Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cap 1 Note de Curs Farmacognozie Generala An I Sem II PDF
Cap 1 Note de Curs Farmacognozie Generala An I Sem II PDF
FARMACOGNOZIE GENERALA
Notiuni generale despre plantele medicinale
C6H12O6 + 6 O2
ardere
Acest proces de fotosintez se produce cu degajare de oxigen i este rspunztor de atmosfera terestr
bogat n oxigen. De fotosintez sunt capabile i organisme inferioare, deintoare de cloroplaste, dar
astzi plantele sunt cele mai importante productoare de oxigen, fr de care n-ar putea exista organismele
consumatoare, ierbivore i carnivore, a cror surs de energie este arderea substanelor nutritive.
1
Plantele medicinale sunt specii vegetale, cultivate sau spontane, care prin compozitia lor chimic:
au proprietti farmaceutice
sunt folosite n terapeutica uman si veterinar.
Cea mai stransa legatura a botanicii medicale este aceea cu o ramura a f a r m a c o l o g i e i
f a r m a c o g n o z i a c e s e o c u p a i n p r i n c i p a l c u s t u d i u l drogurilor vegetale (dar si cu cele
animale si minerale).
Botanica medicala are o legatura importanta si cu farmacodinamia o alta ramura a
farmacologiei -,aceasta verificand "in vivo" si "in vitro" actiunea drogurilor din plante (si nu numai)
asupra organelor, sistemelor si aparatelor organismului.
Farmacognozia este o tiin cu caracter aplicativ care se ocup de studiul materiilor prime vegetale i
animale i a unor constitueni chimici nzestrai cu proprieti terapeutice n scopul transformrii n
medicamente.
Din punct de vedere etimologic cuvntul farmacognozie provine din limba greac Pharmakon care
nseamn remediu, substane medicamentoase i gnosis care nseamn cunoatere.
Termenul de farmacognozie a fost utilizat pentru prima dat de SEYDLER n 1825 n lucrarea Analecta
Pharmacognosticae considerat tiina cunoaterii i recunoaterii substanelor medicamentoase de
origine vegetal, animal i mineral. Treptat, domeniul farmacognoziei s-a restrns doar la produse
biologice, n mod deosebit cele de origine vegetal, iar cele de origine animal trecnd n domeniul
biochimiei.
1.1.1.
descriere
Valoarea terapeutic a plantelor medicinale are la baz relatia dintre structura chimic a substantelor
active, numite si principii active, si actiunea lor farmacodinamic pe care o exercit asupra elementelor
reactive ale organismului.
Faptul c majoritatea plantelor medicinale au o compozitie chimic complex ncepnd de la 2-3 compusi
pn la 30-40 substante chimice identificate n unele plante, cum ar fi speciile genurilor Digitalis, Vinca
Claviceps, Papaver etc., explic si propriettile farmacodinamice multiple ale uneia si aceeiasi plante.
Lucrurile se complic atunci cnd avem de-a face cu amestecuri de plante cunoscute sub denumirea de
"ceaiuri medicinale" sau "specii medicinale" sau amestecuri de tincturi, de pulberi de plante, sau alte
forme farmaceutice complexe.
Proprietile terapeutice ale plantelor medicinale sunt condiionate de prezena n acestea de substane
active, cum ar fi alcaloizi, flavonoide, glicozide, vitamine, taninuri care afecteaz fiziologic organele la
oameni i animale sau care sunt biologic active n ceea ce privete agenii cauzatori de diverse boli.
Multe dintre medicamentele moderne sunt produse indirect, de la plante medicinale, un exemplu bun este
aspirina. Plantele sunt folosite n mod direct sub form de medicamente, de o multime de culturi din
ntreaga lume de exemplu n cultura chinez sau medicina indian. Multe plante folosite pentru consum
au efecte terapeutice, de exemplu, usturoiul. Plante medicinale sunt resurse de noi medicamente. Se
estimeaz c sunt mai mult de 250.000 de specii de plante si flori.
Propriettile lor terapeutice sunt folosite pentru tratarea unor numeroase boli, avantajul major fiind c
plantele medicinale sunt 100% naturale. n zilele noastre, suntem loviti din toate prtile de o multime de
alimente nesntoase, iar sistemul imunitar este din ce n ce mai slbit. De aceea, uzul plantelor
medicinale poate reprezenta cea mai bun solutie.
Astazi, produsele pe baz de plante medicinale simbolizeaz sigurant, n contrast cu produsele sintetice
ale epocii modern. Fitoterapia utilizeaza ca mijloace de tratament plantele medicinale. Unele traditii de
scoli de fitoterapie folosesc plantele in intregime sau doar anumite parti ale acestor plante binefacatoare,
plantele medicinale fiind o surs de medicamente, fie sub form de preparate tradiionale, fie n form
pur.
Morfologia plantelor e ramura botanicii care studiaza forma exterioara si structura interna a plantelor.
Studiaza si variatiile care apar la plante sub influenta factorilor din mediul inconjurator si legile care
guverneaza aceste variatii.
In cadrul morfologiei distingem:
Organografia (morfologia externa)
Anatomia plantei (morfologia interna), care studiaza celula, tesuturile vegetale, structura interna a
organelor vegetale si de reproducere.
Istoricul morfologiei vegetale
Primele cunostinte referitoare la plante dateaza de acum 3000 de ani si apartin celebrului Yen-Ti care a
trait in China, fiind primul om care a invatat populatia Asiei sa recunoasca plantele utile si sa le cultive.
Civilizatia hindusa in schimb a conferit plantelor semnificatii religioase sfinte asa cum reiese din celebrele
carti ale indienilor numite Vedele care dateaza din mileniul II i.Hr.
La greci studiul plantelor a capatat un caracter stiintific, ei considerand plantele fiinte vii ca si animalele.
In perioada cuprinsa intre sec. 6-4 i.Hr., considerata prima epoca infloritoare culturala si stiintifica a
Greciei antice s-au remarcat savantii Aristotel care a fost considerat geniul antichitatii si Teofast, discipol
al lui Aristotel, care a fost considerat cel mai de seama botanist al antichitatii. In operele sale Cauzele
plantelor si Cercetarea plantelor clasifica pentru prima data plantele in:
o
arbori,
o
arbusti,
o
semiarbusti
o
ierburi.
La romani, Dioscoride, medic grec care a insotit legiunile romane in expeditii s-a preocupat de
proprietatile curative ale plantelor. El a clasificat plantele in 4 grupe mari:
Medicinale
Aromatice
Veninoase
Alimentare
In opera sa De materia medica descrie 700 de specii de plante.
Plinius cel Batran a fost un mare enciclopedist. Opera sa Istoria naturalis cuprinde 37 de carti dintre
care 16 sunt consacrate studiului plantelor, descriind peste 1000 de specii de plante
Cunostinte despre morfologia plantelor apar o data cu aparitia oranduirii sclavagiste, dar datorita tehnicii
rudimentare existente in acea perioada s-au adunat materiale din domeniul morfologiei plantelor, acesta
devenind o stiinta de sine statoare.
Din sec. 18 dezvoltarea morfologiei ia un mare avant la fel ca si celelalte ramuri ale botanicii.
In istoricul dezvoltarii morfologiei plantelor, incepand cu sec. 18 si pana azi se disting 4 etape:
1.
perioada lineana, caracteristica sec. 18 dominata ca personalitate de botanistul suedez Karl Line
care are ca scop descrierea de noi plante sau forme mai noi ale organelor de plante.
2.
perioada goetheana sau a morfologiei comparate. Goethe in lucrarile sale emite ipoteza
metamorfozei unitare a tuturor organelor vegetale.
3.
perioada morfologiei evolutioniste si experimentale. Apar structuri si forme noi ceea ce denota ca
plantele se gasesc intr-un proces continuu de evolutie
4.
In Romania prima lucrare de morfologie apare in 1880 si apartine lui Anastasie Fatu - Elemente de
botanica ce cuprinde notiuni de:
o citologie,
o histologie,
o organografie
o fiziologie vegetala.
Profesorul Busuleag a publicat studii despre fructe.
Ioan Grintescu a publicat Curs de botanica in 5 fascicule si Curs de botanica farmaceutica
Studiul anatomiei vegetale e legat de descoperirea si perfectionarea microscopului fotonic si electronic. In
sec. 16 incepe confectionarea lentilelor de sticla, la sfarsitul sec. mai multi fizicieni construiesc primul
microscop.
Un loc aparte il au olandezul Lunwenhoek care construieste un microscop cu putere de marire de 200X,
lui ii datoram faimoasa scrisoare adresata in 1676 Societatii Regale din Londra in care descrie pentru
prima data lucrurile vazute la microscop numinte de el animalute.
In 1655 apare lucrarea fizicianului Robert Hook in care se arata aplicatiile microscopului construit de el si
in care sunt prezentate si o serie de desene dintre care 2 reprezinta fragmente de sectiuni prin pluta unde se
observa pentru prima data structura celulara a unui tesut vegetal (suber). In descriere se folosesc pentru
prima data termenii de celula si perete celular.
Lucrarea italianului Marcello Opera omnia constituie prima lucrare de anatomie vegetala si animala in
care autorul descrie celulele pe care le denumeste sacule (lutricule).
Timp de peste 100 de ani nu se mai inregistreaza nici un progres in domeniul anatomiei pana in sec. 19
cand tehnica microscopiei se imbunatateste la fel ca si tehnica efectuarii preparatelor microscopice.
In sec. 19 se elaboreaza:
Teoria fisulara,
Teoria celulara,
Teoria moderna-1865 cand se descopera numeroase organite si structure:
o nucleu,
o nucleoli,
o membrana celulara,
o substrat fundamental,
o cromatina,
o citoplasma.
O data cu introducerea microscopului electronic se poate vorbi de ultrastructura celulei vegetale. Primul
microscop electronic - Germania 1834-1835
Compozitia chimica a materiei e relevanta pentru originea pamanteana a vietii si derivarii din materia
nevie. Din 104 elemente chimice cunoscute in stare naturala, peste 62 se gasesc in compozitia materiei vii,
gasindu-se si in materia nevie, fapt ce dovedeste o compozitie chimica asemanatoare, diferentele constand
numai in proprietatile diferitelor elemente chimice.
La plante, indiferent de specie, in componenta acestora intra:
13 elemente chimice a caror concentratie variaza cu tipul si functia celulelor ( C, H, O, N, S, P, Cl,
Si, K, Na, Ca, Mg, Fe).
macroelementele, respective: C-50%, O-40%, H-6%, N-2% , constituenti majori ai materiei vii
reprezinta 98% din materia vegetala uscata.
celelalte 9 elemente precum si altele care se gasesc in cantitati infime reprezinta restul de 2% din
materia vegetala uscata.
In organism, elementele chimice se afla intr-o anumita proportionalitate. Excesul sau carenta unor
elemente chimice perturba desfasurarea normala a proceselor biologice rezultand boli sau moartea plantei.
Sistematica (taxonomia) e ramura biologiei care clasifica si stabileste ordinea naturala de inrudire si
evolutie a plantelor.
Fiziologia studiaza procesele vitale ale plantelor (ex: nutritia).
Geobotanica studiaza raspandirea plantelor pe glob si descopera legile care guverneaza aceasta
raspandire.
Ecologia plantelor studiaza mediul in care traiesc plantele.
Botanica farmaceutica e o disciplina aplicata care are ca obiect principal de studiu plantele medicinale din
punct de vedere:
morfologic,
anatomic
taxonomic.
7
Introducerea in cultura a tuturor speciilor de interes economic cu exceptia acelor care se recolteaza
in cantitati neinsemnate sau la care, invers, dispunem de rezerve foarte mari.
Aplicarea severa a masurilor de ocrotire la speciile mai putin raspandite, dar neitroduse inca in
cultura.
Inlocuirea unor plante medicinale rare cu altele, de valoare terapeutica similara, la care nu exista
pericol de extirpare.
Efectuarea de cercetari la unele plante buruieni, la elemente adventive, in vederea introducerii lor
in terapeutica sau a extinderii folosirii lor ca materie prima industriala.
Impreuna cu unele plante medicinale mai frecvente se recolteaza si specii inrudite, asemanatoare, care insa
sunt rare, de multe ori endemice. Asemenea situatii apar mai ales in cadrul genurilor Aconitum,
Hypericum, Thymus si prezinta un pericol de saracire al genofondului natural.
Valorificarea plantelor medicinale si aromatice poate fi rezolvata prin introducerea lor in flora de cultura,
avand un pronuntat caracter horticol. Obiectivele principale urmarite sint:
o
aclimatizarea unor specii care nu se cresc spontan flora noastra (Digitalis purpurea din vestul
Europei, Lavandula angustifolia din bazinul mediteranean, Solonum laciniatum din Australia etc).
o
asigurarea cantitatilor necesare din speciile indigene care, in flora spontana, sunt in cantitati mult
prea mici fata de consum (Atropa belladonna, Carum carvi, Digitalis lanata etc).
o
ocrotirea plantelor rare, unele deja declarate monumente ale naturii (Angelica archangelica,
Gentiana lutea).
obtinerea unui produs mai valoros, mai bogat in princii active, mai omogen, mai aspectuos la
plantele cultivate decat la cele din flora spontana (Gypsophila paniculata, Matricaria chamomilla,
Valeriana officinalis etc).
Constituirea florelor adventive a cptat o magnitudine considerabil la nivel global n cea de-a doua
jumtate a mileniului trecut, ca rezultat al intensificrii deplasrilor umane n ntreaga lume, n urma
realizrii marilor descoperiri geografice.
Din aceast cauz, anul 1500 este considerat ca limit convenional ntre ARHEOFITE (plante introduse
nainte de anul 1500) i NEOFITE (plante imigrate dup anul 1500) [Pyek et al. 2002]
Imigraia speciilor adventive ntr-un nou areal poate avea loc prin introducerea lor accidental sau
deliberate de ctre om
Plantele adventive introduse pe cale accidental ntr-un anumit regiune poart denumirea de
XENOFITE
9
A) Introducerea xenofitelor pe cale natural (fr participarea omului) este mai puin important.
Seminele pot fi transportate de ctre vnt, ape (fluvii, cureni oceanici), uragane, psri
migratoare.
B) Furtunile puternice, uraganele, pot transporta, de asemenea, numeroase semine, fructe sau chiar
plante ntregi, dintr-o regiune geografic ntr-alta, de pe continent pe insule sau invers, contribuind,
astfel, la nvingerea unor bariere geografice care n mod obinuit ar mpiedica libera rspndire a
plantelor
C) Introducerea accidental pe cale antropo-zoochor:
- importul de loturi impurificate de semine de plante agricole
- importul de furaje (fn, siloz, semine pentru psrile de colivie), paie pentru aternut
- importul de sol, gunoi de grajd pentru ghivece sau sere, nisip, balast etc.;
- importul de animale;
- turismul
Plante adventive introduse deliberat de ctre om ntr-o anumit regiune sunt cunoscute sub numele de
HEMEROFITE, n contrast cu cele introduse accidental, numite XENOFITE
Introducerea deliberate de ctre om a plantelor utile dintr-o regiune geografic n alta a nceput cu mult
timp n urm, n Neolitic, n acelai timp cu nceputurile cultivrii plantelor, ocupaie care s-a extins
repede din cteva centre de domesticire a plantelor cultivate (Orientul Apropiat, Asia de est, America
Central, America de Nord, America de Sud etc), n toate celelalte regiuni geografice pupulate de ctre om
Unele dintre plantele introduse de om ntr-o anumit regiune geografic, dup o faz mai scurt de
naturalizare, au evadat din culturi, mai nti n habitatele antropogene, apoi n cele seminaturale i
naturale, devenind astfel constituieni ai florei spontane din ara adoptiv
Datorita asezarii sale geografice, a unui relief variat si a climei favorabile dezvoltarii unei bogate vegetatii,
Romania constituie locul de intalnire a florei euroasitice si mediteraneene. Aici cresc peste 3600 de specii
de plante superioare, dintre care peste 700 au devenit medicinale, datorita experientei indelungate a
poporului roman in folosirea lor, la tamaduirea bolilor.
In cadrul patrimoniului vegetal din Romania se gasesc numeroase plante spontane si cultivate ce au
diferite utilizari si care pot fi grupate in urmatoarele categorii:
Plante alimentare (folosite in alimentatie direct fructe, frunze, radacini, tuberculi, atat in stare
proaspata cat si sub forma preparata, conservata etc.) 106 specii;
Plante oleaginase (utilizate pentru extragerea uleiurilor vegetale sau a substantelor grase din seminte
sau fructe) 24 specii;
Plante aromatice si condimentare (folosite pentru aromatizarea sau condimentarea alimentelor,
mancarurilor, bauturilor etc., datorita uleiurilor volatile continute sau a altor substante ce le confera o
aroma sau gust specific) 48 specii;
Plante tinctoriale (utilizate pentru vopsitul fibrelor textile sau a celor de origine animala, pentru
colorarea unor alimente sau bauturi datorita pigmentilor continuti cu putere de colorare) 48 specii;
Plante tanante (folosite pentru tabacitul pieilor datorita substantelor tanante continute) 32 specii;
Plante medicinale (folosite in industria farmaceutica pentru extragerea de substante necesare
prepararii medicamentelor sau utilizate in medicina populara datorita continutului lor in vitamine, uleiuri
volatile, glucide, heterozide fenolice, cumarine, flavonozide, antociani, derivati ai acizilor
polifenolcarboxilici, heterozide sterolice, heterozide triterpenice, lipide, rezine, principii amare, alcaloizi
si alte principii active cu proprietati de natura vegetala.
10
Plantele medicinale i aromatice constituie o surs de materii prime deosebit de importan pentru
obinerea medicamentelor romneti. Dintre produsele farmaceutice romneti care au n formula lor
principii active din plante sunt:
Codenal,
Codamin,
Cofenol,
Digitalina,
Distonocalm,
Extraveral,
Fasconal,
Lizadon,
Hipazin,
Renogal,
Rutosid,
Scobutil,
Sirogal,
Tusomag,
Ulcerotrat, etc.
Suprafaa cultivat cu plante medicinale i aromatice n Romnia a crescut de-a lungul anilor, astfel ca n
anul 1950 suprafaa ocupat era de 1,4 mii ha, iar n ultimii ani aceasta a ajuns la 35-40 mii ha.
n Romnia se cultiva peste 50 de specii de plante medicinale i aromatice, cu tendina de cretere.
Importana cultivrii plantelor medicinale nu rezult din suprafaa pe care o dein ct prin valoare lor
specific, produsul fiecreia din ele de regul neputnd fi nlocuit.
Sunt specii care se cultiv anual de-abia pe cateva hectare (10-20 ha), dar din producia de pe fiecare
hectar se pot obine de la zeci de mii, pn la milioane de doze de medicamente, necesare pentru aprarea
sntaii sau chiar salvarea vieii oamenilor.
Pentru a obine producii mari de materie prim, bogat n principii active, se vor aplica tehnologii de
cultur difereniat, pe baza cunoaterii temeinice a biologiei i cerinelor plantelor fa de factorii de
vegetaie.
Plantele n procesul dezvoltrii lor filogenetice s-au adaptat la anumite condiii de via. Rspndirea
geografic a plantelor este determinat de cerinele acestora fa de factorii externi i de gradul lor de
adaptare la condiiile mediului nconjurtor.
Plantele nu cresc n mod hazardant, la ntmplare; ele sunt aranjate n asociaii i comuniti ecologice
bine definite. n timp ce gruprile sau asociaiile ecologice mai mari (pduri, stepe, mlatini etc.) sunt
determinate n mare msur de factorii climatici, asociaiile mai intime i mai restrnse au vegetaia
diferit n acelai cadru geografic, sub influena acelorai factori climatici. n acest ultim caz, pe lng
factorii menionai acioneaz i ali factori externi i interni, fapt ce determin o grupare mai restrns a
plantelor.
11
Pentru ca plantele s supravieuiasc i s dea producii sporite la hectar ele trebuie s se adapteze
condiiilor mereu schimbate ale mediului nconjurtor. Dac plantele nu se adapteaz mediului lor de
via, creterea i dezvoltarea este redus foarte mult i, ntr-un timp relativ scurt, plantele vor dispare. Pe
msur ce unul sau mai muli factori de cretere nu sunt asigurai la un nivel corespunztor, omogenitatea
condiiilor de via este schimbat i determin limitarea productivitii plantelor.
Dac n cursul creterii i dezvoltrii plantelor apar anumite condiii nefavorabile, plantele vor suferi
anumite dereglri, n funcie de potenialul de rezisten biochimic i fiziologic de care dispun speciile
sau soiurile respective fa de factorii duntori.
Prin noiunea de rezisten fiziologic se nelege nsuirea organismelor de a supravieui sub influenele
duntoare din mediul nconjurtor i capacitatea lor de a asigura o desfurare normal a proceselor
vitale.
Prin rezisten biochimic se nelege nsuirea organismelor de-a se opune modificrii sensibile a
proceselor metabolice sub aciunea unor factori de mediu nefavorabili.
Plantele reuesc s se adapteze mediului de via schimbat prin:
o
modificarea sistemului lor enzimatic,
o
biosinteza unor anticorpi,
o
biosinteza unor inhibitori sau activatori,
o
acumularea de substane osmotic active etc.
Plantele sunt considerate ca fiind produsul interaciunii dintre constituia intern i mediul lor de via.
Adaptarea reprezint flexibilitatea (capacitatea) organismului viu de a crete i a se dezvolta ntr-un
mediu de via schimbat. Adaptarea plantelor se petrece ntr-o perioad de timp mai ndelungat i se
realizeaz complet n decursul mai multor generaii.
Prin aclimatizare se nelege adaptarea plantelor la mediul nconjurtor n cadrul unui ciclu biologic de
via, n timpul vieii individuale a organismelor.
Factorii din mediul nconjurtor care acioneaz asupra plantelor pot fi mprii n cinci grupe:
1. Factorii climatici, care includ temperatura, intensitatea luminii, lungimea de und a radiaiilor
absorbite, durata de iluminare, umiditatea, efectul sezonal
2. Factorii edafici. Toate plantele, cu excepia epifitelor i parazitelor, i procur substanele minerale
din sol. n sol se afl, de asemenea, ciupercile ce formeaz micorize pe rdcinile unor copaci,
microorganismele fixatoare de azot (la plantele leguminoase), ionii unor metale grele toxice, care
mpreun cu excesul de salinitate, excesul de umiditate sau uscciune, determin stresarea biochimic
a plantelor.
12
3. Poluanii nenaturali. n cadrul acestei categorii de factori se includ poluanii atmosferici (praf, gaze
industriale, gaze de eapament etc.), poluanii apei i ai solului, urmarea folosirii neraionale a
substanelor fitofarmaceutice, a ngrmintelor chimice i a amplasrii unor obiective industriale i
zootehnice n zonele de cultur.
4. Animalele. Cu toate c ntre plante i animale exist numeroase raporturi de simbioz (polenizarea,
micorize, raporturile n cadrul unor fitocenoze etc.), ierbivorele sunt ostile plantelor deoarece existena
lor depinde de prezena plantelor furajere. Se cunosc numeroase i diferite mijloace de aprare ale
plantelor fa de aciunea animalelor ierbivore.
5. Competiia ntre plante. Competiia ntre plante se poate realiza att prin intermediul unor relaii
interspecifice, ct i n cadrul unor relaii intraspecifice.
Gradul de nsorire i umbrire depinde i de fitotehnia aplicat. Alegerea distanelor de plantare mai ales la
speciile pomicole, precum nlimea pomilor este n strict corelaie. Pentru folosirea intens a luminii
orientarea cardinal a rndurilor de plante are o importan deosebit.
Temperatura provine din radiaia solar ca i din lumina, cu care acioneaz mpreun. Temperatura
aerului determin direct intensitatea proceselor biochimice n partea aerian a plantelor i acioneaz
indirect asupra acestora prin influena ce o are asupra regimului termic al solului i formarea umiditii n
stratul aerului de lng sol, precum i asupra evaporaiei.
Creterea i fructificarea plantelor depind att de temperatura aerului ct i de cea a solului. Aerul se
nclzete ziua, n principal, pe seama radiaiei reflectat de suprafaa solului, iar noaptea prin preluarea
radiaiei emanat de pmnt dup nclzirea din timpul zilei. Temperatura solului este mai ridicat cu
cteva grade dect a aerului, n funcie mai ales de umiditatea solului.
Cldura ca factor limitativ al vegetaiei are o manifestare extrem de variat pe un teritoriu i o influen
uor de demonstrat asupra creterii i dezvoltrii plantelor. Gradul de favorabilitate al unei zone sub raport
termic, pentru o anumit specie de plant cultivat se determin dup:
o
temperatura medie anual (Izoterma);
o
temperatura medie de germinaie;
o
temperatura medie din timpul nfloritului i din intervalul mai septembrie;
o
temperatura minim absolut;
o
data medie a primului i ultimului nghe;
o
temperatura minim din timpul nopii;
o
temperatura maxim din timpul zilei;
o
frecvena i intensitatea brumelor, a poleiurilor, a grindinei
Formele i elementele de relief determin importante modificri i n regimul termic al aerului i al
solului.
o
cele mai ferite de nghe sunt culmile, vrful i mijlocul pantelor.
o
cele mai expuse la nghe sunt: fundul vilor i al depresiunilor. n astfel de vi se formeaz lacuri
de frig. La amplasarea culturilor pe teritoriu trebuiesc luate n considerare fragmentarea pe vertical
Regimul vnturilor constituie un factor de redistribuire topo-climatic a pericolului de nghe. Pe coamele
i culmile deschise ale dealurilor crete asprimea condiiilor climatice nefavorabile datorit amplificrii
vntului.
Fiecare specie i chiar soi are exigene termice specifice ceea ce face ca temperatura s aib o aciune
limitativ asupra rspndirii acestora. Optimul termic al diferitelor fenofaze pentru fiecare specie este
cunoscut (n caz de neasigurare planta rspunde prin micorarea produciei).
Trebuie inut seama ca temperaturile sczute de (-)1oC pn la (-) 5oC, ct i cele foarte ridicate de pn la
30oC din perioada de vegetaie sau cele foarte coborte de (-) 25oC din perioada repaosului relativ,
constituie factori limitativi n cultivarea plantelor. De exemplu, dup cerinele plantelor pentru
temperatur, legumele din grupa: tomate, ardei, vinete, castravei, sunt specii termofile.
Apa. Pe lng participarea direct la alctuirea corpului plantei:
14
o
rdcinile conin ntre 60 85% apa,
o
frunzele circa 75%
o
fructele pn la 90%
contribuie i la procesele fiziologice vitale ale acesteia, apa exercitand i o influen indirect asupra
plantelor, prin modificarea regimului de umiditate al solului i a umezelii relative a aerului, precum i a
principalilor indicatori i determinani ai fertilitii solului:
o
substane nutritive,
o
aer,
o
consisten reacie (pH),
o
cldur,
o
activitate biologic,
o
procese fizico-chimice i biochimice,
cu rol hotrtor pentru desfurarea proceselor de formare a recoltelor.
Spre deosebire de temperatura, care nu se poate stoca i apoi utiliza n timp, precipitaiile czute pe o
anumit suprafa de teren se pot acumula n sol i apoi consuma pe parcursul perioadei de vegetaie n
fotosintez i evapo-transpiraie, procese fiziologice care coreleaz direct cu producia agricol vegetal.
Precipitaiile luate ca apa nmagazinat n sol, sunt supuse unei importante redistribuiri sub aciunea
factorilor climatici, de relief i sol.
Apa reinut n sol depinde de pierderile prin:
o
scurgere la suprafa, care sunt direct proporionale cu nclinarea pantei,
o
evaporare determinate de insolaie i temperatur.
Ca indicator pentru apa folosit de plante se utilizeaz noiunea de Coeficientul transpiraiei care
reprezint cantitatea de ap ce trebuie s treac prin plant pentru ca s se produc 1g de substan uscat.
Cifra este specific fiecrei specii variind ntre 100 500 grame ap. Fiecare specie n diferite faze de
vegetaie are cerine difereniate fa de ap. Cerinele diferitelor specii de plante cultivate n condiiile
rii noastre, pentru cretere i rodire normal sunt n medie de 500 800 mm precipitaii anuale,
repartizate uniform n timpul anului din care n perioada de vegetaie mai august minim 250 300 mm.
n zonele unde nu sunt asigurate cerinele plantelor fa de ap se impune suplimentarea de ap prin
IRIGARE.
Contribuia ploilor de 3 5 mm este puin important pentru majoritatea plantelor de cultur, deoarece se
evapor foarte repede la suprafaa solului. Ploile pn la 10 mm, care ptrund n sol 5 15 cm, n funcie
de textura acestuia, dac sunt urmate de insolaie puternic i cldur, nu sunt utilizate eficace de
rdcinile plantei. Nici precipitaiile cu caracter de avers nu sunt utilizate eficace de rdcinile plantei.
Ploile active, de obicei sunt cele care depesc 10-15 mm.
Precipitaiile n exces pot influena vegetaia, creterea i dezvoltarea plantelor. Timpul ploios i rece:
o
prelungete vegetaia,
o
diminueaz fotosinteza
o
mpiedic legarea, maturarea i colorarea fructelor.
15
Umiditatea n exces a solului produce asfixierea parial sau total a sistemului radicular cu urmri
grave, iar umezeala relativ a aerului peste 70% favorizeaz atacul de man, putrezirea coletului.
Foarte duntor este excesul de umiditate n sol i atmosfera n perioada coacerii i recoltrii (ncolirea
bobului n spic, putrezirea legumelor etc.)
Scderea higroscopicitii atmosferice sub 40% duce la stnjenirea proceselor vitale la o serie de specie
horticol, favoriznd nmulirea unor duntori (pduchi), iar cnd aceasta ajunge la valoarea de 20%
asimilaia nceteaz.
Dup cerinele lor pentru ap, dintre speciile de plantelor cultivate, se remarc ca foarte exigente: ardii,
vinetele, varza, cpunii, cu cerine mai reduse grul, caisul etc.
Aerul. Influeneaz asupra plantelor de cultur prin compoziia sa atmosferic i din sol, temperatur,
higroscopicitate i vntul.
Oxigenul este utilizat n respiraie iar dioxidul de carbon n fotosintez. Asigurarea cu CO2 se realizeaz
prin micarea aerului i prin descompunerea materiilor organice n sol. De altfel micarea permanent a
aerului asigur primenirea cu O2, CO2 i reducerea excesului de umiditate atmosferic.
Vnturile puternice sunt ntotdeauna defavorabile majoritii speciilor de plante cultivate deoarece sub
aciunea lor mecanic se produc pagube, rup ramurile de pomi, nclin, dezrdcineaz plantele etc.
Vntul, prin intensitatea i durata sa, intervine direct n polenizarea plantelor; la o vitez ce depete 10
m/sec zborul albinelor este imposibil.
n timpul iernii, vnturile puternice accentueaz efectul negativ al temperaturii sczute, iar prin
spulberarea zpezii favorizeaz nghearea solului i degenerarea parial a rdcinilor.
Terenurile expuse vnturilor puternice vor fi cultivate cu plante cu talie joase, rezistente. [Ing. Fodor tefan,
Ing. Szekely Erno]
Norma de samanta sau cantitatea de material biologic de inmultire folosita la hectar variaza functie de:
o
desimea plantelor,
o
habitusul lor,
o
marimea semintelor,
o
scopul culturii, etc.
Distanta intre randuri si norma de material biologic folosita la un hectar asigura desimea unei culturi
infiintate pentru un anumit scop (productie de herba, de flori, de seminte, etc.).
Plantarea rasadului sau a diferitelor organe vegetale folosite ca material de inmultire se face de obicei in
zilele noroase, dimineata sau seara. Udarea rasadurilor se realizeaza prin diferite metode de irigare.
Produsele germinate sunt alimente vii, sntoase, complete, care nu ar trebui s lipseasc din alimentaia
omului modern. De exemplu, germenii au cel mai mare procent de vitamine i enzime, germenii i lstarii
au indicaii n detoxifiere, completeaz nevoile de vitamine, enzime i minerale naturale, iar prin aportul
de fibre de cea mai bun calitate, cu efect diuretic, combat constipaia (afeciune din ce n ce mai des
ntlnit) i reduc colesterolul, fiind indicate n tratarea diabetului, a obezitii etc.
17
18
Deoarece fenomenul incalzirii globale afecteaza in mod deosebit natura, calendarul celor patru
anotimpuri pe care le stim cu totii, nu mai are o foarte mare relevanta. Astfel, a fost necesara observarea
naturii si a modificarilor care au loc in decursul unui am calendaristic. In functie de aparitia sau inflorirea
anumitor plante reprezentative, putem deosebi 10 anotimpuri fenologice:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
Inceputul primaverii reprezentata indeosebi prin inflorirea ghioceilor, pe buna dreptate avand
denumirea populara: Vestitorii primaverii;
Primavara timpurie reprezentata indeosebi prin inflorirea salcamului galben;
Primavara tarzie reprezentata prin inflorirea pomilor fructiferi;
Vara timpurie reprezentata prin inflorirea ierbii, golomatului;
Mijlocul verii reprezentata prin inflorirea vitei de vie;
Vara tarzie preprezentata prin coacerea paioaselor (grau, orz, ovaz, secara);
Toamna timpurie reprezentata prin inflorirea brandusei de toamna;
Mijlocul toamnei reprezentata prin scuturarea ghindei de catre stejar si a jirului de catre fag;
Toamna tarzie reprezentata prin caderea frunzelor din copaci, uscarea firelor de iarba
Iarna
.
19
20
Intrucat majoritatea speciilor medicinale si aromatice au seminte mici, asigurarea unui pat germinativ bine
maruntit si uniform are o deosebita importanta.
Aratura de baza se face la momentul optim al umiditatii solului si din timp, astfel ca stratul intors sa se
aseze bine pana la semanat. Adincimea depinde de felul solului, de speciile care intra in asolament. La
speciile perene sau la cele cultivate pentru radacini, aratura se executa la 25 30 cm adincime, daca
starea terenului permite. Dupa aratura de baza si pana la insamantare, terenul se mentine afanat la
suprafata si curat de buruieni. Se recomanda folosirea tavalugului inainte si dupa semanat, indeosebi in
locurile secetoase.
c) ASOLAMENTUL
Plantele medicinale trebuie sa urmeze dupa cele mai bune premergatoare, pe soluri curate de buruieni, cu
o fertilitate ridicata si cu reserve de umiditate asigurate. Cele mai bune premergatoare pentru majoritatea
culturilor medicinale de toamna sunt inul, porumbul pentru siloz, mazarea, fasolea, soia, sfecla de zahar,
cartoful, culturile furajere etc. Macul , degetelul lanos, secara pentru corn, cimbrul sunt foarte bune
premergatoare pentru alte culturi.
De asemenea trebuie avut in vedere prevenirea infestarii cu plante toxice (Datura innoxia, Digitalis sp.,
Hyoscyamus niger etc.) a culturilor postmergatoare de plante medicinale. Nu se admite cultivarea repetata
a aceleiasi specii pentru a evita raspandirea in masa a bolilor si daunatorilor specifici.
Sunt insa si situatii cand unele plante medicinale trebuie sa fie cultivate in asolamente speciale cu rotatie
scurta, cum este cazul musetelului, care se scutura usor si infesteaza puternic solul. In acest caz musetelul
se seamana pe acel loc trei ani la rand, dupa care doi ani se cultiva plante care sufoca musetelul rasarit.
d) APLICAREA INGRASAMINTELOR
Fertilizarea constituie un mijloc principal de sporire a productiei ; in culturile medicinale si aromatice NU
se aplica ingrasaminte chimice. Gunoiul de grajd se da direct mai ales la unele specii (menta, maghiran,
odolean) deoarece acestea imburuieneaza terenul si combatere buruienilor este dificila.
In general, se are in vedere sa se aplice o fertilizare cu ingrasaminte cu azot si cu fosfor la toate speciile de
plante medicinale si aromatice.
Ingrasamintele potasice se vor aplica in completarea celor cu azot si fosfor numai pe solurile sarace in
potasiu, solurile bune podzolite si soluri podzolice.
Pentru a obtine o eficienta superioara se impune diferentierea fertilizarii in functie de ;
o
consumul plantelor in diferite elemente,
o
capacitatea acestora de a asimila substantele nutritive din sol.
Diferentierea fertilizarii este impusa si de conditiile pedo - climatice. In cazul conditiilor de sol elemental
hotarator va fi continutul in substante nutritive accesibile plantelor, determinat cu ocazia cartarii
agrochimice.
In cazul conditiilor climatice elemental cel mai important este regimul de precipitatii.
21
In scopul stimularii cresterii productiei, ingrasamintele cu azot se dau si suplimentar in diferite faze ale
dezvoltarii plantelor :
- dupa prima recoltare de frunze,
- inainte de inmugurire,
- la iesirea din iarna etc.
In afara de natura solului, de rezervele sale in elemente nutritive si de umiditate, adincimea de ingropare a
ingrasamintelor depinde si de scopul culturii.
o
pe solurile mai uscate si in cazul cand specia se cultiva pentru organe subterane (odolean, revent),
ingrasamintele se ingroapa mai adanc.
o
pe solurile mai umede si la plantele la care se urmareste a se obtine produs proaspat (menta),
ingrasamintele se ingroapa mai la suprafata.
Dozele de ingrasaminte sunt notate prin N, P si K, reprezentand substanta activa kg/ha, N, respectiv P2O5
sau K2O
e) SEMANATUL SI PLANTATUL
Majoritatea plantelor medicinale si aromatice se pot semana direct in camp (degetelul, matraguna,
odoleanul, reventul etc). Unele specii cer mai multa caldura si au o perioada de vegetatie mai lunga in
conditiile din tara noastra (maghiranul), din care cauza este necesar sa se produca mai intai rasad, cel
putin in anumite zone. Obtinerea si ingrijirea pana la rasad se face la fel ca pentru legume.
Semanatul direct in camp in pragul iernii se executa de regula in luna noiembrie, cand temperaturile
medii zilnice se mentin in jur de 3-4 grade C. Prin insamantarea in aceasta epoca se creeaza semintelor
conditii asemanatoare acelor pe care speciile respective le gasesc in natura, in stare salbatica si se
favorizeaza o rasarire si o crestere mai rapida. Semintele profita din plin de umezeala acumulata in timpul
iernii si incep sa incolteasca de indata ce temperatura solului se apropie de cerintele lor biologice.
Insamantarea in pragul iernii este avantajoasa si din punct de vedere organizatoric, deoarece nu necesita
utilaje si forta de munca in perioadele de varf ale campaniei de toamna si primavera.
Culturile insamantate in pragul iernii care din diferite motive nu au rasarit bine, se reisamanteaza
primavera , de indata ce se poate iesi in camp. Tot atunci se seamana si speciile care reusesc mai bine la
temperaturile mai mari din primavara. Semanatul se face in prima urgenta, astfel ca semintele sa poata
rasari cat mai devreme si plantele tinere sa nu aiba de suferit de pe urma lipsei de apa. Speciile care se
seamana vara sau toamna devreme, cum sunt musetelul si odoleanul, trebuie sa aiba pana la primele
ingheturi radacini bine dezvoltate si cel putin 3- 4 perechi de frunze.
Plantele medicinale si aromatice se seamana in general cu masina in randuri. Distantele dintre randuri si
dintre plante pe rand se stabilesc tinand seama in primul rand de talia plantelor. Cele care formeaza tufe
mari sau cresc mai inalte si cu ramuri dese se seamana mai rar.
Un factor foarte important pentru a nu compromite cultura este stabilirea distantelor in functie de
posibilitatea mecanizarii lucrarilor de intretinere si recoltare.
La speciile care se inmultesc prin rasad, plantarea se face in general dupa ploi in teren irigat. Prinderea
rasadului este influentata mai ales de executarea corecta a irigarii.
22
f) LUCRARI DE INGRIJIRE
In culturile de plante medicinale si aromatice se aplica lucrari de intretinere obisnuite pentru combaterea
buruienilor si mentinerea solului in stare afanata, cum sunt prasitul, plivitul si lucrari speciale ca cele de
taiat, curatat sau unele ingrijiri efectuate peste iarna.
Lucrarile de ingrijire difera de la o specie la alta. Deoarece de la semanat si pana la rasarit trece o
perioada lunga, se intervine cu grapa cu colti reglabili, grapa stelata ori sapa rotativa pentru distrugerea
din toamna si din pragul iernii, cat si cele semanate primavara peste care, in urma ploilor repezi, terenul a
prins crusta.
Dupa rasarirea plantelor pe randuri se executa prasitul. Lucrarile obisnuite de ingrijire ulterioara se
executa pe toata durata perioadei de vegetatie ori de cate ori este nevoie.
Momentul optim de recoltare al plantelor medicinale este foarte diferit in functie de specie,
altitudine si zona geografica unde creste planta.
Radacinile, rizomii, bulbii si tuberculii (partile subterane ale plantei), se recolteaza primavara
timpuriu inainte de formarea mugurilor, a partilor aeriene ale plantei ori toamna tarziu dupa ofilire.
Partile aeriene ale plantelor medicinale se recolteaza de obicei cu putin inainte de inflorirea
completa sau in timpul infloririi.
Scoarta sau coaja tulpinilor, ramurilor sau radacinilor se recolteaza in special primavara la
inceputul vegetatiei, cand se desprinde mai usor. In acest caz se vor lasa suficiente ramuri necojite
pentru refacerea arbustului sau arborelui.
Florile plantelor medicinale se recomanda sa se recolteze pentru unele specii in faza de boboc iar
pentru altele la inceputul infloririi sau inainte de ofilire.
Fructele se recolteaza in faza de parga (maces) cand contin maximum de vitamine, sau cand au
ajuns la maturitate (afine, ienupar, porumbe).
Semintele se recolteaza cu putin inainte de completa lor maturare, apoi se intind in straturi subtiri
pentru a se usca.
Dupa recoltare si uscare materiile prime vegetale vor fi ambalate in pungi de hartie, saculeti de panza sau
cutii de carton, in nici un caz in ambalaje din material plastic. [Ing.V.Marinciu]
25
LUNA IULIE
Afin frunze, fructe (Lat. Vaccinium myrtillus)
Albastrele inflorescente (Lat. Centaurea cyanus)
Arnica inflorescente (Lat. Arnica montana)
Afin - fructe (Lat. Vaccinium mirtillus)
Brusture - rdcina (Lat. Arctium lappa)
Branduse de toamna seminte (Lat. Colchicum autumnale)
Calin scoarta,fructe (Lat. Viburnum opulus)
Cicoare - partea aeriana (Lat. Cichorium intybus)
Cimbrisor, cimbru de camp - partea aeriana (Lat. Thymus serpyllum)
Coacaz de munte - frunza (Lat. Ribes alpinum)
Coacaz negru - fructe (Lat. Ribes nigrum)
Coada soricelului inflorescenta si partea aeriana (Lat. Achillea millefollium)
Coada calului tulpinile sterile (Lat. Equisetum arvense L.)
Filimica, galbenele - flori (Lat. Calendula officinalis)
Fragi frunza -- fructe (Lat. Fragaria vesca)
Frasin frunze (Lat. Fraxinus excelsior)
Ienupar - conuri,fructe (Lat. Juniperus comunis)
Albastrele - flori (Lat. Centaurea cyanus)
Laur frunze (Lat. Datura stramonium)
Lichen de piatra - tulpina (Lat. Cetraria islandica)
Lumanarica flori (Lat. Verbascum phlomoides)
Maces - flori,fructe (Lat. Rosa canina)
Malin -rdcina (Lat. Prunus padus)
Matraguna - frunze (Lat. Atropa beladona)
Menta- partea aeriana (Lat. Mentha piperita)
Mesteacan pufos - frunza,conuri (Lat. Betula pubences)
Musetel - inflorescente (Lat. Matricaria chamomilla)
Paducel rosu - flori, fructe (Lat. Crataegus sanguinea)
Papadia planta intreaga (Lat.Taraxacum officinale)
Patlagina - frunze (Lat. Plantago sp.)
Pedicuta partea aeriana (Lat. Lycopodium clavatum)
Pelinul - partea aeriana (Lat. Artemisia absinthium)
Pin comun - conuri (Lat. Pinus silvestris)
Pir medicinal rizomi (Lat. Agropyron repens)
Podbal - frunza (Lat. Tussilago farfara)
Rostopasca - partea aeriana in timpul infloririi (Lat. Chelidonium majus)
Soc fructe (Lat. Sambucus nigra)
Sovarf partea aeriana in timpul infloririi (Lat. Origanum vulgare)
Sulfina florile,partea aeriana(Lat. Melilotus officinalis)
Sunatoare,pojarnita - planta (Lat. Hipericum perforatum)
Talpa gastei - planta(Lat. Leonurus cardiaca)
Tei - flori (Lat. Tilia sp.)
Tintaura,fierea pamantului partea aeriana (Lat. Centaurium umbellatum)
Traista ciobanului partea aeriana in timpul infloririi (Lat. Capsela bursa-pastoris)
28
29
Bibliografie
Fitoterapie traditionala si moderna Ovidiu Bojor, Octavian Popescu, 2009.
Remedii din Farmacia Naturii Maria Pop, Elisabeta Olos, 2004
Farmacia Naturii Ovidiu Bojor, Mircea Alexan, Florentin Craciun , 1976
31
Recoltarea plantelor medicinale trebuie facuta cu mare atentie pentru recunoasterea lor corecta. Apoi
trebuie luate in calcu:
momentul recoltarii (conditiile meteo din ziua recoltarii, dar si perioada calendaristica),
stadiul de vegetatie al plantei si organul care trebuie recoltat, astfel incat sa contina cea mai mare
cantitate a principiilor active.
nainte de recoltarea plantelor trebuie s avem n vedere urmatoarele:
este foarte important s identificati corect plantele, deoarece unele sunt otrvitoare;
este interzis s recoltati plante care fac parte din specii protejate. Pentru celelalte specii de plante
medicinale culegeti n asa fel, nct, s mai lsati suficiente pentru nmultirea lor;
culegeti plantele din pdure sau camp, departe de marginea drumurilor (deoarece datorita traficului
concentratia de plumb acumulata in plante poate fi foarte mare) si nici din apropierea terenurilor
agricole cultivate (plantele pot contin urme de ngrsminte chimice sau pesticide).
Diferitele parti ale plantele medicinale se recolteaz astfel:
Fructele si semintele (Fructus, Semen) se recolteaz la maturitate, dimineata sau seara trziu. Dup
natura fructului exist mai multe posibilitti de recoltare:
- fructele crnoase se vor recolta cnd acestea sunt pe deplin dezvoltate (fructe de Afin);
- fructele uscate se vor recolta nainte de deschiderea lor (Macul), sau cnd semintele sunt complet
dezvoltate.
Recoltarea fructelor si a semintelor se face de cele mai multe ori toamna.
Florile (Flores) n functie de specie, ele se culeg astfel: n faza de boboc se recolteaz Trandafirul;
dup desfacerea bobocilor, cnd floarea ajunge la maturitate se recolteaz majoritatea plantelor medicinale.
Niciodat nu se va realiza recoltarea dup ce floarea s-a uscat. Recoltarea se face prin:
- ciupire (Mac, Tei),
- scuturarea ramurilor (Porumbar),
- tierea inflorescentei (Coada soricelului).
Frunzele (Folium) se recolteaz naintea nfloririi sau n timpul nfloririi. Cea mai buna perioada de
culegere a lor este considerata a fi cea de dinainte de inflorire si mai ales din timpul infloririi plantei. Se
aleg frunzele ajunse la maturitate, intregi, neatacate de daunatori. Frunzele se culeg cu mainile. Frunzele
care contin uleiuri volatile se recolteaz pe timp noros, iar celelalte pe vreme cu soare. Dup recoltare,
frunzele se pun n cosuri sau ldite fr a se ndesa, pentru a nu se nnegri.
Partea aerian a plantei (Herba) se recolteaz cnd deja dou treimi din flori sunt nflorite. Sunt
plante care se recolteaz mpreun cu rozeta de frunze (Turita Mare).
Mugurii foliari (Turiones, Gemmae) se recolteaz primvara chiar nainte de desmugurire (mugurii
de Plop negru), sau n momentul inmuguririi, incepand chiar cu luna februarie, atunci cand incepe sa
circule seva. Mugurii trebuie sa fie suficient de dezvoltati dar nedesfacuti. Se recolteaza cu mana. Exemple:
muguri de brad, muguri de pin, de plop, de nuc s.a. Mugurii se culeg de pe prtile laterale ale ramurilor,
pentru a asigura cresterea normal a arborelui sau a arbustului.
32
Scoarta (Cortex) se recolteaz primvara devreme, imediat dup pornirea n vegetatie. Recoltarea
poate continua pn n momentul formrii primelor frunze (Stejar). In general scoartele se recolteaza de pe
tulpinile plantelor care au cel putin 3 ani.
Rdcini, rizomi, bulbi, tuberculi (Radix, Rhizoma, Bulbus, Tubera) -se vor recolta in perioada de
repaus, inainte de intrarea in vegetatie, adica primavara devreme sau ,toamna tarziu la finele perioadei de
vegetatie cand in partile subterane ale plantei sunt acumulate maximum de substante active. Este important
s se identifice exact specia dorit, deoarece datorit absentei prtilor aeriene, pot survenii confuzii.
Transportul, uscarea si depozitarea plantelor medicinale
Plantele recoltate trebuie transportate, imediat dupa recoltare, acasa sau in uscatorii special amenajate. Ele
se vor transporta in saculeti de tifon sau saci de iuta, canepa sau hartie, este interzis a se folosi saci sau
pungi de plastic deoarece acestea depreciaza calitatea plantelor.
Operatiunea urmatoare este eliminarea eventualelor plante straine dintre plantele recoltate, apoi
fragmentarea lor.
Uscarea plantelor medicinale este unul dintre cei mai importanti factori care poate influenta calitatea
acestora, imediat dupa recoltare. Prin uscare, produsele vegetale se stabilizeaza, datorita inactivarii
enzimelor continute.
Plantele trebuie uscate imediat dupa recoltare si sortare, pentru ca apa continuta favorizeaza (sub influenta
luminii si a oxigenului din aer) o serie de reactii chimice si fizice care degradeaza produsul si micsoreaza
cantitatea initiala de principii active, principiil active care sunt responsabile pentru efectele terapeutice ale
plantelor medicinale.
Plantele medicinale nu trebuie lasate sa inceapa sa transpire, pentru a impiedica mucegairea, ori
fermentarea acestora. Prin eliminarea apei din produsele vegetale se poate evita formarea unor compusi
noi, care sa modifice efectele curative ale plantelor medicinale.
Uscarea produce, in cazul anumitor plante, schimbari benefice care accentueaza efectele terapeutice (spre
exemplu continutul in uleiuri esentiale al semintelor de chimen se dubleaza dupa un an de zile). Uscarea
plantelor duce la o micsorare considerabila (40-85%) a greutatii si volumului acestora. Se poate realiza in:
- mod natural, la temperatura ambianta, la soare sau la umbra.
- artificial cu ajutorul unor etuve speciale sau cuptoare.
Durata uscarii naturale variaza in functie de produsul vegetal si de anotimp. Astfel:
- in cursul verii frunzele, florile si ierburile se usuca in decurs de 3-7 zile.
- radacinile sau scoartele se usuca mult mai lent timp de 20-30 de zile.
radacinile, rizomii si bulbii se curata prin spalare sub jet puternic de apa rece.
in mod ideal, uscarea se realizeaza aranjand plantele in straturi cat mai subtiri, asezate pe rame de
lemn prevazute cu tifon, astfel incat aerul sa circule si sa nu fie nevoie de a intoarce zilnic plantele de
pe o parte pe alta. Locul unde se face uscarea trebuie sa fie uscat, bine aerisit, fara praf sau insecte.
uscarea se poate realiza si in aer liber, la soare sau la umbra, in functie de principiile active ale
produsului vegetal.
Scoarta, ramurile si lemnul se usuca de obicei la temperatura obisnuita, de 24-25oC, deoarece avand
umiditate relativ scazuta, pot fi uscate lent, intr-un interval de timp ceva mai mare (20-30 de zile).
Dupa uscare, unele produse vegetale pot fi folosite imediat, iar altele dupa o anumita perioada de timp.
De ex. scoarta de crusin se pastreaza un an dupa uscare si apoi este folosita. Scoarta proaspata de
crusin produce efecte secundare neplacute precum greata, stare de voma, dureri de stomac.
Frunzele se usuca la temperaturi mai ridicate (40-60oC), direct la soare sau in locuri foarte calduroase
(podul casei), timp de mai multe zile. Aceste temperaturi sunt necesare deoarece, prin uscare lenta
clorofila sufera modificari ce altereaza calitatile medicinale ale plantei.
Florile se usuca la o temperatura de aproximativ 40oC, prin expunere la soare acoperite cu hartie
pentru a-si pastra culoarea si mirosul. Florile albe se usuca la soare, iar cele colorate la umbra, pentru a
nu se decolora. Cu toate acestea sunt flori colorate care se usuca la soare asa cum sunt Galbenelele si
Lumanarica.
Fructele, semintele si mugurii se usuca la temperaturi ridicate cuprinse intre 40-100oC, datorita
umiditatii crescute sau a substantelor uleioase care impiedica o uscare eficienta realizata la
temperatura camerei intr-un timp mai lent. Asadar, uscarea acestora se face in cuptor, la to controlata.
Partile vegetale care contin uleiuri volatile se usuca la temperatura de 30-35oC, separat de alte
plante pentru a nu se transmite mirosul de la o planta la alta.
Bibliografie
Fitoterapie traditionala si moderna Ovidiu Bojor, Octavian Popescu, 2009.
Remedii din Farmacia Naturii Maria Pop, Elisabeta Olos, 2004.
Farmacia Naturii Ovidiu Bojor, Mircea Alexan, Florentin Craciun , 1976.
34
Pentru cei care sunt preocupai s-i procure singuri plantele medicinale ce cresc n mod natural n multe
zone ale rii noastre, aducem n atenie cteva sfaturi i reguli cu privire la recoltarea acestora.
Pentru recoltarea i pstrarea plantelor medicinale pentru uz propriu, este nevoie de un loc uscat i hrtie.
Astfel florile de tei se recolteaz ncepnd cu jumtatea lunii iunie, ntr-o zi nsorit i uscat. Cel mai bun
moment pentru cules este atunci cnd majoritatea florilor au nflorit complet, existnd numai civa
boboci ntredeschii. Florile de tei se aaz pe coli de hrtie, ntr-un singur strat, ntr-o ncpere uscat i
aerisit, unde planta se las la uscat.
Unele plante se recolteaz n zori, pe rou, ca s nu li se usuce fructele, sau noaptea, la lumina lunii. Altele
se pot recolta numai dup ce se ridic roua. Frunzele de degeel rou (Digitalis purpureae folium) se
recolteaz numai pe timp nsorit, ntre orele 11:00 i 14:00, cnd conin cea mai mare cantitate de
substane active.
Plantele medicinale nu se recolteaz pe timp de ploaie. Cel mai bun timp pentru recoltarea lor este cel
cald i noros. Frunzele, prile aeriene i florile se recolteaz pe vreme stabil, cu soare, fr umiditate,
dup rou. Recoltarea plantelor ce conin uleiuri volatile se face pe timp noros sau dimineaa nainte de
rsrit. Speciile pentru semine sau fructe se recolteaz pe timp rcoros, dimineaa sau seara.
Rdcinile i celelalte pri subterane ale plantelor (tuberculi, rizomi) se recolteaz toamna trziu, dup
vetejirea frunzelor, sau primvara devreme, nainte de formarea mugurilor sau lstarilor.
Prile aeriene (tulpini, frunze, flori) se vor recolta cu puin timp nainte de nflorirea complet sau n
perioada de nflorire.
Calendarul recoltrii ctorva plante medicinale uzuale
Perioadele de recoltare corespunztoare celor mai uzuale plante medicinale sunt:
afin: august-septembrie,
anason: august-septembrie,
mueel: mai-iunie,
busuioc: iulie-septembrie,
chimen: iulie-august,
cimbrior: mai-august,
35
ptlagin: mai-octombrie,
coada-calului: iulie-septembrie,
coada-oricelului: iunie-septembrie,
coriandru: iulie-august,
rostopasc: aprilie-iunie,
glbenele: iunie-octombrie,
soc: mai-iunie,
sulfin: iunie-septembrie,
suntoare: iunie-august,
tei: iunie-iulie,
levnic: iunie-iulie,
mce: august-octombrie,
mghiran: iulie-august,
ment: mai-septembrie,
urzic: mai-octombrie,
Industria plantelor medicinale i aromatice din Romnia atinge, potrivit ziarului Capital, o cifr de
afaceri cumulat de aproape un miliard de euro anual. Potenialul natural al Romniei este imens:
din totalul celor 3.700 de specii de plante care cresc n ara noastr,
38
In acelasi scop, al ocrotirii florei si faunei, in Romania, peste un milion de hectare reprezinta arii protejate,
precum
Dintre speciile endemice din Romania, adica cele care sunt originare si cresc pe o suprafata geografica
bine determinata, cele mai cunoscute sunt
Zambrul (Pinus cembra) conifer, ce creste in zone montane, cu o inaltime ce poate ajunge la 30 m
Tisa (Taxus baccata), copac care creste, in mod natural, in padurile de fag,
Situata la intersectia paralelei de 45 de grade latitudine nordica si a meridianului de 25 de grade
longitudine estica, adica la jumatatea distantei dintre Ecuator si Polul Nord, Romania este un spatiu
geografic fata de care natura a fost extrem de generoasa, punand alaturi lanturi muntoase, campii, dealuri,
delta, rauri, depresiuni, litoralul Marii Negre, cu o flora si o fauna pe masura, diverse, unice adeseori,
adica o tara pe care ar trebui sa o redescoperim noi, romanii, in primul rand, sa o pretuim si sa o ocrotim,
pentru prezent si pentru generatiile urmatoare.
40
41
42