Analiza Matematica Paltanea

1
Universitatea Transilvania din Brasov

Invatamant Deschis la Distanta (IDD Brasov)
Facultatea: Matematica si Informatica
Specializarea: Informatica, anul I
MATEMATICA
ANALIZA
Radu P
alt
anea
si
Eugen P
alt
anea
2006
REPROGRAFIA UNIVERSITII TRANSILVANIA DIN BRAOV
Cuprins
1 Relatii, functii, multimi num
arabile
1.1 Relatii . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.1.1 Relatii pe o multime . . . . . .
1.1.2 Functii . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Familii de multimi . . . . . . . . . . .
1.3 Numere cardinale. Multimi numarabile
.
.
.
.
.
5
5
5
7
8
8
2 Corpul numerelor reale

2.1 Definirea axiomatica multimii numerelor reale . . . . . . . . . . . .
2.2 Siruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9
9
9
3 Serii numerice.
3.1 Definitii. Generalitati. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2 Criterii de comparatie pentru seriile cu termeni pozitivi. . . . . . .
3.3 Criterii directe pentru serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . .
11
11
12
13
4 Functii reale de o variabil

a
4.1 Definitii si rezultate de baza
4.2 Teoreme de medie . . . . .
4.3 Regulile lui lHospital . . .
4.4 Polinomul lui Taylor . . . .
.
.
.
.
15
15
18
19
20
5 S
iruri si serii de functii.
5.1 Siruri de functii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2 Serii de functii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.3 Serii de puteri. Serii Taylor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
21
21
22
23
6 Spatiul Rn
6.1 Structura vectoriala a lui Rn . . . .
6.2 Topologia spatiului Rn . Generalitati
6.3 Siruri n spatiul Rn . . . . . . . . . .
6.4 Multimi compacte si multimi conexe
25
25
26
28
28
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
4
7 Limit
a si continuitate.
7.1 Limite de functii . . . . . . . .
7.2 Functii continue ntr-un punct .
7.3 Functii continue pe o multime .
7.4 Aplicatii liniare . . . . . . . . .
CUPRINS
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
29
29
30
31
32
8 Calculul diferential
8.1 Derivate partiale . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.2 Diferentiabilitatea . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.3 Derivate partiale si diferentiale de ordin superior
8.4 Polinomul lui Taylor. Extreme . . . . . . . . . .
8.5 Functii implicite. Transformari regulate . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
33
33
34
36
37
38
9 Integrala Riemann
9.1 Definitii. Criterii de integrabilitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.2 Primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.3 Proprietatile integralei Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
41
41
42
44
10 Integrala multipl
a
10.1 Masura Jordan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
10.2 Integrabilitatea Riemann multipla . . . . . . . . . . . . . . . . . .
10.3 Calculul integralelor multiple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
45
45
46
47
11 Integrale improprii. Integrale cu parametru

11.1 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
11.2 Integrale cu parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
11.3 Integrale improprii cu parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
49
49
50
51
12 Integrale curbilinii
12.1 Drumuri si curbe n spatiul Rn . .
12.2 Integrala curbilinie de prima speta
12.3 Integrala curbilinie de speta a doua
12.4 Aplicatii . . . . . . . . . . . . . . .
53
53
55
55
58
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Capitolul 1
Relatii, functii, multimi

num
arabile
1.1
Relatii
Definitia 1.1.1 Un triplet R = (A, B, GR ) unde A si B sunt dou

a multimi nevide, iar GR este o submultime a produsului cartezian A B , se numeste relatie
ntre multimile A si B.
Multimea GR A B se numeste graficul relatiei R.
Fiind data o relatie R = (A, B, GR ), vom spune ca elementul a A este n
relatia R cu elementul b B si vom nota a R b, daca (a, b) GR . In cazul
particular B = A vom spune ca R este o relatie pe multimea A.
1.1.1
Relatii pe o multime
Pentru a indica nzestrarea unei multimii A cu o relatie R = (A, A, GR ) vom

utiliza n general notatia (A, R).
Definitia 1.1.2 Fie (A, R). Relatia R se numeste:
reflexiv
a, dac
a () a A
aRa
simetric
a, dac
a () a, b A a R b b R a
antisimetric
a, dac
a () a, b A a R b b R a a = b
tranzitiv
a, dac
a () a, b, c A a R b b R c a R c
total
a, dac
a () a, b A a R b b R a
Definitia 1.1.3 O relatie R definit
a pe o multime A se numeste relatie de
echivalent
a dac
a este reflexiv
a, simetric
a si tranzitiv
a.
5
CAPITOLUL 1. RELAT
II, FUNCT
II, MULT
IMI NUMARABILE
Fie (A, ) o multme nzestrata cu o relatie de echivalenta. Pentru fiecare

element a A, definim multmea:
e = {x A | x a}
a
numita clasa de echivalent

a a elementului a, relativ la relatia .
Definitia 1.1.4 O relatie R definit
a pe o multime A se numeste relatie de
ordine dac
a este reflexiv
a, antisimetric
a si tranzitiv
a.
O multime A nzestrata cu o relatie de ordine se numeste multime ordonat
a
si se noteaza (A, ). Daca relatia de ordine este totala atunci multimea A se
numeste total ordonat
a; n caz contrar, multimea A se numeste partial ordonat
a.
Mentionam deasemenea urmatoarele notatii conventionale:
a b b a; a < b a b a 6= b; a > b a b a 6= b.
Prezentam n continuare cateva notiuni fundamentale legate de conceptul de
m
arginire n multimi ordonate.
Definitia 1.1.5 Fie (A, ) o multime ordonat
a si X A o submultime nevid
a
a multimii A.
Un element a A se numeste:
majorant al multimii X, dac
a: () x X x a
minorant al multimii X, dac
a: () x X a x
cel mai mare element al multimii X, dac
a apartine multimii X si este un
majorant al acestei multimi
cel mai mic element al multimii X, dac
a apartine multimii X si este un
minorant al acestei multimi
marginea superioar
a (supremumul) multimii X, dac
a este cel mai mic
majorant al multimii X
marginea inferioar
a (infimumul) multimii X, dac
a este cel mai mare
minorant al multimii X
Multimea X se numeste m
argini
a dac
a admite cel putin un minorant (este minorat
a) si respectiv cel putin un majorant (este majorat
a), adic
a:
() a, b A () x X
axb
1.1. RELAT
II
1.1.2
Functii
Definitia 1.1.6 O relatie R = (A, B, GR ), se numeste relatie functional

a dac
a
satisface proprietatea (numit
a de univocitate):
() a A () b, c B
aRb aRc b = c.
O relatie functional
a f = (A, B, Gf ), se numeste functie dac
a este definit
a pe
multimea A cu valori n B, adic
a:
() a A () b B a f b (sau (a, b) Gf )
Notatia uzuala pentru o functie f = (A, B, Gf ) este f : A B. Existenta si unicitatea elementului b B, asociat unui element fixat a A, avand proprietatea
(a, b) Gf , justifica utilizarea curenta a notatiei f (a) = b. Astfel avem:
Gf = { (a, f (a)) | a A}
Definitia 1.1.7 Fie functiile f : A B, si g : B C.
1) Functia compus
a gf : A C este definit
a prin: gf (a) = g(f (a)), () a
A
2) Functia f se numeste:
injectiv
a, dac
a
surjectiv
a, dac
a
() a1 , a2 A
f (a1 ) = f (a2 ) a1 = a2
() b B () a A
f (a) = b
bijectiv
a, dac
a este injectiv
a si surjectiv
a
inversabil
a, dac
a
() g : B A
f g = 1A g f = 1B
Teorema 1.1.1 O functie este inversabil

a dac
a si numai dac
a este bijectiv
a.
Definitia 1.1.8 Fie functia f : A B, si multimile X A, Y B.
Imaginea multimii X prin functia f este multimea:
f (X) = { f (x) | x X } = { y B | () x X f (x) = y }.
Preimaginea multimii Y prin functia f este multimea:
f 1 (Y ) = { x A | f (x) Y }.
O functie f : A B este surjectiva daca si numai daca f (A) = B. Pe de alta
parte, atragem atentia ca definitia preimaginii nu este legata de invesabilitate.

CAPITOLUL 1. RELAT
II, FUNCT
II, MULT
IMI NUMARABILE
1.2
Familii de multimi
Definitia 1.2.1 Fie o multime A, cu multimea submultimilor sale P(A), iar I o

multime nevid
a (numit
a multimea indexilor).
O multime F P(A) se numeste familie de multimi (p
arti ale multimii
A).
O functie I : I P(A), I(i) = Ai i I se numeste familie indexat
a
de multimi (p
arti ale multimii A) si se noteaz
a
I = { Ai | i I. } = (Ai )iI
In particular, o familie indexata dupa multimea numerelor naturale se numeste sir
de multimi si se noteaza (An )nN .
Un sir (An )nN de multimi se numeste cresc
ator daca An An+1 , () n
N, si respectiv descresc
ator daca An An+1 , () n N.
1.3
Numere cardinale. Multimi num

arabile
Pentru a compara doua multimi dupa ordinul lor de marime, vom utiliza notiunile
de functie injectiva si respectiv bijectiva.
Definitia 1.3.1 Spunem c
a dou
a multimi nevide A si B au aceeasi putere cardinal
a (sunt cardinal echivalente) dac
a exist
a o functie bijectiv
a f : A B si
n acest caz not
am
A B.
Cardinal echivalenta multimilor prezinta proprietatile specifice unei relatii de echivalenta.
Propozitia 1.3.1 Echivalenta cardinal
a a multimilor este reflexiv
a, simetric
a si
tranzitiv
a.
Proprietatile echivalentei cardinale justifica definirea numerelor cardinale drept
clase de echivalenta cardinala.
Definitia 1.3.2 Se numeste num
ar cardinal orice familie de multimi cuprinz
and
toate multimile de aceeasi putere cardinal
a cu o multime nevid
a fixat
a. Num
arul
cardinal asociat unei familii de multimi de acceasi putere cardinal
a reprezint
a cardinalul fiec
arei multimi apartin
and familiei respective. Utiliz
am notatii de tipul:
a = { X multime | X A };
a = card(X), () X A.
Cardinalul multimii numerelor naturale se numeste alef zero. Vom utiliza notatia:
card(N) = H0
Definitia 1.3.3 O multime se numeste num
arabil
a dac
a este cardinal echivalent
a cu multimea numerelor naturale (are cardinalul alef zero).
Capitolul 2
Corpul numerelor reale

2.1
Definirea axiomatic
a multimii numerelor reale
Definitia 2.1.1 Se numeste multimea numerelor reale o multime nevid

a R,
nzetrat
a cu dou
a operatii interne + si si cu o relatie de ordine , care verific
a
urm
atoarele propriet
ati:
1) (R, +, ) este un corp (algebric) comutativ;
2) (R, ) este o multime total ordonat
a;
3) Relatia de ordine este compatibil
a cu operatiile algebrice de adunare (+)
si respectiv nmultire (), adic
a sunt satisf
acute axiomele
(i) () x, y, z R x y x + z y + z
(ii) () x, y, z R x y z 0 xz yz.
4) Orice multime nevid
a si m
arginit
a superior, A R, admite margine superioar
a,
(deci exit
a sup A), (Axioma marginii superioare).
2.2
S
iruri de numere reale
Un sir (xn )nN cu termenii n R trebuie nteles ca o functie : N R pentru

care notam xn = (n), n N.
Definitia 2.2.1 S
irul (xn )nN se numeste:
m
arginit, dac
a
() m > 0 () n N
|xn | m
monoton cresc
ator (respectiv descresc
ator), dac
a
() n N xn xn+1 (respectiv xn xn+1 )
convergent, dac
a
() a R () > 0 () N N () n N
si n acest caz not
am xn a
9
n N |xn a| <
10
CAPITOLUL 2. CORPUL NUMERELOR REALE

fundamental (sau sir Cauchy), dac
a
() > 0 () N N () n, m N
n, m N |xn xm | <
Teorema 2.2.1 (i) orice sir convergent este fundamental;

(ii) orice sir fundamental este m
arginit;
(iii) dac
a un sir fundamental admite un subsir convergent atunci sirul este convergent.
Teorema 2.2.2 Orice sir monoton si m
arginit din R este convergent
Teorema 2.2.3 R este complet n sens Cauchy, adic
a are proprietatea c
a
orice sir fundamental este convergent
In continuare vom introduce noi notiuni legate de extindererea multimii R, cu
doua noi elemente + si . Convenim sa notam R = R {, } multimea
numita dreapta ncheiat
a. Definim limitele infinite ale sirurilor reale astfel:
limn xn = daca
() m > 0 () N N () n N n N xn > m
limn xn = daca
() m < 0 () N N () n N n N xn < m
In finalul discutiei despre sirurile de numere reale, amintim cateva criterii importante de convergenta.
Criteriul major
arii: Daca pentru sirurile (xn )nN si (pn )nN , cu proprietatile pn > 0, () n N si pn 0 si numarul real a avem
|xn a| pn , () n N,
atunci xn a;
Criteriul cleste: Daca pentru sirurile (xn )nN , (an )nN si (bn )nN , cu
proprietatile an c, bn c, avem
an xn bn , () n N,
atunci xn c;
Criteriul lui Stolz: Daca pentru sirurile (an )nN si (bn )nN , cu proprietatile 0 < bn < bn+1 , () n N si bn , avem
an+1 an
=c
n bn+1 bn
lim
atunci limn
an
bn
= c.
Capitolul 3
Serii numerice.
3.1
Definitii. Generalit
ati.
In acest capitol vom studia seriile de numere reale. Cu ajutorul seriilor se poate
da un sens notiunii de suma a termenilor unui sir de numere reale.
Definitia 3.1.1 Fie un sir de numere reale (an )nN . Se numeste seria atasat
a
sirului dat, ansamblul format din sirurile (an )nN si (Sn )nN , unde Sn := a0 +
P
. . . + an , (n 0). Aceast
a serie se noteaz
a cu
an . Termenii an se numesc
n0
cazul
termenii seriei, iar termenii Sn se numesc sumele partiale ale seriei. In
n care sirul (Sn )nN este convergent, seria se numeste convergent
a, iar n caz
contrar, seria se numeste divergent
a. Limita sirului (Sn )nN , n cazul n care
exist
a, se numeste suma seriei si se noteaz
a cu
an .
n=0
Calitatea unei serii de a fi convergent

a sau divergent
a poart
a numele de natura
seriei.
P
Seria
an , precum si suma ei, n cazul convergentei se mai noteaza prin
n0
a0 + a1 + . . ..
Exemplul 3.1.1 Seria geometric
a se defineste prin
q n , unde q R. Avem
n0
n+1
Sn = 1 + q + . . . + q n = 1q
si Sn = n + 1, pentru q = 1. Rezulta
1q , pentru q 6= 1
1
ca seria este convergenta si are suma 1q , daca |q| < 1 si este divergenta cand
|q| 1. In plus suma seriei este + pentru q 1.
Exemplul 3.1.2 Fie seria
=
1
1
1
2
+ ... +
1
n
n1

1
n+1 .
1
n(n+1) .
Pentru n 1, avem Sn =
1
12
1
+ . . . n(n+1)
Dupa reducerea termenilor asemenea, obtinem
1
n+1 .
Sn = 1
Deoarece limn Sn = 1, conchidem ca seria este convergenta si
are suma egala cu 1.
11
12
CAPITOLUL 3. SERII NUMERICE.
Exemplul 3.1.3 Fie
seria
P
n1
n
P
1
k=0
k!
1
(k+1)!
1
0!
1
(n+1)!
n
(n+1)! .
= 1
Avem
Sn
n
P
k=0
1
(n+1)! .
k
(k+1)!
Obtinem limn Sn = 1. Deci
seria este convergenta cu suma 1.

Propozitia 3.1.1 i) Dac
a ntr-o serie
an , ad
aug
am, elimin
am, sau modifi-
n0
c
am un num
ar finit de termeni, natura seriei nu se schimb
a, ci doar suma ei se
modific
a, n cazul c
and este convergent
a.
ii) Dac
a toti termenii unei serii se nmultesc cu o constant
a k 6= 0, atunci
natura seriei nu se modific
a dar, n cazul convergentei, suma noii serii este egal
a
cu suma seriei date nmultit
a cu k.
Teorema 3.1.1 (Criteriul general al lui Cauchy) Seria
an , este conver-
n0
gent
a, dac
a si numai dac
a, pentru orice > 0, exist
a un indice n N, astfel
nc
at, pentru orice n n si m n , n m, avem |an + . . . + am | < .
Observatia 3.1.1 Conditia din criteriul lui Cauchy, se poate formula pentru seria
P
an , n mod echivalent astfel: pentru orice > 0, sa existe un indice n N,
n0
astfel ncat, pentru orice n n si orice p 0, sa avem |an + . . . + an+p | < .

Corolarul 3.1.1 Dac
a seria
an este convergent
a, atunci limn an = 0.
n0
Observatia 3.1.2 Reciproca din Corolarul 3.1.1 nu este adevarata.

Definitia 3.1.2 Seria
an se numeste absolut convergent

a, dac
a seria
n0
|an |
n0
este convergent
a.
Teorema 3.1.2 (Criteriul absolutei convergente) Orice serie absolut convergent
a este convergent
a.
Observatia 3.1.3 Reciproca teoremei de mai sus nu este adevarata.
Definitia 3.1.3 O serie se numeste semiconvergent
a, dac
a ea este convergent
a,
dar nu este absolut convergent
a.
3.2
Criterii de comparatie pentru seriile cu termeni

pozitivi.
Observatia 3.2.1 Daca
an este o serie cu termeni pozitivi: an 0, (n 0),
n0
P
atunci sirul sumelor partiale (Sn )nN este crescator. In consecinta, seria
an
n0
este convergenta, daca si numai daca sirul (Sn )nN este marginit. Daca sirul
3.3. CRITERII DIRECTE PENTRU SERII CU TERMENI POZITIVI

(Sn )nN este marginit, si deci seria este convergenta, notam
an < . Daca
n=0
sirul (Sn )nN este nemarginit, si deci seria este divergenta, avem
13
an = .
n=0
Teorema 3.2.1 (Criteriul 1 de comparatie) Fie seriile cu termeni pozitivi,

P
P
an si
bn , pentru care exist
a n0 N astfel nc
at
n0
n0
an bn , pentru orice n n0 .
i) Dac
a
ii) Dac
a
n=0
an < , atunci
an = , atunci
n=0
an < .
n=0
bn = .
n=0
Teorema 3.2.2 (Criteriul de comparatie cu limit

a) Fie seriile cu termeni
P
P
strict pozitivi,
an si
bn . Presupunem c
a exist
a l [0, ) {} astfel nc
at
n0
n0
bn
= l.
n an
lim
i) Dac
a
ii) Dac
a
n=0
an < , si l < , atunci

an = , si l > 0, atunci
n=0
3.3
bn < .
n=0
bn = .
n=0
Criterii directe pentru serii cu termeni pozitivi
Teorema 3.3.1 (Criteriul r

ad
acinii, sau criteriul lui Cauchy) Fie seria cu
P
termeni pozitivi,
an . Not
am
n0
Cn :=
an , n N.
i) Dac
a exist
a q < 1 si un indice n0 N, astfel nc
at Cn q, (n n0 ), atunci
an < ,
n=0
ii) Dac
a exist
a un subsir de indici (nk )kN astfel nc
at Cnk 1, pentru orice
k N, atunci
an = .
n=0
Corolarul 3.3.1 Fie seria cu termeni pozitivi
P
n0
= lim supn Cn .
i) Dac
a l < 1, atunci
ii) Dac
a l > 1, atunci
n=0
an < ,
n=0
an = .
an .
S
a not
am l
:=
14
CAPITOLUL 3. SERII NUMERICE.
Teorema 3.3.2 (Criteriul raportului, sau criteriul lui DAlembert) Fie

P
seria cu termeni strict pozitivi
an . Not
am:
n0
Dn :=
an+1
.
an
i) Dac
a exist
a q < 1 si un indice n0 N, astfel nc
at Dn q, (n n0 ), atunci
an < ,
n=0
ii) Dac
a exist
a un indice n0 N, astfel nc
at Dn 1, (n n0 ), atunci
an = .
n=0
Corolarul 3.3.2 Fie seria cu termeni strict pozitivi
an . Presupunem c
a exist
a
n0
limn Dn = l.
i) Dac
a l < 1, atunci seria converge.
ii) Dac
a l > 1, atunci seria diverge.
Exemplul 3.3.1 (Seria armonic
a) Seria armonica de parametru R se deP 1
fineste prin
.
Avem
n
n1
X
1
n
n=1
< , > 1
.
= , 0
Teorema 3.3.3 (Criteriul Raabe-Duhamel) Fie seria cu termeni strict poziP

tivi
an . Not
am:
n0
an+1
1 , (n N).
Rn := n
an
i) Dac
a exist
a q > 1 si n0 N, astfel nc
at Rn q, (n n0 ), atunci

an < ,
n=0
ii) Dac
a exist
a n0 N, astfel nc
at Rn 1, (n n0 ), atunci
an = .
n=0
Corolarul 3.3.3 Fie seria cu termeni strict pozitivi
an . Presupunem c
a exist
a
n0
limn Rn = l.
i) Dac
a l > 1, atunci
ii) Dac
a l < 1, atunci
n=0
an < ,
an = .
n=0
Aplicatie
P
Pentru a determina natura seriei
n1
an n!
nn ,
a > 0, notam cu an termenul gen-
a
and criteriul raportului, forma cu limita,
eral. Avem limn an+1
an = e . Aplic
obtinem: serie convergenta, pentru a < e si serie divergenta pentru a > e. Daca
e
a = e, avem an+1
a ca sirul (an )nN nu converge la 0,
an = (1+ 1 )n > 1. Atunci rezult
n
deci seria este divergenta.
Capitolul 4
Functii reale de o variabil

a
4.1
Definitii si rezultate de baz

a
Definitia 4.1.1 Fie a R. O multime V R se numeste vecin

atate, a punctului a dac
a exist
a > 0 astfel nc
at (a , a + ) V .
atate a lui , dac
a exist
a
Definitia 4.1.2 O multime V R se numeste vecin
R, astfel nc
at (, ) {} V . O multime V R se numeste vecin
atate
a lui , dac
a exist
a R, astfel nc
at (, ) {} V .
Definitia 4.1.3 Fie D R. Un element a R se numeste punct de acumulare al lui D, dac
a pentru orice vecin
atate, V a lui a, exist
a x V , astfel nc
at
x 6= a.
Definitia 4.1.4 Fie D R, f : D R si a R punct de acumulare a lui D.
Spunem c
a functia f are limit
a, n punctul a, dac
a exist
a l R, cu proprietatea
c
atate U a lui l exist
a o vecin
atate V a lui a astfel nc
at pentru
orice x V D, x 6= a s
a avem f (x) U .
Observatiile 4.1.1 i) Conditia din definitia de mai sus poate fi scrisa n forma
echivalenta astfel:
Daca a R, l R : () > 0, () > 0, () x D, x 6= a, |x a| <
|f (x) l| < .
Daca a R, l = : () R, () > 0, () x D, x 6= a, |x a| <
f (x) > .
Daca a = , l R () R, () > 0, () x D, x > |f (x)l| < .
Daca a = , l = () R, () R () x D, x > f (x) > .
Daca a sau l sunt egali cu , se obtine o scriere analoaga cu cele pentru +.
15
16
CAPITOLUL 4. FUNCT
II REALE DE O VARIABILA
Definitia 4.1.5 Elementul unic l R care apare in Definitia 4.1.4 se numeste

limita, a functiei f n punctul a. Limita functiei se noteaz
a cu limxa f (x).
Teorema 4.1.1 (Heine) Fie D R, f : D R si a R un punct de acumulare
a lui D. Sunt echivalente urm
atoarele afirmatii:
i) limxa f (x) = l,
ii) pentru orice sir (xn )nN cu limita a si cu termeni xn D, xn 6= a, avem
limn f (xn ) = l.
Corolarul 4.1.1 Fie D R, f : D R si a R un punct de acumulare a lui
D. Dac
a exist
a l1 , l2 R, l1 6= l2 si dou
a siruri (x1n )nN , (x2n )nN , unde pentru
i
i
i = 1, 2, avem xn D, xn 6= a, (n N), limn xin = a, si limn f (xin ) = li ,
atunci functia f nu are limit
a n a.
Propozitia 4.1.1 (Criteriul major
arii) Fie functiile f, g : D R, unde D
R. Fie a un punct de acumulare a lui D.
i) Dac
a |f (x) l| g(x), () x D, l R si limxa g(x) = 0, atunci
limxa f (x) = l.
ii) Dac
a f (x) g(x), () x D si limxa g(x) = , atunci limxa f (x) = .
Teorema 4.1.2 Fie functiile f, g : D R, D R si a un punct de acumulare
a lui D, Presupunem c
a exista limitele limxa f (x) = lf si limxa g(x) = lg , unde
lf , lg R. S
a not
am cu ? oricare din operatiile +, , , /. Dac
a ? este /, atunci,
presupunem n plus c
a exist
a o vecin
at g(x) 6= 0, () x
aceste conditii, dac
D V . In
a lf ? lg are sens n R, atunci exist
a limxa (f g)(x)
si este egal
a cu lf ? lg . Pe scurt
lim (f g)(x) = ( lim f (x)) ? ( lim g(x)).
xa
xa
xa
Definitia 4.1.6 Functia f : D R, D R, se numeste continu

a n punctul
a D, dac
atate V a lui f (a), exist
a o vecin
atate U , a lui a,
cazul contrar functia se numeste
astfel nc
at f (x) V , pentru orice x D V . In
discontinu
a n a.
Observatia 4.1.1 O definitie echivalenta a continuitatii n punctul a este: () >
0, () > 0, () x D, |x a| < |f (x) f (a)| < .
Definitia 4.1.7 O functie f : D R, D R se numeste continu
a pe D, dac
a
caz contrar se numeste discontinu
ea este continu
a n orice punct din D. In
a.
Propozitia 4.1.2 Fie f : D R, D R si fie a D, care este totodat
a punct
de acumulare a lui D. Functia f este continu
a n a, dac
a si numai dac
a exist
a
limita:
lim f (x) = f (a).
xa
Un enunt similar are loc pentru continuitatea lateral

a.

4.1. DEFINIT
II SI REZULTATE DE BAZA
17
Teorema 4.1.3 Fie functiile f, g : D R, D R. S

a not
am cu ? oricare
din operatiile +, , , /. Dac
a ? este /, atunci, presupunem n plus c
a exist
a o
vecin
at g(x) 6= 0, () x D V . Dac
a funtiile f si g sunt
continue ntr-un punct a D, atunci f ? g este continu
a n a.
Teorema 4.1.4 Fie functiile f : D E, g : E R, D, E R. Dac
a f
este continu
a ntr-un punct a D, iar g este continu
a n f (a), atunci g f este
continu
a n a.
Definitia 4.1.8 O functie f : D R, D R se numete convex
a, (respectiv
strict convex
a, concav
a, strict concav
a) pe D, dac
a pentru orice puncte x < y
din D si pentru orice (0, 1), astfel nc
at x + (1 )y D, avem f (x) +
+(1 )f (y) f (x + (1 )y) 0, (respectiv > 0, 0, < 0).
a functia f : I R, unde I este un interval, are
proprietatea lui Darboux, dac
a imaginea f (J) a oric
arui subinterval J I
este un interval.
Observatia 4.1.2 Proprietatea lui Darboux poate fi enuntata si astfel: pentru
orice puncte x < y din I si orice astfel ncat f (x) < < f (y) sau f (y) < <
f (x), exista un punct c, x < c < y astfel ncat f (c) = .
Teorema 4.1.5 Orice functie continu
a pe un interval are proprietatea lui
Darboux.
Teorema 4.1.6 (Weierstrass) Orice functie continu
a f : [a, b] R este m
arginit
a si si atinge marginile. Mai concret, exist
a m, M R si exist
a xm , xM
[a, b], astfel nc
at
i) m f (x) M, () x [a, b].
ii) f (xm ) = m si f (xM ) = M .
In continuare vom considera notiunea de derivabilitate a unei functii reale.
Definitia 4.1.10 Fie functia f : D R, D R si a D, care este totodat
a
punct de acumulare a lui D. Numim derivata functiei f n a, elementul f 0 (a)
R, definit prin
f (x) f (a)
,
f 0 (a) := lim
xa
xa
n cazul c
and limita exist
a. Dac
a f 0 (a) R, atunci functia f se numeste derivabil
a n a.
Dac
a D este un interval, iar f este derivabil
a n orice punct din D, atunci f
se numeste functie derivabil
a pe D, iar functia f 0 : D R, care ia n orice
punct a D valoarea f (a), se numeste functia derivat
a a lui f . Funtia f se
numeste primitiva functiei f 0 .
Teorema 4.1.7 O functie derivabil
a ntr-un punct este continu
a n acel punct.

CAPITOLUL 4. FUNCT
18
Teorema 4.1.8 Fie functiile f, g : D R derivabile n punctul a D. Atunci

exist
a:
i) (f + g)0 (a) = f 0 (a) + g 0 (a).
ii) (f g)0 (a) = f 0 (a) g(a) + f (a) g 0 (a).
iii)Dac
a exist
a o vecin
atate V a lui a astfel ca g(x) 6= 0, () x D V , atunci

0
(a)g (a)
exist
a fg (a) = g(a)f (a)f
.
g 2 (a)
iv) Dac
a f este constant
a, atunci f 0 (a) = 0.
Teorema 4.1.9 (Derivarea functiilor compuse) Fie functiile f : D E si

g : E R, D, E R. Fie a D un punct de acumulare a lui D si presupunem
c
a b := f (a) este punct de acumulare a lui E. Dac
a f este derivabil
a n a si g
este derivabil
a n b, atunci g f : D R este derivabil
a n a si
(g f )0 (a) = g 0 (b) f 0 (a).
Teorema 4.1.10 (Derivarea functiilor inverse) Fie I, J intervale si functia
f : I J bijectiv
a si continu
a. Dac
a f este derivabil
a n a, si f 0 (a) 6= 0, atunci
1
f
este derivabil
a n punctul b = f (a) si
(f 1 )0 (b) =
1
.
f 0 (a)
Definitia 4.1.11 (Derivate de ordin superior) Fie functia f : D R, D

R si a D, punct de acumulare a lui D. Definim derivatele de ordinul k,
k 0 ale lui f n a, n mod recursiv astfel: f (0) (a) := f (a), iar dac
a k > 0, atunci
derivat
a f (k) (a) se defineste n cazul c
and exist
a o vecin
atate V a lui a , astfel c
a
f admite derivat
a de ordin (k 1) n toate punctele lui D V si n plus functia
f (k1) : D V R este derivabil
a n a. Atunci definim
f (k) (a) := (f (k1) )0 (a).
4.2
Teoreme de medie
Definitia 4.2.1 Fie f : D R, D R. Un punct x0 D se numeste punct de

maxim local, respectiv punct de minim local al lui f , dac
a exist
a o vecin
atate
V a lui x0 , astfel nc
at s
a avem f (x) f (x0 ), () x D V , respectiv f (x)
f (x0 ), () x D V . Un punct care este de maxim local sau de minim local se
numeste punct de extrem local.
Definitia 4.2.2 Fie functia f : D R, D R. Un punct n care f si atinge
valoarea maxim
a se numeste punct de maxim global, iar un punct n care f
si atinge valoarea minim
a se numeste punct de minim global. Un punct de
maxim sau de minim global se numeste punct de extrem global.
Observatia 4.2.1 Orice punct de extrem global este si un punct de extrem local
de acelasi tip.
4.3. REGULILE LUI LHOSPITAL
19
Teorema 4.2.1 (Fermat) Fie f : D R, D R si un punct x0 D. care

este punct de acumulare la st
anga si la dreapta pentru D. Dac
a
i) x0 este punct de extrem local pentru functia f si
ii) f este derivabil
a n x0 ,
0
atunci f (x0 ) = 0.
Teorema 4.2.2 (Darboux) Dac
a o functie f : I R, I interval, este derivabil
a
pe I, atunci functia derivat
a f 0 : I R are proprietatea lui Darboux pe I.
Teorema 4.2.3 (Rolle) Fie functia f : [a, b] R. Dac
a
i) f este continu
a pe [a, b],
a pe (a, b) si
iii) f (a) = f (b),
atunci exist
a c (a, b), astfel nc
at f 0 (c) = 0.
Teorema 4.2.4 (Cauchy) Fie functia f : [a, b] R. Dac
a
i) f este continu
a pe [a, b],
a pe (a, b) si
0
iii) g (x) 6= 0, pentru orice x (a, b),
atunci g(b) 6= g(a)si exist
a c (a, b) astfel nc
at
f (b) f (a)
f 0 (c)
= 0 .
g(b) g(a)
g (c)
Daca alegem functia g(x) = x n Teorema lui Cauchy se obtine urmatoarea
teorema, numita si teorema cresterilor finite.
Teorema 4.2.5 (Lagrange) Fie functia f : [a, b] R. Dac
a
i) f este continu
a pe [a, b] si
a pe (a, b),
atunci exist
a c (a, b) astfel nc
at
f (b) f (a) = f 0 (c)(b a).
4.3
Regulile lui lHospital
In acest paragraf prezentam regulile lui lHospital pentru rezolvarea unor cazuri
de nedeterminare de limite de functii.
Teorema 4.3.1 (Regula pentru cazul 00 ) Fie I R un interval, a un punct
de acumulare a lui I si f, g : I R. Dac
a sunt ndeplinite conditiile:
i) f si g sunt derivabile pe I \ {a},
ii) g 0 (x) 6= 0, () x I,
iii) limxa f (x) = 0 si limxa g(x0 ) = 0,
0 (x)
iv) exist
a l R astfel nc
at limxa fg0 (x)
= l,
atunci g(x) 6= 0, () x I \ {a} si exist
a limita
lim
xa
f (x)
= l.
g(x)

CAPITOLUL 4. FUNCT
20
Teorema 4.3.2 (Regula pentru cazul

) Fie I R un interval, a un punct
de acumulare a lui I si f, g : I R. Dac
i) f si g sunt derivabile pe I \ {a},
ii) g 0 (x) 6= 0, () x I
iii) limxa g(x0 ) = ,
0 (x)
iv) exist
a l R astfel nc
at limxa fg0 (x)
= l,
atunci exist
a o vecin
atate V a lui a, astfel nc
at g(x) 6= 0, () x I V \ {a} si
exist
a limita
f (x)
lim
= l.
xa g(x)
4.4
Polinomul lui Taylor
Polinomul lui Taylor asociat unei functii derivabile de ordin superior si unui punct
din domeniul sa de definitie, este ales astfel ncat sa dea cea mai buna aproximare
locala a functiei, dintre toate polinoamele de acelasi grad cu polinomul lui Taylor
considerat. Avem urmatoarea definitie de baza.
Definitia 4.4.1 Fie functia f : D R, D R, derivabil
a de ordinul n N n
punctul a D. Se numeste polinomul lui Taylor de ordinul n al funtiei f n
punctul a, urm
atorul polinom algebric:
Ta,n (f )(x) = f (a) +
f 0 (a)
f (n) (a)
(x a) + . . . +
(x a)n ,
1!
n!
(x R).
(4.1)
Numim restul polinomului lui Taylor de ordinul n al functiei f n punctul a,

functia:
Ra,n (f )(x) = f (x) Ta,n (f )(x), (x D).
Teorema 4.4.1 Fie f : I R, I interval. Dac
a functia f este derivabil
a de
ordinul n 1 ntr-un punct a I, atunci
Ra,n (f )(x)
= 0.
xa (x a)n
lim
Teorema 4.4.2 (Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange) Fie I un interval si f : I R o functie derivabil
a de ordinul n + 1, n N pe I. Atunci pentru
orice dou
a puncte a si x din I, x 6= a, exist
a un punct c situat ntre a si x, astfel
nc
at s
a avem
f (x) =
n
X
f (k) (a)
k=0
k!
(x a)k +
f (n+1) (c)
(x a)n+1 .
(n + 1)!
Capitolul 5
S
iruri si serii de functii.
5.1
S
iruri de functii.
Definitia 5.1.1 Se numeste sir de functii, definite pe o multime D R si cu

valori reale, orice aplicatie din multimea N n multimea functiilor {f : D R}.
Un astfel de sir de functii se noteaz
a prin (fn )nN .
Definitia 5.1.2 S
irul de functii (fn )nN , fn : D R, D R, se numeste convergent punctual, sau convergent simplu, dac
a exist
a o functie f : D R,
astfel nc
at pentru orice x D fixat, avem limn fn (x) = f (x). Functia f se
numeste limita sirului (fn )nN si se noteaz
a prin limn fn .
Definitia 5.1.3 S
irul de functii (fn )nN , fn : D R, D R, se numeste
convergent uniform, pe D, dac
a exist
a o functie f : D R, astfel nc
at pentru
orice > 0, exist
a un indice n N astfel nc
at |fn (x) f (x)| < , pentru orice
n N, n n si orice x D.
Teorema 5.1.1 Fie sirul de functii (fn )nN , fn : D R, D R si o functie
f : D R. Sunt echivalente urm
atoarele afirmatii:
i) S
irul de functii (fn )nN nu converge uniform la f pe D si
ii) Exist
a > 0, un subsir de indici (nk )kN si un sir (xk )nN , xk D, astfel
nc
at |fnk (xk ) f (xk )| , () k N.
Exemplul 5.1.1 Sa aratam ca sirul de functii fn (x) = xn , x [0, 1], converge
simplu dar nu converge uniform. Intr-adevar, se obtine imediat ca limn fn (x) =
f (x), x [0, 1], unde
(
f (x) =
0, x [0, 1)
.
1, x = 1
Pentru a arata ca convergenta nu este uniforma, indicam trei metode: alegem

sirul de puncte (xn )nN , xn = n1 , obtinem limn fn (xn ) = e. Atunci, aplicand
Teorema 5.1.1 rezulta ca (fn )nN nu converge uniform la f .
21
22
CAPITOLUL 5. S
IRURI SI SERII DE FUNCT
II.
Teorema 5.1.2 (Transferul limitei) Fie sirul de functii (fn )nN , fn : D R,

D R, uniform convergent la functia f : D R si fie x0 un punct de acumulare al lui D. Presupunem c
a pentru orice n N, exist
a limxx0 fn (x) = ln ,
ln R. Atunci sirul (ln )nN este convergent, iar functia f are limit
a n punctul
x0 egal
a cu limita sirului (ln )nN . Pe scurt avem
lim lim fn (x) = lim lim fn (x).
xx0 n
n xx0
Teorema 5.1.3 (Transferul continuit

atii) Orice sir uniform convergent de
functii continue, are limita tot o functie continu
a.
Teorema 5.1.4 (Transferul derivabilit
atii) Fie sirul de functii (fn )nN , definite pe inervalul m
arginit I. Presupunem c
a
i) functiile fn , n 0 sunt derivabile pe I, iar sirul (fn0 )nN converge uniform
pe I la o functie g : I R,
ii) exist
a un punct x0 I, astfel nc
at sirul (fn (x0 ))nN este convergent.
Atunci sirul de functii (fn )nN converge uniform pe I la o functie derivabil
a
0
f : I R si in plus f = g.
5.2
Serii de functii.
Definitia 5.2.1 Fie sirul de functii (fn )nN , fn : D R, D R. Se numeste

seria de functii atasat
a sirului (fn )nN , ansamblul format din sirurile de functii
(fn )nN si (Sn )nN , unde Sn := f0 + . . . + fn , (n N). Aceast
a serie de functii se
P
noteaz
a cu
fn . Dac
a sirul de functii (Sn )nN , numit sirul sumelor partiale,
n0
este convergent punctual pe multimea D, atunci seria se numeste convergent

a
punctual, sau convergent
a simplu, iar functia limit
a se numeste suma seriei
de functii si se noteaz
a prin
fn . Dac
a sirul (Sn )nN este convergent uniform,
n=0
atunci seria se numeste la r

andul ei uniform convergent
a.
Seria
fn se mai noteaza si prin f0 + f1 + . . ..
n0
Teorema 5.2.1 (Criteriul lui Weierstrass) Fie seria de functii
fn ,
n0
fn : D R, D R si fie seria numeric

a
an . Dac
n0
i) |fn (x)| an , () x D, () n N,
P
P
ii)
an < , atunci seria de functii
fn converge uniform pe D.
n0
n0
Teorema 5.2.2 (Transferul limitei) Fie seria de functii
fn , fn : D R,
n0
D R convergent
a uniform, av
and suma f : D R. Fie x0 un punct de
acumulare al lui D. Presupunem c
a pentru orice n N, exist
a limxx0 fn (x) = ln ,
5.3. SERII DE PUTERI. SERII TAYLOR.

ln R. Atunci seria
23
ln este convergent
a, iar functia f are limit
a n punctul
n0
x0 egal
a cu
ln . Pe scurt avem
n0
lim
xx0
fn (x) =
n0
n0
lim f (x).
xx0
Teorema 5.2.3 (Transferul continuit

atii) Dac
a seria de functii
fn ,
n0
fn : D R, D R este uniform convergent

a si toate functiile fn sunt continue pe D, atunci functia sum
a este tot continu
a pe D.
Teorema 5.2.4 (Transferul derivabilit
atii) Fie seria de functii derivabile
P
fn , fn : D R, D R. Dac
a
n0
i) seria
n0
fn0 este uniform convergent

a la o functie g : D R si
ii) exist
a un punct x0 D, astfel nc
at
fn (x0 ) este convergent

a,
n0
atunci seria
fn este uniform convergent

a, iar suma sa este o functie deri-
n0
vabil
a, cu derivata egal
a cu g. Pe scurt avem:
0
fn =
fn0 .
n0
n0
5.3
Serii de puteri. Serii Taylor.
In acest paragraf vom studia un caz particular, de mare importanta, de serii de

functii si anume seriile de puteri. Seriile de puteri reprezinta extinderea notiunii
de polinom algebric.
Definitia 5.3.1 Se numeste serie de puteri centrat
a n x0 , o serie de functii
P
de forma
an (x x0 )n , unde (an )nN este sirul coeficientilor, x0 R este un
n0
punct fixat, iar x R este variabila. Dac

a x0 = 0, seria se numete simplu serie
de puteri.
Definitia 5.3.2 (Formula Cauchy-Hadamard) Numim raza de converP
gent
a a seriei
an xn , num
arul R [0, ) {}, definit astfel:
n0
R :=
1
lim supn
Observatia 5.3.1 Fie seria de puteri
p
n
|an |
an xn . Raza de convergenta a seriei se
n0
poate calcula si dupa urmatoarele formule:

R=
1
limn
p
n
|an |
an
,
si R = lim
n an+1
n cazul cand exista limitele care apar n aceste formule.
24
CAPITOLUL 5. S
IRURI SI SERII DE FUNCT
II.
Teorema 5.3.1 (Teorema razei de convergent

a a lui Abel) Fie seria de
P
n
puteri
an x av
and raza de convergent
a R [0, ) {}.
n0
i) Dac
a R > 0, atunci seria de puteri converge absolut pentru orice x cu
|x| < R.
ii) Dac
a R < , atunci seria de puteri este divergent
a pentru orice x cu
|x| > R.
iii) Dac
a R > 0 si 0 < r < R, atunci seria de puteri este uniform convergent
a
pe intervalul [r, r].
Observatia 5.3.2 Din teorema rezulta ca daca R = 0, domeniul de convergenta al seriei de puteri se reduce la multimea {0}, iar daca R = , domeniul de
convergenta este R. Daca 0 < R < , n general nu se poate spune numic despre
convergenta n punctele R. Sunt serii care converg n unul sau ambele puncte,
precum si serii care diverg n ambele puncte.
Teorema 5.3.2 O functie f : (x0 R, x0 + R) R, f (x) =
an (x x0 )n ,
n0
x (x0 R, x0 + R), unde R > 0 este raza de convergent

a a serie de puteri, este
indefinit derivabil
a pe intervalul (x0 R, x0 + R) si
1
f (k) (x0 ), () k N.
k!
Definitia 5.3.3 Fie functia f : D R, D R. Presupunem c
a exist
a un punct
a D, astfel nc
at, f admite derivate de orice ordin n punctul a. Seria de puteri
centrat
a n a
X 1
f (n) (a)(x a)n ,
n!
n0
ak =
se numeste seria Taylor a functiei f n punctul a. Dac

a a = 0, atunci aceast
a
serie se mai numeste si serie MacLaurin.
Dezvoltarile Mc Laurin ale principalelor functii elementare sunt urmatoarele:
exp(x) = 1 +
ln(1 + x) =
r
(1 + x) =
X
xn
x
x2
+
+ ... =
,
1!
2!
n!
n=0
X
(1)n1
n=1
X
n=0
unde
n
r
n
r
n
xn ,
() x R,
() x (1, 1),
xn , () x (1, 1), r > 0,

:=
r(r 1) . . . (r n + 1)
r!
sin x := x
X (1)2n+1
x3 x5
+
+ ... =
x2n+1 ,
3!
5!
(2n
+
1)!
n0
(x R),
cos x := 1
X (1)2n
x2 x4
+
... =
x2n ,
2!
4!
(2n)!
n0
(x R).
Capitolul 6
Spatiul Rn
6.1
Structura vectorial
a a lui Rn
Definitia 6.1.1 Not

am prin Rn , n 1 produsul cartezian R. . .R, (de n ori).
n
Spatiul R se numeste spatiul aritmetic n-dimensional. Elemenetele lui Rn
se numesc puncte sau vectori. Orice element x Rn se reprezint
a sub forma
x = (x1 , . . . , xn ), unde xi R, (1 i n) se numesc componentele lui x. Pe
spatiul Rn se introduc urm
atoarele dou
a operatii:
adunarea + : Rn Rn Rn , definit
a prin:
x + y := (x1 + y1 , . . . , xn + yn ), () x = (x1 , . . . , xn ) Rn , () y =
= (y1 , . . . , yn ) Rn si
amplificarea cu scalar: R Rn Rn , (notat
a prin juxtapunerea operanzilor), definit
a prin:
x := (x1 , . . . , xn ), () x = (x1 , . . . , xn ) Rn , () R.
Mentionam ca vom nota ntotdeauna elementele spactiului Rn , n 2 cu litere
ngrosate, eventual indiciate: a, b, x, a1 , a2 s.a.m.d., n timp ce numerele reale le
vom nota ntotdeauna cu litere normale, eventual indiciate: a, b, x, a1 , a2 , s.a.m.d.
Se observa imediat ca Rn nzestrat cu operatiile de adunare si amplificare cu
scalar este un spatiu vectorial.
Notam 0 = (0, . . . , 0) Rn . Avem (1)x = x si 0x = 0, pentru orice
x Rn . Pentru orice indice 1 i n, notam cu ei , vectorul ei = (0, . . . , 1, . . . , 0),
unde 1 apare pe pozitia a i-a. Multimea {e1 , . . . , en }, formeaza baza canonica a
spatiului Rn . Orice x = (x1 , . . . , xn ) Rn , admite o unica reprezentare n raport
cu aceasta baza si anume x = x1 e1 + . . . + xn en .
Definitia 6.1.2 Introducem urm
atoarele tipuri de multimi speciale n Rn :
Dac
a a, b Rn , se numeste segmentul de capete a si b, multimea
[a, b] := {ta + (1 t)b| t [0, 1]}.
25
CAPITOLUL 6. SPAT
IUL RN
26
O multime C Rn se numeste convex

a, dac
a pentru orice puncte a, b C,
avem [a, b] C.
Dac
a a, v Rn , v 6= 0, se numeste dreapta ce trece prin a si de directie
v, multimea
{a + tv| t R}.
De asemenea, multimea {a + tv| t [0, )} se numeste semidreapta de
cap
at a si de sens v.
Definitia 6.1.3 Pentru indicii 1 i n, functiile i : Rn R, definite prin
i (x1 , . . . , xn ) = xi , (x1 , . . . , xn ) Rn , se numesc functiile proiectie de indice i.
Definitia 6.1.4 Fie funtia f : D Rn , unde D este o multime oarecare. Pentru
indicii 1 i n, not
am cu fi : D R, functiile fi := i f . Functiile fi se
numesc functiile componente de indice i ale functiei f .
Observam ca functia f considerata n definitia precedenta, admite reprezentarea
f = (f1 , . . . , fn ).
6.2
Topologia spatiului Rn . Generalit

ati
Definitia 6.2.1 Se numeste norma unui element x Rn , x = (x1 , . . . , xn ),

num
arul real pozitiv:
q
kxk :=
x21 + . . . + x2n .
Propozitia 6.2.1 Norma are urm

atoarele propriet
ati:
a) kxk = 0, dac
a si numai dac
a x = 0, c
and x Rn .
b) kxk = || kxk, pentru orice x Rn si R. (Proprietatea de omogenitate)
c) kx + yk kxk + kyk, pentru orice x, y Rn . (Inegalitatea triunghiului
sau Inegalitatea lui Minkowski).
Propozitia 6.2.2 Pentru orice punct x Rn , x = (x1 , . . . , xn ), si orice indice
1 i n avem
|xi | kxk
n
X
|xj |.
(6.1)
j=1
Definitia 6.2.2 Pentru x, y Rn , num

arul d(x, y) := kx yk se numeste
distanta dintre punctele x si y.
Propozitia 6.2.3 Distanta are urm
atoarele propriet
ati:
a) d(x, y) = 0, dac
a si numai dac
a x = y, x, y Rn .
b) d(x, y) = d(y, x), pentru orice x, y Rn .
c) d(x, z) d(x, y) + d(y, z), pentru orice x, y, z Rn .
I
6.2. TOPOLOGIA SPAT
IULUI RN . GENERALITAT
27
Definitia 6.2.3 Dac

a a Rn si r > 0, se numeste sfer
a deschis
a de centru a
si de raz
a r, multimea
B(a, r) := {y Rn | ky xk < r}.
Definitia 6.2.4 Multimea A Rn se numeste marginit
a, dac
a exist
a R > 0,
astfel nc
at A B(0, R).
Definitia 6.2.5 Se numeste vecin
atate a unui punct a Rn , orice multime
n
V R cu proprietatea c
a exist
a un num
ar r > 0, astfel nc
at B(a, r) V .
Not
am cu Va familia vecin
at
atiilor lui a.
Sferele deschise centrate ntr-un punct a sunt cele mai simple vecinatati ale
punctului a.
Definitia 6.2.6 O multime A Rn se numeste multime deschis
a, dac
a pentru
pentru orice a A, exist
a r > 0, astfel nc
at B(a, r) A, (sau echivalent, dac
aA
este vecin
atate pentru toate punctele sale).
Propozitia 6.2.4 Familia multimile deschise are urm
atoarele propriet
ati:
a) Multimea vid
a si spatiul Rn sunt multimi deschise.
b) O reuniune arbitrar
a de multimi deschise este o multime deschis
a.
c) Intersectia a dou
a multimi deschise este o multime deschis
a.
O familie de multimi P(X), unde X este o multime oarecare, care verifica
conditiile a), b), c), din Propozitia 6.2.4 se numeste spatiu topologic. Deci
n Propozitia 6.2.4 am demostrat ca spatiul Rn , nzestrat cu familia de multimi
deschise, asa cum au fost definite n Definitia 6.2.6, este un spatiu topologic.
Definitia 6.2.7 O multime din Rn se numeste nchis
a, dac
a complementara sa
este o multime deschis
a.
Definitia 6.2.8 Fie A Rn si a Rn . Punctul a se numeste:
punct interior al lui A, dac
a exist
a r > 0 astfel nc
at B(a, r) A
punct aderent al lui A, dac
a pentru orice r > 0, avem B(a, r) A 6= .
punct de acumulare al lui A, dac
a pentru orice r > 0, avem
B(a, r) A \ {a} =
6 .
Definitia 6.2.9 Fie A Rn . Definim:
interiorul lui A, notat cu A, multimea punctelor interioare ale lui A,

aderenta sau nchiderea lui A, notat
a cu A, multimea punctelor aderente
ale lui A.
CAPITOLUL 6. SPAT
IUL RN
28
6.3
S
iruri n spatiul Rn
Definitia 6.3.1 Un sir (xk )kN se numeste convergent, dac

a exist
a a Rn ,
acest caz punctul a se numeste limita
astfel nc
at, limk kxk ak = 0. In
sirului (xk )kN si se noteaz
a cu limk xk .
Propozitia 6.3.1 Fie sirul (xk )kN , unde xk = (xk 1 , . . . , xk n ), k N si fie
punctul a Rn , a = (a1 , . . . , an ). Sunt echivalente:
i) limk xk = a,
ii) limk xk i = ai , pentru orice indice 1 i n.
Cu ajutorul sirurilor putem caracteriza punctele aderente, punctele de acumulare si multimile nchise.
Propozitia 6.3.2 Fie A Rn si a Rn Avem:
i) a este punct aderent al multimii A, dac
a si numai dac
a, exist
a un sir
(xk )kN , de puncte din A, convergent la a.
ii) a este punct de acumulare al multimii A, dac
a si numai dac
a exit
a un sir
de puncte (xk )kN , din A \ {a}, convergent la a.
Propozitia 6.3.3 O multime A Rn este nchis
a, dac
a si numai dac
a orice sir
convergent de puncte din A are limita n A.
6.4
Multimi compacte si multimi conexe
Numim acoperire cu deschisi a unei multimi A Rn , o familie de multimi

S
deschise {Di , i I} cu proprietatea ca A iI Di .
Definitia 6.4.1 O multime A Rn se numeste compact
a, dac
a din orice acoperire
S
cu deschisi a lui A se poate extrage o subacoperire finit
a, adic
a dac
a A iI Di
cu Di deschisi, exist
a indicii i1 , . . . , ik , astfel nc
at A Di1 . . . Dik .
Teorema 6.4.1 (Borel-Lebesque) Fie A Rn . Sunt echivalente:
i) A este compact
a,
ii) A este m
arginit
a si nchis
a.
Definitia 6.4.2 O multime A Rn se numeste conex
a, dac
a nu exist
a dou
a
multimi deschise D1 , D2 cu propriet
atile:
a) A D1 6= si A D2 6= ,
b) A D1 D2 si
c) A D1 D2 = .
In caz contrar, multimea A se numeste disconex

a.
Teorema 6.4.2 Orice multime convex
a A Rn este conex
a.
Teorema 6.4.3 O multime din R este conex
a, dac
a si numai dac
a ea este un
interval.
Capitolul 7
Limit
a si continuitate.
Functiile care vor interveni n acest capitol vor fi de forma f : D Rm , unde
D Rn , n, m 1. O astfel de functie se numeste functie scalar
a daca m = 1
si respectiv functie vectorial
a, daca m 2. De asemenea, functia f se numeste
de o variabil
a, daca n = 1 si de mai multe variabile, daca n 2.
7.1
Limite de functii
Definitia 7.1.1 Fie functia f : D Rm , D Rn , n 1, m 1 si fie a Rn

un punct de acumulare al lui D. Fie de asemenea l Rm . Spunem c
a l este
limita functiei f n punctul a, (sau nc
a limita global
a a lui f n a), dac
a,
pentru orice vecin
atate V a lui l, exist
a o vecin
atate U a lui a, astfel nc
at
f (U D \ {a}) V.
(7.1)
.
Definitia 7.1.2 Dac
a functia f : D Rm , D Rn admite limit
a n punctul
0
a D , atunci limita sa, (despre care se poate ar
ata c
a este unic
a), se noteaz
a cu
limxa f (x).
Propozitia 7.1.1 Fie functia f : D Rm , D Rn , f = (f1 , . . . , fm ), unde
fi : D R, (1 i m). Fie a D0 si l Rm , l = (l1 , . . . , lm ). Sunt
echivalente:
i) limxa f (x) = l,
ii) limxa fi (x) = li , pentru orice 1 i m.
Definitia 7.1.3 Fie functia f : D Rm , D Rn , a D, v R, ; v 6= 0 si

l Rm . Spunem c
a l este limita dup
a directia v a lui f n punctul a, dac
a:
lim f (a + tv) = l.
t0
(7.2)
cazul particular c
In
and v = ei , 1 i n, atunci limita de mai sus se numeste
limita partial
a de indice i.
29
30
SI CONTINUITATE.
CAPITOLUL 7. LIMITA
Exemplul 7.1.1 Functia f : R2 \ {(0, 0)} R, definita prin

f (x, y) :=
xy 2
, (x, y) R2 .
+ y4
x2
are n punctul (0, 0) limite dupa orice directie egale, dar nu admite limita globala.
Intr-adevar, sa consideram o dreapta arbitrara care trece prin origine. Ea poate
fi reprezenta printr-o ecuatie de forma y = mx, unde m R, sau prin x = 0.
Limita n punctul (0, 0), n raport cu directia dreptei respective este n primul
mx3
mx
n al doilea caz:
caz: limx0 f (x, mx) = limx0 x2 +m
4 x4 = limx0 1+m4 x2 = 0, iar
limy0 f (0, y) = limy0 0 = 0.
Pentru a constata ca f nu admite limita globala n origine, sa luam (xk , yk ) :=
( k12 , k1 ), k 1. Atunci limk f ( k12 , k1 ) = limk 12 = 21 .
Propozitia 7.1.2 Fie functia f : D Rm , D Rn si a D. Dac

a f admite
limita (global
a) l n punctul a, atunci ea admite limite dup
a orice directie v 6= 0
n a si toate sunt egale cu l.
Teorema 7.1.1 (Heine) Fie functia f : D Rm , D Rn si a D0 . Sunt
echivalente:
i) exist
a limxa f (x),
ii) pentru orice sir (xk )kN de puncte xk D \ {a}, convergent la a, sirul
valorilor: (f (xk ))kN este convergent.
Mai mult, n cazul c
and acestea au loc, atunci
lim f (x) = lim f (xk ),
xa
pentru orice sir (xk )kN ca mai sus.

Teorema 7.1.2 (Criteriul Cauchy-Bolzano) Fie functia f : D Rm , D
Rn si a D0 . Sunt echivalente:
i) exist
a limxa f (x),
ii) pentru orice > 0 exist
a > 0, astfel nc
at pentru orice puncte x, y
D \ {a}, astfel nc
at kx ak < , si ky ak < , avem kf (x) f (y)k < .
Propozitia 7.1.3 (Criteriul major
arii) Fie D Rn , a D0 , si fie functiile
m
f : D R si : D R. Dac
a exist
a l Rm , astfel nc
at
i) kf (x) lk (x), pentru orice x V D \ {a}, unde V este o vecin
atate
a punctului a,
ii) limxa (x) = 0,
atunci exist
a limxa f (x) = l.
7.2
Functii continue ntr-un punct

a o functie f : D Rm , D Rn este continu
a
(global) n punctul a D, dac
atate V a lui f (a) exist
ao
vecin
atate U a lui a astfel nc
at f (U D) V .
7.3. FUNCT
II CONTINUE PE O MULT
IME
31
Propozitia 7.2.1 Fie o functie f : D Rm , D Rn si punctul a D. Avem:

i) Dac
a a este un punct izolat al lui D, atunci f este continu
a n a.
ii) Dac
a a este un punct de acumulare a lui D, atunci f este continu
a n a,
dac
a si numai dac
a f are limit
a n a si limxa f (x) = f (a).
Propozitia 7.2.2 O functie f : D Rm , D Rn , f = (f1 , . . . , fm ) este
continu
a n punctul a D, dac
a si numai dac
a toate functiile componente fi :
D R, 1 i m, sunt continue n a.
Propozitia 7.2.3 O functie f : D Rm , D Rn este continu
a n punctul
a D, dac
a si numai dac
a pentru orice sir (xk )kN , de puncte din D, avem
limk f (xk ) = f (a).
Definitia 7.2.2 Fie o functie f : D Rm , D Rn , fie a = (a1 , . . . , an ) D
si fie un indice 1 i n. Spunem c
a f este continu
a partial n punctul
a D, n raport cu variabila de indice i, dac
a functia partial
a a,i (xi ) :=
= f (a1 , . . . , xi , . . . , an ), xi {xi R| (a1 , . . . , xi , . . . , an ) D}, este continu
a n
punctul ai . De asemenea, spunem simplu, c
a f este continu
a partial n punctul
a, dac
a ea este continu
a partial n a n raport cu toate variabilele.
Propozitia 7.2.4 Dac
a functia f : D Rm , D Rn este continu
a global n a,
atunci ea este continu
a partial n a.
Teorema 7.2.1 Fie D Rn , E Rm si fie funtiile f : D E si g : E Rp .
Fie a D si not
am cu b := f (a). Dac
a functia f este continu
a n punctul a, iar
functia g este continu
a n punctul b, atunci functia g f : D Rp este continu
a
n punctul a.
7.3
Functii continue pe o multime
Definitia 7.3.1 Functia f : D Rm , D Rn se numeste continu

a pe D dac
a
ea este continu
a n orice punct din D.
Teorema 7.3.1 O functie f : D Rm , D Rn este continu
a pe D, dac
a si
m
numai dac
a, pentru orice multime deschis
a B R , exist
a o multime deschis
a
U Rn astfel nc
at f 1 (B) = D U .
Teorema 7.3.2 Dac
a D Rn este multime compact
a si dac
a functia f : D
m
R este continu
a, atunci multimea f (D) este compact
a.
Corolarul 7.3.1 (Teorema lui Weierstrass) Dac
a D Rn este compact
a,
atunci orice functie continu
a f : D R este m
arginit
a si si atinge marginile.
Aceasta nseamn
a c
a exist
a, m, M R, si xm , xM D astfel ca
i) m f (x) M , pentru orice x D si
ii) m = f (xm ), M = f (xM ).
SI CONTINUITATE.
CAPITOLUL 7. LIMITA
32
Teorema 7.3.3 Dac

a D Rn este multime conex
a, iar functia f : D Rm este
continu
a, atunci multimea f (D) este conex
a.
Definitia 7.3.2 Functia f : D Rm , D Rn se numeste uniform continu
a
pe D dac
a, pentru orice > 0, exist
a > 0, astfel nc
at pentru orice x, y D,
cu kx yk < s
a avem kf (x) f (y)k < .
Teorema 7.3.4 Orice functie continu
a definit
a pe o multime compact
a, f : D
m
n
R , D R , este uniform continu
a pe domeniul de definitie D.
Definitia 7.3.3 O functie f : D Rm , D Rn , se numeste lipschitzian
a pe
D dac
a exist
a o constant
a M > 0, astfel nc
at
kf (x) f (y)k M kx yk, pentru orice puncte x, y D.
(7.3)
Propozitia 7.3.1 Orice functie f : D Rm , D Rn , care este lipschitzian

a pe
D este uniform continu
a pe D si orice funtie uniform continu
a este continu
a.
7.4
Aplicatii liniare
Definitia 7.4.1 O aplicatie L : Rn Rm , n, m 1, se numeste liniar

a
dac
a ndeplineste conditia L(ax + by) = aL(x) + bL(y), pentru orice x, y
Rn , si orice a, b R. Not
am cu L(Rn , Rm ), multimea aplicatiilor liniare din Rn
m
n R .
Vom prezenta n continuare reprezentarea matriceal
a n raport cu bazele
canonice a aplicatiilor liniare. Fie {e1 , . . . , en }, baza canonica a spatiului Rn si fie
{e1 , . . . , em }, baza canonica a spatiului Rm . Daca L L(Rn , Rm ), atunci pentru
orice 1 j n exista o reprezentare unica
L(ej ) =
m
X
ai,j ei .
i=1
Matricea A := (ai,j ) 1im , de ordin (m, n) se numeste matricea atasat

a
1jn
aplicatiei liniare L, n raport cu bazele canonice. Reprezentare matriceala a

operatorilor liniari este:
y1
x1
a1,1 . . . a1,n
..
..
L(x) = . = . . . . . . . . . . .
am,1 . . . am,n
ym
xn
Definitia 7.4.2 Pentru orice L L(Rn , Rm ) not

am
kLk := inf{M | kL(x)k M kxk, () x Rn }.
Num
arul kLk se numeste norma operatorului L.
Teorema 7.4.1 Pentru orice L L(Rn , Rm ) si orice x Rn , avem kL(x)k
consecint
kLk kxk. In
a orice aplicatie liniar
a este lipschitzian
a.
Capitolul 8
Calculul diferential
8.1
Derivate partiale
Definitia 8.1.1 Fie D Rn , f : D R, a D, a = (a1 , . . . , an ). Not

am
argumentii functiei f cu x1 , . . . , xn . Spunem c
a functia f este derivabil
a partial
n raport cu variabila xi , 1 i n, n punctul a dac
a exit
a num
arul
f
nc
at are loc urm
atoarea limit
a (de functie real
a si de variabil
a
xi (a) R astfel
real
a):
f
f (a1 , . . . , ai1 , xi , ai+1 , . . . , an ) f (a1 , . . . , an )
(a) = lim
.
x
a
i
i
xi
xi ai
Num
arul xfi (a), notat si fx0 i (a) se numeste derivata partial
a a functiei f n
raport cu variabila xi , n punctul a.
Dac
a functia f admite derivate partiale n punctul a n raport cu toate variabilele xi , (1 i n), atunci f se numeste derivabil
a partial n punctul a.
Definitia 8.1.2 Fie D Rn , a D, v Rn , v 6= 0. Fie de asemenea functia

vectorial
a f : D Rm , f = (f1 , . . . , fm ), fi : D R, (1 i m). Not
am
argumentii functiei f cu x1 , . . . , xn . Spunem c
a functia f admite derivat
a partial
a
n punctul a n raport cu variabila xi , dac
a pentru orice indice (1 j m),
exist
a fxji (a).
Deoarece derivabilitatea partiala a functiilor vectoriale se reduce imediat, prin
definitia data la derivabilitatea functiilor scalare componente, n continuare vom
trata doar cazul functiilor cu valori reale.
Propozitia 8.1.1 Fie D Rn , a D si f : D R. Dac

a f este derivabil
a
partial n raport cu variabila xi n punctul a, atunci f este continu
a partial n
raport cu variabila xi n punctul a.
Definitia 8.1.3 Fie D Rn , a D si fie functiile fi : D R, 1 i m

derivabile partial n punctul a. Not
am argumentii acestor functii cu variabilele
33
34
CAPITOLUL 8. CALCULUL DIFERENT

IAL
x1 , . . . , xn . Pentru orice indici j1 , . . . , jm {1, . . . , n}, definim ( dup

a numele lui
C. Jacobi), Jacobianul functiilor f1 , . . . , fm n raport cu variabilele xj1 , . . . , xjm ,
determinantul de ordin m

D(f1 , . . . , fm )

(a) :=

D(xj1 , . . . , xjm )

..
.
.

fm
(a)

xj
f1
xj1 (a)
f1
xjm (a)
...
..
..
.
.
fm
xj (a) . . .
Definitia 8.1.4 Fie D Rn , a D si f : D R. Dac

a f este derivabil
a partial
n punctul a, numim gradientul lui f n punctul a, vectorul

f (a) :=
f
f
(a), . . . ,
(a) .
x1
xn

Gradientul lui f n a se mai noteaz

a si prin grad f (a).
Definitia 8.1.5 Fie D R3 , a D si f : D R3 , f = (P, Q, R). Not

am
argumentii lui f cu x, y, z. Dac
a f este derivabil
a partial n punctul a, atunci
definim:
i) rotorul lui f n punctul a, ca fiind vectorul

rot f (a) :=
R
Q
P
R
Q
P
(a)
(a),
(a)
(a),
(a)
(a) .
y
z
z
x
x
y

si
ii) divergenta lui f n punctul a, ca fiind num
arul real
div f (a) :=
8.2
P
Q
R
(a) +
(a)
(a).
x
y
z
Diferentiabilitatea
Definitia 8.2.1 Fie D Rn , a D si f : D Rm . Spunem c

a functia f este
diferentiabil
a n punctul a, dac
a exist
a un operator liniar L : Rn Rm astfel
ca s
a existe limita (n Rm ):
lim
xa
f (x) f (a) L(x a)

= 0.
kx ak
(8.1)
acest caz, operatorul L se numeste diferentiala functiei f n punctul a si se

In
noteaz
a prin df (a).
Observatia 8.2.1 Conditia de diferentiablitate poate fi exprimata echivalent, astfel: exista o functie : D Rm , astfel ca sa avem
f (x) = f (a) + df (a)(x a) + kx ak(x), () x D si lim (x) = 0.
xa
(8.2)
8.2. DIFERENT
IABILITATEA
35
Definitia 8.2.2 O functie f : D Rm , D Rn , D deschis, se numeste

diferentiabil
a pe D, dac
a f este diferentiabil
a n orice punct a D.
Propozitia 8.2.1 Fie D Rn , a D si f : D Rm , f = (f1 , . . . , fm ). Functia

f este diferentiabil
a n punctul a dac
a si numai dac
a toate functiile componente
plus, n acest caz avem
fi : D R, 1 i m sunt diferentiabile n a. In
df (a) = (df1 (a), . . . , dfm (a)).
Teorema 8.2.1 Fie D Rn , a D si f : D R. Dac

a n
punctul a, atunci ea este derivabil
a partial n a si n plus functia liniar
a df (a) :
Rn R este definit
a prin:
df (a)(h1 , . . . , hn ) =
n
X
f
xj
j=1
(a) hj ,
() (h1 , . . . , hn ) Rn .
(8.3)
Observatia 8.2.2 Notatia clasica a diferentialei este:

df (a) =
n
X
f
j=1
xj
(a)dxj .
(8.4)
Definitia 8.2.3 Dac

a D Rn , a D si functia f : D Rm , f = (f1 , . . . , fm )
este derivabil
a partial n punctul a, atunci matricea
J(f, a) :=
..
.
...
..
.
f1
xn (a)
fm
x1 (a)
...
fm
xn (a)
f1
x1 (a)
..
.
se numeste matricea lui Jacobi a functiei f n punctul a.

Teorema 8.2.2 Fie D Rn , E Rm si functiile f : D E si g : E Rp .
Fie punctele a D si b E astfel ca b = f (a). Dac

a functia f este diferentiabil
a
n punctul a, iar functia g este diferentiabil
a n punctul b, atunci functia g f :
D Rp este diferentiabil
a n punctul a si
d(g f )(a) = dg(b) df (a).
(8.5)
Propozitia 8.2.2 (Formula deriv

arii functiilor compuse) Fie D Rn , E
Rm si functiile f : D E, f = (f1 , . . . , fm ), g : E . Fie punctele a D
si b E astfel ca b = f (a). Not

am cu x1 , . . . , xn argumentii functiei f si cu
y1 , . . . , ym , argumentii functiei g. Dac
a functiile f1 , . . . , fm sunt diferentiabil
a n
punctul a, iar functia g este diferentiabil
a n punctul b, atunci functia compus
a
h : D R, h = g f are derivatele partiale:
m
X
h
g
fi
(a) =
(b)
(a),
xj
yi
xj
i=1
1 j n.
(8.6)
36

IAL
2
Exemplul 8.2.1 Sa se calculeze fx si xf2 , pentru functia f (x, y) := x( xy , xy),

unde : R2 R este o functie diferentiabila.
Notam argumentii lui prin u, v. Pentru simplificare, n calculele care urmeaza,
nu mai scriem argumentii functiilor, acestia fiind subantelesi. Aceasta simplificare
a scrierii este uzuala nh calculele cu derivate
partiale.
i
f
v
u
Avem x = + x u x + v x = + xy u + xy v .
u
2f
+ v xv + y1 u + xy u
2 =
u x +
x
h u x

i
v
2
x
+xy u
v x + v v x = y u + 2y v + y 2
8.3
v u x
2
2
+ xy 2 v2
u2
+ y v +
2
+ 2x uv.
Derivate partiale si diferentiale de ordin superior
Definitia 8.3.1 Fie D Rn , a D si f : D Rm . Not

am variabilele lui f cu
x1 , . . . , xn . Spunem c
a f admite derivat
a partial
a de ordinul k, k 2, n
kf
a xi ...x
punctul a, n raport cu variabilele xi1 , . . . , xik , notat
(a), sau cu
i
k
(k)
a exist
a o vecin
atate V a punctului
fxi1 ,...,xik (a), dac
k1 f
partial
a xi ...xi (x), c
and x V si aceasta s
a fie
1
k1
a, astfel ca s
a existe derivata
derivabil
a partial n raport cu
variabila xik n punctul a, adic

a
kf
(a) :=
xik . . . xi1
xik
k1 f
xik1 . . . xi1
(a).
De asemenea, spunem c
a functia f este diferentiabil
a de ordinul k n punctul a, dac
a f admite toate derivatele partiale de ordinul k n punctul a.
Definitia 8.3.2 O functie f : D Rm , unde D Rn este un deschis, se
numeste derivabil
a partial de ordinul k pe D, k 1 dac
a f este derivabil
a
partial de ordinul k n orice punct a D. Dac
a f admite derivate partiale de
ordinul k continue pe D spunem c
a functia f este de clas
a C k pe D. Not
am cu
k
m
k
C (D, R ), si simplu cu C (D), dac
a m = 1, multimea functiilor de clas
a C k pe
D.
Definitia 8.3.3 Fie D Rn , a D si f : D Rm . Spunem c

a f este
diferentiabil
a de ordinul k, k 2 n punctul a, dac
a f admite pe o vecin
atate
a lui a toate derivatele partiale de ordinul k 1, si dac
a aceste derivate partiale
sunt diferentiabile n punctul a.
Definitia 8.3.4 Fie D Rn , a D si f : D R diferentiabil

a n punctul a.
Numim diferentiala de ordinul k a functiei f n punctul a, notat
a dk f (a),
n
n
k
aplicatia d f (a) : R
.{z
. . R } R, definit
a prin
|
k
ori
d f (a)(h1 , . . . , hk ) =
n
X
i1 =1
pentru orice h1 , . . . hk
Rn ,
...
n
X
ik
kf
(a) h1,i1 . . . hk,ik ,
xik . . . xi1
=1
unde hj = (hj,1 , . . . , hj,n ), (1 j k).
8.4. POLINOMUL LUI TAYLOR. EXTREME
37

a f admite derivate
partiale de ordinul k pe o vecin
atate a punctului a, si dac
a acestea sunt continue
n punctul a, atunci f este diferentiabil
a de ordinul k n a.
Teorema 8.3.2 (Schwartz) Fie D R2 , f : D R si (a, b) D. Not

am
2f
2f
cu x si y argumentii lui f . Dac
a f admite dertivatele partiale xy si yx pe o
vecin
atate a punctului (a, b) si dac
a acestea sunt continue n punctul (a, b), atunci
avem
2f
2f
(a, b) =
(a, b).
xy
yx
Definitia 8.3.5 Cu notatiile din Definitia 8.3.4, not
am
dk f (a) hk := dk f (a)(h, . . . , h),
|
{z
k
ori
h := (h1 , . . . , hn ).
Daca n plus, derivatele partiale de ordinul k sunt simetrice, atunci diferentiala

admite, cu notatiile din Definitia 8.3.4 o reprezentare de forma:
dk f (a) hk =
X
j1 +...+jn =k
k!
kf
(a) (h1 )j1 . . . (hn )jn ,
j1
(j1 )! . . . (jn )! x1 . . . jn xn
ji 0, 1in
unde h = (h1 , . . . , hn ) Rn .
Pentru diferentiala de ordinul al doilea, rezulta imediat din Definitia 8.3.4,
urmatoarea reprezentare:
h1
..
2
2
d f (a) h = (h1 , . . . , hn )H(f, a) . ,
hn
h = (h1 , . . . , hn ) Rn , unde
!
2f
(a)
xi xj
H(f, a) :=
,
1i,jn
se numeste matricea lui Hesse a functiei f n punctul a.

Cu notatiile clasice diferentiala de ordinul doi se reprezinta sub forma:
d2 f (a) =
n
X
2f
i=1
8.4
2 xi
(a)(dxi )2 + 2
2f
(a) dxi dxj .
xi xj
1i<n
X
(8.7)
Polinomul lui Taylor. Extreme
Definitia 8.4.1 Fie D Rn , a D si f : D R, diferentiabil

a de ordinul k n
punctul a. Numim polinomul lui Taylor de ordin k, k 0 atasat functiei f
n punctul a, functia polinomial
a Ta,k (f ) : Rn R, definit
a prin
Ta,k (f )(x) = f (a) +
1
1
df (a) (x a) + . . . + dk f (a) (x a)k
1!
k!
x Rn .
38

IAL
Teorema 8.4.1 (Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange) Fie D Rn ,

D deschis si convex. Fie f : D R, de clas
a C k+1 , k 0 pe D. Pentru orice
puncte a, x D, exist
a un punct c [a, x], astfel nc
at avem:
1
dk+1 (c) (x a)k+1 .
(k + 1)!
f (x) = Ta,k (f )(x) +
Definitia 8.4.2 Fie D Rn , a D si f : D R. Spunem c

a punctul a
este un punct de maxim local, (respectiv de minim local) al functiei f , dac
a
exist
a o vecin
atate V a lui a astfel ca f (x) f (a), () x V D, (respectiv
f (x) f (a), () x V D). Punctul a se numeste de extrem local al lui f
dac
a el este de maxim local sau este de minim local.

a a este punct de extrem
local pentru functia f si dac
a n punctul a, atunci df (a) = 0.
Teorema 8.4.3 Fie D Rn , a D si f : D R de clas

a C 2 pe o vecin
atate
deschis
a V D a punctului a. Presupunem c
a
i) df (a) = 0 si
ii) forma p
atratic
a h 7 d2 f (a) h2 , h Rn este pozitiv definit
a, (respectiv
negativ definit
a). Atunci a este punct de minim local, (respectiv punct de maxim
local) a lui f .
8.5
Functii implicite. Transform

ari regulate
Fie D Rn+m , n 1, m 1. Vom nota elementele lui D sub forma (x, y),
unde x = (x1 , . . . , xn ) Rn si y = (y1 , . . . , ym ) Rm . Fie functia F : D Rm ,
F = (F1 , . . . , Fm ). Ecuatiei
F (x, y) = 0,
(8.8)
i corespunde o multime de solutii M D. Daca M 6= sa notam Mx :=
= {x Rn | ()y Rm , astfel ca (x, y) M }. Atunci pentru orice x Mx
putem alege un y Rm , astfel ca (x, y) M . Cu alte cuvinte exista functii
: Mx Rm , astfel ca (x, (x)) M, x Mx , adica echivalent, F (x, (x)) = 0.
Suntem condusi la urmatoarea definitie.
Definitia 8.5.1 Cu notatiile de mai sus, se numeste functie implicit
a definit
a
de ecuatia (11.1), orice functie : E Rm , E Rn cu proprietatea c
a pentru
orice x E s
a avem
i) (x, (x)) D si
ii) F (x, (x)) = 0.
Putem privi functiile implicite definite de ecuatia (11.1) ca explicitari ale vectorului y n functie de vectorul x, sau echivalent ca rezolvarea sistemului de
ecuatii
Fi (x1 , . . . , xn , y1 , . . . , ym ) = 0, 1 i m
n raport cu necunoscutele y1 , . . . , ym , n functie de parametrii x1 , . . . , xn .

8.5. FUNCT
II IMPLICITE. TRANSFORMARI
REGULATE
39
Exemplul 8.5.1 Fie n = 1, m = 1 si functia F : R2 R, F (x, y) = x2 + y 2

1, (x, y) R2 . Multimea M a solutiilor ecuatiei F (x, y) = 0 este constituita din
punctele aflate pe cercul de raza 1, centrat n origine, iar proiectia Mx a acestei
multimi pe axa Ox este [1, 1]. Observam ca exista doar doua functiiimplicite
continue, definite
pe [1, 1] de ecuatia F (x, y) = 0 si anume: 1 (x) := 1 x2 si
2 (x) := 1 x2 . Mai mult observam ca daca se cunoaste un punct (a, b), care
verifica conditia F (a, b) = 1 si daca a 6= 1, atunci doar una dintre functiile 1 si
2 are graficul trecand prin punctul (a, b). Daca nsa a = 1, atunci prin punctul
(a, b), trec graficele ambelor functii. De asemenea avem Fy (1, 0) = 0.
Teorema 8.5.1 (Teorema functiilor implicite) Fie D Rn+m , n 1, m 1
si fie functia F : D Rm , F = (F1 , . . . , Fm ). Presupunem c
a exist
a un punct
(a, b) D, astfel nc
at:
a) exist
a o vecin
atate W D a punctului (a, b) pe care functia F admite
derivate partiale continue,
b) F (a, b) = 0,
1 ,...,Fm )
c) D(F
D(y1 ,...,ym ) (a, b) 6= 0.
Atunci exist
a o vecin
atate deschis
a U Rn a lui a si o vecin
atate deschis
a
m
V R a lui b, si o functie unic
a : U V , = (1 , . . . , m ) cu propriet
atile:
i) (a) = b si
ii) pentru orice x U , avem (x, (x)) D si F (x, (x)) = 0.
De asemenea,
iii) functia este de clas
a C 1 pe U si avem pentru orice 1 i m, 1 j n:
i
D(F1 , . . . , Fm )
D(F1 , . . . , Fm )
(x) =
(x, (x)) /
(x, (x)).
xj
D(y1 , . . . , yi1 , xj , yi+1 , . . . , ym )
D(y1 , . . . , ym )
iv) Dac
a functia F este de clas
a C k pe W , atunci este de clas
a C k pe U .
Exemplul 8.5.2 Sa se determine y 0 si y 00 , pentru functia y(x), definita implicit
prin ecuatia x3 + y 3 3xy = 0.
F
Notam F (x, y) := x3 + y 3 3xy. Avem y 0 (x) = Fx (x, y) =

y 00 (x) =
=

2
y(x)x
y 2 (x)x
y
(y 2 x)(y 0 2x)(2yy 0 1)(yx2 )
(y 2 x)2
yx2
.
y 2 x
Apoi
2xy(3xy+y 3 +x3 )2xy

(y 2 x)3
.
(y22xy
x)3
Definitia 8.5.2 Fie D Rn un domeniu din Rn , adic

a o multime deschis
a si
conex
a. Fie f : D Rn , f = (f1 , . . . , fn ), av
and argumentii x1 , . . . , xn . Functia
f se numeste transformare regulat
a, ( sau schimbare de coordonate) pe D,
1
dac
a f este de clas
a C pe D si n orice punct a D avem
D(f1 , . . . , fn )
(a) 6= 0.
D(x1 , . . . , xn )
40

IAL
Definitia 8.5.3 Fie D Rn , unde n 2. Fie functiile f : D R si Fi :
D Rm , (1 i m), cu 1 m < n. Spunem c

a punctul a D este punct de
maxim local, (respectiv de minim local) al functiei f cu leg
aturile Fi (x) = 0,
x D, (1 i m), dac
a exist
a o vecin
atate V D a punctului a, astfel nc
at,
pentru orice punct x V , cu proprietatea c
a Fi (x) = 0, x D, (1 i m), s
a
avem f (x) f (a), (respectiv f (x) f (a)). Un punct care este de maxim local
sau de minim local cu leg
aturi, se numeste punct de extrem local cu leg
aturi.
Teorema 8.5.2 Teorema multiplicatorilor lui Lagrange Fie D Rn si fie
functiile f : D R, Fi : D Rm , (1 i m), cu 1 m < n. Presupunem c
a
exist
a un punct a D cu urm
atoarele propriet
ati:
i) Fi (a) = 0, (1 i m),
ii) exist
a o vecin
atate deschis
a U D a punctului a, astfel c
a pentru orice
punct x U care verific
a conditiile Fi (x) = 0, (1 i m), diferenta f (x) f (a)
are semn constant sau este nul
a pe U ,
iii) functiile f , F1 , . . . , Fm sunt de clas
a C 1 pe U ,
Fi
iv) rangul matricei ( xj (a)) 1im este m.
1jn
Atunci exist
a vectorul , 0 = (01 , . . . , 0m ) Rm , numit vectorul multiplicatorilor lui Lagrange, astfel nc
at d(a, , 0 ) = 0, unde functia : D Rm R,
numit
a Lagrangeanul problemei, se defineste prin
(x, ) = f (x) +
m
X
i Fi (x), x = (x1 , . . . , xn ) D, = (1 , . . . , m ) Rm .
i=1
Observatia 8.5.1 Conditia d(a, 0 ) = 0, consta ntr-un sistem de n+m ecuatii,

cu n + m necunoscute, care principial poate fi rezolvat.
Exemplul 8.5.3 Sa determinam punctele de extrem local al functiei f (x, y, z) =
x2y+2z, (x, y, z) R3 , cu legatura x2 +y 2 +z 2 = 9.Pentru ceasta consideram Lagrangeanul problemei L(x, y, z, ) = x 2y + 2z + (x2 + y 2 +
+z 2 9). Din conditia dL(x, y, z) = 0, obtinem solutiile (x, y, z, ) = 1, 2, 2, 21 .
Pentru a verifica daca punctul (1, 2, 2) este punct de extrem local,
proced
am
1
n felul urmator. Consideram functia ajutatoare (x, y, z) = L x, y, z, 2 =
= x 2y + 2z + 12 (x2 + y 2 + z 2 ). Avem d2 (x, y)(h1 , h2 , h3 ) = (h1 )2 + (h2 )2 +
+(h3 )2 , (h1 , h2 , h3 ) R3 . Apoi diferentiind legatura, n punctul (1, 2, 2),
obtinem dx 2dy + 2dz = 0. Deoarece, dx(h1 , h2 , h3 ) = h1 , dy(h1 , h2 , h3 ) = h2 si
dz(h1 , h2 , h3 ) = h3 , obtinem h1 = 2h2 2h3 . Substituind n d2 (x, y)(h1 , h2 , h3 ),
obtinem 5(h2 )2 + 5(h3 )2 8h2 h3 . Aceasta forma patratica, n variabilele h2 , h3
este pozitiv definita. Deci punctul (1, 2, 2) este punct de minim local. In mod
asemanator, se arata ca punctul (1, 2, 2) este punct de maxim local.
Capitolul 9
Integrala Riemann
9.1
Definitii. Criterii de integrabilitate.
Definitia 9.1.1 Se numeste diviziune a intervalului [a, b], un sir finit ordonat
de puncte := {a = x0 < . . . < xn = b}. Not
am kk := max1in |xi xi1 |.
Num
arul kk se numeste norma diviziunii . Not
am cu [a, b], familia tuturor
diviziunilor intervalului [a, b].
Definitia 9.1.2 Fie = {a = x0 < . . . < xn = b} [a, b]. Spunem c
a familia
de puncte = (i )1in este un sistem de puncte intermediare compatibile
cu diviziunea , dac
a avem i [xi1 , xi ], (1 i n). Not
am cu S() familia
sistemelor de puncte intermediare compatibile cu diviziunea .
Definitia 9.1.3 Pentru o functie f : [a, b] R, o diviziune = {a = x0 < . . . <
< xn = b} si un sistem de puncte intermediare = (i )1in , i [xi1 , xi ], (1
i n), not
am cu (f, ) suma Riemann atasat
a tripletului format din f ,
si , definit
a prin
(f, ) =
n
X
f (i )(xi xi1 ).
i=1
Definitia 9.1.4 Functia f : [a, b] R se numeste integrabil

a Riemann pe
intervalul [a, b], dac
a exist
a un num
ar I R, astfel c
a pentru orice > 0, exist
a
> 0 cu proprietatea c
a pentru orice diviziune [a, b] cu kk < si orice
sistem de puncte S(), avem
|I (f, )| < .
Not
am f R[a, b] , dac
a functia f este integrabil
a Riemann pe intervalul [a, b].
Definitia 9.1.5 Num
arul unic I, care apare n definit
ia precedent
a din , se numeste
R
R
integrala Riemann a funtiei f si se noteaz
a cu ab f , sau cu ab f (x) dx, unde x
este o variabil
a aleas
a arbitrar. De asemenea not
am
Z
f :=
f.
a
41
42
CAPITOLUL 9. INTEGRALA RIEMANN

Pentru funtiile marginite pe un interval [a, b], vom introduce sumele Darboux.
Definitia 9.1.6 Dac

a functia f : [a, b] R este m
arginit
a, atunci pentru orice
diviziune := {a = x0 < . . . < xn = b}, not
am cu
S (f ) :=
n
X
sup
f (x) si
s (f ) :=
i=1 x[xi1 , xi ]
n
X
i=1
inf
x[xi1 , xi ]
f (x),
sumele Darboux superioar

a si respectiv inferioar
a ale functiei f n raport cu
diviziunea .
Teorema 9.1.1 Fie functia f : [a, b] R. Sunt echivalente afirmatiile urm
atoare
i) f R[a, b] .
ii) Functia f este marginita si pentru orice > 0 exista > 0, astfel ncat
pentru orice [a, b] cu kk < si orice S(), avem S (f ) s (f ) < .
(Criteriul lui Darboux)
iii) Functia f este marginita si pentru orice > 0 exista [a, b] astfel ca
S (f ) s (f ) < .
9.2
Primitive
Definitia 9.2.1 Fie functiile f : I R si F : I R, unde I este un interval al

axei reale. Spunem c
a F este o primitiv
a a lui f pe Rinervalul I,Rdac
a F este deriv0
abil
a pe I si avem F
(x) = f (x), x R I. Not
am cu f sau cu f (x) dx mutimea
R
primitivelor lui f . f si respectiv f (x) dx se numeste integrala nedefinit
aa
lui f .
Propozitia 9.2.1 Dac
a o functie f admite pe un interval, o primitiv
a F , atunci
toate primitivele lui f difer
a de F printr-o constant
a aditiv
a. Deci avem
Z
f = {F + C | C R}.
Un rezultat general este urmatorul:

Teorema 9.2.1 Orice functie f continu
a pe un interval I, admite primitive pe I.
Exista doua metode generale de a reduce calculul primitivelor unor functii
la calculul primitivelor unor funtii mai simple, si anume metoda integrarii prin
parti si metoda schimbarii de variabila.
Teorema 9.2.2 (Teorema integr
arii prin p
arti) Fie functiile f, g : I R
0
derivabile pe I. Dac
a functia f g admite primitive pe I, atunci functia f g 0 admite
primitive pe I si n plus avem
Z
f g0 = f g
f 0 g.
9.2. PRIMITIVE
43
Teorema 9.2.3 (Prima schimbare de variabil

a) Fie intervalele I, J si functiile
: I J si f : J R. Presupunem c
a este derivabil
a pe I, iar f are primitive
pe J. Dac
a F este o primitiv
a a lui f pe intervalul J, atunci F : I R este
o primitiv
a a functiei (f )0 : I R.
Observat
ia 9.2.1 Teorema precedenta permite reducerea
calcului integralei nedefR
R
inite f ((x))0 (x) dx, la calculul integralei nedefinite f (t) dt.
Teorema 9.2.4 (A doua schimbare de variabil
a) Fie intervalele I, J si functiile : I J si f : J R. Presupunem c
a este bijectiv
a, derivabil
a si cu
invers
a derivabil
a. Not
am cu v : J I, functia invers
a lui . Dac
aF :J R
este o primitiv
a a functiei f v 0 pe intervalul J, atunci functia F : I R este
o primitiv
a a functiei f pe intervalul I.
Observat
ia 9.2.2 Teorema precedenta reduce
calculul integralei nedefinite
R
R
f ((x)) dx la calculul integralei nedefinite f (t)v 0 (t) dt.
k+1
Primitivele de baza sunt urmatoarele 1) (x + a)k dx = (x+a)

+ C, a
k+1
R 1
R 1
1
x
R, k 6= 1, 2) x+a
dx = ln |x + a| + C a R, 3) x2 +a
dx
=
2
a arctg a +
R
C, a 6= 0 4)
x2 a2 | + C,
1
x2 a2
dx =
a 6= 0, 6)
1
2a
ln xa
x+a + C,
1
a2 x2
a 6= 0, 5)

x
dx = arcsin
+ C,
1
x2 a2
dx = ln |x +
a 6= 0, 7)
sin x dx =
cos x + C, 8) cos x dx = sin x + C, 9)

dx = tg x + C, 10) sin12 x dx =
R x
x
ctg x + C, 11) a dx = lna a + C, a > 0, a 6= 1.
In continuare vom urmari modul de calcul al integralelor functiilor rationale si
a unor tipuri de integrale care se reduc la acestea.
A. Primitivele functiilor rationale. Calculul primitivelor integralelor de forma
R P (x)
si Q sunt polinoame se face prin metoda desfacerii n fractii
Q(x) dx, unde P
simple, parcurcand urmatorele etape:
Etapa 1. Se aplica, numai daca gr P gr Q, n caz contrar se trece direct la
Etapa 2. Daca gr Q gr P , mpartim pe Q la P .
P (x)
Etapa 2. Daca gr P < gr Q, atunci se descompune functia Q(x)
, n fractii simple,
folosind metoda coeficientilor nedeterminati. Fractiile simple sunt de forma:
R
1)
,
(x + a)n
sau
2)
1
cos2 x
(x2
x +
,
+ bx + c)n
unde , , , a, b, c R, n N, n 1 si b2 < 4c.

Etapa 3. Determinarea primitivelor
fractiilor simple. Avem urmatoarele cazuri:
R
R
1
1n + C, dac
1) x+a
dx = ln |x + a| + C; 2) (x+a)
a n 2;
n dx = 1n (x + a)
3) Integrala de forma
t+
t2 +d2 n
x+
,
x2 +bx+cn
, , b, c R, b2 < 4c, se reduce la integrala

2
dt, cu ajutorul schimbarii de variabila t = x+ 2b , unde am notat d2 := c b4

si := b
n suma a doua integrale. RDaca n = 1 ambele
2 , iar aceasta se desface
1
integrale rezultate sunt imediate, iar n cazul n 2, integrala (t2 +d
2 )n dt se face
stabilind o formula de recurenta, ntimp ce cea de a doua este imediata.
R
44
CAPITOLUL 9. INTEGRALA RIEMANN

B. Primitivele unor clase de functii reductibile la cele rationale
Tipul B1. La integrale de forma:
R x,
q
n
ax+b
cx+d
dx, unde R este o functie

q
rationala de doua variabile, se poate face schimbarea de variabila t = n ax+b

cx+d .
R
2
Tipul B2. La integrale de forma R(x, ax + bx + c) dx, unde R este o functie
rationala de dou
folosi una din urmatoarele substut
a variabile, putem
ii: 1) Daca
2
2
a > 0, atunci ax + bx + c = ax
+ t; 2) Daca c > 0, atunci ax + bx + c =
2
c + tx, 3) Daca > 0, atunci ax + bx + c = t(x ), unde R este o
radacina a polinomului ax2 + bx + c. R
Tipul B3. La integralele de forma xm (axn + b)p dx, unde a, b R, a, b 6= 0,
m, n, p Q, putem folosi urmatoarele substitutii, 1) Daca p Z, atunci t = xr ,
unde r N este numitorul
comun ale numerelor rationale m si n; 2) Daca p 6 Z
s
n + b, unde s este numitorul lui p
si m+1
ax
si 3) Daca p 6 Z si
Z
atunci
t
=
n
s
m+1
m+1
n
, unde s este numitorul lui p.
n 6 Z, dar n + p Z, atunci t =R a + bx
Tipul B4. La integralele de forma R(sin x, cos x) dx, unde R este o functie
rationala de doua variabile, se poate face schimbarea de variabila t = tg x2 . Daca
putem scrie R(sin x, cos x) = f (tg x), se face schimbarea t = tg x, daca putem
scrie R(sin x, cos x) = sin xf (cos x) se face schimbarea t = cos x, iar daca putem
scrie R(sin x, cos x) = cos xf (sin x) se face schimbarea t = sin x.
9.3
Propriet
atile integralei Riemann
Teorema 9.3.1 (Formula Leibniz-Newton) Dac

a f R[a, b] si dac
a F admite
o primitiv
a F pe intervalul [a, b], atunci avem
Z
f = F (b) F (a).
Teorema 9.3.2 (Proprietatea de liniaritate) Dac

a f, g R[a, b] , atunci penRb
R
R
tru orice , R avem f + g R[a, b] si a (f + g) = ab f + ab g.
Teorema 9.3.3 (Proprietatea de monotonie) Dac
a f, g R[a, b] si f g,
R
R
atunci ab f ab g.
Teorema 9.3.4 Dac
a f R[a, b] si exist
a constantele m, M R astfel ca m
Rb
f M , atunci m(b a) a f M (b a).
Teorema 9.3.5 Dac
a f R[a, b] , atunci |
Rb
a
f|
Rb
a
|f |.
Teorema 9.3.6 (Proprietatea de aditivitate la interval) Dac

a f R[a, b] si
Rb
Rc
Rb
c (a, b), atunci a f = a f + a f .
Teorema 9.3.7 (Teorema
I de medie) Dac
a f C[a, b], atunci exist
a un
Rb
punct c [a, b] astfel ca a f = f (c)(b a).
Capitolul 10
Integrala multipl
a
10.1
M
asura Jordan
Definitia 10.1.1 Numim cub n - dimensional, (sau simplu cub), oricem multime
din Rn de forma C = I1 . . . In , unde pentru orice indice 1 i n, Ii este un
interval m
arginit din R, adic
a un interval de una din urm
atoarele forme: (a, b),
(a, b], [a, b), [a, b], a b. Cubul se va numi deschis, dac
a toate intervalele Ii sunt
deschise si se va numi nchis, dac
a aceste intervale sunt nchise.
Pentru orice astfel de cub, consider
am volumul s
au, num
arul, definit prin
vol(C) = l(I1 ) l(I2 ) . . . l(In ),
unde pentru orice indice 1 i n, l(Ii ) reprezint
a lungimea intervalului Ii .
Definitia 10.1.2 Numim multime elementar
a n Rn , orice multime E Rn
care se poate reprezenta ca o reuniune finit
a de cuburi n - dimensionale. Not
am
cu E(Rn ), familia multimilor elementare din Rn .
Definitia 10.1.3 Fie E E(Rn ), E =
p
F
Cp , unde Ci , 1 i n sunt cuburi
i=1
Cj =
n- dimensionale cu proprietatea c
a Ci
Definim volumul lui E ca fiind num
arul:
vol(E) :=
p
X
, pentru orice i 6= j, 1 i, j n.
vol(Ci ).
i=1
Definitia 10.1.4 Pentru orice multime A B(Rn ), definim m

asura Jordan
interioar
a, num
arul:
i (A) := sup{vol(E) | E E(Rn ), E A},
si definim m
asura Jordan exterioar
a, num
arul:
e (A) := inf{vol(F ) | F E(Rn ), A F }.
45

CAPITOLUL 10. INTEGRALA MULTIPLA
46
Definitia 10.1.5 O multime A B(Rn ) se numeste m

asurabil
a Jordan, dac
a
avem
i (A) = e (A).
Dac
a mutimea A este m
asurabil
a Jordan, not
am cu (A), valoarea comun
a a lui
i (A) si e (A) si numim acest num
ar m
asura Jordan a lui A.
Not
am cu M(Rn ) familia multimilor m
asurabile Jordan.
10.2
Integrabilitatea Riemann multipl

a
Notam cu Mc (Rn ) familia multimilor din Rn care sunt compacte, (echivalent

marginite si nchise) si care au interiorul nevid.
Definitia 10.2.1 Fie D Mc (Rn ). O familie finit
a = {D1 , . . . , Dp } se
numeste diviziune a multimii D dac
a are urm
atoarele propriet
acti:
a)
p
S
Di = D,
i=1
Di Dj = , pentru orice
Di Mc (Rn ) si (Di ) >
b)
1 i, j p, i 6= j,
c)
0, pentru orice 1 i p.
Pentru o astfel de diviziune , vom nota cu kk, norma diviziunii, definit
a
prin
kk := max (Di ),
1ip
unde (Di ) := sup{kx yk | x, y Di } este diametrul multimii Di .

Not
am cu (D), familia diviziunilor lui D.
Definitia 10.2.2 Fie D Mc (Rn ) si fie (D), = {D1 , . . . , Dp }. Un
sistem de puncte c = (ci )1ip , cu propietatea ci Di , 1 i p se numeste
compatibil cu diviziunea . Not
am cu S() familia sistemelor de puncte
intermediare compatibile cu diviziunea .
Definitia 10.2.3 Fie D Mc (Rn ), f : D R, (D), = {D1 , . . . , Dp }
si c S(), c = (ci )1ip . Num
arul
(f, c) :=
p
X
f (ci )(Di ),
i=1
se numeste suma Riemann atasat

a functiei f n raport cu diviziunea si cu
sistemul de puncte intermediare c.
Definitia 10.2.4 Functia f : D R, unde D Mc (Rn ), se numeste integrabil
a pe D, dac
a exist
a un num
ar I R astfel ca pentru orice > 0, s
a existe
> 0, astfel ca pentru orice (D) cu kk < si pentru orice c S() s
a
avem
| (f, c) I| < .
10.3. CALCULUL INTEGRALELOR MULTIPLE
47
acest caz num

In
arul I se nume
ste integrala
RiemannRsau integrala multipl
aa
R
R
lui f pe D si se noteaz
a cu f , sau f (x) dx, sau c
a cu f (x1 , . . . , xn ) dx1 . . . dxn .
D
Dac
a n = 2, integrala multipl
a se numeste integral
a dubl
a si se mai noteaz
a cu
RR
a n = 3, integrala multipl
a se numeste integral
a tripl
a si se
D f (x, y) dx dy.RRRDac
mai noteaz
a cu D f (x, y, z) dx dy dz.
Not
am cu R(D) familia functiilor integrabile pe D.
Enuntam n continuare princi[alele proprietati ale integralei multiple:
Teorema 10.2.1 Fie D Mc (Rn ).
i) Dac
a f, g R R(D), atunci
pentru orice , R, avem f + g R(D) si
R
R
D (f + g) = D f + D g (Proprietatea de limiaritate)
ii) Dac
a f, g R(D), atunci f g R(D).
iii) Dac
a f R(D), atunci |f | R(D).
Teorema 10.2.2 (Proprietatea de aditivitate la domeniu) Fie D Mc (Rn )
si f : D R. Presupunem c
a aven descompunerea D = D1 D2 , unde D1 , D2
Mc (RR n ) si D1 D2 = . Dac
a f R(D), atunci exist
a egalitatea:
R
f
+
f.
D1
D2
R
D
f =
Teorema 10.2.3 Fie D Mc (Rn ). Avem:

R
i) Dac
a f : D R este o functie constant
a, f (x) = a, (x D), D f = a(D).
R
ii) Dac
a f R(D) are proprietatea f (x) 0 , () x D, atunci D f 0
(Proprietatea de pozitivitate).
iii) RDac
a f, g R(D) au proprietatea c
a f (x) g(x), () x D, atunci
R
f
g
(Proprietatea
de
monotonie).
D
D
R
R
iv) Pentru orice f R(D) avem | D f | d |f |.
R
v) Pentru orice f R(D) avem m(D) D f M (D), unde m :=
= inf f (x), iar M := sup f (x).
xD
xD
vi) Dac
a f C(D) si D este multime conex
a, atunci exist
a un punct c D,
R
astfel ca D f = f (c)(D)(Teorema de medie).
10.3
Calculul integralelor multiple
Motoda de baza al calcului integralelor multiple este data de formula de iterare,

care reduce integrala a unei functii de mai multe variabile, la integrala unei functii
cu un numar mai mic de variabile. In final calculul integralelor functiilor de mai
multe variabile se reduce la calculul integralelor functiilor de o variabila.
Teorema 10.3.1 Fie D Rn si fie , : D R, dou
a functii continue, astfel ca
(x) (x), (x D). Consider
am multimea K, := {(x, y)|x D, (x) y
(x)}, Dac
a f : K, R, este continu
a, atunci exist
a si sunt egale urm
atoarele

CAPITOLUL 10. INTEGRALA MULTIPLA
48
integrale:
Z
f (x1 , . . . , xn , y)dx1 . . . dxn dy =

K,
(x1 ,...,xn )
f (x1 , . . . , xn , y) dy.
dx1 . . . dxn . . . dxn

(x1 ,...,xn )
O alta metoda de calcul al integralelor multiple este data de schimbarea de

variabila.
Teorema 10.3.2 (Teorema schimb
arii de variabil
a) Fie : U V , un
n
difeomorfism, ntre multimile deschise U, V R , = (1 , . . . , n ). Dac
aA
U, A Mc (Rn ) si f : (A) R este o functie continu
a, atunci avem
Z
f (y) dy =
(A)

D(1 , . . . , n )
dx1 . . . dxn .

f ((x))
D(x , . . . , x )
1
(10.1)
Exemplul 10.3.1 Sa calculam D xy dx dy, unde D = {(x, y) R2 | y x2 , y

x + 2}. Determinam intersectia curbelor y = x2 si y = x + 2. Rezolvand sistemul
celor doua ecuatii, obtinem solutiile x = 1, y = 1 si x = 2, y = 4. Deci multimea
D poate fi reprezentata sub forma D = {(x, RR
y) R2 | x R [1, 2],
x2 y
R x+2
2
x + 2}. Aplic
and Corolarul 10.3.1, obtinem: D xy dx dy = 1 dx x2 xy dy =

RR
R 2 h1
1
2 x+2 dx =
2 xy x2
1 R2
2 1 x[(x
+ 2)2 x4 ] dx etc.
Exemplul 10.3.2 Sa se calculeze

4, x y}.
RR
D
x dx dy, unde D = {(x, y) R2 | x2 + y 2
Facem schimbarea de variabile: x = cos t, y = sin t, [0, ), t [0, 2].

Variabilele , t se numesc coordonatele polare ale punctului (x, y), n timp
ce variabilele x, y se numesc coordonatele carteziene ale acestui punct. Inegalitatile x2 + y 2 4 si x y se transcriu n coordonate polare sub forma 2 si
respectiv cos t sin t. Ultima inegalitate este echivalenta, cu 14 t 43 Daca
notam (, t)
h = (x(,
i t), y(, t)), (, t) [0, ) R, atunci avem D = (), unde
= [0, 2] 41 , 34 . T
inand cont de relatia D(x,y)
D(,t) = , avem :

D(x, y)
d dt =

x dx dy =
x(, t)
D(, t)
D

ZZ
Z 2
Z 3
D(x, y)
4

x(, t)
d dt =
d
2 cos t dt =

1
D(, t)
ZZ
ZZ
=
0
3
Z

2
sin t 41 d = 2
4
2
8 2
d =
.
3
2
Capitolul 11
Integrale improprii. Integrale

cu parametru
11.1
Integrale improprii
Definitia 11.1.1 Dac

a I R este un interval, not
am cu RI multimea functiilor
f : I R care sunt integrabile Riemann pe orce subinterval compact [c, d] din I.
Definitia 11.1.2 Fie f R[a,b) , unde a R si b R, sau b = . Spunem
c
a impropriu pe intervalul [a, b), dac
a exist
a si este
finit
a limita
Z
lim
Bb a
f.
(11.1)
Limita de mai sus

se numesRte integrala improprie a lui f pe intervalul
[a, b) si
R
R
se noteaz
a prin
f , sau
f (x) dx. Vom spune c
a integrala
f este conver[a,b)
[a,b)
[a,b)
gent
a, dac
a impropriu pe [a, b) si vom spune c
a aceast
a
integral
a este divergent
a, n caz contrar.
In mod analog se definesc integralele improprii pe intervale semideschise de
forma (a, b], unde a R {}, b R.
Definitia 11.1.3 O functie f R(a,b) , unde a R sau a = , iar b R
sau b = se numeste integrabil
a improprie
pe (a,R b), dac
a exist
a un punct
R
c (a, b), astfel ca ambele integrale improprii

f si
f s
a fie convergente. In
(a,c]
[c,b)
acest caz se definecste

Z
f :=
f+
f.
(a,b)
(a,c]
[c,b)
Teoria acetor integrale se poate reduce la cazul integralele de forma
R
[a, b)
49
f.
50CAPITOLUL 11. INTEGRALE IMPROPRII. INTEGRALE CU PARAMETRU

Teorema 11.1.1 (Criteriul
absolutei convergente) Fie f R[a, b)R. Dac
a
R
integrala improprie
|f | este convergent
a, atunci integrala improprie
f este
[a, b)
[a, b)
convergent
a.
Pentru integralele improprii a functiilor pozitive avem urmatoarele criterii de
comparatie.
Teorema 11.1.2 (Criteriul de comparatie cu inegalit
ati) Fie f, g R[a,b) ,
astfel ca 0 f g. R
R
g converge, atunci integrala
f converge.
i) Dac
a integrala
[a, b)
ii) Dac
a
[a, b)
f = , atunci
[a, b)
g = .
[a, b)
Teorema 11.1.3 (Criteriul de comparatie cu limit

a) Fie f, g R[a,b) , astfel
ca f > 0, g > 0. Dac
a exist
a l (0, ) astfel ca
f (x)
= l,
x%b g(x)
lim
atunci integralele improprii
R
[a, b)
11.2
f si
g au aceeasi natur
a.
[a, b)
Integrale cu parametru
Definitia 11.2.1 Fie I, J intervale din R. Fie f : I J R o functie cu

proprietatea c
a pentru orice punct x J, avem f (, x) RI . Fie de asemenea
functiile , : J I. Functia F : J R, definit
a prin
Z
(x)
(x J),
f (t, x) dt,
F (x) :=
(11.2)
(x)
se numeste integral
a cu parametru (cu capete variabile). Dac
a functiile si
sunt constante: (x) = a, (x) = b, x J, atunci integrala cu parametru se
numeste integral
a cu parametru cu capete fixe.
Teorema 11.2.1 Dac
a functia f : I J R este continu
a global pe I J, iar
functiile , sunt continue pe J, atunci functia F : J R, definit
a n (11.2)
este continu
a pe J.
Teorema 11.2.2 Dac
a functia f : I J R, (t, x) 7 f (t, x), (t, x) I J,
admite derivata partial
a f
a global pe I J, iar functiile , admit
x , continu
derivate partiale continue pe J, atunci are loc formula:
F 0 (x) = f ((x), x)0 (x) f ((x), x)0 (x) +
(x)
(x)
f
(t, x) dt,
x
(x J). (11.3)
Teorema 11.2.3 Dac

a f : [a, b] [c, d] R este continu
a, atunci exist
a si sunt
egale integralele iterate urm
atoare:
Z
"Z
"Z
f (t, x) dx dt =
a
f (t, x) dt dx.
c
(11.4)
11.3. INTEGRALE IMPROPRII CU PARAMETRU
11.3
51
Integrale improprii cu parametru
Definitia 11.3.1 Fie functia f : [a, b) J R, unde b R {}, iar J R

este un interval.
Presupunem c
a, pentru orice x J, f (, x) R[a, b) si integrala
R
f (t, x) dt este convergent
a. Functia F : J R, definit
a prin:
improprie
[a,b)
F (x) :=
x J,
f (t, x) dt,
(11.5)
[a,b)
se numeste integral
a improprie cu parametru.
conditiile din Definitia 11.3.1, spunem c
Definitia 11.3.2 In
a integrala cu parametru
F : J R, definit
a prin relatia (11.5) este uniform convergent
a pe J, dac
a
pentru orice > 0, exist
a, b (a, b), astfel ca, pentru orice B (b , b) si orice
x J s
a avem

Z
Z

f (t, x) dt
[a,b)
f (t, x) dt < .
Teorema 11.3.1 (Criteriul lui Weierstrass) Fie functia f : [a, b) J R,

unde b R {}, iar J R este un interval. Presupunem c
a, pentru orice
x J, f (, x) R[a, b) . De asemenea, presupunem c
a exist
a o functie R[a, b)
cu urm
atoarele propriet
ati:
1) |f (t, x)| (t), pentruR orice (t, x) [a, b) J si
2) integrala improprie
este convergent
a. Atunci functia F : J R
[a,b)
definit
a prin relatia (11.5) este uniform convergent
a pe J.
Teorema 11.3.2 Dac
a functia f : [a, b) J R, este continu
a global, iar integrala cu parametru F : J R, definit
a n (11.5) este uniform convergent
a pe J,
atunci functia F este continu
a pe J,
Teorema 11.3.3 Fie functia f : [a, b) J R, J interval, care admite derivat
a
partial
a f
,
continu
a
global
pe
[a,
b)
J.
Presupunem
c
a
:
x
R
1) pentru orice x J, integrala improprie
f (t, x) dt este convergent
a, si
[a,b)
2) integrala cu parametru
R
[a,b)
f
x (t, x) dt,
este uniform convergent

a n raport cu
x J.
Atunci functia F : J R, definit
a n (11.5) este derivabil
a continuu pe J si
F 0 (x) =
f
(t, x) dt,
x
x J.
[a,b)
Teorema 11.3.4 Dac

a functia f : [a, b) J R, unde J = [c, d], este continu
a
globol, iar integrala cu parametru F : J R, definit
a n (11.5) este uniform
convergent
a pe J, atunci exist
a egalitatea:
Z
"Z
"Z
f (t, x) dt dx =
c
[a,b)
f (t, x) dx dt.
[a,b)
52CAPITOLUL 11. INTEGRALE IMPROPRII. INTEGRALE CU PARAMETRU

In ncheierea acestui paragraf prezentam functiile lui Euler, care se definesc
folosind integrale improprii cu parametru.
Definitia 11.3.3 Functia beta se defineste prin:
Z
10
B(a, b) :=
ta1 (1 t)b1 dt,
a > 0, b > 0.
0+0
Definitia 11.3.4 Functia gama se defineste prin:
(a) :=
ta1 et dt,
a > 0.
Principalele proprietati ale acestor functii le prezentam n teorema urmatoare:

Teorema 11.3.5 Avem:
1) Functia B(a, b), (a, b) (0, ) (0, ), exist
a si este indefinit derivabil
a
pe domeniul de definitie.
2) Functia (a), a (0, ), exist
a si este indefinit derivabil
a pe domeniul de
definitie.
3) B(a, b) = B(b, a), (a, b) (0, ) (0, ).
4) B(a, b) = (a)(b)
(a+b) , a > 0, b > 0.
5) (a + 1) = a(a), a > 0.
6) (n + 1) = n!, n N.
7) (a)(1 a) = sina , a (0, 1).
Exemplul 11.3.1 Sa calculam integrala improprie I =
R
1
lui Euler. Daca facem schimbarea de variabila y =
dx
1
I=
=
4
4
0+0 x + 1
2
=
.
=
4 sin 4
4
Z
1
,
x4 +1
dx
,
x4 +1
folosind functiile
obtinem

10
14
34
(1 y)
0+0
1
3 1
dy = B
,
4
4 4

3
1 4
=
4
(1)
0
2
Exemplul 11.3.2 Sa calculam integrala cu parametru I(a) :=
0+0
arctg(atgx)
tg x
1
4
dx, a
R, folosind metoda derivarii n raport cu parametru. Sa notam , pentru a R fixat

Fa (x) = arctg(atgx)
, x 0, 2 . Functia Fa se poate prelungi prin continuitate n
tg x
capetele intervalului, prin F (0) = a si F
= 0. Atunci I(a) =
I(a) poate fi considerata integrala neimproprie. Avem,
I 0 (a)
R2
0
R2
Fa (x) dx. Deci
0
1
1+a2 (tg x)2
dx. Cu
1
schimbarea de variabila t = tg x2 , ajungem la rezultatul I 0 (a) = 2 a+1
. Atunci
I(a) = 2 ln |a + 1| + C. Deoarece I(0) = 0, obtinem I(a) = 2 ln |a + 1|, a R.
Capitolul 12
Integrale curbilinii
In acest capitol vom trata problema integrarii functiilor reale de mai multe variabile
de-a lungul curbelor parametrizate (drumurilor) din spatiul Rn .
12.1
Drumuri si curbe n spatiul Rn
Definitia 12.1.1 O functie continu

a = (1 , 2 , , n ) : [a, b] Rn se numeste
drum din spatiul Rn . Multimea {} = ([a, b]) Rn (imaginea functiei ) este
suportul drumului.
Drumul se numeste:
nchis, dac
a (a) = (b);
simplu, dac
a este o functie injectiv
a pe [a, b);
neted, dac
a este o functie de clas
a C 1 (derivabil
a, cu derivata continu
a).
Fie drumurile 1 : [a, b] Rn , 2 : [c, d] Rn , cu 1 (b) = 2 (c). Drumul
notat 2 : [a, b + d c] Rn , definit prin :
(
(1 2 )(t) =
1 (t),
t [a, b]
2 (t b + c), t [b, b + d c]
se numeste suma drumurilor 1 si 2 .

Drumul : [a, b] Rn definit prin:
(t) = (a + b t), t [a, b]
se numeste opusul drumului : [a, b] Rn .
Pentru a identifica doua drumuri de acelasi tip, vom defini pe multimea
drumurilor din Rn o relatie de echivalenta.
Definitia 12.1.2 Dou
a drumuri 1 : [a, b] Rn si 2 : [c, d] Rn se numesc
echivalente si not
am 1 2 dac
a exist
a o functie continu
a, strict cresc
atoare si
surjectiv
a : [c, d] [a, b] astfel nc
at 2 = 1 .
53
54
CAPITOLUL 12. INTEGRALE CURBILINII
Putem verifica cu usurinta ca relatia definita mai sus este o relatie de

echivalenta pe multimea drumurilor din Rn . De asemenea constatam ca doua
drumuri echivalente au aceleasi extremitati si pot fi numai simultan nchise, simple.
Pentru echivalenta drumurilor netede, putem presupune suplimentar ca functia
din definitia de mai sus este de clasa C 1 .
Definitia 12.1.3 O curb
a din spatiul Rn se defineste ca o clas
a de drumuri
echivalente. Orice drum apartin
and clasei respective se numeste o parametrizare
a curbei .
Curba se numeste simpla (nchisa, neteda) daca parametrizarile sale sunt simple
(nchise, netede). Din proprietatile variatiei marginite a functiilor reale deducem
formula de calcul a lungimii unei curbe netede (cu parametrizari netede).
Definitia 12.1.4 Fie o curb
a neted
a care admite parametrizarea neted
a :
n
[a, b] R , = (1 , 2 , , n ). Atunci lungimea sa se defineste prin formula
Z
l() =
k 0 (t)k dt =
u n
b uX
(i0 (t))2 dt.
i=1
Formula de mai sus este independentade parametrizarea curbei .
12.2
Integrala curbilinie de prima spet

a
Fie o curba neteda din Rn iar : [a, b] R o parametrizare a sa. Fie de

asemenea o functie continua f : D Rn R, cu {} D.
Definitia 12.2.1 Se numeste integral
a curbilinie de prima spet
a pe curba , cu
parametrizarea , num
arul real
Z
f dl =
f ((t))k 0 (t)k dt =
v
u n
uX
f ((t))t ( 0 (t))2 dt.
i
i=1
Definitia de mai sus a integralei curbilinii de prima speta este independenta de

parametrizari. Prezentam cateva proprietati fundamentale ale acestui tip de integrala curbilinie, considerand parametrizari fixate.
1.
2.
3.
4.
1 2
f dl =
(1 f1
R
1
f dl +
+ 2 f2 ) dl = 1
1 dl = l();
f dl =
f dl.
f dl;
f1 dl + 2
f2 dl, 1 , 2 R;
12.3. INTEGRALA CURBILINIE DE SPET

A A DOUA
12.3
55
Integrala curbilinie de speta a doua
Vom defini n continuare un alt tip de integrala curbilinie constand n integrarea

formelor diferentiabile de gradul I de-a lungul curbelor rectificabile din Rn .
Fie aplicatiile dxi L(Rn , R) de proiectie de indice i {1, 2, , n} definite
prin
dxi (t1 , t2 , , tn ) = ti , t = (t1 , t2 , , tn ) Rn , i = 1, 2, , n.
Fie o multime deschisa U Rn si aplicatiile continue Pi : U R, i = 1, 2, , n.
Definitia 12.3.1 Aplicatia continu
a : U L(Rn , R), = P1 dx1 + P2 dx2 +
Pn dxn , cu
(t) = P1 (t)dx1 + P2 (t)dx2 + Pn (t)dxn , t U,
se numeste form
a diferentiabil
ade gradul I.
Forma se numeste:
exact
a, dac
a exist
a o functie de clas
a C 1 f : U R astfel nc
at = df (deci
f
=
P
,
i
=
1,
2,
,
n)
pe
domeniul
U
.
i
xi
nchis
a, dac
a functiile Pi sunt de clas
a C 1 pe domeniul U si satisfac relatiile
Pj
Pi
xi = xj , () i 6= j.
Definitia 12.3.2 Numim integral
a curbilinie de speta a doua a formei diferentiabile
n
P
de gradul I =
Pi dxi : U L(Rn , R), de-a lungul curbei netede, cu parametrizarea
i=1
: [a, b] U , num
arul real
Z
P1 ((t))10 (t) + P2 ((t))20 (t) + + Pn ((t))n0 (t) dt.

Definitia de mai sus este independenta de parametrizarea curbei .

Proprietatile elementare ale integralei curbilinii de speta a doua, pentru parametrizari
fixate, sunt urmatoarele:
1.
2.
3.
1 2
(1 1
R
1
R
2
+ 2 2 ) = 1
1 + 2
2 , 1 , 2 R;
Un rezultat fundamental legat de independenta de drum a integralei curbilinii

de speta a doua este dat de teorema urmatoare.
Teorema 12.3.1 Fie U Rn o multime conex
a si deschis
a si o form
a diferentiabil
a
de gradul I definit
ape U . Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) pentru oricare dou
a drumuri netede cu suportul n U , 1 si 2 , av
and acelasi
cap
at de plecare si acelasi cap
at de sosire avem
Z
=
1
56
CAPITOLUL 12. INTEGRALE CURBILINII
(ii) pentru orice drum rectificabil nchis cu suportul n U avem

Z
=0
(iii) este o form

a diferentiabil
a exact
a.
acest caz, dac
In
a = df pe domeniul U , iar este un drum neted cu suportul n
U , ce uneste punctele x, y U , avem
Z
= f (x) f (y).
Urmatoarea teorema stabileste legatura ntre notiunile de forma diferentiabila exacta si respectiv nchisa.
Teorema 12.3.2 Fie =
n
P
Pi dxi o form
a diferentiabil
a, cu Pi de clas
a C 1 pe
i=1
o multime deschis
a si convex
a. Atunci este exact
a daca si numai dac
a este
nchis
a.
In final vom enunta Teorema lui Green, care stabileste o legatura ntre integrala
curbilinii de speta a doua pe drumuri nchise, simple din spatiul R2 si integrala
duba. Mentinam urmatorul rezultat:
Teorema 12.3.3 (Jordan) Orice drum nchis si simplu din R2 , descompune
spatiul R2 n: R2 = D E {}, unde {} este imaginea lui , D c si E sunt
multimi deschise si disjuncte, {} = Fr D = Fr E si astfel ca D este multime
m
aginit
a, iar E este multime nem
arginit
a. Multimea D se numeste interiorul
drumului , iar multimea E se numeste exteriorul drumului ga.
Pentru un drum nchis, se poate preciza sensul de parcurgere, care poate
fi direct sau invers si care corespunde intuitiv, sensului direct trigonometric si
respectiv invers trigonometric care se considera pe un cerc. Definitia riguroasa a
sensului unui drum nchis, o vom omite.
Teorema 12.3.4 Fie U R2 o multime deschis
a si convex
a si fie P, Q : U R,
1
dou
a functii de clas
a C pe U . Fie de asemenea un drum simplu si nchis n
U cu sens direct, cu imaginea notat
a {}. Not
am cu D1 interiorul drumului , si
2
D = D1 {}. Presupunem c
a D M(R ). Avem formula:
ZZ
P (x, y)dx + Q(x, y)dy =
Q
P
(x, y)
(x, y) dx dy.
x
y

(12.1)
Universitatea Transilvania din Brasov

Facultatea: Matematica si Informatica, DIDIFR - Brasov
Specializarea: Informatica, anul I, an univ. 2005-2006
MATEMATICA
ANALIZA
Tema de verificare 1
1. Sa se studieze convergenta seriei numerice

n!
p(p + 1) . . . (p + n 1)
n1
X
n raport cu parametrul real p > 0.

2. Sa se arate ca sirul de functii fn : [1, ) R, definite prin
fn (x) =
x2
, n N,
n2 + x4
este uniform convergent pe multimea [1, ).

3. Sa se determine raza de convergenta, multimea de convergenta si suma
seriei de puteri
(2n + 1)x2n .
n=0
4. Sa se dezvolte n serie Taylor n jurul originii, functia f (x) = (x+1) ln(1+x).
5. Sa se stabileasca convergenta si sa se calculeze integrala
R
0
dx
.
(x+1) x2 +x+1
Tema de verificare 2
1. Aratati ca functia z(x, y) := xy + x

x
x
2
y
x ,
verifica ecuatia:
z
z
+y
= xy + z.
x
y
2. Studiati punctele de extrem local ale functiei f (x, y) = x2 + y 2 cu legatura

+ y3 = 1.
3. Sa se calculeze integrala cu parametru I(a) =
2
R
ln(1 a cos x) dx, |a| < 1.
4. Sa se calculeze integrala
ZZZ
(1 + z) dx dy dz,
D
unde D = {(x, y, z) R3 |x2 + y 2 + z 2 a2 , z 0}.

5. Sa se calculeze integrala
Z
xy dx (x + y) dy,
unde este drumul care parcurge n sens direct conturul domeniului D = {(x, y)
R2 | x2 + y 2 1, y 0, y x}.

Analiza Matematica Paltanea

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Matematica Paltanea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

Universitatea Transilvania din Brasov

REPROGRAFIA UNIVERSITII TRANSILVANIA DIN BRAOV

2 Corpul numerelor reale

4 Functii reale de o variabil

11 Integrale improprii. Integrale cu parametru

Relatii, functii, multimi

Definitia 1.1.1 Un triplet R = (A, B, GR ) unde A si B sunt dou

Pentru a indica nzestrarea unei multimii A cu o relatie R = (A, A, GR ) vom

Fie (A, ) o multme nzestrata cu o relatie de echivalenta. Pentru fiecare

numita clasa de echivalent

Definitia 1.1.6 O relatie R = (A, B, GR ), se numeste relatie functional

Teorema 1.1.1 O functie este inversabil

Definitia 1.2.1 Fie o multime A, cu multimea submultimilor sale P(A), iar I o

Numere cardinale. Multimi num

Corpul numerelor reale

Definitia 2.1.1 Se numeste multimea numerelor reale o multime nevid

Un sir (xn )nN cu termenii n R trebuie nteles ca o functie : N R pentru

CAPITOLUL 2. CORPUL NUMERELOR REALE

Teorema 2.2.1 (i) orice sir convergent este fundamental;

Calitatea unei serii de a fi convergent

an , precum si suma ei, n cazul convergentei se mai noteaza prin

Dupa reducerea termenilor asemenea, obtinem

CAPITOLUL 3. SERII NUMERICE.

Exemplul 3.1.3 Fie

Obtinem limn Sn = 1. Deci

seria este convergenta cu suma 1.

astfel ncat, pentru orice n n si orice p 0, sa avem |an + . . . + an+p | < .

Observatia 3.1.2 Reciproca din Corolarul 3.1.1 nu este adevarata.

an se numeste absolut convergent

Criterii de comparatie pentru seriile cu termeni

Observatia 3.2.1 Daca

an este o serie cu termeni pozitivi: an 0, (n 0),

3.3. CRITERII DIRECTE PENTRU SERII CU TERMENI POZITIVI

Teorema 3.2.1 (Criteriul 1 de comparatie) Fie seriile cu termeni pozitivi,

Teorema 3.2.2 (Criteriul de comparatie cu limit

an < , si l < , atunci

Criterii directe pentru serii cu termeni pozitivi

Teorema 3.3.1 (Criteriul r

Corolarul 3.3.1 Fie seria cu termeni pozitivi

CAPITOLUL 3. SERII NUMERICE.

Teorema 3.3.2 (Criteriul raportului, sau criteriul lui DAlembert) Fie

Corolarul 3.3.2 Fie seria cu termeni strict pozitivi

Teorema 3.3.3 (Criteriul Raabe-Duhamel) Fie seria cu termeni strict poziP

Corolarul 3.3.3 Fie seria cu termeni strict pozitivi

a > 0, notam cu an termenul gen-

Functii reale de o variabil

Definitii si rezultate de baz

Definitia 4.1.1 Fie a R. O multime V R se numeste vecin

Definitia 4.1.5 Elementul unic l R care apare in Definitia 4.1.4 se numeste

Definitia 4.1.6 Functia f : D R, D R, se numeste continu

Un enunt similar are loc pentru continuitatea lateral

Teorema 4.1.3 Fie functiile f, g : D R, D R. S

Teorema 4.1.8 Fie functiile f, g : D R derivabile n punctul a D. Atunci

Teorema 4.1.9 (Derivarea functiilor compuse) Fie functiile f : D E si

Definitia 4.1.11 (Derivate de ordin superior) Fie functia f : D R, D

Definitia 4.2.1 Fie f : D R, D R. Un punct x0 D se numeste punct de

4.3. REGULILE LUI LHOSPITAL

Teorema 4.2.1 (Fermat) Fie f : D R, D R si un punct x0 D. care

Regulile lui lHospital

Teorema 4.3.2 (Regula pentru cazul

Polinomul lui Taylor

Numim restul polinomului lui Taylor de ordinul n al functiei f n punctul a,