Vindecãri ºi vindecãtoriVindecãri ºi vindecãtori

sau cum deosebim sfinþenia de ºarlatanie?

În confuzia generalã a lumii de azi, când valorile sunt amestecate ºi rãsturnate
în fel de fel de sincretisme filosofic-spiritiste, apariþia unei cãrþi trece
aproape neobservatã de lumea oficialã a culturii ºi spiritualitãþii româneºti.
Fãrã sã aibã binecuvântarea Bisericii Dumnezeului celui viu, stâlp ºi temelie a
adevãrului (1Timotei 3.15), ºi deci acreditarea cea mai autorizatã în faþa
publicului cititor, cartea Icoane fãcãtoare de minuni ºi vindecãtori din
România , apãrutã la Total Press în 1997, este o veritabilã capcanã pentru
creºtinul ortodox, care mai cautã uneori semne ºi minuni pentru întãrirea sa
în credinþã. Iniþial, la vederea copertei, am crezut cã respectiva carte este o
colecþie nevinovatã de mãrturii referitoare la intervenþiile minunate ale lui
Dumnezeu. Deschizând-o, însã, am avut o mare surprizã; nu era nici pe departe ce
pãrea la prima vedere.
1. Exemplificare
Precum ºtim, diavolul, în setea lui neostoitã de a amãgi pe toþi oamenii, îºi
întinde mereu rãutãþile sub masca binelui, încercând prin aceastã stratagemã
sã-i abatã de la calea Adevãrului ºi a Vieþii, pe cãile multe ale minciunii ºi
ale pierzãrii. Exact aºa se petrec lucrurile ºi cu cartea sus numitã. Cu o
copertã atrãgãtoare, ce prezintã 16 frumoase iconiþe ortodoxe, care furã ochiul
(precum Evei în rai) omului neatent ºi la ceea ce e dincolo de aparenþe, cartea
pare la exterior unicul ghid (apãrut pânã atunci) al bisericilor ºi mãnãstirilor
mai fãcãtoare de minuni din þarã. În realitate însã, cartea cuprinde Ghidul
moaºtelor, icoanelor, vindecãtorilor ºi ocultiºtilor din România (vezi pag.1).
Ne-am întrebat firesc, ca orice creºtin ortodox sãnãtos: ce însoþire are
dreptatea cu fãrãdelegea? Sau ce împãrtãºire are lumina cu întunericul? ªi ce
învoire este între Hristos ºi Veliar sau ce parte are un credincios cu un
necredincios? Sau ce înþelegere este între templul lui Dumnezeu ºi idoli? (2
Corinteni 6.14-16).
Deºi nu este prima publicaþie în care diavolul încearcã rãstãlmãcirea unor
învãþãturi dumnezeieºti din Bisericã, ne mirã totuºi obrãznicia cu care autorii
(care în prefaþã vorbesc la plural, iar în final semneazã sub un singur nume
lucru prin care îºi aratã iresponsabilitatea lor publicã) se erijeazã în
autoritãþi spirituale care valideazã ºi promoveazã minuni ºi fãcãtori de
minuni , autoritãþi considerate de ei mai presus de Biserica însãºi. Întrucât
sunt amestecaþi printre vindecãtori , alãturi de alþi paranormali (insuflaþi nu
de Duhul lui Dumnezeu) ºi câþiva Pãrinþi duhovniceºti ai Ortodoxiei româneºti
contemporane, ne simþim obligaþi sã demascãm aceste grave ofense aduse Bisericii
ºi credinþei noastre ortodoxe. Pornind de la câteva exemple flagrante de
viclenie folositã de autori, prezente în carte, dincolo de suprafaþa ei
aparentã, vom aborda mai pe larg tema falºilor vindecãtori ai zilelor noastre.
1. De la bun început trebuie sã semnalãm prezenþa unei intenþii necurate în
chiar titlul lucrãrii ( Icoane fãcãtoare de minuni ºi vindecãtori din România ):
punerea laolaltã a minunilor sãvârºite în Bisericã ºi a celor sãvârºite în afara
Bisericii. Adicã (diavolul) vrea sã sugereze ideea cã minunile ar avea aceeaºi
provenienþã: Miracolele le face Cerul. (pag.6), certificând valabilitatea
minunilor mincinoase prin amestecarea lor cu cele dumnezeieºti. Bineînþeles, nu
toate minunile petrecute la Bisericã, date ca exemplu de autori în carte, sunt
propriu-zis minuni. Unele sunt lucruri fireºti petrecute cu oameni care au avut
impresia unei intervenþii supranaturale speciale în viaþa lor. Altele sunt chiar
intervenþii diavoleºti de-a dreptul (când cei ce le sãvârºesc sau le primesc
folosesc niºte practici neortodoxe). Ori, în realitate, miracolele nu le face
acelaºi autor, nu sunt manifestãri ale aceluiaºi duh. Lucrul este limpede
sesizabil, cãci minunile pe care le face Duhul Sfânt în Bisericã nu sunt
produsul automat al vreunei vrednicii ºi metode omeneºti, ci sunt intervenþii în
dar ale lui Dumnezeu; ele solicitã din partea omului (ºi îl conduc pe acesta la)
dreapta credinþã, smerenie ºi iubire creºtinã. Falsele minuni sunt expresii ale
ereziei, mândriei ºi egoismului. Intenþia diabolicã pune în comun sfintelor
moaºte, icoane ºi rânduieli bisericeºti, pe de o parte, ºi vindecãtorilor,
ocultiºtilor ºi metodelor lor spiritiste, pe de altã parte, efectuarea de minuni
sensibile la nivel fizic, ca ºi cum s-ar zice cã minunile vin de la acelaºi
dumnezeu.
2. Apoi, în prefaþa Oamenii ºi energiile subtile , redacþia , sub aceeaºi
inspiraþie ocultã, elogiazã apariþia ºi la noi în þarã a terapiilor
complementare , apariþie care sunt o probã cã omenirea a intrat într-o nouã
erã (!New Age, nu?) (pag.5). Bolile pe care le au oamenii în acest timp modern
nu ar mai fi cauzate de pãcatele lor ºi ale înaintaºilor (cum învaþã Biserica),
care cu ochiul liber se vede cã s-au înmulþit peste mãsurã, ci ar fi doar niºte
dezechilibre ale energiilor care ne alcãtuiesc, (iar) reechilibrarea energiilor
o pot face cei înzestraþi cu har vindecãtor. Miracolele le face Cerul. (pag.6)
Sfintele moaºte, icoanele ºi vindecãtorii paranormali n-ar mai fi atunci decât
canale prin care comunicãm cu Cerul, canale prin care ne adaptãm legilor
Universului. (pag.6) Valoarea infinitã ºi libertatea persoanei umane sunt
strivite aºadar (în concepþia confuzã panteistã a autorilor acestei cãrþi) de
legile ºi energiile impersonale ale omului ºi ale cosmosului idolatrizat. Omul
n-ar mai fi persoanã - creaþia minunatã ( dupã chipul Lui ) a lui Dumnezeu cel
Personal ºi iubitor de oameni, ci un produs energetic al evoluþiei karmice
(ca-n pãgânismele antice orientale), care nu se poate ridica deasupra legilor
fixe ale universului.
3. Autorii recunosc cã, deºi unii paranormali afirmã cã nu-ºi transformã în
afacere harul dãruit de Divinitate (pag.114), tratând gratis pacienþii, alþii
tratând indiferent de platã (pag.144), iar alþii afirmând cã pentru ºomeri,
handicapaþi, pensionari, studenþi ºi elevi practicã o reducere de 20% din costul
tratamentelor (pag.142), existã totuºi ºi vindecãtori neaveniþi ºi impostori ,
avizi de bani (ºi) avizi sã-i stãpâneascã pe alþii , cãrora însã Cerul le ia
pânã la urmã harul. (pag.5) Din cauzã cã aceºtia nu pot fi reperaþi uºor (de
ei), autorii avertizeazã pe cititori cã nu ne asumãm rãspunderea în ceea ce
priveºte reuºita tratamentului (ºi) ne declinãm orice responsabilitate faþã de
preþurile practicate (pag.6) de cei popularizaþi în carte. Cu alte cuvinte,
autorii îi popularizeazã pe aceºti vindecãtori (credibili), dar se disculpã din
start de orice eventualã acuzã cã ar fi în complicitate cu ei ºi cã ar induce
lumea în eroare prin propaganda pentru ei. Totuºi, sunt mii de oameni care ne
mãrturisesc faptul cã unii din aceºti vindecãtori i-au înºelat, ºi nu doar de
încredere, ci încã de mulþi bani. Falºii vindecãtori spun cã tratamentul lor nu
poate avea efect decât dacã mergi cel puþin 10 ºedinþe la ei. Vã daþi seama ce
înseamnã 10x200.000 lei (cel puþin!), ºi asta de la un singur client
4. Sunt enumerate câteva din cele mai cunoscute biserici ºi mãnãstiri ortodoxe,
în care s-ar face minuni mai multe decât în celelalte, într-un mod care nu face
deloc cinste Bisericii înseºi. Perspectiva prin care sunt privite Sfintele
moaºte, icoanele ºi rânduielile Bisericii este una strict antropocentricã ºi
juridicã, ca ºi cum Dumnezeu nu ar mai avea loc în ele, ca ºi cum Dumnezeu nu ar
lucra totdeauna ºi pretutindeni cu aceeaºi putere, în deplinã libertate, ci ar
fi constrâns sã rãspundã automat cu minuni, când omul respectã un anumit ritual
fixist (neortodox prin definiþie). Astfel, în prezentarea unor biserici sunt
afirmate unele inovaþii liturgice (strãine de Ortodoxie ºi care îºi au mai
degrabã originea în magie ºi vrãjitorie) precum: slujbe de dezlegare a
cununiilor, exorcizãri speciale, ritualuri pentru întoarcerea lucrurilor furate,
deschiderea Sfintei Evanghelii, folosirea de talismane de binefacere , º.a..
5. Unora dintre preoþii Bisericii, prin linguºire, li se acordã faima de om cu
mare har, sfãtuitor excepþional, specialist în demonologie, duhovnic vestit, cu
darul clarviziunii . Este pus aºadar în centru nu Dumnezeu Care lucreazã prin
slujitorii Sãi, ci omul. Nici un slujitor al lui Dumnezeu nu se bucurã când i se
face o reclamã mincinoasã, ºi încã de oameni îndoielnici. Cum au îndrãznit sã-i
bage pe Pãrinþii Bisericii în aceeaºi oalã cu proorocii lui Antihrist? Pe cine
au întrebat înainte de a-i trece într-o listã cu toþi înºelaþii veacului pe
Pãrinþii Teofil, Sofian, Arsenie ºi Cleopa? Doar este binecunoscutã poziþia lor
fermã pe temelia ºi în hotarele Ortodoxiei, fãrã nici o toleranþã în materie de
dogmã ºi de practicã religioasã. La unison, Pãrinþii Bisericii au respins orice
analogie, orice amestec, ºi orice adãugare din pãgânism (vrãjitorie,
parapsihologie, bioenergie) la învãþãtura ºi cultul Ortodoxiei. Este totuºi
regretabil faptul cã unii popi mai amestecã Evanghelia cu ocultismul, primind
în bisericã pe unii care fac radiestezie, yoga ºi alte practici demonice sau
participând la acþiuni de binefacere alãturi de ei.
6. La capitolul Societãþi, fundaþii ºi organizaþii care au ca obiect de studiu
ºi ca activitate parapsihologia , autorii aduc o altã ofensã Bisericii. Pe lângã
grupuri clar definite pe linia ocultismului ºi a filosofiilor sincretiste, este
prezentatã, fãrã a avea absolut nici o legãturã cu parapsihologia, cu sugestia,
cu tehnica radiantã, cu bioenergia ºi cu psihotronica (ce denumiri pompoase!),
Asociaþia medicilor ºi farmaciºtilor creºtini ortodocºi Sfântul Pantelimon ,
asociaþie care funcþioneazã pe lângã Mitropolia Iaºi. Apoi, în cadrul
prezentãrii Fundaþiei "Casa Speranþei", care se ocupã de recuperarea copiilor cu
handicap neuro-psiho-motor, stã scris cã la realizarea acestor tratamente
participã voluntar medici, bioenergoterapeuþi, preoþi (pag.170). Iatã o altã
dovadã de viclenie drãceascã ce atacã cinstea ºi sfinþenia Ortodoxiei. Este ca
ºi cum ai zice cã ceea ce nu poate face Biserica ºi medicina face
parapsihologia. Ba, sunt promovate printre metodele de medicinã complementarã ºi
urinoterapia, cristaloterapia (pag.168), lucruri clar degradante pentru orice
om raþional.
7. În capitolele Vindecãtori ºi Ocultiºti , sunt efectiv ridicaþi în slãvi
impostorii ºi practicile demonice pe care ei le promoveazã. Astfel, enumerãm ºi
noi câteva din denumirile metodelor oculte folosite de aceºtia, în speranþa cã
cine le va reþine (cât de cât) va ºti pe viitor sã se fereascã pe sine ºi sã-i
fereascã ºi pe alþii de asemenea forme moderne de înºelare satanicã: divinaþia,
meditaþia creºtinã multi- ºi extra-dimensionalã, teosofia (iatã cum e luat
numele lui Dumnezeu în deºert), antroposofia, magia (albã sau neagrã),
vrãjitoria, bioenergia, radiestezia, parapsihologia, astrologia (horoscopul),
yoga, ocultismul, spiritismul, ghicitul (în: palmã, cafea, bobi, cãrþi, rhune,
stele, orice), geomanþia, necromanþia, hipnoza, autoscopia, visele ºi vedeniile
în transã, clarviziunea, vederea viitorului (în sãnãtate, în familie, în afaceri
chiar), telepatia, telekinezia, dezlegarea de cvantoprograme-? (deochi, vrãji,
blesteme, etc.), comunicarea codificatã cu fiinþe de aer (sau cu fiinþe din
Shambala sau din alte lumi astrale-?), dialogul cu OZN-uri, metoda Silva,
tratamentul la distanþã (pe baza fotografiei, a vreunui obiect sau a glasului
prin telefon) º.a. (din nefericire încã multe).
8. În capitolul Cum puteþi recunoaºte rãul ºi cum puteþi lupta împotriva lui ,
din nou autorii fac elogiul demonismului. Astfel, rãul din viaþa unui om este
pus aproape total pe seama farmecelor, ºi nu a pãcatelor proprii pentru care
mustrã Dumnezeu ca omul sã revinã prin pocãinþã la calea dreptãþii. De aceea,
soluþia propusã este stabilirea diagnosticului ºi acest lucru îl poate face cel
mai bine un ocultist. Odatã ce v-aþi lãmurit care este natura rãului care vã
atacã, nu mai aveþi de fãcut decât sã mergeþi la tãmãduitorul cel mai potrivit
(pag.175). Adicã Biserica nu ar avea nici o treabã în eliberarea omului din
robia rãutãþii. Vina ºi responsabilitatea rãului n-o mai are omul, care prin
pãcate s-a despãrþit de Dumnezeu, de a Lui voie ºi sfinþire, ci altceva din
afara lui, atacul psihic, acþiunea spiritelor malefice, legile karmice-?, (ba
chiar) tranzitele planetelor (pag.177). Soluþia aceasta se vede limpede cã nu
este deloc creºtinã, întrucât nu face deloc apel la învãþãtura ºi practica
Bisericii - Trupul lui Hristos. Sunt promovate reîncarnarea ºi fatalismul
predestinaþionist al astrologiei, concepþii clar anticreºtine. Oricum cartea
recunoaºte cã, totuºi, pentru unele probleme mai grele (exorcisme, blesteme de
neam ºi false legãturi de rudenie-?) cele mai eficiente metode sunt slujbele la
bisericã, dezlegãrile, etc (pag.186).
9. Mulþi ocultiºti îºi oferã serviciile zilnic, însã, printre ei mai este câte
unul foarte credincios, (care) nu ghiceºte niciodatã în zilele de post ºi de
sãrbãtori religioase (pag.149). Se vede clar, deci, cu ce viclenie îºi afiºeazã
credinþa , ca sã-i pãcãleascã pe cei neinstruiþi, inoculându-le ideea diabolicã
cã ghicitoria ar fi de la Dumnezeu. Gama de servicii oferite este foarte mare:
de la izgonirea durerilor ºi a bolilor pânã la prezicerea viitorului, de la
gãsitul obiectelor furate sau pierdute pânã la ascensiune profesionalã ºi
prosperitate financiarã. Cu asemenea oferte de succes diavolul încearcã sã-i
atragã pe oameni în apostazie, în neascultarea faþã de Dumnezeu Cel Viu ºi de
Biserica Lui dreptmãritoare. Noi, însã, sã nu uitãm cã diavolul l-a ispitit pe
Mântuitorul Hristos zicându-i acestea toate (împãrãþiile lumii ºi slava lor) Þi
le voi da Þie, dacã vei cãdea înaintea mea ºi Te vei închina mie. Atunci Iisus
i-a zis: Piei, satano, cãci scris este: "Domnului Dumnezeului tãu sã te închini
ºi Lui singur sã-I slujeºti". (Matei 4.9-10) Pentru cã ce-i va folosi omului,
dacã va câºtiga lumea întreagã, iar sufletul sãu îl va pierde? Sau ce va da omul
în schimb pentru sufletul sãu? (Matei 16.26). Cu aceleaºi ispite, aºadar,
diavolul vrea sã fure ochii ºi minþile oamenilor azi, prin tot felul de
vicleºuguri satanice, deviindu-i atenþia de la comoara infinitã a sufletului
(mântuirea veºnicã în împãrãþia lui Dumnezeu) spre trup ºi spre lumea exterioarã
pãmânteascã.
Notã !
La Editura Episcopiei Romanului, în 1999, Pãrintele Arhimandrit Ioanichie Bãlan
a publicat douã cãrþi, pe care le recomandãm cu cãldurã: "Sfintele moaºte din
România" ºi "Sfintele icoane fãcãtoare de minuni din România", cãrþi bine
realizate ºi de mare folos tuturor creºtinilor care vor sã-L cunoascã pe
Dumnezeu ºi sã primeascã harul Lui mântuitor, tãmãduitor ºi sfinþitor în
Biserica Sa Dreptmãritoare.
2. Învãþãtura ortodoxã
Omul nu este nici doar trup, nici doar suflet, ºi nici doar juxtapunerea lor, ci
este o fiinþã unitarã psiho-somaticã, o fiinþã personalã frumoasã, ziditã de
Dumnezeu dupã chipul Sãu (Facere 1.27) cel veºnic viu; datoritã acestei
negrãite legãturi dintre suflet ºi trup , stãrile sufleteºti se manifestã în
trup ºi reciproc. Dumnezeu doreºte cu mare dor ca omul sã fie ºi dupã
asemãnarea Sa (Facere 1.26), adicã sã trãiascã viaþa lui Dumnezeu, viaþa
veºnicã ºi fericitã a comuniunii dumnezeieºti; iar aceastã desãvârºire omul n-o
poate trãi departe de Dumnezeu, în afara Dumnezeului Celui Viu ºi iubitor de
oameni. Omul nu-ºi este luiºi izvor al vieþii, ci a primit viaþa ca dar infinit
de la Dumnezeu Cel Viu ºi de viaþã dãtãtor, de aceea starea vieþii lui (de
plinãtate sau de împuþinare) este datã de relaþia lui cu Dumnezeu. Cu cât omul
se uneºte mai mult prin iubire (ca sintezã a tuturor virtuþilor) cu Ziditorul
Sãu, cu atât unitatea fiinþei sale se întãreºte prin prezenþa harului divin, cu
atât trãieºte mai intens viaþa dumnezeiascã, cu atât devine mai mult pãrtaº
dumnezeieºtii firi (2 Petru 1.4). Aºadar, ºi trupul devenind templu al Duhului
Sfânt (1 Corinteni 6.19), se înduhovniceºte, se umple de har, ridicându-se
peste limitãrile firii create.
Sãnãtatea reprezintã, astfel, starea naturalã de viaþã spiritualã ºi organicã,
în care toate puterile sufleteºti ºi trupeºti ale omului lucreazã potrivit
poruncii ºi scopului lui dat de Dumnezeu în firea lui, când l-a creat. Sãnãtatea
este creºterea continuã a vieþii omeneºti în harul dumnezeiesc, în viaþa
veºnicã. Dacã omul respectã legea lui Dumnezeu, ºi în plan spiritual ºi în plan
organic, viaþa lui rãmâne unitarã ºi în armonie interioarã. Atunci sufletul ºi
trupul sunt în starea lor fireascã de sãnãtate, de armonie cu Dumnezeu ºi cu
lumea exterioarã.
Pãcatul, ca rãzvrãtire voitã faþã de Dumnezeu, înseamnã depãrtarea de la Izvorul
vieþii ºi deci o împuþinare a vieþii, o moarte (întâi spiritualã ºi moralã, apoi
chiar ºi fizicã). Stricarea relaþiei cu Dumnezeu prin pãcate deregleazã întreaga
fiinþã umanã: voinþa slãbeºte, raþiunea se întunecã, afectivitatea se întineazã
cu senzaþiile plãcerilor pãcãtoase, instinctele naturale se pervertesc,
simþurile îºi pierd claritatea, iar trupul îºi modificã comportamentul
metabolic. Urmãrile pãcatului, dezechilibrele sufleteºti ºi fizice, se deruleazã
apoi în timp, uneori mai scurt, alteori mai lung. Aºa se instaleazã în fiinþa
umanã boala ºi moartea, ca urmare a pãcatului. Patimile sufletului ºi bolile
trupului, ca tulburãri ale stãrii fireºti de sãnãtate, însã, nu pot fi tratate
separat ºi unilateral, prin metode mecaniciste, cum ai repara un ceas umblând la
rotiþa care nu mai merge bine, ci la vindecarea întregii lui fiinþe omul trebuie
sã participe conºtient, sã conlucreze cu harul divin dacã vrea sã se vindece
deplin, ºi nu doar pentru viaþa aceasta pãmânteascã.
Restaurarea firii umane a sãvârºit-o obiectiv Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul ºi
Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, iar subiectiv, fiecare credincios ºi-o poate
împropria prin credinþa întru El, prin unirea tainicã prin har cu El, Care ne-a
spus: Eu sunt viþa, voi sunteþi mlãdiþele. Cel ce rãmâne întru Mine ºi Eu în
el, acela aduce roadã multã, cãci fãrã Mine nu puteþi face nimic (Ioan 15.5).
Dupã cãderea în pãcat a protopãrinþilor, întreg neamul omenesc suferã
consecinþele îndepãrtãrii de Dumnezeu: boala ºi moartea. De aceea, bolile
(sufleteºti ºi trupeºti) au între cauzele ºi condiþiile lor provocante ºi
favorizante o importantã componentã datã de pãcate. Noi, oamenii, ºi chiar lumea
întreagã, astãzi suferim mai mult ca oricând în istorie de pe urma pãcatelor
noastre ºi ale înaintaºilor noºtri, dar, aproape totdeauna, nu vrem sã
recunoaºtem cã noi primim cele cuvenite dupã faptele noastre (Luca 23.41). Ca
ºi atunci la început, în rai, omul, în mândria sa, nu-ºi recunoaºte pãcatul sãu,
ºi încearcã sa dea vina doar pe cauze exterioare lui (Adam a dat vina pe Eva,
Eva pe diavol, iar azi omul zice cã se simte rãu din cauzã cã alþii i-au fãcut
farmece, etc.), nevrând sã-ºi asume responsabilitatea ºi urmãrile propriilor
fapte pãcãtoase.
Dumnezeu, însã, infinit iubitor de oameni, Care nu vrea moartea pãcãtosului, ci
ca pãcãtosul sã se întoarcã de la calea sa ºi sã fie viu (Iezechiel 33.11), îl
cautã pe omul cãzut în pãcat ( Adame, unde eºti? Facere 3.9) ºi-l cheamã la
pocãinþã, la îndreptare, la învierea din moartea pãcatului. De aceea, Dumnezeu
mai ºi mustrã, mai ºi mângâie pe oameni, prin încercãri, ca sã-i aducã la calea
mântuirii. Recunoaºterea pãcatelor ºi asumarea luptei (cu pãcatul, cu urmãrile
lui, cu diavolul cel ucigaº de oameni) pentru mântuire, prin rãbdarea
încercãrilor ºi prin rugãciunea cãtre Dumnezeu, reprezintã din partea omului
primul lui pas spre vindecare. Cãci suferinþa trupului o dã Dumnezeu oamenilor
(cu îngãduinþã, nu cu rãzbunare) tocmai ca un prilej de pocãinþã, ca mãcar
rãbdându-o cu duh umilit (Psalmul 50.18) sã primeascã mântuirea ºi cununa
biruinþei. Dacã pãcatul este o pornire iraþionalã de plãcere (omul cautã
plãcerea de dragul ei), revenirea din pãcat se face prin asumarea durerii, prin
cruce, prin lupta cu ispita hipnoticã a plãcerii, printr-o ascezã sufleteascã ºi
trupeascã.
De nu te vei sili sã împlineºti toate cuvintele legii acesteia, care sunt
scrise în cartea aceasta ºi nu te vei teme de acest nume slãvit ºi înfricoºãtor
al Domnului Dumnezeului tãu, atunci Domnul te va bate pe tine ºi pe urmaºii tãi
cu plãgi nemaiauzite, cu plãgi mari ºi nesfârºite ºi cu boli rele ºi necurmate;
va aduce asupra ta toate plãgile cele rele ale Egiptului, de care te-ai temut ºi
se vor lipi acelea de tine. Toatã boala, toatã plaga scrisã ºi toatã cea
nescrisã în cartea legii acesteia, o va aduce Domnul asupra ta, pânã vei fi
stârpit. (Deuteronom 28.58-61)
Vezi cã Dumnezeu vorbeºte când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia
aminte. ªi anume, El vorbeºte în vis, în vedeniile nopþii, atunci când somnul se
lasã peste oameni ºi când ei dorm în aºternutul lor. Atunci El dã înºtiinþãri
oamenilor ºi-i cutremurã cu arãtãrile Sale ca sã întoarcã pe om de la cele rele
ºi sã-l fereascã de mândrie, ca sã-i fereascã sufletul de prãpastie ºi viaþa lui
de calea mormântului; de aceea, prin durere, omul este mustrat în patul lui ºi
oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt. Pofta lui este dezgustatã
de mâncare ºi inima lui nu mai pofteºte nici cele mai bune bucate. Carnea de pe
el se prãpãdeºte ºi piere ºi oasele lui, pânã acum nevãzute, îi ies prin piele.
Sufletul lui vine încet, încet spre prãpastie ºi viaþa lui spre împãrãþia
morþilor. Dacã atunci se aflã un înger lângã el, un mijlocitor între vii, care
sã-i arate omului calea datoriei, Dumnezeu Se milostiveºte de el ºi zice
îngerului: "Izbãveºte-l ca sã nu cadã în prãpastie; am gãsit pentru sufletul lui
preþul de rãscumpãrare!". Atunci trupul lui înfloreºte ca în tinereþe ºi el vine
înapoi la zilele de la începutul vieþii sale. El se roagã lui Dumnezeu ºi
Dumnezeu îi aratã bunãtatea Sa ºi-i îngãduie sã vadã faþa Sa cu mare bucurie ºi
astfel îi dã omului iertarea Sa. Atunci omul priveºte peste semenii sãi ºi zice:
"Pãcãtuisem ºi cãlcasem dreptatea, dar n-am fost pedepsit dupã faptele mele.
Cãci El a izbãvit sufletul meu ca sã nu treacã prin strâmtorile morþii ºi ochii
mei vãd încã lumina". Iatã toate acestea le face Dumnezeu de douã ori, de trei
ori cu omul, ca sã-i scoatã sufletul din pieire ºi ca sã-l lumineze cu lumina
celor vii. (Iov 33.14-30)
Dar Tu ierþi tuturor, cã toate ale Tale sunt, Stãpâne, iubitorule de suflete.
Duhul Tãu cel fãrã stricãciune este întru toate. Pentru aceea pedepseºti cu
mãsurã pe cei care cad ºi, când pãcãtuiesc, le deschizi ochii ºi-i dojeneºti, ca
sã se lase de rãutatea lor ºi sã creadã întru Tine, Doamne. (Sirah 11.26-12.2)
Vindecarea autenticã, sufleteascã ºi trupeascã deopotrivã, aºadar, o dã numai
Dumnezeu când voieºte El, Cel ce curãþeºte toate fãrãdelegile tale, Cel ce
vindecã toate bolile tale, Cel ce izbãveºte din stricãciune viaþa ta, Cel ce te
încununeazã cu milã ºi cu îndurãri (Psalmul 102.3-4). Restabilirea sãnãtãþii,
dincolo de suprafaþa ei trupeascã, înseamnã, deci, restabilirea legãturii
iubitoare cu Dumnezeu Doctorul ºi tãmãduitorul sufletelor ºi al trupurilor
noastre , înseamnã restaurarea prin har a firii umane cãzute în robia pãcatului
ºi a morþii. Nu putem obþine vindecarea fãrã Dumnezeu Care ºtie toate ºi Care
cârmuieºte toate cum este mai bine spre desãvârºirea lor. Orice încercare de
vindecare fãrã harul lui Dumnezeu cel iubitor de oameni este un eºec din start,
o iluzie deºartã. Dumnezeu, când vindecã un om, îi cere însã conlucrarea
iubitoare prin pocãinþã ºi nevoinþã (ascezã). "Numai acesta vrea cu tot
dinadinsul sã se mântuiascã, care nu se împotriveºte leacurilor doftoriceºti.
Iar acestea sunt durerile ºi întristãrile aduse de diferitele lovituri" (Sfântul
Maxim Mãrturisitorul - Cap. 82 din A treia sutã a capetelor despre dragoste).
Dumnezeu întâi îi curãþã omului pãcatele (cauzele bolii), apoi îi tãmãduieºte
rãnile (efectele ei), înlãturând ºi consecinþele lor (vezi Ps.102, mai sus) prin
dãruirea harului Sãu.
Doamne, prin îndurarea Ta se bucurã omul de viaþã, prin ea mai am ºi eu
suflare; Tu mã tãmãduieºti ºi-mi dai iarãºi viaþã! Iatã cã boala mea se schimbã
în sãnãtate. Tu ai pãzit viaþa mea de adâncul mistuitor! Tu ai aruncat înapoia
Ta toate pãcatele mele! (Rugãciunea regelui Iezechia - Isaia 38.16-17)
Dar El fusese strãpuns pentru pãcatele noastre ºi zdrobit pentru fãrãdelegile
noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastrã ºi prin rãnile Lui noi toþi
ne-am vindecat. (Isaia 53.5)
Veniþi sã ne întoarcem cãtre Domnul, cãci numai El, dupã ce ne-a rãnit, ne
tãmãduieºte, iar dupã ce ne-a bãtut, ne leagã rãnile noastre. (Osea 6.1)
Nu fii înþelept în ochii tãi; teme-te de Dumnezeu ºi fugi de rãu; aceasta va fi
sãnãtate pentru trupul tãu ºi o înviorare pentru oasele tale. (Pilde 3.7-8)
Cununa înþelepciunii este temerea de Domnul, care odrãsleºte pace ºi sãnãtate
nevãtãmatã; dar ºi una ºi alta sunt daruri de la Dumnezeu, Care revarsã cinste
peste cei care Îl iubesc pe Dânsul. (Sirah 1.17) Fiule! În boala ta nu fi
nebãgãtor de seamã; ci te roagã Domnului ºi El te va tãmãdui. Depãrteazã pãcatul
ºi întinde mâinile spre faptele drepte ºi de tot pãcatul curãþeºte inima ta.
(Sirah 38.9-10)
ªi Iisus strãbãtea toate cetãþile ºi satele, învãþând în sinagogile lor,
propovãduind Evanghelia împãrãþiei ºi vindecând toatã boala ºi toatã neputinþa
în popor. (Matei 9.35)
Mântuitorul Iisus Hristos, ca Dumnezeu adevãrat, ne-a adus împãcarea cu Dumnezeu
ºi, prin aceasta, vindecarea deplinã. Ne-a adus înfierea divinã prin har ºi
învierea din moartea pãcatelor. Dumnezeu S-a fãcut om, ca omul sã se
îndumnezeiascã prin har (Sfântul Atanasie cel Mare). Biserica este tocmai
Trupul Sãu mistic, divino-uman, comunitatea tuturor celor ce-l iubesc pe El, în
care El Însuºi continuã sã lucreze la mântuirea, vindecarea ºi sfinþirea
oamenilor. El e prezent în Bisericã în toate zilele, pânã la sfârºitul
veacului (Matei 28.20).
Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Sãi, le-a dat lor putere asupra
duhurilor celor necurate, ca sã le scoatã ºi sã tãmãduiascã orice boalã ºi orice
neputinþã. (Matei 10.1)
Toatã puterea Lui de vindecare (ºi sufleteascã ºi trupeascã) a oamenilor
Mântuitorul Hristos a lãsat-o Apostolilor Sãi trimiþându-le lor Duhul Sfânt ºi
prin aceasta investindu-i cu misiunea de a propovãdui Evanghelia ºi Calea
mântuirii: pocãinþa ºi credinþa ( cea lucrãtoare prin iubire Galateni 5.6) în
Iisus Hristos. Vestirea Evangheliei ºi vindecarea sufleteascã ºi trupeascã sunt
nedespãrþite, aºadar, în Ortodoxie, aceasta fiind misiunea trimiºilor lui
Dumnezeu în lume, a Preoþiei sacramentale a Bisericii. Vestitorii Evangheliei,
clericii, sunt (ºi trebuie sã fie) oameni vindecaþi; sunt (ºi trebuie sã fie)
oameni sfinþiþi prin prezenþa harului divin în ei, care iradiazã ºi celorlalþi -
prin prezenþa, viaþa, cuvintele ºi faptele lor - harul, vindecarea ºi mântuirea
aduse de Mântuitorul Hristos.
Dumnezeu lucreazã ºi acum cu putere în Biserica Lui sfântã, soborniceascã ºi
apostolicã. Sfinþii Pãrinþi asemuiesc Biserica Dreptmãritoare a lui Hristos cu
scãldãtoarea Vitezda în care nu doar primii, ci toþi cei ce intrã în ea
(conºtientizând unirea lor cu Mântuitorul Hristos) primesc vindecarea deplinã
prin curãþirea de patimi. Harul Sãu vindecãtor, Dumnezeu ni-l dã nouã,
oamenilor, nu pe baza unui contract juridic, ci ni-l dã pe mãsura intensificãrii
unirii noastre iubitoare cu Mântuitorul Hristos Dãtãtorul harului, cãci din
plinãtatea Lui noi toþi am luat, ºi har peste har (Ioan 1.16). Harul divin nu
poate fi despãrþit de Persoana iubitoare a lui Iisus Hristos - Logosul divin
(Creatorul ºi Mântuitorul lumii) prin care toate s-au fãcut, ºi deci nu poate fi
(atenþie!) obiect impersonal de speculã, cum pretind vindecãtorii
extrabisericeºti de astãzi. Harul divin nu se obþine în mod magic sau mecanic de
aiurea (prin vreo reþetã spiritualã , metodã sau tehnicã automatã, cum propun
toþi impostorii), ci de la Mântuitorul Hristos în mod iubitor-sacramental,
precum Însuºi Mântuitorul Hristos a lãsat aceastã rânduialã Bisericii.
Vindecarea omului prin purificare (înlãturarea a ceea ce e rãu) ºi
spiritualizare (dezvoltarea a ceea ce bun) vine aºadar ca un dar de la Dumnezeu
Cel personal ºi iubitor, ca rod al iubirii ºi ca stimulent al ei. Demersul
vindecãrii în Ortodoxie necesitã un progres moral din partea omului, o
conºtientizare a prezenþei ºi a lucrãrii lui Hristos în noi ºi între noi.
Întrucât actul întâlnirii ºi al unirii omului cu Hristos prin har este un act de
sfinþire a vieþii umane, preotul, cel ce înlesneºte ºi cheamã oamenii la aceastã
unire cu Hristos în Bisericã, trebuie sã fie un trimis al lui Hristos ºi al
Bisericii, un om sfinþit de Dumnezeu ºi consfinþit public de Bisericã. Biserica
este Trupul mistic al lui Hristos ºi mãdularele ei sunt în bunã rânduialã ºi
pace. Ierarhia Bisericii formeazã tocmai mãdularele ei conducãtoare care miºcã
întreg Trupul în ascultare de Mântuitorul Hristos Capul Bisericii.
Dacã un om al Bisericii primeºte un dar, o harismã de la Dumnezeu - totdeauna
pentru folosul întregii Biserici - Biserica, prin Ierarhia ei, confirmã ºi
afirmã public aceasta printr-o slujbã de binecuvântare (sau hirotesie). ªtim cã
pe unii i-a pus Dumnezeu, în Bisericã: întâi apostoli, al doilea prooroci, al
treilea învãþãtori; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile
vindecãrilor, ajutorãrile, cârmuirile, felurile limbilor (1 Corinteni 12.28).
Aceste harisme le-a dat Dumnezeu anumitor oameni din Bisericã, nu la întâmplare
ºi în neorânduialã, aºa încât ei ar putea face orice de capul lor, ci într-o
bunã rânduialã ºi ascultare ierarhicã, pentru cã Dumnezeu nu este al
neorânduielii, ci al pãcii (1 Corinteni 14.33). În Bisericã, întotdeauna ºi
fãrã de nici o îndoialã, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare
(Evrei 7.7), deci cei cu harismele minunilor ºi vindecãrilor sunt datori sã
asculte ºi sã fie sub binecuvântarea celor cu misiunea ºi cu harisma învãþãturii
credinþei, adicã a episcopilor. Ori Sfinþii Pãrinþi, Învãþãtorii Bisericii, au
lãmurit credinþa ortodoxã ca grâul de toate neghinele ereziilor care sunt
reactivate ºi recapitulate în doctrinele falºilor vindecãtori de astãzi. Harul
lui Dumnezeu, cel tãmãduitor ºi sfinþitor, nu vine prin oameni care au
regretabile rãtãciri dogmatice ºi morale (chiar dacã ei se pretind ortodocºi,
chiar dacã au Biblia ºi Crucea pe masã ºi icoane pe pereþi, chiar dacã spun
Tatãl nostru ºi alte rugãciuni la începutul ºedinþei terapeutice), ci prin
oameni sfinþiþi de Dumnezeu ºi consfinþiþi de Bisericã. De aceea orice terapie
sufleteascã din afara rânduielii Bisericii, din afara atmosferei
iubitor-sacramentale a ei, este strãinã de Dumnezeu, Cel ce locuieºte ºi
lucreazã deplin în comuniunea Bisericii.
Acceptând limitãrile unui limbaj scolastic, putem spune cã în Bisericã,
Mântuitorul Hristos tãmãduieºte bolile sufleteºti ºi trupeºti ale oamenilor
într-o împreunã-lucrare cu ei, prin remedii naturale ºi supranaturale. În
remediile naturale, Dumnezeu, Creatorul ºi Mântuitorul nostru, intervine pe
mãsurã ce omul îºi rânduieºte modul de viaþã potrivit cu natura lui
psiho-somaticã, adicã eliminând condiþiile nenaturale ce-i pot favoriza bolile.
De exemplu, înfrânarea la mâncare este potrivitã cu firea omului, pe când
lãcomia (desfrânarea) este nenaturalã. Remediile naturale urmãresc restabilirea
condiþiilor naturale de viaþã organicã ºi sunt deci legate de firea omului,
putând fi incluse între ele regimul alimentar (bogat în vegetale, ceaiuri) ºi
medicamentos, igiena trupului (miºcare, bãi, masaje), cumpãtarea (blândeþea)
sufletului, munca echilibratã, odihna, relaþiile constante cu semenii. Ele sunt
folosite în medicina clasicã. Abaterile de la viaþa organicã naturalã (potrivitã
firii umane) sunt ºi ele pãcate, cãci sunt rãzvrãtiri faþã de legea divinã
naturalã ºi, deci, trebuiesc tratate ca atare.
Deseori multe boli trupeºti recidiveazã dupã un tratament pur medical-biologic,
întrucât cauza bolii (care nu e doar trupeascã, ci ºi sufleteascã) n-a fost real
înlãturatã. De aceea, restaurarea firii sale bolnave omul nu ºi-o poate face
singur (atenþie!) apelând la remediile naturale ca la un procedeu magic automat,
fãrã sã cearã mila ºi ajutorul lui Dumnezeu, ci omul trebuie sã conºtientizeze
relaþia sa iubitoare cu Dumnezeu, pe de o parte ca dintre o creaturã ºi
Creatorul ei, iar pe de altã parte ca dintre douã persoane iubite, cu adâncimi
infinite. Ori în conºtientizarea relaþiei lui cu Dumnezeu, omul poate conlucra
cu El prin har, la vindecarea (restaurarea) întregii sale firi bolnave ºi mai
apoi la sfinþirea sa. Cãci vindecarea sufletului nu se poate face doar prin
remediile naturale ºi biologice, doar apelând la harul divin prezent în creaþie,
ci prin harul divin mântuitor ºi sfinþitor adus oamenilor de Mântuitorul Hristos
ºi deplin prezent în Bisericã.
Sfintele Taine sunt cele mai importante remedii supranaturale de vindecare
lãsate Bisericii de Însuºi Dumnezeu, Mântuitorul nostru, pentru mântuirea ºi
sfinþirea credincioºilor. Prin ele, harul dumnezeiesc ni se dã de cãtre
Mântuitorul Hristos în chip supranatural ºi în mãsura în care ne este de folos
spre mântuire. Harul divin nu poate fi obþinut prin metode strãine de
rânduielile Bisericii, strãine de învãþãtura ºi sfinþenia Bisericii, cãci
Dumnezeu este trãit ºi cunoscut deplin în comuniunea Bisericii, ºi nu în afara
ei. Vindecarea deplinã a omului presupune, deci, participarea lui prin Sfintele
Taine la viaþa lui Hristos, la viaþa Bisericii, la cunoaºterea ºi trãirea
(conºtientã ºi raþionalã!, nu superstiþioasã) a credinþei ortodoxe. Îndeosebi
Taina Pocãinþei ºi Taina Sfântului Maslu împãrtãºesc credincioºilor harul
iertãrii pãcatelor ºi al tãmãduirii sufleteºti ºi trupeºti. Este cineva bolnav
între voi? Sã cheme preoþii Bisericii ºi sã se roage pentru el, ungându-l cu
untdelemn, în numele Domnului. ªi rugãciunea credinþei va mântui pe cel bolnav
ºi Domnul îl va ridica, ºi de va fi fãcut pãcate se vor ierta lui.
Mãrturisiþi-vã deci unul altuia pãcatele ºi vã rugaþi unul pentru altul, ca sã
vã vindecaþi, cã mult poate rugãciunea stãruitoare a dreptului. (Iacov 5.14-16)
Dacã nu totdeauna omul se vindecã trupeºte, aceasta se datoreazã fie
nevredniciei (necredinþei) lui, fie pentru motivul cã Dumnezeu are un plan
tainic cu el (ºi aici se vede iconomia lui Dumnezeu care face din suferinþele
omului un prilej de pãstrare a lui în smerenie), amânându-i vindecarea. Oricum,
Dumnezeu nu poate fi forþat de creaturile Lui sã le dea harul Sãu când vor ele,
ci Dumnezeu, Care voieºte ca toþi oamenii sã se mântuiascã ºi la cunoºtinþa
adevãrului sã vinã (1 Timotei 2.4), în iubirea Sa de oameni, El ºtie ºi
hotãrãºte când ºi cum sã intervinã cu harul Sãu în viaþa omului.
Pocãinþa, ca stare de strãpungere a inimii pentru pãcatele fãcute, este prima
condiþie esenþialã pentru mântuire ºi pentru vindecare. Ea purificã de pãcatele
trecute, dar ºi întãreºte pe om în lupta cu ele ºi cu urmãrile lor. Pocãinþa
pentru om, atât ca Sfântã Tainã, cât ºi ca stare lãuntricã ( fericita
întristare ) este o conlucrare cu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu; ea nu se atinge
doar printr-un efort uman ºi, de aceea, nu poate fi trãitã în afara credinþei ºi
a Bisericii Ortodoxe. Cea dintâi treaptã a vieþii creºtine este cu adevãrat
recunoaºterea pãcatelor ºi a micimii proprii în faþa sfinþeniei ºi iubirii lui
Dumnezeu. Pocãinþa aduce sufletul la smerenie, iar aceasta sparge împietrirea
inimii omului, fãcând-o receptivã harului dumnezeiesc. Cãci "Dumnezeu celor
mândri le stã împotrivã, iar celor smeriþi le dã har" (Iacov 4.6). Pocãinþa
(smerenia) este, deci, indispensabilã vindecãrii depline ºi nu poate fi atinsã
în afara Bisericii. Nu poate fi de la Dumnezeu o vindecare deplinã, care nu vine
din ºi nu duce la smerenie, care nu vine prin Ierarhia sacramentalã a Bisericii
ºi care nu duce la întãrirea Bisericii. Numai prin Ierarhia Bisericii
Mântuitorul Iisus Hristos dã iertarea ºi tãmãduirea de pãcate. Însã, existã ºi o
falsã smerenie, o formã de înºelare satanicã mai finã, care este prezentã în
toþi impostorii. Aceºtia spun cã au primit de la Dumnezeu darul vindecãrilor,
trimiþându-ºi clienþii (atenþie!) chiar ºi la Bisericã, la Spovedanie ºi la
Împãrtãºanie , pãcãlindu-i pe oameni cã ºi ei ar fi cu Biserica, dar nu-ºi cer
deloc acreditarea Bisericii (pentru cã nici n-o pot primi câtã vreme susþin
ideologii contrare ortodoxiei, ca-n cazul radiesteziei de exemplu), ci îºi fac
singuri reclamã prin ziare, reviste (precum: Paranormal, Formula As, Magazin,
Dracula, etc.) cãrþi, afiºe ºi chiar prin televiziune.
Rãbdarea necazurilor ºi rugãciunea sunt alte condiþii necesare mântuirii ºi
vindecãrii. Scopul credinþei creºtine ºi al Bisericii nu este vindecarea de
boala trupului ºi evitarea suferinþei, ci unirea cu Dumnezeu. Curãþirea de
bolile trupului vine în urma realizãrii unirii prin har cu Dumnezeu, ca un dar
de la Dumnezeu. Dumnezeu hotãrãºte când ºi cum ne vindecã de suferinþele
trupului, însã El cere de la noi dorinþa de a fi cu El, iubirea noastrã pentru
El. Deseori, prin încercãrile suferinþei, Dumnezeu ne mustrã pentru pãcatele
trecute, dar ne ºi încearcã dorul nostru dupã El. Rãbdarea necazurilor ne devine
astfel o scarã cãtre cer, o treaptã a nevoinþei noastre ascetice; iar cãlãuza
permanentã a vieþii noastre creºtine (ascetice ºi mistice) este rugãciunea. Prin
rugãciune, omul se uneºte tainic (iubitor ºi înþelegãtor) cu Dumnezeu, prin
rugãciune omul se descoperã pe sine smerit, având nãdejdea doar în Dumnezeu (ºi
nu în puterile lui omeneºti limitate). Prin rugãciune, omul se pregãteºte pentru
întâlnirea cu Mântuitorul Hristos prin Sfintele Taine, dar tot prin rugãciune o
ºi continuã. Rugãciunea ºi rãbdarea necazurilor sunt cea mai comunã cale de
apropiere de Dumnezeu. Însã, rugãciunea în comun a creºtinilor dreptmãritori
este mai bineplãcutã Domnului, cãci ea este sãmânþa ºi rodul iubirii dintre
oameni. Rugãciunea comunitarã este condusã de un trimis al lui Dumnezeu, de un
om sfinþit de El, ca sã stimuleze iubirea între oameni ºi cea dintre oameni ºi
Dumnezeu. Preotul are ºi aceastã harismã ºi misiune în Bisericã. De aceea, prin
prezenþa ºi prin lucrarea sa, preotul este un organ al harului divin. Luaþi,
fraþilor, pildã de suferinþã ºi de îndelungã rãbdare pe proorocii care au grãit
în numele Domnului. Iatã, noi fericim pe cei ce au rãbdat: aþi auzit de rãbdarea
lui Iov ºi aþi vãzut sfârºitul hãrãzit lui de Domnul; cã mult-milostiv este
Domnul ºi îndurãtor. Iar înainte de toate, fraþii mei, sã nu vã juraþi nici pe
cer, nici pe pãmânt, nici cu orice alt jurãmânt, ci sã vã fie vouã ce este da,
da, ºi ce este nu, nu, ca sã nu cãdeþi sub judecatã. Este vreunul dintre voi în
suferinþã? Sã se roage. Este cineva cu inimã bunã? Sã cânte psalmi. Este cineva
bolnav între voi? Sã cheme preoþii Bisericii ºi sã se roage pentru el, ungându-l
cu untdelemn, în numele Domnului. ªi rugãciunea credinþei va mântui pe cel
bolnav ºi Domnul îl va ridica, ºi de va fi fãcut pãcate se vor ierta lui.
(Iacov 5.10-15) Înainte de toate, trebuie spus cã nu preotul vindecã, nici
rugãciunea lui nu are efect asupra bolnavului ex opera operato (automat,
magic, ca ºi cum cuvintele rugãciunii rostite de preot ar declanºa un efect
sigur), ci Dumnezeu este Cel ce vindecã; Dumnezeu ascultã rugãciunea preotului
ºi alege pe cine sã-l vindece, când ºi cum. De aceea este necesarã o colaborare
iubitoare între preot ºi credincios, precum ºi între ei ºi Dumnezeu. Când
aceastã unire iubitoare în Hristos existã, abia atunci Dumnezeu rãspunde la
rugãciunea lor comunã, revãrsând mila Sa. Abia acum se împlineºte cuvântul
Mântuitorului: dacã doi dintre voi se vor învoi pe pãmânt în privinþa unui
lucru pe care îl vor cere, se va da lor de cãtre Tatãl Meu, Care este în ceruri.
Cã unde sunt doi sau trei, adunaþi în numele Meu, acolo sunt ºi Eu în mijlocul
lor. (Matei 18.19-20) Unde nu este iubire în Hristos între oameni, ci interese
meschine (în partea vindecãtorului ) ºi disperarea necredinþei (în partea
bolnavului), este limpede cã nu este Hristos de faþã, este limpede cã acea
terapie nu este de la Dumnezeu.
Privegherea (trezvia, atenþia) ºi faptele bune sunt încã douã condiþii ale
vindecãrii depline în Bisericã. Rãzboiul nevãzut pe care ni-l aduce vrãjmaºul
diavol tuturor oamenilor nu este aºa uºor pe cât ar crede majoritatea oamenilor;
Mântuitorul ne îndeamnã: Privegheaþi ºi vã rugaþi, ca sã nu intraþi în ispitã.
Cãci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios (Matei 26.41), iar
Sfântul Apostol Petru ne spune: Fiþi treji, privegheaþi. Potrivnicul vostru,
diavolul, umblã, rãcnind ca un leu, cãutând pe cine sã înghitã (1 Petru 5.8).
Este un rãzboi continuu; este o luptã neîncetatã la nivelul gândurilor ºi
senzaþiilor. Diavolul este expert ºi îmbãtrânit în viclenie ºi nu se dã bãtut
dupã ce este respins; ba încã îºi pregãteºte alte ºi alte metode (semne mari ºi
chiar minuni), ca sã amãgeascã, de va fi cu putinþã, ºi pe cei aleºi (Matei
24.24). Paza minþii ºi a simþurilor n-o putem dobândi singuri niciodatã. Ea vine
prin harul lui Dumnezeu ºi cere din partea noastrã smerenie, ascezã,
despãtimire, rugãciune neîntreruptã, unirea cu Mântuitorul Hristos prin Sfintele
Taine ºi rânduieli ale Bisericii. Priveghind cu mintea, omul poate discerne
atacul viclean al diavolului încã de atunci când i se strecoarã, precum un ºarpe
printre propriile gânduri ºi poate sã-l respingã repede. Priveghind cu mintea,
omul poate sesiza imediat în doctrina terapeuticã o minciunã flagrantã, o
rãstãlmãcire a Adevãrului creºtin, sau o mascatã abatere ereticã plinã de otravã
pentru suflet. Toþi trebuie sã priveghem, rugându-ne; toþi trebuie sã fim atenþi
la vicleºugurile vrãjmaºului ucigaº de oameni, cãci pierzându-ne o clipitã
atenþia ne putem pierde chiar mântuirea. Nu este de mirare, deoarece însuºi
satana se preface în înger al luminii (2 Corinteni 11.14). Privegherea ºi
faptele bune ne dau o experienþã prin care putem cerne (în sita dreptei
credinþe) ºi discerne faptele ºi intenþiile altora. Pentru cã mulþi, deºi fac
fapte aparent bune, sunt strãini de Duhul bunãtãþii, smereniei ºi iubirii
dumnezeieºti. Însuºi Domnul Hristos ne-a atenþionat: dupã roadele lor îi veþi
cunoaºte. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împãrãþia cerurilor,
ci cel ce face voia Tatãlui Meu Celui din ceruri. Mulþi Îmi vor zice în ziua
aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tãu am proorocit ºi nu în numele Tãu am
scos demoni ºi nu în numele Tãu minuni multe am fãcut? ªi atunci voi mãrturisi
lor: Niciodatã nu v-am cunoscut pe voi. Depãrtaþi-vã de la Mine cei ce lucraþi
fãrãdelegea. (Matei 7.20-23) Sã luãm aminte !
3. Înºelãciunea demonicã
Ca o cauzã ºi ca o consecinþã clarã a decãderii morale ºi spirituale a omului
modern , îngâmfat în propria-i suficienþã ce nu mai lasã loc lui Dumnezeu, boala
aproape molipsitoare a societãþii secularizate de astãzi este, precum bine se
vede, individualismul (egoismul, iubirea de sine). Omul individualist, treptat,
poate ajunge sã fie posedat total de duhul diavolului ºi, uneori, chiar fãrã
sã-ºi dea seama. Ucenicii (ºi proorocii) diavolului sunt, deci, oamenii care-l
urmeazã pe diavol în viaþa lor, copiind de la începãtorul rãutãþii ºi al hulei
mândria ºi închipuirea de sine, îmbolnãvindu-se sufleteºte tot mai mult ºi
îmbolnãvindu-i ºi pe alþii. Ori, neopãgânismul ºi autolatria omului contemporan
sunt plãgi nevindecabile fãrã smerenia creºtinã ºi fãrã harul lui Dumnezeu. Iatã
cum descrie Sfântul Apostol Pavel starea de boalã duhovniceascã a vremurilor
noastre: În zilele din urmã, vor veni vremuri grele; cã vor fi oameni iubitori
de sine, iubitori de arginþi, lãudãroºi, trufaºi, hulitori, neascultãtori de
pãrinþi, nemulþumitori, fãrã cucernicie, lipsiþi de dragoste, neînduplecaþi,
clevetitori, neînfrânaþi, cruzi, neiubitori de bine, trãdãtori, necuviincioºi,
îngâmfaþi, iubitori de desfãtãri mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având
înfãþiºarea adevãratei credinþe, dar tãgãduind puterea ei. Depãrteazã-te ºi de
aceºtia. (2 Timotei 3.1-5)
Supus la un flux divers de informaþii, omul contemporan nu mai ºtie sã aleagã
binele de rãu, adevãrul de minciunã, esenþialul de neesenþial, deseori fiindu-i
prezentate rãsturnat realitãþile ºi valorile. Astfel, în aceastã confuzie
informaþionalã, discernãmântul i se alieneazã tot mai mult, imprimându-i omului
în suflet o pecete pãtimaºã care îi afecteazã serios viaþa întreagã. Aºa cã omul
contemporan uitã de Dumnezeu Cel Viu ºi-ºi face dumnezei dupã chipul lui. Azi,
religia ºi morala creºtinã sunt exilate într-o periferie a existenþei ºi sunt
chiar înlocuite cu noi cãi spirituale de tip demonic. Asta este, de fapt,
strategia diavolului: sã strice ºi sã rãstoarne ierarhia valorilor în mintea
omului, aºa încât omul sã se rãtãceascã complet în confuzia stârnitã de diavol,
sã nu mai poatã distinge spiritualitatea autenticã (Calea Hristos) în
labirintul de spiritisme ieftine. De aceea, ne trebuie o temeinicã pregãtire
asceticã, dogmaticã ºi misticã, pe linia Sfinþilor Pãrinþi, pentru a scãpa din
plasa religiei viitorului ( spiritualitatea demonicã New Age, cu totul opusã
faþã de cea ortodoxã). Duhul grãieºte lãmurit cã, în vremurile cele de apoi,
unii se vor depãrta de la credinþã, luând aminte la duhurile cele înºelãtoare ºi
la învãþãturile demonilor, prin fãþãrnicia unor mincinoºi, care sunt înfieraþi
în cugetul lor. Aceºtia opresc de la cãsãtorie ºi de la unele bucate, pe care
Dumnezeu le-a fãcut, spre gustare cu mulþumire, pentru cei credincioºi ºi pentru
cei ce au cunoscut adevãrul, pentru cã orice fãpturã a lui Dumnezeu este bunã ºi
nimic nu este de lepãdat, dacã se ia cu mulþumire; cãci se sfinþeºte prin
cuvântul lui Dumnezeu ºi prin rugãciune. (1 Timotei 4.1-5)
Aproape toate formele de medicinã complementarã aduc în doctrina lor erezii
contrare Adevãrului creºtin trãit ºi mãrturisit de Bisericã, precum:
antropocentrismul, preexistenþa sufletului, reîncarnarea lui, predestinaþia lui
astralã, dualismul, existenþa unor energii (yin ºi yang) necunoscute ºi
nerecunoscute de nici un Sfânt Pãrinte al Bisericii, nici de vreun cinstit om de
ºtiinþã, alienarea conºtiinþei morale a omului, relativizarea valorilor infinite
ale omului ºi a libertãþii lui, impersonalizarea harului divin ºi chiar a lui
Dumnezeu, promovarea iluminaþilor pãgâni º.a..
Sunt unii terapeuþi care apeleazã ºi la remedii naturale (acceptate de
Bisericã) ºi la întortocheate explicaþii ºtiinþifice; dar, ce este foarte grav,
introduc ºi rãstãlmãciri ale remediilor supranaturale (Sfintele Taine) din
Bisericã. Prezentarea acestora ca simple metode mecanice ºi magice de vindecare
duce mai întâi la pierderea sensului autentic al trãirii comuniunii creºtine,
apoi la diluarea valorilor Ortodoxiei în masa relativistã a unor practici
eterodoxe. Promotorii unor asemenea sacroterapii sunt certaþi cu învãþãtura ºi
legea bisericeascã, nefiind sub ascultarea ºi binecuvântarea nici unui episcop
al Bisericii ºi prezentând, în multe puncte esenþiale ale doctrinei, grave
confuzii dogmatice, iar în viaþa lor duhovniceascã având serioase carenþe morale
ºi mistice (unele chiar psiho-patologice). În general, aceºti impostori se
declarã profund religioºi, întrucât merg pe la mãnãstiri, pe la duhovnici
renumiþi de la care furã câte o binecuvântare ca sã poatã face oamenilor cât
mai mult bine (zic ei), dar nu le spun (duhovnicilor) prin ce metode. Unii
pozeazã în mari creºtini, tipãrind cãrþi ortodoxe (cu note ºi interpretãri
personale de-a dreptul eretice) ºi instalându-se în biserici fie în primul rând,
fie pe lângã sfintele moaºte, arãtând celorlalþi cã sunt preocupaþi de
rugãciunea inimii. Mândria iradiazã din ei ca dintr-un cuptor.
Foarte mulþi vindecãtori au primit investirea cu aceste puteri de vindecare
(atenþie!) în vis sau în transã, prin glasuri sau prin arãtãri de îngeri , de
pãsãri, de lumini colorate sau de flãcãri, etc. Aceºtia ascultã numai de ce le
zice duhul prin vedenie, manifestând neascultare ºi ostilitate (chiar
declaratã) faþã de Ierarhia sacramentalã a Bisericii. Chiar ºi unii monahi ºi
clerici pot cãdea în aceastã înºelare demonicã, inventând teorii ºi practici
noi, neortodoxe, promovându-le printre adepþi ºi creând dezbinare între creºtini
(vezi cazurile Vladimireºti, Noul Ierusalim - Pucioasa, Visarioniºtii). Faptul
cã ies din Tradiþia ºi cuminþenia Ortodoxiei, din buna rânduialã ºi ascultare
ierarhicã întemeiatã de Mântuitorul Hristos în Bisericã, îi demascã decisiv ca
pe niºte falºi prooroci. De unde se vede cã nu Duhul dragostei, al unitãþii ºi
al pãcii din Biserica lui Hristos îi ajutã pe ei, ci tocmai duhurile
întunericului care nu suportã pocãinþa (smerenia) ºi ascultarea în Hristos.
Vrãjmaºul diavol, în rai, întâi a hipnotizat-o pe Eva, apoi a sugestionat-o
(negându-i cuvântul lui Dumnezeu), stimulându-i imaginaþia (cã va fi ca
Dumnezeu, dar fãrã Dumnezeu Cel Viu). Cu aceste mijloace, diavolul a fãcut ºi
face victime printre oameni mereu. Însã toþi proorocii diavolului, oamenii ce-i
slujesc lui cu acelaºi scop ca ºi el (pierzarea oamenilor) folosesc aceleaºi
metode ca ºi el.
Hipnoza rezidã într-un joc de scenã ºi are ca scop adormirea (sau aburirea)
minþii folosind anumite miºcãri, gesturi, cuvinte ºi muzicã (ºi chiar droguri
sau alte substanþe) impresionante (unele sunt invocãri satanice clare) care sã-i
fure atenþia omului din realitate într-o lume virtualã falsã ºi sã-i inducã
omului o stare de somn (al raþiunii), stare receptivã influenþelor demonice (de
exemplu: unele vrãjitoare, îmbrãcate într-un anumit fel, folosesc cãrþile de joc
ca sã-l atragã pe om cu mintea într-un spaþiu de gânduri ireal; ocultiºtii cu iz
asiatic te ameþesc cu termeni în sanscritã ca sã-þi devieze atenþia ºi sã-þi
inoculeze ideea cã ei sunt niºte superiori de care trebuie sã asculþi). Cu
alte cuvinte, hipnoza este una din metodele de spãlare a creierului ºi de
pregãtire a lui pentru implantul sugestiilor ºi duhurilor demonice.
Nedespãrþitã de ea este sugestia, care înseamnã lansarea de idei prin cuvinte ºi
gesturi atrãgãtoare , idei care se înfig în mintea omului ºi pot rãmâne uneori
foarte mult timp. Omul slãbit cu gândul (hipnotizat, cu conºtienþa adormitã, dar
cu mintea aflatã într-o stare de mare receptivitate la nivelul subconºtientului)
preia uºor aceste sugestii din afarã, le pãstreazã în sine auto-alimentându-le;
acum, ele îi devin autosugestii, apoi treptat ajung obsesii, generând angoase
interioare ºi chiar psihoze. Diavolul îºi dã tot concursul ca omul sã-ºi
aminteascã ce i-a zis proorocul mincinos , aducându-i mereu în gând sugestiile
necurate pe care i le-a sãgetat acela. Din aceastã pricinã de ce þi-e fricã, de
aia nu scapi .
Astfel, în imaginaþia (pe care Sfinþii Pãrinþi au numit-o puntea dracilor) mult
decãzutã sub povara patimilor ºi a educaþiei imorale a omului de astãzi,
diavolul creeazã apoi iluzia (nãlucirea) unei alte realitãþi ºi-l ispiteºte pe
om sã o accepte ca adevãratã. Imaginaþia pervertitã prin pãcate pãstreazã ºi
amplificã astfel sugestiile ºi inducþiile de tip demonic, relativizând
obiectivitatea absolutã a Adevãrului creºtin ºi amestecând valorile autentice
ale dreptei credinþei creºtine cu alte valori anticreºtine. În gândirea omului
pãtimaº apare ideea cã toate sunt relative ºi subiective , deci n-ar mai fi
nimic absolut ºi obiectiv; astfel, percepþia Adevãrului, care este Cuvântul lui
Dumnezeu, este amestecatã printre nãlucirile minciunilor (sugestiilor) demonice,
iar binele ºi rãul îºi pierd consistenþa lor absolutã ºi ontologic-personalã,
sunt rãsturnate ºi amestecate între ele. Cea mai mare viclenie a diavolului este
sã-i facã pe oameni sã creadã cã el (diavolul) nu existã ca fiinþã personalã ºi,
deci, oamenii sã nu se angajeze în luptã contra lui, crezând cã cel rãu este
ceva impersonal, chiar ceva necesar. Mulþi oameni, chiar ºi printre creºtinii
ortodocºi, au aceastã idee ºi, datoritã acestei viclenii demonice strecurate în
concepþia lor, cad foarte uºor în mrejele proorocilor satanei.
Performanþele impostorilor stau, deci, nu atât în mãiestria lor, cât în
ignoranþa ºi în credulitatea victimelor lor. Dupã reuºita unei ºedinþe de
terapie (de fapt, de orice consiliere ) ocultistã, diavolul are o triplã
victorie: pe de o parte, impostorul rãmâne în înºelarea sa (diavolul
confirmându-i metoda încã o datã), pe de altã parte victima cade ºi ea în
înºelare, ºi, pe de alta, mulþi alþii care vãd reuºita sunt atraºi sã încerce
ºi ei metoda ocultistã. Aceasta ºi este voia diavolului, ca sã fie înºelaþi cât
mai mulþi oameni. Iar oamenii rãi ºi amãgitori vor merge spre tot mai rãu,
rãtãcind pe alþii ºi rãtãciþi fiind ei înºiºi. (2 Timotei 3.13)
De aceea pe aceºti prooroci mincinoºi diavolul îi ajutã din plin, mimând deseori
vindecãri ºi intervenind chiar la nivel fizic cu semne ºi minuni , cu senzaþii
ºi nãluciri, forþând libertatea omului sã-i accepte ºi sã-i recunoascã cã ar fi
de la Dumnezeu. În terapiile complementare , unii pot proba o realã
îmbunãtãþire a stãrii de boalã datoritã remediilor naturale amestecate printre
practicile oculte (ºi nicidecum paselor demono-energetice), deºi diavolul, care
le-a ºi inspirat, intervine nevãzut ºi el cu mult aplomb, nu vindecând boala, ci
camuflând senzaþiile de durere, mãrind presiunea sugestiei (cã gata, s-a
vindecat boala) în imaginaþia omului. Diavolul ºtie sã nãluceascã arãtãri ºi
senzaþii, dar nu poate restaura firea bolnavã a omului pãcãtos; cãci cum ar
vindeca el pe om, pe care-l urãºte de moarte? Dacã diavolul l-a scos pe om din
rai dorindu-i moartea, oare poate sã îl ajute cu ceva? Sau doar mimeazã binele
ca sã îl înºele încã o datã? Ba încã, foarte des, demonii intervin chiar ºi
fizic în trupul omului, pe fondul totalei posedãri demonice a sufletului lui
bolnav, hipnotizat ºi sugestionat continuu. Astfel, omul cade în închipuire ºi
în mândrie (tot mai mare), neglijându-ºi pe mai departe datoriile sale de
creºtin, iar diavolul îl duce pe om pe toate cãile , numai pe calea pocãinþei
nu.
Dupã o vreme, când harul lui Dumnezeu îl cerceteazã pe om, diavolul se retrage
din imaginaþia omului, boala ºi durerea revenindu-i acestuia în toatã amploarea;
abia ajunºi aici unii se dezmeticesc din rãtãcirea lor (Dumnezeu chemându-i prin
aceastã suferinþã spre pocãinþã ºi spre Bisericã); însã alþii cad în necredinþã
ºi deznãdejde (spre bucuria diavolului), refuzând pe mai departe ajutorul
Mântuitorului Hristos prin Bisericã, îndrãcindu-se treptat (atenþie!) ºi
rãmânând chiar cu sechele psiho-patologice, uneori toatã viaþa. Alteori, când
boala este cauzatã de prezenþa unui duh necurat, în timpul ºedinþei
paramedicale, cu a sa viclenie caracteristicã, duhul rãu se dã un timp la o
parte, iarãºi înºelându-i ºi pe vindecãtor ºi pe pacient. Dumnezeu totuºi
îngãduie aceste ispitiri omului întrucât îi protejeazã libertatea ºi îi respectã
voia acestuia. Ca martori înaintea voastrã iau astãzi cerul ºi pãmântul: viaþã
ºi moarte v-am pus eu astãzi înainte, binecuvântare ºi blestem. Alege viaþa ca
sã trãieºti tu ºi urmaºii tãi. (Deuteronom 30.19)
Explicitarea bolilor trupului pe baza filosofiilor orientale, ca fiind cauzate
de dezechilibre ºi gâtuiri ale energiilor yin ºi yang sau pe baza
speculaþiilor radiesteziste ca fiind produsul influenþei unor interferenþe
malefice de energii cosmice ºi telurice , nu are nimic comun cu Adevãrul,
deoarece omul nu este la discreþia energiilor cosmice impersonale care-i
strivesc existenþa, ci este persoanã, infinit superior lumii neraþionale. Iar a
susþine predestinaþia cosmicã (cum susþine astrologia) este o gravã erezie
întrucât îl face pe om inferior lumii impersonale care-i anihileazã orice
tendinþã de libertate.
Omul este zidit de Dumnezeu Cel personal ºi iubitor de oameni. Bolile ne vin cu
voia ºi cu ºtirea lui Dumnezeu Care ni le îngãduie spre mântuirea noastrã ºi,
deci, ºi vindecarea noastrã se face tot cu voia ºi cu ºtirea Lui. Orice
tentativã de vindecare fãrã dialog cu Dumnezeu în Hristos este un furt, o
minciunã, o falsã vindecare. Trebuie conºtientizatã în primul rând relaþia de
iubire cu Mântuitorul Hristos, Adevãratul ºi Unicul Doctor ºi Tãmãduitor, ºi de
unire cu Biserica Lui Dreptmãritoare.
Hipnoza este clar un procedeu ocult, satanic, neacceptat de Biserica Ortodoxã.
Sã explicãm un caz: un om neinstruit A, asupra cãruia s-a efectuat o ºedinþã de
hipnozã, a intrat în transã ºi a început sã vorbeascã în englezã (el
neînvãþând-o la ºcoalã) zicând cã: într-o viaþã anterioarã am trãit în Anglia,
în satul X; mã numeam Y, pãrinþii mei erau Z, fraþii erau T, locuiam într-o casã
lângã râul U, la poartã aveam un copac mare ºi alte detalii de viaþã adevãrate
pentru Y, detalii ce pot fi probate chiar istoric. Întrucât Ortodoxia combate
reîncarnarea ca pe o erezie total neacceptabilã, reiese de aici cã duhurile care
intervin în experienþele de hipnozã nu sunt de partea Mântuitorului Hristos.
Apoi, diavolul (sau chiar mai mulþi diavoli), care l-a(u) ispitit pe Y în
ºedinþa de hipnozã, l-a luat în posesie pe A ºi a grãit prin el unele lucruri
adevãrate despre Y, ca sã înºele pe oameni, mãrturisind despre reîncarnare.
O femeie vrãjitoare, a fost arestatã de poliþie, pe motivul înºelãciunii (cazul
a fost dat ºi la TVR1). Întrebatã cum a reuºit sã pãcãleascã atâþia oameni cu
sume mari de bani, ea a recunoscut: Pãi dacã e proºti ºi crede ce le zic ! .
Fãrã alte comentarii.
Noi ne punem o întrebare: de ce oamenii sunt atât de uºor de pãcãlit? ªi ne
rãspundem singuri: pentru cã oamenii nu-L mai cautã sincer pe Dumnezeu
Dãtãtorul Înþelepciunii ºi se complac în superficialitatea pãcatelor. Oamenii au
pierdut simþul ºi educaþia comuniunii creºtine ºi nu mai trãiesc deplin Adevãrul
ºi Viaþa Bisericii, nu mai percep corect înþelesurile dreptei credinþe ºi, deci,
îi tãgãduiesc puterea. Creºtinii ortodocºi înºiºi nu mai trãiesc creºtineºte, nu
mai cunosc adevãrurile credinþei sãnãtoase. Ce sã mai zicem de eretici sau de
pãgânii închinãtori la idoli? Pe bunã dreptate, ne întrebãm ºi noi: Dar Fiul
Omului, când va veni, va gãsi, oare, credinþã pe pãmânt? (Luca 18.8).
4. Concluzie
În Occident, procesul galopant de dizolvare a valorilor Creºtinismului în
sincretismul masonic "New Age" este pornit de peste 40 de ani, iar la noi în
þarã de aproape 10 ani. Dacã vom merge în ritmul acesta, viitorul neamului
românesc nu ni se aratã deloc mai bun sau mai luminos, întrucât va fi iminent
pericolul degradãrii ºi al dezbinãrii noastre religioase ºi morale. Cãci prin
"religia viitorului", prin practicile orientale ºi prin terapiile
complementare ancorate bine în New Age, diavolul încearcã sã fure Adevãrul
creºtin din minþile oamenilor ºi sã facã accesibile omului modern iniþieri
satanice, chiar fãrã ca omul sã vrea sau sã ºtie (manipularea se face insistent
prin mass-media) ºi, prin ele, sã-i impunã un mod de viaþã antihristic. Trãim
vremuri foarte tulburi astãzi, cãci diavolul ºtie cã mai are puþinã vreme ºi
cautã sã înºele cât mai mulþi oameni prin tot mai subtile vicleºuguri.
Noi, creºtinii ortodocºi, care am primit harul dumnezeiesc ºi-l primim neîncetat
în Biserica dreptmãritoare a lui Hristos, prin Sfintele Taine, aºa cum l-au
primit toþi Sfinþii, nu trebuie sã cãutãm semne ºi minuni exterioare, care pot
fi uºor simulate de duhurile rele, ci þinând adevãrul, în iubire, sã creºtem
întru toate pentru El, Care este capul Hristos (Efeseni 4.15). Sã nu ieºim
din hotarele Pãrinþilor noºtri, din cuminþenia Ortodoxiei, în care milioane de
Sfinþi au primit fãgãduinþele mântuirii lui Dumnezeu, ci, având deci aceste
fãgãduinþe, iubiþilor, sã ne curãþim pe noi de toatã întinarea trupului ºi a
duhului, desãvârºind sfinþenia în frica lui Dumnezeu (2 Corinteni 7.1).
Pentru o mai bunã documentare ºi lãmurire puteþi citi:
1. Sfântul Ignatie Briancianinov Despre înºelare, Schitul românesc Lacu,
Sfântul Munte Athos, 1999
2. Ieromonah Serafim Rose Ortodoxia ºi religia viitorului, Editura Cartea
Moldovei, Chiºinãu, 1995
3. Pãrintele Rodion Oameni ºi demoni, Editura Schimbarea la Faþã, 1999
4. Mitropolitul Hierotheos Vlachos Psihoterapia ortodoxã, Editura Învierea,
Timiºoara, 1999
5. Jean-Claude Larchet Teologia bolii, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 1997
6. Diacon Petre I. David Invazia sectelor, Editura Crist, Bucureºti, 1997

Aºadar,
De ce cautã omul semne, minuni
ºi vindecãri paranormale?
Rãspunsul final:
Pentru cã omul s-a înstrãinat de Dumnezeu, nu mai pãzeºte poruncile Lui ºi nu
mai percepe corect înþelesurile dreptei credinþe în Hristos. A pierdut simþul,
valoarea ºi educaþia iubirii de Dumnezeu ºi de semeni ºi le desconsiderã în
detrimentul acceptãrii unor experienþe noi, senzaþionale, care exaltã mândria,
egoismul ºi idolatria omului. Iar când nu mai are fricã de Dumnezeu, când nu
vrea sã se smereascã sub mâna binecuvântãrii lui Dumnezeu, când nu vrea sã
iubeascã sincer pe alþii dãruindu-se, atunci omul cautã alte cãi de
"spiritualitate", alte metode de fugã de la faþa lui Dumnezeu, încercând sã-ºi
satisfacã aspiraþia naturalã dupã Dumnezeu, dupã iubire ºi dupã o fericire
eternã prin metode mecanice sau magice, ori prin alte minuni ºi puteri
paranormale, pe care diavolul i le oferã cu mânã largã. Pentru cã nu minunile
sunt dovada cã cel ce le sãvârºeºte e de la Dumnezeu, ci sfinþenia vieþii ºi a
gândirii lui.
Omul întunecat de pãcate ºi de necredinþã uitã cã cele mai mari valori eterne
sunt persoana ºi iubirea; le dispreþuieºte ºi le înlocuieºte în gândirea sa cu
alte lucruri sau "performanþe" individualiste. Sfinþenia iubirii dintre
persoane, normalitatea ei, jertfa de sine pentru mântuirea altora, toate
valorile creºtine sunt nãruite aproape în conºtiinþa omului contemporan sub
tãvãlugul agresiv al minunilor paranormale pe care le propagã, spre slava lor
deºartã ºi spre pierzarea celor ce-i urmeazã, toþi iluminaþii ce nu-L au pe
Iisus Hristos ca luminã a vieþii lor.
Însã, numai iubirea lui Dumnezeu ºi a semenilor îi pot da omului starea de pace,
de fericire interioarã ºi de sãnãtate trupeascã ºi sufleteascã. Numai o viaþã
creºtinã, o viaþã în sfinþenie, numai trãirea realã a unirii cu Iisus Hristos -
Dumnezeu, în Biserica Lui Dreptmãritoare, îi poate descoperi omului bogãþia
infinitã a vieþii veºnice, a experienþei fericirii dumnezeieºti, în normalitatea
ei plinã de luminã ºi de har.
Ieromonah Adrian Fãgeþeanu
Ieromonah Mihail Stanciu
Mãnãstirea Antim - Bucureºti

Sfârºit ºi lui Dumnezeu cel în Treime laudã în veci. Amin.

"ªi mulþi prooroci mincinoºi se vor scula ºi vor amãgi pe mulþi. Iar din pricina
înmulþirii fãrãdelegii, iubirea multora se va rãci. Dar cel ce va rãbda pânã
sfârºit, acela se va mântui. ªi se va propovãdui aceastã Evanghelie a împãrãþiei
în toatã lumea spre mãrturie la toate neamurile. ( ) Atunci, de vã va zice
cineva: Iatã, Mesia este aici sau dincolo, sã nu-l credeþi. Cãci se vor ridica
hristoºi mincinoºi ºi prooroci mincinoºi ºi vor da semne mari ºi chiar minuni,
ca sã amãgeascã, de va fi cu putinþã, ºi pe cei aleºi. Iatã, v-am spus de mai
înainte." (Matei 24.11-14, 23-25)
Privegheaþi dar în toatã vremea rugându-vã, ca sã vã întãriþi sã scãpaþi de
toate acestea care au sã vinã ºi sã staþi înaintea Fiului Omului. (Luca 21.36)
"Mã mir cã aºa degrabã treceþi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui
Hristos, la altã Evanghelie, care nu este alta, decât cã sunt unii care vã
tulburã ºi voiesc sã schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacã noi sau un
înger din cer v-ar vesti altã Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - sã
fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, ºi acum vã spun iarãºi: Dacã vã
propovãduieºte cineva altceva decât aþi primit - sã fie anatema! Cãci acum caut
bunãvoinþa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut sã plac oamenilor? Dacã aº
plãcea însã oamenilor, n-aº fi rob al lui Hristos."
(Galateni 1.6-10)
"Pentru cã mulþi amãgitori au ieºit în lume, care nu mãrturisesc cã Iisus
Hristos a venit în trup; acesta este amãgitorul ºi antihristul. Pãziþi-vã pe voi
înºivã, ca sã nu pierdeþi ceea ce aþi lucrat, ci sã primiþi platã deplinã.
Oricine se abate ºi nu rãmâne în învãþãtura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel
ce rãmâne în învãþãtura Lui, acela are ºi pe Tatãl ºi pe Fiul. Dacã cineva vine
la voi ºi nu aduce învãþãtura aceasta, sã nu-l primiþi în casã ºi sã nu-i
ziceþi: Bun venit! Cãci cel ce-i zice: Bun venit! se face pãrtaº la faptele lui
cele rele."
(2 Ioan 1.7-11)
"Mai mare bucurie decât aceasta nu am, ca sã aud cã fiii mei umblã întru
adevãr." (3 Ioan 1.4)