Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat
Tema: Comunicarea. Proces de influenare
social
A ndeplinit:
Ciobanu Vadim
TI-081 f./r.
A controlat:
Roca V.
Chiinu 2009
inducere in eroare.
Din acest motiv, recurgerea la manipulare in situatiile de divergenta de interese
devine tot mai frecventa in societatea actuala, manipularea reprezentand un
instrument mai puternic decat utilizarea fortei.
1. COMUNICAREA IN NOUL SPATIU PUBLIC
Comunicarea innoieste radical formele dominarii sociale o face insa discret si chiar
fara ca mediatorii care ii gestioneaza dezvoltarea sa fie constienti ca ea aduce cu
sine un nou mod de exercitare a dominatiei sociale. Aceasta dominare este diferita
de propaganda pentru ca se dezvolta la initiativa celor mai diverse institutii sociale
(cu mijloace foarte diferite, de la caz la caz) si nu implica doar acceptarea pasiva a
opiniilor emitatorilor sau aderarea la niste modele de comportament; ea este un
catalizator al schimbarii sociale, intrand in mod necesar in interactiune cu
indivizii si grupurile sociale carora li se adreseaza. Paradoxal, ea presupune o
anumita participare din partea tintelor pe care reuseste sa le defineasca cu o
precizie din ce in ce mai mare. Comunicarea este asimetrica si inegalitara, dar nu
poate fi unilaterala.
Abundenta de critici a noului spatiu public se concentreaza pe doua acuze: statul
este hipertrofiat si impregnat de o rationalitate tehnicista, iar miscarile sociale care
i se opun intretin putine legaturi unele cu altele.
Ni se pare eronat ca, plecand de la constatarea pregnantei tehnicilor de comunicare
si a patrunderii lor in toate campurile sociale, sa se ajunga la o asemenea concluzie:
aceste tehnici nu tin doar de ordinul simbolicului si cu atat mai putin pot fi
analizate ca punere in practica a unui simplu artefact. In ciuda fortei lor, (care nu
se dezvaluie ca atare, caci ele iau de obicei aparenta interactiunii sau chiar a
convivialitatii), dispozitivele comunicationale se confrunta cu strategiile sociale si
sunt obligate sa se adapteze raporturilor sociale, participand insa in acelasi timp la
recladirea lor.
Daca acceptam ca este un puternic catalizator al schimbarii sociale, comunicarea
nu intalneste in cale niste elemente inerte: ea trebuie sa tina seama de reactiile
celor carora li se adreseaza (indivizi sau grupuri sociale); mai mult, ea implica o
oarecare interactivitate.
Caracteristicile comunicarii in campul social sunt:
asimetria, rezultat al importantei crescande a dispozitivelor comunicationale
folosite astazi de cea mai mare parte a institutiilor sociale care ii pun pe subiectii cetateni in situatie de interactiune partiala;
diversificarea modalitatilor de exercitare (discurs argumentativ, discurs persuasiv,
interactiv);
faramitarea in spatii care se juxtapun sau chiar se suprapun (comunicarea politica
se suprapune uneori cu cea publica, comunicarea publicitara de asemenea);
o participare diferita in functie de clasa si grup social (acces la media in functie
de modalitatile de exercitare a controlului social);
tendinta spre o anumita intrepatrundere cu viata profesionala precum si cu spatiul
privat; in acest sens, dispozitivele comunicationale vor ajuta la compatibilizarea
miscarii de individualizare a practicilor sociale cu participarea la spatiul public).
In orice caz, complexitatea spatiului public de astazi este o invitatie la a-i intelege
In acest context, putem defini spatiul public drept spatiu simbolic in care se opun
si isi raspund discursurile in cea mai mare parte contradictorii tinute de diferiti
actori politici, sociali, religiosi, culturali, intelectuali care compun societatea. Este
o zona intermediara intre societatea civila si stat. Consecinta acestei extensiuni a
spatiului public este diminuarea rolului societatii civile si supradimensionarea
comunicarii politice.
Aceasta reprezentare despre spatiul public sintetizeaza particularitatile
mecanismului democratic actual care functioneaza prin interactiunea dintre actorii
sociali, comunicarea de masa si opinia publica: se configureaza deci o noua
dinamica sociala bazata pe interactiunea dintre putere, mass media si opinia
publica.
2. INFLUENTA SI MANIPULARE IN SPATIUL
PUBLIC CONTEMPORAN
Trecerea in revista a conceptiilor asupra spatiului public a reliefat accentele critice
si provocarile de ordin etic pe care sistemul socio-economic si politic actual le
arunca specialistilor in comunicare. Rezumand, pericolul se naste din descoperirea
posibilitatii de manipulare si de control a campului social prin utilizarea
potentialului simbolic al comunicarii.
Totusi, manipularea nu este un efect automat al functionarii sistemului de
comunicare, ci o posibila utilizare a lui de catre persoane interesate in acest lucru.
Cu alte cuvinte, daca procesul de comunicare, prin caracteristicile sale (indeosebi
prin relatia de influenta si putere ce se stabileste intre emitator si receptor) face
posibila manipularea, numai intentia celui ce initiaza procesul face ca acesta sa fie
manipulativ. Putem distinge astfel intr-o manipulare ca efect de sistem la nivelul
receptorului, datorata pozitiei de putere si influenta de care se bucura sursa si de o
manipulare voita, cu rea intentie din partea emitatorului.
Daca in primul caz, efectele manipularii sunt limitate de insasi functionarea
normala a sistemului, in cazul celei de-a doua singurul remediu este
responsabilitatea etica pe care ar trebui sa si-o asume emitatorul mesajului.
Lamurirea acestui aspect presupune insa o deconstructie a conceptului de
manipulare printr-un apel la paradigmele interactioniste ce se dezvolta in
sociologia comunicarii. Intr-o exegeza recenta asupra opiniei publice, St.
Buzarnescu (Sociologia opiniei publice) preia o definitie multidimensionala a
manipularii: Manipularea este definita ca actiune de a determina un actor social
(persoana, grup, colectivitate) sa gandeasca si sa actioneze intr-un mod compatibil
cu interesele intiatorului iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de
persuasiune care distorsioneaza intentionat adevarul, lasand impresia libertatii de
gandire si decizie. Spre deosebire de influenta de tipul convingerii rationale, prin
manipulare nu se urmareste intelegerea mai corecta si mai profunda a situatiei, ci
inocularea unei intelegeri convenabile, recugandu-se atat la inducerea in eroare cu
argumente falsificate, cat si la apelul la palierele nonrationale. Intentiile reale ale
celui care transmite mesajul raman insesizabile primitorului acestuia.
Diversificarea permanenta a surselor de concepere si difuzare de mesaje a condus
la o practica manipulativa care are la baza coduri precise dar identificabile numai
de profesionisti si total inaccesibile celor neinitiati in domeniu. Unii analisti
Fiecare dintre cele trei forme de influenta este caracterizata de anumite conditii
prealabile si de anumite consecinte care privesc baza acceptarii influentei, baza
puterii agentului de influenta, probabilitatea permanentei efectelor si alte probleme.
Identificati situatii de comunicare sociala in care schimbarea opiniei receptorului
sa corespunda celor trei procese identificate de Kelman. Identificati variabile care
contribuie la intarirea acestor efecte. Realizati pe baza acestei analize un
comentariu al situatiilor de comunicare identificate.
4. TIPURI DE INFLUENTA EXERCITATA
PRIN INTERMEDIUL COMUNICARII
French si Raven (The bases of social power) propun cinci tipuri de relatii de putere
intre un agent comunicativ si un receptor, accentul cazand pe relatia
interpersonala, fie ca relatia se stabileste intre indivizi, fie ca numai receptorul este
un individ, in timp ce agentul poate fi un rol, o norma, un grup sau o parte a unui
grup.
Cele cinci baze ale puterii sau influentei, adica proprietatile agentului sau
comunicatorului care ii dau acestuia posibilitatea sa-si exercite influenta sunt
urmatoarele: puterea recompensatoare, puterea coercitiva, puterea legitima, puterea
referentiala, puterea expertului.
Puterea recompensatoare este definita ca puterea a carei baza este abilitatea de a
rasplati, referinta prima fiind promisiunea sau oferirea unor avantaje materiale;
transferand-o la influenta comunicationala, recompensa ar trebui conceputa in
termenii satisfacerii unor dorinte ale receptorului.
Puterea coercitiva se bazeaza pe faptul ca receptorul se asteapta sa fie pedepsit de
agentul comunicator daca nu se conformeaza incercarii de influenta a acestuia.
Asadar, spre deosebire de puterea care recompenseaza, in acest caz intervine o
rasplata negativa. French si Raven considera important sa distinga aceste tipuri de
exercitiu al puterii, in special pentru ca puterea recompensatoare tinde sa creasca
atractia dintre transmitatorul si receptorul influentei, in timp ce puterea coercitiva
are efectul invers, cu implicatii foarte diferite pe termen lung pentru relatia dintre
participanti.
Puterea referentiala se bazeaza pe identificarea receptorului cu agentul,
identificarea fiind definita ca sentiment al identitatii sau dorinta de unificare.
French si Raven subliniaza, in acest context, importanta conceptului de grup de
referinta si a celui de sugestie de prestigiu. O persoana sau un grup de prestigiu
constituie un model de referinta cu care incearca sa se asocieze sau identifice altii,
care le adopta atitudinile si convingerile.
Puterea legitima se bazeaza pe intelegerea de ambele parti a faptului ca cineva are
dreptul sa pretinda ascultare de la ceilalti. Aceasta acceptare a influentei poate fi
reprezentata de o relatie intre roluri, ca intre profesor si elev, sau parinte si copil,
dar poate exista si pe baza unei angajari reciproce. In toate cazurile, notiunea de
legitimitate implica un cod sau un standard, acceptat de individ, in virtutea caruia
agentul extern isi poate exercita puterea.
Puterea expertului este influenta care se bazeaza pe atribuirea unor cunostiinte
superioare agentului, care au efect asupra structurii cognitive a receptorului.
Trebuie remarcat ca o astfel de putere este determinata, in foarte mare masura, de