Scrisoarea lui Neac șu din

Câmpulung
-referat-

Această scrisoare reprezintă primul document scris ,

redactată în anul 1521 la Câmpulung-Muscel, vechea
capitală a Ţării Româneşti.

A fost descoperită de către arhivistul brașovean

Friedrich Wilhelm Stenner în 1894 si studiată de istoricul
Nicolae Iorga, la începutul secolului nostru, în Arhivele
Braşovului.

Autorul scrisorii a fost Neacşu Lupu din Câmpulung,

cunoscut drept un negustor care făcea negoț cu mărfuri
turcești.Prin această scriere, a dorit să-l avertizeze pe
Johannes Benkner, judele Braşovului, despre o invazie a
turcilor asupra Ardealului şi Ţării Româneşti ce tocmai se
pregătea la sudul Dunării.

Despre Johannes Benkner se știe faptul că, a fost saș

care avea funcția de primar și prim magistrat al Brașovului.
În 1559 l-a sprijinit pe diaconul Coresi spre a tipări
,,Întrebarea creştinească'', care reprezintă traducerea
Catehismului lutheran.

Acest document a jucat un rol important în istoria

poporul român, deoarece a contribuit la păstrarea legăturii
între români existenți în diferite părți ale teritoriului
românesc, aflat în atenția invaziilor turcești.
 Invaziile turcești au fost conduse în acea vreme de
sultanul Soliman Magnificul care se afla în fruntea
armatei și instituia legi economice, sociale, financiare și
juridice în Imperiul Otoman.

La o analiză mai amănunțită asupra scrisorii, se

observă intrarea grabnică în subiect, realizată cu
construcţia în dativ "dau ştire domniei tale", ori prin
expresia la pers. I şi a III-a „cum am auzit eu", „au venit un
om de la Nicopole de mie mi-au spus că au văzut cu ochii",
„cum am auzit de boiari şi de genere-miiu Negre". De-
asemenea , textul surprinde câteva caracteristici
specifice limbii de la începutul secolului al XVI-lea: forma
veche de auxiliar ,,au'' la pers. III-a sg. a perfectului
compus: au eşit, se-au dus, mi-au spus, au văzut, au dat;
lucrul are aici înţelesul de lucrare, faptă ;
omisiunea lui i final, fenomen arhaic şi popular ; articolul
proclitic la genitiv-dativ ''de,, , în loc de ''de la,, ; popularul
muntenesc ,,miu’’ , în loc de ,,meu’’ ; forma ,,io’’, provenită
din lat. ,,bi’’ a adverbului de loc ,,unde’’.

În concluzie , acest tip de scrisoare a avut menirea de a-i

pune în gardă pe regii Europei de vest cu privire la
pericolul în care se aflau statele de pe cursul mijlociu și
inferior al Dunării. Totodată a reprezentat apeluri de ajutor,
de unire în fața primejdiei comune.

Bibliografie:
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2013/03/28/s
crisoarea-lui-neacsu-din-campulung-cel-mai-vechi-
document-cunoscut-scris-in-limba-romana/

http://adevarul.ro/locale/targoviste/scrisoarea-neacsu-
campulung-secretele-celui-mai-vechi-document-scris-
limba-romana-1_578a06675ab6550cb8e872fd/index.html

http://www.cunoastelumea.ro/o-epistola-veche-de-cinci-
secole-scrisoarea-lui-neacsu-din-campulung-cel-mai-vechi-
document-scris-in-limba-romana-ce-a-rezistat-pana-azi/

http://www.kosson.ro/restitutio/45-cultura-scrisa/407-
scrisoarea-lui-neascu-1521