Biserici de bolniţă _Bistriţa_Schimbarea la faţă

BISERICA BOLNIŢEI MĂNĂSTIRII BISTRIŢA

Istoric. Cea mai importantă ctitorie a familiei Craioveştilor, Mănăstirea Bistriţa, este unul din
monumentele de mare amploare şi însemnatate culturală de la sfârşitul secolului al XV-lea.
Mănăstirea, atestată la 14941, este distrusă în 1509 de către Mihnea cel Rău, în urma conflictelor
cu puternica şi influenta familie a Craioveştilor, aşa cum menţionează un pasaj din Viaţa Sfântului
Nifon, redactată de Gavril Protul: …şi mănăstirea lor, care a făcut ei pe râul Bistriţii, din temelie
o au risipit-o…2. Intregul ansamblu monastic va fi refăcut abia după înscăunarea lui Neagoe
Basarab, de către banul Barbu Craiovescu, care o au prefăcut mai bună încă şi mai frumoasă.3

Cei patru fraţi Craioveşti, fiii bogatului boier Neagoe Strehaianul4 au jucat un important rol politic
la sfârşitul secolului al XV-lea, toţi deţinând importante dregătorii în divanul ţării. Unul dintre ei,
Pârvu, se va căsători cu Neaga din Hotărani5, mama viitorului domn Neagoe Basarab.

1
Prima atestare documentară a mănăstirii se păstrează în Hrisovul de danie de la 16 martie 1494 emis de Vlad Vodă
Călugărul, DIR, vol. II, nr. 191, p. 368-369, Ed Academiei 1966
2
Literatura română veche, Bucureşti 1969, p. 60-112
3
N.Iorga- Inscripţii în bisericile româneşti, Bucureşti 1908, vol. I, p. 194-195
4
N.Stoicescu Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova în secolele XIV-XVII Ed. Enciclopedică română,
Bucureşti, 1971, p. 17

22
Biserici de bolniţă _Bistriţa_Schimbarea la faţă

Barbu Craiovescu, poate cel mai important reprezentant al acestei familii, ocupă titlul de mare
Ban neîntrerupt din septembrie 1495 până în 10 ianuarie 15106. Conflictul cu Mihnea cel Rău îi face
să pribegească dincolo de Dunăre, de unde se vor întoarce cu o armată turcească pentru a-l alunga
în 1510, punându-l domn pe Vlăduţ. Relaţiile cu acest domnitor se vor încheia de asemenea printr-
un conflict, influenţa politică a Craioveştilor fiind restabilită abia în urma înscăunării lui Neagoe
Basarab.
Opera cea mai însemnată a acestei familii este cea culturală desăvârşită prin construirea centrului
monastic şi cultural de la Bistriţa, dotat cu preţioase odoare şi manuscrise. Daniile făcute la Athos
de Banul Barbu Craiovescu şi de soţia sa de origine sârbă Negoslava, în special la Mănăstirea
sârbească Sfântul Pavel7, aducerea la Bistriţa a moaştelor Sfântului călugar isihast Grigore
Decapolitul8, sfânt care va fi reprezentat în friza călugărilor şi anahoreţilor din biserica bolniţei pe
care o ctitoreşte9, sunt acte tot atâtea importante precum cele realizate în divanul ţării.

Arhitectura. Ridicată în afara zidurilor

mănăstirii pe latura vestică, biserica
bolniţei cea mai mare însemnatate, din tot
ce ne-a mai rămas la Bistriţa, potrivit
afirmaţiei lui Virgil Drăghiceanu, este un
edificiu de mici dimensiuni, simplu ca plan
şi structură construit din piatră de râu,
cărămidă şi mortar. Altarul, semicircular în
interior şi pentagonal în exterior, este
prevăzut la nord şi la sud cu cele două nişe
ale pastoforiilor. Boltirea s-a făcut cu o calotă mai joasă decât bolta naosului. Planul
dreptunghiular fiind boltit cu un semicilindru longitudinal. Probabil, la origini, a existat între naos
şi altar o tâmpla alcătuită dintr-o arhitravă pe stâlpi de lemn sau de zidărie, cea actuală datând
din epoca lui Matei Basarab.10 Actualul pridvor11, care a fost construit în 1710 de către Şerban şi
Adriana Cantacuzino, a înlocuit pridvorul de lemn, care trebuie să fi existat încă de la construirea
monumentului, aşa cum se poate vedea în tabloul votiv din naosul bisericii. Odată cu construirea
acestuia s-a lărgit şi uşa, distrugându-se în acest fel inscripţia ce trebuie să fi existat în interior,

5
idem, p. 18
6
idem, p. 17
7
Th. Bodogae Ajutoare româneşti la mănăstirile din Sfântul Munte Athos, Sibiu, 1941, p. 148-159
8
moaştele au fost aduse de la Constantinopol în anul 1497 D. Petroşeanu Sfântul Grigore Decapolitul la Mănăstirea Bistriţa-
Valcea în BOR, LIX, 1941, nr. 9-10, p. 628-703
9
Barbu Craiovescu se va retragere aici din viaţa sa activă şi se va călugări sub numele de Pahomie cf. DIR, vol. II, nr. 191, p.
368-369, Ed Academiei 1966
10
Carmen-Laura Dumitrescu Pictura bolniţei mănăstirii Bistriţa-Vâlcea în SCIA, tom XIX, 1972, nr. 2
11
N. Iorga op. cit, p. 201

23
Biserici de bolniţă _Bistriţa_Schimbarea la faţă

precum şi unele porţiuni de pictură din interior. Pridvorul are opt stâlpi cilindrici de cărămidă,
uniţi în partea superioară prin arcade, deasupra cărora se înalţă bolta sprijinită pe patru arcuri.

Altar_Arhanghel şi Profetul David

12
Pictura. Programul iconografic al bisericii a fost conceput în concordanţă cu destinaţia pe care o
avea acest lăcaş, temele în jurul cărora gravitează fiind cele obişnuite programului unei biserici
mănăstireşti întruparea, jertfa, învierea, dar care în contextul unei funcţiuni mai speciale cum
este cazul aici capătă noi înţelesuri.

Altar_Maica Domnului Platytera

12
Întregul desfăşurător iconografic se regăseşte în anexa 2

24
Biserici de bolniţă _Bistriţa_Schimbarea la faţă

Naosul fiind lipsit de turlă, reprezentarea imaginii Pantocratorului şi a simbolurilor celor patru
evangheşlişti a fost adaptată bolţii semicilindrice. În altar întruparea a fost ilustrată prin tema
Platyterei reprezentată în concă. Pentru a-i întări semnificaţia Fecioara flancată de doi arhangheli
este însoţită de regii David şi Solomon, precum şi de profeţii Zaharia şi Ieremia. Prin pictarea în
registrul inferior a sfinţilor ierarhi care slujesc Sf. Vasile cel Mare, Sf. Athanasie al Alexandriei,
Sf. Spiridon, Sf. Ioan Hrisostomul, Sf. Grigorie Teologul, Sf. Chiril al Alexandriei a fost ilustrată
liturghia. Jertfa, o altă temă majoră a altarului, este pusă în evidenţă prin Iisus în mormânt figurat
în nişa proscomidiei şi prin imaginea alăturată a Viziunii lui Petru din Alexandria.13 În nişa
diaconiconului sunt reprezentate instrumentele patimilor suliţa şi buretele, alături de crucea cu
vrejuri, simbol al învierii.
Naos_Schimbarea la faţă_perete V

Naos_Savaoth

În alcătuirea programului iconografic al naosului, prin lipsa

pronaosului, spaţiu dedicat slujbelor funerare şi pomenirii transpare,
după unii autori, intenţia decoratorilor de a conferi încăperii funcţia
de pronaos, tocmai prin modificarea programului naosului14. Nu
credem că a existat neapărat o opţiune conştientă de a opera această
trangresare ci, mai degrabă, este vorba de alegerea unor teme, chiar

13
Aceasta scenă este însoţită de inscripţia Cine ţi-a sfâşiat haina Mântuitorule? C-L Dumitrescu op. cit
14
idem

25
Biserici de bolniţă _Bistriţa_Schimbarea la faţă

dacă specifice pronaosului, care să ilustreze atât funcţia acestui spaţiu cât şi ideea care a stat la
baza conceperii programului iconografic unei biserici cu atare dimensiuni.

Pridvor_Sf. Călugări
Alegerea ciclului vieţii Sfântului Ioan Botezătorul pentru ilustrarea registrului superior al naosului
trebuie pusă în legătură cu faptul că Ioan Botezătorul era în tradiţia monastică, atât martorul
întrupării cât şi întemeietorul monahismului. El era patronul anahoreţilor şi călugărilor. Figurarea
vieţii acestui sfânt este legată şi de trimiterile la moarte şi la înviere pe care le are acest ciclu. S-a
produs o “asimilare simbolică între botez şi moarte, întrucât botezul, prin cele trei imersiuni,
figura simbolic cele trei zile de moarte şi de îngropare a lui Iisus, urmate de înviere”15.

Pridvor_Tabloul votiv_ Adriana Măgureanu şi Şerban Cantacuzino

15
C-L Dumitrescu Pictura murală din Ţara Românească în veacul al XVI-lea, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1978, p. 31-32

26
Biserici de bolniţă _Bistriţa_Schimbarea la faţă

Ciclul cuprinde şaisprezece episoade din viaţa Înaintemergătorului, iar pentru că aluziile la moarte
şi la înviere sunt evidente în acest ciclu, tema figurată aici are un pregnant caracter funerar.
Prezenţa întemeietorilor vieţii monastice Sava Sfinţitul, Antonie cel Mare, Sf. Pahomie, Sf.
Atanasie al Alexandriei sau Grigore Decapolitul16 în acelaşi loc al comemorării defuncţilor are,
deopotrivă, un caracter funerar.17 Pridvor_Schimbarea la faţă
Opţiunea pentru
alegerea hramului
Schimbarea la faţă18,
amplu ilustrat pe
timpanul vestic,
deasupra tabloului
votiv, cât şi felul în
care a fost conceput
programul iconografic
denotă o anumită
familiarizare cu
mediul isihast al lui
Simeon Teologul, Grigore Sinaitul, Nicolae Cabasilas sau Grigore Palamas. Devenită doctrină
oficială a bisericii ortodoxe în secolul al XIV lea, isihasmul a avut un important rol în viaţa culturală
a Bizanţului, exercitând o influentă, chiar dacă indirect, asupra activităţii artistice, prin
îmbogăţirea cu teme noi şi prin evoluţia schemelor iconografice19.

Această doctrină mistică încerca să

stabilească o relaţie directă între individ
şi divinitate prin intermediul unei metode
psihosomatice a rugăciunii, aşa cum scria
Grigore Palamas.
Numai după detaşarea de impresiile şi
senzaţiile legate de realitatea
înconjurătoare, după depăşirea propriilor

16
Matei al Mirelor a alcătuit o slujbă, la rugamintea egumenului Teofil al Bistriţei, viitor episcop al Râmnicului, apoi
mitropolit al Ţării Româneşti. Aceasta a fost tipărită în greceşte la Bucureşti, în 1692. În 1753 s-a tipărit la Râmnic Carte
osebită a Sfântului Grigorie Decapolitul. Viaţa sa este pe scurt prezentată de Mitropolitul Dosoftei al Moldovei în lucrarea
sa aghiografică Viaţa şi petrecerea sfinţilor (4 vol., Iaşi, 1682-1686)
17
C-L Dumitrescu Programul…, p. 268. Autoarea precizează că prezenţa acestora poate fi legată şi de pomenirea lor în
desfăşurarea liturghiei, ca sfinţi theofori.
18
Si S-a schimbat la faţă înaintea lor şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina (Matei
17, 2-3 ; Marcu 9, 1-8)
19
Influenţei isihaste i se datorează apariţia târzie a unor reprezentări ale Fecioarei Izvor al vieţii, care se cânta în Vinerea
Mare. Imnul Acatist cuprins de multă vreme în liturghie va începe să fie ilustrat după 1340. Cf. Tania Velmans La peinture
murale byzantine a la fin du Moyen Age, Lille 1983, p. 54

27
Biserici de bolniţă _Bistriţa_Schimbarea la faţă

limite şi după pierderea conştinţei de sine, călugărul putea să vadă lumina necreată a divinităţii,
lumina taborică. Această lumină era strălucire şi har dumnezeiesc, era văzută nevăzut şi cunoscută
neînţeles numai prin experienţă20. Dionisie Areopagitul vorbeşte de această lumină ca lumina care
va lumina în viaţa viitoare pe cei drepţi şi care e identica cu cea de pe Tabor, aceasta lumină
putând fi văzută mental, sensibil, dar mai ales duhovniceşte.
Pridvor_Patimi
Isihasmul şi
spiritualitatea
filocalică s-au
exercitat în ţările
române încă din
secolul al XIV-lea,
ramânând o realitate
neîntreruptă în veacul
următor datorită
relaţiilor strânse cu
Muntele Athos, în
special cu Mănăstirea
Cutlumuz21, la a cărei
reconstrucţie
contribuie din plin voievodul Vladislav I. Astfel, mai mulţi călugări români merg aici tocmai într-o
perioadă în care isihasmul e în plin avânt, fiind sprijinit de Patriarhia constantinopolitană prin
Grigore Palamas şi patriarhii Calist şi Filotei. Pridvor_Cina
Legăturile cu acest mediu se
intensifică şi mai mult prin
faptul că primul mitropolit al
Ţării Româneşti va fi Ioachint
de Vicina, trimis aici de
Patriarhul Calist, la cererea
voievodului Nicolae Alexandru.
Acestui mitropolit îi urmează
chiar Hariton, stareţul
Mănăstirii Cutlumuz. Un alt
impuls de viaţă călugărească în

20
Dumitru Stăniloaie Viaţa şi învăţăturile Sfântului Grigore Palamas Ed. Scripta, Bucureşti 1993, p. 53-65
21
Dumitru Stăniloaie Din istoria isihasmului în ortodoxia romană Ed. Scripta, Bucureşti 1992, p. 6

28
Biserici de bolniţă _Bistriţa_Schimbarea la faţă

duh isihast a venit prin Nicodim22, întemeietorul vieţii călugăreşti de tip cenobitic. Scrierile
isihaste, deşi, în traducere slavonă, nu au rămas fără urmări în mediul cultural al ţărilor române23.
Acest context poate explica ideea care a stat la baza conceperii programului iconografic al bisercii
bolniţei în această formă. Schema iconografică a încăperii principale este, în fapt, specifică
pronaosului prin prezentarea ciclului vieţii unui sfânt, prin friza sfinţilor anahoreţi şi călugări şi
prin figurarea hramului. Lipsa ciclului christologic, firesc în decorul naosului, a fost compensată
prin picatrea unor scene din Patimi şi Minuni în pridvorul construit în 1710.

Pridvor_Patimi
Pe peretele vestic al naosului, în stânga uşii, se află tabloul votiv interior, care îi înfăţişează pe
banul Barbu Craiovescu împreună cu soţia sa Neagoslava, ţinând în mâini macheta bisericii. Tabloul
este însoţit de următoarea înscripţie Jupan Barbu ban. Şi-a preschimbat numele său în Pahomie. La
dreapta uşii, sunt pictaţi Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena, model al monarhilor creştini.
Acest pridvor zugrăvitu-s-a din bun gândul dumneaei jupănesei Andrianei vornicesei a dumnealui
Şerban Cantacuzino vel vornic, în zilele luminatului domn Ioan Constandin B(râncoveanu) Basarab
voievod, fiind egumen chir Ştefan ieromonah, mai 18, 7218. Şi zugrav a fost losif ieromonahul,
Hranite.
Probleme de datare. În legăturaă cu datarea monumentului şi a picturii s-au emis de-a lungul
timpului o serie întreagă de opinii. Lucrarea de faţă nepropunându-şi să rezolve această dilemă, în
lipsa unei cercetări aprofundate, se va rezuma la a enumera teoriile care s-au închegat în jurul
datării acestui monument. Ghika-Budeşti consideră că a fost zidită în 1495 ori 1517 fiind singurul

22
idem p. 9
23
Alexandru cel Bun stabileşte legături între Mitropolia Moldovei şi Patriarhia de la Constantinopol, aducându-se astfel
operele unor autori isihaşti ca Grigore Sinaitul şi Patriarhul Filotei, care se traduc în slavona bisericească Cf. D. Stăniloaie
op. cit., p.10

29
Biserici de bolniţă _Bistriţa_Schimbarea la faţă

monument care ne-a rămas din secolul al XV-lea24. Gheorghe Balş25 afirmă, în schimb, că datează
probabil din 1506. La rândul său Ion Donat scrie Fiindcă pisania ce va fi fost s-a pierdut, actul de
naştere al clădirii îl constituie inscripţia slavonă pusă deasupra capului lui Barbu banul, care ţine
în mână biserica. Aşadar, şi bolniţa este ctitoria aceluiaşi Barbu, şi a fost probabil zidită între
1520-1521 şi data morţii sale, răstimp când era monah şi purta numele nou de Pahomie. I.D.
Ştefănescu26 scria că, pictura bisericii a fost realizat puţin după 1517. Cercetătoarea Carmen Laura
Dumitrescu susţine că s-ar fi putut însă ca pictura să fi fost mult posterioară datei construiri ei27.
Referitor la data construirii bisericii bolniţei Alexandru Efremov, crede că aceasta a fost între
1512-152028, pe când Carmen Laura Dumitrescu propune intervalul dintre 1520 şi 1524. În Istoria
Artelor Plastice în România29 se consideră că ansamblul a fost pictat între 1523-1529.
Un element care i-a făcut pe unii cercetători să se îndoiască de pictarea la o singură dată a
ansamblui este figura înghesuită pe peretele nordic, între Paisie Athonitul şi Sf. Ierarh Nicolae a
Sfântului Grigorie Decapolitul. În acest caz, fenomenul devine explicabil prin faptul că, moaştele
Sfântului au fost aduse la Bistriţa în anul 1497, când biserica era deja pictată, iar banul Barbu
dorind să-l aibă în galeria marilor sihaştri, porunceşte să fie pictat aici30.
Stil. Se remarcă în redactarea scenelor din altar Platytera şi naos Pantocrator, în primul rând,
libertatea compoziţională a acestora şi modalitatea în care se adaptează perfect arhitecturii
monumentului, nefiind întrerupte de nicio bandă decorativă. Acestea sunt scene ample, de mari
dimensiuni. În schimb, scenele din ciclul vieţii Sfântului Ioan Botezătorul sunt de dimensiuni
inegale, fiind fragmentate de benzi ocru-galben. Aceste scene cu caracter narativ au o dinamică
mai pronunţată, mai variată în comparaţie cu restul picturii, mai ales cu friza sfinţilor anahoreţi,
care sunt înfăţişaţi strict frontal, cu o gestică reţinută şi o expresie uşor austeră. Cromatica este în
general austeră, nediversificată, dominantele fiind ocru-galben, roşu şi albastru. Veşmintele sunt la
rândul lor sobre, dar nu lipsite de eleganţă şi bogaţie, animate doar de desenul faldurilor.
Se poate spune ca pictura de la Bistriţa păstrează fidelitatea faţă de pictura paleologă târzie, mai
ales în redactarea arhitecturilor31.

24
Ghika-Budeşti, N., Evoluţia arhitecturii din Muntenia şi Oltenia, vol II, p. 10, Bucureşti, 1932
25
Gh Balş Influence du plan serbe sur le plan des eglises roumaines în L’art Byzantin chez les Slaves. Les Balkans. Paris,
1930, p. 283
26
Ştefănescu I.D., La peinture religieuse en Valachie et en Transylvanie depuis les origines jusqu’au XIX e siecle, Paris,
1932
27
op.cit. p. 10
28
Efremov Al., Pictura interioară din paraclisul Mănăstirii Bistriţa, BMI, 2, 1973
29
Istoria Artelor Plastice din România, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970
30
Efremov op. cit. p.73
31
C.-L. Dumitrescu Pictura murală…, p. 67

30