Evolutia scrisului cu caractere chirilice

in cele trei provincii romanesti

In legatura cu data la care romanii au adoptat alfabetul chirilic
pentru scrierea de texte nu exista o data certa asupra careia sa cada deacord specialistii. Se presupune ca momentul adoptarii alfabetului
chirilic s-ar situa in perioada dintre momentul crestinarii bulgarilor si
cel al aparitiei primelor formatiuni statale romanesti. Cauzele care ar
fi dus la adoptarea alfabetului chirilic sunt adoptarea liturghiei slave si
binenteles afirmarea limbi slavone ca limba de expansiune a culturii
est-europene. Primele atestari arheologice ale alfabetului chirilic la
noi apar in secolul X. In acest sens vom aminti de inscriptia cu
caractere slavone din anul 943 descoperita in localitatea Mircea Voda,
judetul Constanta, precum si inscriptiile murale de pe peretii
bisericutelor de la Basarabi, judetul Constanta care ar data din
secolele X-XI si fragmentele de pe peretii atelierului de perlucrare a
fierului de la Bucov (Ploiesti).
Se pare ca pe teritoriul tarii noastre in secolele X-XI ar fi fost
scrise texte slave care nu se mai afla pe teritoriul tarii noastre. Slavisti
straini recunoscuti afirma ca pe teritoriul tarii noastre ar fi fost copiate
(de catre copiisti autohtoni) urmatoarele texte : Evanghelia lui Sava
(pastrata la Arhiva Centrala din Moscova), Codex Suprasliensis
(descoperit la Manastirea Suprasl Polonia), probabil chiar si
Evangheliarul Slav (pastrat la Catedrala din Remis Franta).
In momentul formarii primelor state feudale romanesti,
cancelariile domnesti aveau nevoie de un alfabet cu ajutorul caruia sa
redacteze diferite documente, iar sub influienta statelor slave care ne
inconjurau aproape in totalitate s-a apelat la alfabetul chirilic. Din
aceasta perioada dateaza o multime de manuscrise care se pastreaza in
bibliotecile si arhivele noastre.
Aparitia scrisului in limba romana cu caractere chirilice s-ar
explica prin actiune unor curente religioase cum ar fi : bogumilismul,
catolicismul husitismul, protestantismul, lutheranismul, cand se vor
traduce texte religioase cu scopul de a savarsi actele religioase
folosind limba romana, sau din dorinta autohtonilor de a se izola cel
putin prin limba de masa slava care ne inconjura.
Cel mai vechi text scris in limba romana este Scrisoarea lui
Neacsu din Campulung care dateaza din anul 1521. Binenteles este de
presupus ca si inainte de aceasta data s-ar fi scris in romaneste dar
respectivele texte nu s-au pastrat.
1

Textele vechi scrise in limba romana se pot imparti in doua

categorii : texte neliterare (scrisor, inventare de bunuri, documente
oficiale sau neoficiale) si texte literare. Pentru a urmarii evolutia
scrieiri romanesti cele mai ilustrative sunt textele literare. Iata cateva
din ele :
In Transilvania avem : Catehismul romanesc lutheran (1544),
Tetraevanghelul bilingv slavo-roman (1551) tiparite la Sibiu de Filip
Moldoveanul. Intrebare crestineasca (1560), Pravila (1560),
Tetraevanghelul (1561), Apostolul (1566), Psaltirea (1568), Psaltirea
si Liturgherul (1570), Psaltirea slavo-romana (1577), Evanghelia cu
invatatura (1581) toate tiparite la Brasov din grija diaconului Coresi.
Palia (1582) tiparita la Orastie de Serban Coresi.
In Moldova avem : Evangheliile si epistolele lui Pavel (1532)
care la aceasta data se aflau traduse si pregatite pentru tipar, Glosele
Bogdan care apartin unui posibil ierarh carturar, Psaltirea
Hurmuzachi, Psaltirea Scheiana, Psaltirea Voroneteana si Codicele
Voronetean care au fost copiate in partea de nord a Moldovei probabil
in secolul XVI, Psaltirea Ciobanu datata intre 1573-1585, Tabel
cronologic copiat intre anii 1587-1588 la Episcopia Radautiului,
Pravila de la Putna copiata in anul 1581.
Istoria scrierii romanesti cu caractere chirilice cunoaste
urmatoarele tipuri de scriere :
Capitala, este prezenta in titluri, majuscule, initiale,subscrieri si
se recunoaste prin ingrosarea extremitatilor liniilor curbe, oblice,
semiovale si verticale ale unor slove unciale.
Unciala, este absenta in textele romanesti dar apare in cele
romano-slave si avem doua tipuri de unciala. Primul este propriu
slovelor din titluri, majuscule, initiale si subscrieri care apar fara
ingrosarea extremitatilor, iar cel de-al doilea tip este propriu slovelor
obisnuite. Ca si trasaturi unciala se remarca prin : slovele sunt mari
scrise izolat una de alta, lipsesc suprascrierile, punctuatia si semnele
diacritice.
Semiunciala, se caracterizeaza prin asimetria partilor
componente ale slovelor. Ca prticularitati se remarca slovele care
depasesc randul, sunt apropiate unele de altele la distante egale, unele
slove sunt scrise legat, scrisul este continuu cu multe abrevieri, cu
semne diacritice si punctuatie in exces.
Minuscula, cunoaste doua tipuri : minuscul vechi cu litere
minuscule in majoritate si cursive, si minuscul nou cu litere
minuscule, cursive si unciale. Aici intalnim diverse tipuri de abreviere,
2

slovele sunt scrise legat, exista disproportie intre dimensiunile

slovelor si deseori avem mai multe variante grafice pentru aceeasi
slova.
Cursiva, este o scriere marunta si clara. Slovele sunt legate intre
ele, prescurtarile sunt frecvente si exista multe slove suprascrise.
Pentru Tara Romaneasca si Moldova, cancelaria domneasca a
fost principalul emitent de texte chirilice romanesti. Alti emitenti de
documente chirilice au fost cancelariile targurilor si oraselor, ale
unitatilor administrative si ale instantelor judecatoresti. O mare
cantitate de texte au fostcreate sau copiate in cancelariile
mitropoliilor, episcopiilor, manastirilor si parohiilor.
Alfabetul chirilic romanesc este asemanator alfabetului chirilic
slav si are 43 de semne, dintre care doua din ele sunt specifice numai
textelor romane (gea) si (inia).Ordinea de scriere a literelor
alfabetului urmeaza pe cea a alfabetului grecesc. Unele slove sunt
folosite si cu valoare de cifre. Fiecare slova are cate un nume care
incepe cu sunetul pe care il reprezinta.
Alfabetul chirilic, ca structura fonetica, nu a fost niciodata
perfect adaptat scrierii romanesti. Iata cateva instructiuni ortografice
specifice scrierii in limba romana :
- se foloseste numai inainte de o alta vocala
- numai inainte de o consoana
- se pune la mijlocul si la sfarsitul cuvantului
- la inceputul, mijlocul si sfarsitul cuvantului
la mijlocul si la sfarsitul cuvantului
- OY la inceputul cuvantului
la inceputul cuvantului
la mijlocul si la sfarsitul cuvantului sau dupa o vocala
dupa o consoana
n-are nici un sunet asociat oriunde ar fi
- grupul format din dublul glagole are valoare fonetica de ng
- prezenta dubletelor pp, , , , nu influienteaza cu nimica
valoarea fonetica a slovei
- ieurile
pot avea doar doua valori fonetice a la sfarsit si I
in interiorul cuvantului
are valoarea ea si e'
Din cursiva noua de cancelarie se va dezvolta scrierea cursiva
moderna care in a doua jumatate a secolului al XVIII lea va suferi
importante modificari gramaticale ce au dus la micsorarea progresiva

a numarului de slove si inlocuirea treptata a slovelor cu litere latine,

precum si introducerea cifrelor arabe.
Alfabetul latin a fost pentru prima data folosit in Transilvania,
cand dupa mai multe incercari a fost tiparita si prima caret cu litere
latine si o ortografie etimologica latina. Este vorba de Carte de
rogacioni A lui Samuil Micu in 1779.
In Moldova prima carte in care s-au folosit litere latine a fost
Catihisis in anul 1838.
Dupa Unirea Principatelor s-a impus impus folosirea in scrierea
oficiala a alfabetului latin.