Datarea primelor texte în limba română ca şi a celor scrise în alte limbi, nu se
poate dace decât în functie de ceea ce s-a păstrat prin vitejia vremurilor. Cea mai veche dovada de scriere româneasca din câte a ajuns pâna la noi datează din 1521. Este o scrisoare a lui Neacşu din Câmpulung Muscel către Judele Braşovului, Hans Benkner cu ştiri privitoare la mişcările şi pregătirile turcilor de a ataca Ardealul şi Braşovul. Formula de început a scrisorii este redactată în slavonă:”M(u)drom(u) i plemenitomu i cititomu i Bgo(m) darovannomu zupa(n) Hanas Begner ot Braşov mno(g) z (d)ravie o(t) Neacşu o(t) Dlugopole” şi înseamnă “Ĩnţeleptului şi nobilului şi cinstitorului de Dumnezeu dăruitorului jupân Johannes Benkner din Braşov, multă sănătate de la Neacşu din Câmpulung.” Urarea finală exprimată tot în slavonă:”IB<og>i te ves(e)lit, aminu”, înseamnă: ”Şi Dumnezeu să te slăvească,amin”.
Scrisoarea lui Neacşu
din Câmpulung, cel mai vechi document păstrat, redactat în limba română. Documentul a fost scris cu alfabet chirilic în 1521.