Latinitate si dacism Romanizarea are un rol foarte important in formarea poporului roman.

La baza limbii romane se afla latina populara, insa ea a avut mult mai multe influente. Latinitatea si dacismul sunt doua concepte care trateaza originea romanilor. Latinitatea poporului roman a fost prima oara abordata de catre Grigore Ureche in Letopisetul Tarii Moldovei. De asemenea latinitatea a fost abordata si de altii precum Miron Costin(Predoslovia- de neamul moldovenilor), Dimitrie Cantemir(Descrierea Moldovei), Gheorghe Sincai, Vasile Alecsandri, Alecu Russo. Latinitatea a fost dezbatuta si in perioada pasoptista, in opere cu caracter istoric. Gheorghe Asachi realizeaza o oda (La Italia) pentru a accentua importanta latinitatii in procesul de formare al poporului roman. De aceea, el reconstituie Columna Traiana prin succesiunea de evenimente importante pentru geneza. Folosind enumeratia limba, legi si nume si arhaismul dereaza, poetul accentueaza originea si continuitatea poporului roman. De asemenea, dacismul a fost abordat in mai multe opere printer care Memento mori de Mihai Eminescu si Revolta fondului nostru nelatin de Lucian Blaga. Revolta fondului nostru nelatin valorifica miturile, istoria nationala, originile rurale si combate exclusivismul latin. Textul valorifica substratul slavo-trac. Lucian Blaga spune ca este dominanta latinitatea, insa oricat ne-am impotrivi se poate observa o influenta puternica a slavo-tracilor. Scriitorul realizeaza o analogie intre un experiment biologic al incrucisarii unei flori albe cu una rosie si formarea poporului roman. Ca si in cazul experimentului, exista anumte dominante, dar uneori, dominantele se schimba. In concluzie, se poate spune ca poporul roman a avut mai multe influente precum cea slavo-traca, cea franceza, maghiara, germana, engleza, si nu in ultimul rand, cea latina.