ucidere din culpa, a avut in vedere in sanctiunea
abstracta aplicata si, starea de recidiva.
Alti autori, pornind de la o premisa comuna ca in cazul infractiunii
prevazute de art. 178 alin. 3 Cod penal ne aflam in prezenta unei complexitati
legale, fiind excul concursul cu infractiunea reglementata prin art. 37 alin. 1 din
Decretul nr. 328/1966 (care isi pierde autonomia prin absorbtie) apreciaza ca
aceste infractiuni, intr-o reglementare viitoare sa i se dea calificarea juridica
ceruta de realitatea elementului subiectiv al acesteia, element caracterizat de
forma de vinovatie praeternitentie si sa fie incriminta ca infractiune complexa
praterintentionata.
Ca atare, infractiunea prevazuta de art. 178 alin. 3 Cod penal nu poate fi
scoasa din sfera de aplicare a prevederilor legale referitoare la recidiva.
Marea majoritate a penalistilor, intr-o teza contrara au considerat ca
infractiunea prevazuta in art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966 trebuie sa fie
caracterizata ca o infractiune de sine statatoare, aflata in concurs real cu
infractiune de ucidere din culpa in modalitatea agravata reglementata in art. 178
alin. 3 Cod penal, solitie ce prezinta avantajul ca evita orice inechitate rezultata
dn aplicarea regulilor care configureaza institutia recidivei.
Ne propunem sa evidentiem numai cateva considerente ce justifica aceasta
opinie deoarece sublinierea tuturor ar presupune analiza intregii structuri a
infractiunii complexe, ceea ce, desigur, nu ar fi posibil in acest cadru limitat.
Solutia care preconizeaza absorbtia ignora faptul ca infractiunea prevazuta
in art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966 se savarseste cu intentie, ceea ce face
17

ca absorbirea ei intr-o infractiune din culpa sa nu fie, principial posibila. Forta

acestui argument nu a putut fi negata de sustinatorii tezei contrare.
Infractiunea de ucidere din culpa in modalitate agravata, reglmentata in
art. 178 alin. 3 Cod penal, este fara indoiala o infractiune instantanee, ea
consumandu-se intr-un singur moment, astfel ca este greu de conceput ca o
infractiune continua de conducere a autovehiculului in stare de ebrietate cu o
durata de consumare ce presupune o anumita intindere in timp, sa fie absorvita
in elementul material al primei infractiuni. Ceea ce a urmarit legiuitorul a fost sa
sanctioneze starea speciala, de natura sa agraveze raspunderea penala in care se
afla conducatorul de autovehicul din momentul impactului, adica momentul care
precede imediat actiune de ucidere din culpa, - nu insa si toate celelalte momente
care au precedat acest moment final si care raman autonome fata de infractiunea
ucidere din culpa.
Infractiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre
o persoana care are in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala sau
care se afla in stare de ebrietate, fiind o infractiune continuua succesiva este
cunoscut ca se consuma in momentul indeplinirii primului act de conducere
adica o data cu punerea in miscare a autovehiculului cand creindu-se o stare
periculoasa pentru circulatia pe drumurile publice, se poate spune ca rezultatul
specific s-a produs, dar actiunea constitutiva prelungirea prin comiterea
succesiva, repetata a unor acte materiale similare sau identice, care subsumeaza,
toate, aceleasi actiuni nu se sfarseste insa atunci ci prin insasi natura sa,
continua, fara intrerupere pana in momen tul cand se produce acidentul. Prin
urmare, imbibatia alcoolica a conducatorului auto pana in momentul ce precede
imediat uciderea victimei va caracteriza continutul infractiunii prevazuta in art. 7
alin. 1 din Decretul nr. 328/1968.
Este dificil de admis, cel putin din punct de vedere practic, ca atunci cand
faptuitorul ar savarsi numaiinfractiunea prev. de art. 37 alin. 1 din Decretul nr.
328/1966, ca prima infractiune pentru care s-a pronuntat o condamnare
definitiva, fie ca a doua in conditiile existentei unei condamnari anterioare,
prevederile legale referitoare la recidiva sa fie aplicabile, pe cand, daca acelasi
conducator auto ar comite si uciderea din culpa ca urmare a aceleiasi fapte de
18

conducere in stare de ebrietate, sa nu fie susceptibila, potrivit art. 38 lit. a Cod

penal de a genera recidiva.
Uciderea din culpa, prevazuta de art. 178 alin. 3 Cod penal absorbind
infractiunea prevazuta in art. 37 din Decretul nr. 328/1966, nu atrage revocarea
unei gratieri anterioare conditionate, deoarece, potrivit actului de clementa,
comiterea unei infractiuni intentionate produce acest efect, condamnatul putand
beneficia de un act de clementa aparut ulterior; paradoxal insa, cel care comite
numai infractiunea prevazuta in art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966 pe langa
faptul ca va avea statutul de recidivist si prin revocare va executa separat si prima
pedeapsa separata, dar va fi exceptat si de la beneficiul unui act de clementa ce ar
interveni ulterior.
Sigur, in stadiul actual al reglementarii, din titlul marginal al textului art.
178 Cod penal, cat si din redactarea celui de-al treilea alineat al acestui text
rezulta ca infractiunea prevazuta in art. 178 alin. 3 Cod penal este savarsita cu
forma de vinovatie a culpei.
Consideram insa, alaturi de alti autori ca o interventie legislativa prin care
sa se consacre existenta pluralitatii infractionale (autonomizarea celor doua
infractiuni componente, retinandu-se existenta unui concurs de infractiuni) ar fi
bine venita pentru evitarea discutiilor si solutiilor inechitabile posibile in
practica, iar concursul ce trebuie retinut sa fie cel dintre infractiunea prevazuta in
art. 178 alin. 3 Cod penal si infractiunea reglementata in art. 37 alin. 1 din
Decretul 328/1966 cu inserarea unei dispozitii similare celei din art. 215 alin. 2
Cod penal. Iar pentru a nu se crea un regim mai sever de sanctionare in situatia
retinerii concursului de infractiuni, limitele de pedeapsa fixate n textul
incriminator sa fie reevaluate in asa fel incat prin aplicarea reguilor de la
concursul de infractiuni pedeapsa sa nu poata depasi maximul special de 12 ani
inchisoare.
Ni se pare ca o solutie din practica judiciara vine sa confirme teza potrivit
careia cele doua infractiuni pot exista in concurs real, conform art. 33 lit. a Cod
penal. In speta, inculpatul a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de
ucidere din culpa prevazuta in art. 178 alin. 3 Cod penal, si pentru conducerea
autovehiculului avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala
19

prevazuta in art. 37 alin. 1 din Decretul 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod
penal, pentru ultima infractiune, retinandu-se de instanta ca inculpatul
conducand autoturismul cu 2,3 la mie alcool in sange a accidentat mortal un
pieton.
Infractiuni amnistiate (art. 38 lit. b Cod penal)
Starea de recidiva ia nastere din momentul savarsirii celei de-a doua
infractiuni, adica din momentul aparitiei celui de-al doilea termen al sau. De
aceea, cand amnistierea infractiunii anterioare intervine inante de savarsirea
celei de-a doua infratiuni, ea impiedica insasi nasterea recidivei; dinpotriva, daca
amnistia intervine dupa savarsirea celei de-a doua infractiuni si pana la judecarea
definitiva a acesteia, ea inlatura sau, mai bine zis, face sa dispara starea de
recidiva, existenta pana la amnistie. Avand drept efect stingerea raspunderii
penale, amnistia inlatura consecintele infractiunii di deci pluritatea de infractiuni
nu mai este prezenta.
Din modul de redactare al art. 38 Cod penal reiese in mod evident ca
aprecierea cu privire la existenta starii de recidiva, se face de instanta in
momentul solutionarii definitive a cauzei, in raport cu situatia existenta in acel
moment.
Starea de recidiva stabilindu-se in momentul judecarii celei de-a doua
infractiuni, instanta nu va face aplicarea dispozitiilor art. 37 Cod penal daca pana
in momentul solutionarii definitive a cauzei a intrevenit o amnistie cu privire la
infractiunea ce formeaza obiectul primei condamnari.
Amnistierea infractiunii pentru care infractorul fusese condamnat
definitiv atrage dupa sine restabilirea situatiei de infractor primar. Pentru aceasta
este insa necesar ca amnistia sa fi inervenit inainte de executarea completa a
pedepsei pentru noua infractiune, pedeapsa la stabilirea careia i s-a avut in
vedere starea de recidiva.
Cand amnistia intervine dupa executarea pedepsei, nu se tine seama de
acesta condamnare la stabilirea starii de recidiva, astfel apare gresita solutia
instantei care a facut aplicarea art. 37 lit. b Cod penal deoarece condamnarile pe
care le-a retinut ca formand primul termen al recidivei se refera la infractiuni ce
20

erau amnistiate prin Decretul nr. 144/1977 si nr. 115/1977 privind amnistierea
unor infractiuni si gratierea unor pedepse.
Cata vreme prevederile art. 38 alin. 1 Cod penal nu contin nici o limitare,
nu poate firetinuta starea de recidiva nici in situatia in care amnistia a intervenit
ulterior executarii condamnarii ce ar fi constituit primul termen al recidivei, dar
anterior savarsirii celei de-a doua infractiuni.
Daca fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ce a fost gratiata conditionat a
fost ulterior amnistiata, revocarea gratierii nu mai are loc in cazul comiterii unei
noi infractiuni intentionate in curs de trei ani deoarece, potrivit art. 119 alin. 1
Cod penal amnistia intervenita dupa condamnare inlatura executarea pedepsei.
Astfel, in cazul in care inculpatul a beneficiat anterior de gratierea conditionata a
unei pedepse, iar in termenul de incercare a comis din nou o infractiune, instanta
sesizata cu judcarea acestea constatand ca infractiunea anterioara a fost intre
timp amnistiata nu mai poate retine starea de recidiva.
Nu se poate considera ca inculpatul a beneficiat anterior de o gratiere
totala sau partiala si deci ca este exceptat de la aplicarea unui noi decret de
gratiere, daca infractiune pentru care s-a aplicat pedeapsa aplicata, a fost ulterior
amnistiata printr-un alt act de clementa.
O alta teza, dupa opinia noastra, nu poate fi imprastiata, intrucat aceasta
amnistie opereaza pentru toate pedepsele executate sau gratiate pana la data
apartiei decretului fara deosebire daca gratierea a fost sau nu conditionata, caci
decretul nu face nici o distinctie si nu excepteaza in mod expres pe cei gratiati
conditionat de la aplicarea dispozitiilor sale. Aceasta a fost si practica judiciara
care a decis ca dispozitiile de amnistie prevazuta in Decretul nr. 331/1977 sunt
aplicabile tuturor persoanelor condamnate pentru fapte penale si care au
executat pedeapsa ori aceasta a fost gratiata pana la intrarea in vigoare a
decretului, indiferent daca gratierea a fost sau nu conditionata, iar daca ulterior,
cel amnistiat comite o noua infractiune, chiar in termenul de incercare a gratiere
conditionate nu se va dispune revocarea gratierii si nici prevederile art. 37 lit. a
nu sunt aplicabile.
Nu vor fi insa incidente dispozitiile art. 1 din Decretul nr. 331/1977 in cazul
cand pedeapsa, desi a fost executata anterior datei cand a aparut decretul,
21

ulterior au fost descoperite alte acte materiale care intrau in continutul

infractiunilor retinute in sarcina condamnatului, iar instanta, precedand potrivit
dispozitiilor art. 335 alin. 2 Cod pr. penala, a reunit cauzele desfiintand prima
hotarare chiar daca prin hotararea de condamnare se constata ca pedeapsa a fost
executata intr-o perioada anterioara intrarii in vigoare actului de clementa.
In caz de eliberare conditionata, s-a considerat ca, daca la data aparitiei
decretului nr. 331/1977 nu s-a indeplinit durata pedepsei, cel condamnat nu
beneficiaza de amnistie acordata prin acest decret, iar daca savarseste din nou o
infractiune inauntrul termenul de reabilitare, sunt aplicabile dispozitiile art. 37
lit. b Cod penal referitoare la recidiva postexecutorie.
O asemenea solutie mi se pare discutabila. In primul rand trebuie amintita
amnistia, ca institutie juridica, are efecte mai largi decat liberarea conditionata,
fie si daca ne referim numai la faptul ca amnistia inlatura insasi raspunderea
penala pentru fapta savarsita, iar daca a intervenit dupa condamnare stinge nu
numai executarea pedepse ci si insasi condamnarea, ceea ce inseamna anularea
tuturor consecintelor infractiunii sau condamnarii. Pe de alta parte, daca ar fi voit
ca dispozitia actului de amnistie sa fie aplicabila numai in momentul in care s-ar
fi indelinit conditia prevazuta in art. 61 Cod penal, legiuitorul ar fi prevazut
aceasta in mod expres.
In sfarsit, logica juridica impune un astfel de rationament deorace
persoanele condamnate care au beneficiat de liberare conditionata nu pot avea in
raport cu actul de amnistie o situatie mai precare decat cele condamnate si a
caror pedeapsa a fost gratiata chiar conditionat si care beneficiaza de dispozitiile
de amnistie fara nici o conditie.
Nu va exista recidiva cand o infractiune a fost comisa dupa executarea unei
pedepse mai mari de 6 luni inchisoare, aplicata ca pedeapsa rezultata, pentru un
concurs de infractiuni sanctionate in mod concret, una cu 7 luni iar alta cu 4
luni inchisoare, in cazul in care, dintre infractiunile concurente, aceea pentru care
s-a stabilit pedeapsa cea mai grea, a fost amnistiata mai inainte de judecarea in
recurs a infractiunii ce, astfel ar fi urmat sa constituie cel de-al doilea termen al
recidivei.
22

Fapte care nu mai sunt prevazute ca infractiuni de legea penala (art.

38 lit. c Cod penal)
Dispozitia din art. 38 lit.c cod penal, care consacra acest caz, reprezinta
consecinta a retroactivitatii legii de dezincriminare prevazuta in art. 12 Cod
penal. Potrivit acestei dispozitii, legea de dezincriminare face sa incetezee
raspunderea penala pentru faptele scoase din sfera ilicitului penal, mrecum si
toate consecintele penale, ale hotararilor de condamnare privitoare la aceste
fapte.
Una din consecinte ar fi fost si aceea, ca ar fi generat starea de recidiva in
cazul savarsirii unei noi infractiuni. Prin vointa legii, inlaturarea acestei
consecinte face sa dispara recidiva. Prin urmare, daca faptuitorul savarseste din
nou o infractiune dupa o condamnare definitiva, executata sau nu, pentru o fapta
discriminata, care ar fi realizat conditiile primului termen, inlaturndu-se prin
dezincriminare aceasta condamnare va fi considerat infractor primar; ca atare
pentru stabilirea starii de recidiva trebuie sa se analizeze daca fapta susceptibila
de a constitui primul termen al recidivei mai este prevazuta ca infractiune de
legea noua.
Nu pot forma primul termen al recidivei nici condamnarile pentru fapte ce
ulterior au fost dezincriminate conditionat, conform art. 11,15,19 si 21 din Legea
nr. 59/1968 privind conditiile de judecataatunci cand conditiile dezincriminarii
sunt indeplinite. Restrangerea sferei ilicitului penal pe calea dezincriminarii
conditionate a unor fapte mai putin grave nu este o masura ocazionala, ci reflecta
o tendinta logica in evolutia fenomenului infractional.
Prin Decretul nr. 364/1976 art. 24 din Legea nr. 59/1968 a fost modificat,
in sensul ca sustragerile sub orice forma savarsite in afara locului de munca
daca valoarea pagubei nu depaseste 500 lei constituie abateri de competenta
comisiei de judecata. In raport cu aceste modificari o condamnare anterioara
pentru asemenea fapte nu mai poate fi avuta in vedere cand se verifica existenta
starii de recidiva cata vreme prin dispozitiile art. 38 lit. c Cod penal, la stabilirea
starii de recidiva nu se tine seama de hotararile de condamnare privitoare la
faptele care nu mai sunt prevazute ca infractiuni de lege penala.
23

Astfel, o condamnare anterioara pentru infractiunea de furt calificat in

dauna avutului public nu mai constituie primul termen al recidivei pentru care sa aplicat pedeapsa a fost discriminata. De asemenea, o condamnarea pentru
delapidarea sumei de 30 lei nu poate constitui prim termen al recidivei intrucat,
intre timp, aceasta fapta a fost dezincriminata devenind abatere de competenta
comisiei de judecat.
La fel condamnarile definitive la pedepse mai mici de 6 luni inchisoare
pentru trei furturi din magazine savarsite anterior adoptarii Decretului nr.
364/1976 si prevazute in art. 224 Cod penal, daca valoarea pagubei nu depaseste
500 lei nu pot constitui primul termen al recidivei, deoareca faptele respective au
fost dezincriminate prin art. 1 alin. 3 din susmentionatul decret.
Ca atare a discriminarii faptei in mod automat inceteaza toate consecintele
penale ale hotararii judecatoresti, prin care s-a pronuntat condamnarea si, ca
atare, nu se mai poate considera ca o persoana care a comis ulterior o infractiune
intentionata si pedespita de lege cu inchisoarea mai mare de un an se afla in stare
de recidiva.
In doctrina s-a pus intrebarea daca o condamnare pentru infractiunea
savarsita sub imperiu legii temporale, care a fost judecata dupa iesirea din
vigoare a acesteia, poate constitui termen al recidivei in cazul savarsirii unei noi
infractiuni.
Intradevar, legile penale temporare fiind determinate de necesitatea de a
se reactiona intr-un mod deosebit impotriva unor fapte care prezinta un pericol
social sporit intr-o anumita perioada si de realizarea apararii sociale in situatii
exceptionale contin norme derogatorii de la dreptul comun in sensul ca prevad fie
incriminrea unor fapte ce dovedesc un pericol social deosebit in astfel de situatii,
fie instruirea unor sanctiuni mai grave sau o inasprire a conditiilor de aplicare si
executare a unor sanctiuni penale.
De aceea socotim ca, poate constitui prim termen al recidivei o
condamnare suferita pentru o infractiune prevazuta in legea penala temporara,
savarsita in perioada de timp cat era in vigoare.
Chiar daca fapta nu a fost urmarita sau judecata in acel interval de timp,
intrucat prin iesirea din vigoare acestei legi, a incetat numai starea exceptionala
24

ce a determinat edictarea legii, sau termenul legal pentru existenta ei, fapta
respectiva nu a fost discriminata, ea continuand sa fie prevazuta ca infractiune de
legea penala ordinara sau printr-o alta dispozitie cu caracter penal.
Cand va fi solutia cand dupa iesirea din vigoare a legii temporare, legea
care succede sau codul penal nu mai prevede fapta ca infractiune. Intr-a
asemenea ipostaza, fapta fiind discriminata pentru a doua infractiune comisa, se
va aplica pedeapsa fara retinere starii de recidiva, intrucat dunt aplicabile
dispozitiile art. 38 lit. c Cod penal, privitoare la condamnarile ce au in vedere
faptele dezincriminate.

B i b l i o g r a f i e:
1. Gh. Mateut, Recidiva in teoria si practica dreptului penal, Ed. Lumina Lex,
Bucuresti 1997.
2. Aurica Cocaina, Recidiva in dreptul penal roman, Ed. Lumina Lex,
Bucuresti 1992

25