REZUMAT

Având în vedere tendinţa mondială de limitare a utilizării antibioticelor

în hrana animalelor, din motive de securitate a sănătăţii omului, şi mai ales
faptul că în U.E. majoritatea antibioticelor de uz furajer sunt interzise prin
lege (1999), ultimele patru (avilamicin, flavofosfolipol, monensin şi
salinomicin) fiind interzise din anul 2006 este necesară dezvoltarea unor
strategii alternative pentru îmbunătăţirea productivităţii şi sănătăţii
animalelor, fără a determina o creştere semnificativă a costurilor de producţie.
Cerinţele din partea consumatorilor privind producerea de alimente
salubre, libere de germeni şi fără urme de diferite substanţe nocive devin tot
mai necesare (Mézes, M., 2004). Datorită acestor cerinţe şi în nutriţia
animalelor s-au făcut schimbări în această direcţie.
Cele mai multe cercetări s-au axat pe schimbarea antibioticelor cu alţi
promotori de creştere. Pentru a menţine nivelul de producţie a animalelor s-au
luat în studiu nenumărate substanţe atât noi, cât şi deja unele mai cunoscute.
Studiile arată că pot fi potenţiali promotori de creştere pre- şi probioticele,
simbionţii, acizii organici, diferite preparate enzimatice, respectiv diferite
extracte (apoase, hidroalcoolice, uleioase, uleiuri esenţiale) din plante
medicinale şi aromatice, care sunt numiţi fitoaditivi (Tossenberger, J., L.
Babinszky, R.K. Kovács, 2002).
Cu toate că aceste substanţe sunt de mult utilizate în medicina umană,
cunoştinţele noastre asupra lor sunt puţine. Substanţele active şi mecanismele
de acţiune a numeroase plante sunt încă neelucidate, şi nici efectele lor asupra
organismului animal nu sunt suficient clarificate. Cele mai multe substanţe
din aceste plante prezintă efecte multifuncţionale. Literatura de specialitate

1
cel mai des aminteşte de proprietăţi antioxidante, apetisante, imunostimulante
şi bacteriostatice (Erdélyi, M. şi col., 2004).
Din noua generaţie a promotorilor de creştere cele mai importante şi
des amintite sunt extractele şi uleiurile esenţiale ale plantelor medicinale şi
aromatice. Totuşi utilizarea acestor plante pe scară largă este împiedicată
fiindcă un singur component activ poate conţine numeroase componente
bioactive, respectiv conţinutul în substanţe active depinde de mulţi factori
cunoscuţi şi necunoscuţi, de aceea pot varia în limite foarte largi. Datorită
celor sus amintite este foarte greu s-au imposibil de a obţine o concentraţie şi
compoziţie identică şi exactă (Erdélyi, M. şi col., 2004).
Efectele fiziologice pozitive de obicei sunt atribuite componentelor
bioactive dominante care se găsesc în concentraţia cea mai mare în planta
respectivă. Aceste componente din punct de vedere chimic sunt foarte variate
(Gill, C., 1999), cel mai des se încadrează în flavonoizi, glicozizi, alcaloizi.
Cel mai des substanţele active se găsesc sub formă de amestec în plante,
respectiv în extractele acestora; astfel nu singur, ci în interreacţiune (fiind
sinergice sau antagoniste) între ele sau cu alte componente secundare se
produc efectele vizibile.
Cele mai des studiate plante pentru posibila utilizare ca promotor de
creştere sunt oregano şi cimbru, dar găsim referire în literatura de specialitate
şi la alte plante sau extracte de plante medicinale sau aromatice cum ar fi
anison, salvie, rosmarin, usturoi, etc.
Prezenta lucrare de doctorat îşi propune să aducă o modestă contribuţie
la utilizarea altor promotori de creştere (fitoaditivi) decât antibioticele în
nutriţia puilor broiler.
Plantele sau extractele din plante medicinale şi aromatice utilizate de
noi sunt folosite în mod curent în medicina umană (medicina naturistă) unde
şi-au dovedit deja eficacitatea.

2
 Teza de doctorat intitulată „Efectele unor extracte din plante
medicinale şi aromatice asupra performanţelor bioproductive şi a stării
de sănătate la puii broiler” este structurată în două părţi, şi cuprinde
rezumatul tezei (în limba română şi limba engleză), o introducere, 9 capitole
şi bibliografia. În lucrare sunt expuse 33 de tabele, 39 figuri, iar bibliografia
cuprinde 201 titluri.
Prima parte cuprinde două capitole şi este o sinteză a datelor
bibliografice, referitor la stadiul actual al cunoaşterii la nivel naţional şi
internaţional, în domeniul temei abordate. Capitolul I se referă la flora
digestivă a păsărilor, iar Capitolul II tratează aditivii furajeri utilizaţi în hrana
păsărilor.
A doua parte cuprinde cercetările proprii, cu privire la subiectul tezei
de doctorat. Această parte cuprinde şapte capitole cu 25 tabele şi 39 figuri. În
Capitolul IV sunt descrise plantele medicinale şi aromatice cu potenţiale
efecte biostimulatoare utilizate în experimente. Capitolele VI, VII şi VIII
cuprind cele trei serii de experimente efectuate pe pui broiler şi descrierea
rezultatelor obţinute privind evoluţia greutăţii corporale, sporul mediu zilnic,
consumul mediu zilnic, consumul specific, principalii indicatori ai profilului
metabolic sanguin, calitatea şi compoziţia chimică a cărnii, caracteristicile
carcasei.
Plantele medicinale şi aromatice utilizate în experimente sunt
următoarele: Echinacea, Cătina, Anghinarea, Cimbrul şi Rozmarinul.
Echinacea prezintă următoarele efecte: intern imunostimulent puternic
(polizaharidele cu greutate moleculară mare pe care le conţine intensifică
fagocitoza), antibiotic, bacteriostatic, antiviral bun, diaforetic bun, depurativ
mediu, analgezic uşor, antitoxic bun. Extern: antiseptic, stimulent al imunităţii
locale, cicatrizant.
Cătină şi preparatele din cătină utilizate intern prezintă efect:
vitaminizant A, C şi E, remineralizant (conţine Calciu, Magneziu, Seleniu),

3
tonic general, tonic hepatic, tonic nervos, stimulent imunitar, antibacterian,
astringent uşor, reîntineritor, antioxidant, detoxifiant, antiinflamator general,
antiinflamator pentru splină, febrifug uşor.
Anghinarea utilizată intern prezintă următoarele acţiuni: antiinfecţios
hepatic (stimulează imunitatea nespecifică la nivelul ficatului), coleretic,
colagog, decongestiv renal, depurativ (stimulează mai ales eliminarea
uraţilor), diuretic de intensitate medie, drenor hepatic, favorizează regenerarea
celulelor hepatice, normalizează valorile colesterolului, stimulează ficatul să-
şi îndeplinească funcţia antitoxică, stimulează peristaltismul gastric şi
intestinal, tonic amar, tonic digestiv.
Cimbrul are efect: antiinfecţios, antiseptic (datorită timolului),
antifungic, secretomotor, secretolitic, spasmolitic, expectorant, diuretic,
coleretic – colagog (principiu amar), antioxidant, antihelmintic.
Rosmarinul administrat intern prezintă următoarele efecte: antigutos şi
antireumatic bun, antiseptic intestinal mediu (efect antimicrobian, antifungic
şi antiviral), antiseptic respirator mediu-slab, antispasmodic bun, carminativ
(reduce gazele intestinale) bun, colagog şi coleretic bun, diuretic mediu-slab,
hipocolesterolemiant slab, stimulent puternic al circulaţiei sanguine, activator
bun al circulaţiei şi oxigenării cerebrale, psihostabilizant mediu, stimulent
general blând şi puternic în acelaşi timp, stomahic mediu, tonic general bun,
vermifug mediu-slab. Extern: antiseptic mediu, astringent slab, cicatrizant
mediu, stimulent al circulaţiei pielii capului (de unde şi un efect de creştere a
părului). Se utilizează şi ca paraziticid (îndepărtarea moliilor etc).
În prima serie experimentală s-au folosit 120 de pui de carne, care au
fost achiziţionaţi la vârsta de o zi, aparţinând hibridului ROSS-308. Toate
cele patru loturi au beneficiat de aceeaşi tip de furaj, dar la loturile L2, L3 şi
L4 în apa de băut s-a administrat şi un fitoaditiv (extract hidroalcoolic de
Echinacea (EHE), Cătină (EHC), respectiv Anghinare (EHA)). Aceşti

4
fitoaditivi s-au administrat în concentraţie de 1 % în apa de băut la puii broiler
pe toată durata experimentului (42 de zile).
La finalul experimentului greutatea corporală medie a puilor a atins
valori de 2538,71 g/individ la puii din lotul 1 (M); 2521,76 g/individ la
puii din lotul 2; 2733,75 g/individ la cei din lotul 3 şi respectiv 2851,88
g/individ la cei din lotul 4. Diferenţele de greutate sunt favorabile în acest caz
puilor din loturile experimentale 3 şi 4, care la finalul perioadei
experimentale, faţă de puii din lotul 1 (M) au realizat o masă corporală mai
mare cu 313,17 g/individ în cazul utilizării EHA (lotul 4) şi cu 195,04
g/individ în cazul utilizării EHC (lotul 3). În cazul lotului 2 se observă o
diferenţă de 16,95 g/individ în minus faţă de lotul 1 (Martor). Privind deviaţia
standard rezultatele ne arată că lotul 4 prezintă cea mai mare omogenitate
207,19 g, urmat de lotul 1 (Martor) cu 211,14 g, lotul 2 cu 214,32 g şi lotul 3
cu 223,57 g.
În cazul sporului mediu zilnic diferenţe semnificative se observă doar
în ultima săptămână când lotul 4 atinge un spor mediu zilnic cu 32 % mai
mare, iar lotul 2 mai mic cu 18,23 % faţă de lotul 1 (Martor).
În această serie experimentală Lotul 1 (lot martor) a înregistrat cel mai
ridicat consum mediu zilnic (120.37 g/individ).
Consumul specific în comparaţie cu lotul martor, calculat pe întreg
ciclu experimental a fost cu 12.38 % mai mic la lotul 4 şi cu 11.39 % la lotul
3. Lotul 2 a înregistrat un consum specific foarte apropiat de lotul martor
(2.03 faţă de 2.02).
În cadrul principalilor indicatori ai profilului metabolic sanguin s-au
determinat lipidele totale, colesterolul, trigliceridele, aminotransferazele şi
amilazemia. Cum era de aşteptat valoarea colesterolului total şi a
trigliceridelor a fost cel mai redus la lotul 4, lot care a primit ca fitoaditiv
extract hidroalcoolic de Anghinare.

5
 În cadrul analizelor privind calitatea cărnii s-au urmărit însuşirile
organoleptice şi fizico-chimice ale carcaselor. Din punct de vedere
organoleptic nu au fost modificări. Valorile pH-lui cărnii s-au încadrat în
limite normale. La 1,5 ore valorile obţinute s-au situat intre 6.6-6.61, iar la 24
ore între 6.06-6.07. Privind compoziţia chimică a cărnii s-a determinat din
muşchii pectorali ai puilor procentul de proteină brută şi grăsimi. Cea mai
scăzută valoare a grăsimilor s-a înregistrat la lotul 4, iar cel mai ridicat
procent al proteinei brute la loturile 2 şi 4.
Din analiza datelor privind randamentul carcaselor, se poate constata că
acesta a înregistrat valori foarte apropiate la puii din cele patru loturi, fiind
cuprins între 72,91 % în cazul puilor din lotul 2 şi 73,12 % în cazul celor din
lotul 1 (Martor).
În cea de a doua serie experimentală s-au format trei loturi (L1
-Martor, L2-cu extract hidroalcoolic de cimbru, L3 -cu extract hidroalcoolic
de rozmarin).
La finele experimentului diferenţele de greutate sunt favorabile puilor
din lotul experimental 3, care faţă de puii din lotul 1 (M) au realizat o masă
corporală mai mare cu 3.4 %. În cazul lotului 2 (lotul cu EHCi) se observă o
diferenţă de 1.17 % în minus faţă de lotul 1 (Martor).
La sfârşitul perioadei experimentale cele două loturi care au primit
fitoaditivi înregistrează valori ale deviaţiei standard mai mici decât lotul
martor. Astfel lotul martor realizează valoarea de 78.67 g/individ, puii din
lotul 2 (lot care a primit EHCi) 75.41 g/individ, iar lotul 3 (lot care a primit
EHR) 74.16 g/individ.
Privind sporul mediu zilnic calculat pe întreg ciclu experimental
valorile obţinute la cele trei loturi sunt apropiate şi ordinea este următoare: cel
mai bun spor mediu zilnic este înregistrat de lotul 3 (61.86 g), urmat de lotul
martor (59.80 g), apoi de lotul 2 (59.08 g).

6
 La sfârşitul fazei a treia de furajare lotul 3, a realizat un consum mediu
zilnic mai mic cu 15.56 g/individ decât lotul 1(lot martor).
Reprezentat procentual consumul specific a fost mai mic faţă de lotul
martor cu 4.08 % la lotul 3 şi cu 2.04 % la lotul 2, fapt ce demonstrează că
nivelul de 1 % EHR şi 1 % EHCi administrat în apa de băut ca biostimulator
de creştere induce îmbunătăţirea performanţelor de creştere şi o conversie
superioară a hranei.
Rezultatele obţinute (în urma analizelor hematologice şi a determinării
PB şi Grăsimii din carnea de pui) ne arată că aceşti fitoaditivi nu au influenţat
semnificativ nici valorile parametrilor hematologici studiaţi şi nici compoziţia
chimică a cărnii.
Randamentul carcaselor înregistrat la cele două loturi care au primit
fitoaditivi au depăşit pe cel al lotului martor. Astfel lotul 2 – la care greutatea
medie corporală a fost cea mai mică dintre cele trei loturi experimentale – a
înregistrat cel mai bun randament la sacrificare (73.21 %). Lotul 3 a realizat
un randament la sacrificare uşor inferior lotului 2, dar cu 0.41 % mai bun
decât lotul martor.

7
 În a treia serie experimentală toate cele patru loturi au beneficiat de
acelaşi tip de furaj, dar la loturile L2, L3 şi L4 în apa de băut s-a administrat
şi o combinaţie de fitoaditivi, astfel lotul 2 (extract hidroalcoolic de Cimbru
0,5% (EHCi) + extract hidroalcoolic de Anghinare 0,5% (EHA) = EHCiA, în
total în concentraţie de 1% în apa de băut), lotul 3 (extract hidroalcoolic de
Rozmarin 0,5% (EHR + extract hidroalcoolic de Anghinare 0,5% (EHA) =
EHRA, în total în concentraţie de 1% în apa de băut), lotul 4 (extract
hidroalcoolic de Cătină 0,5% (EHC) + extract hidroalcoolic de Anghinare
0,5% (EHA) = EHCA, în total în concentraţie de 1% în apa de băut).
La finele experimentului diferenţele de greutate sunt favorabile puilor
din loturile experimentale 2 şi 3, care faţă de puii din lotul 1 (M) au realizat o
masă corporală mai mare cu 106,96 g/individ în cazul utilizării EHRA (lotul
3) şi cu 62,86 g/individ în cazul utilizării EHCiA (lotul 2). În cazul lotului 4
greutatea medie corporală se situează foarte aproape de cea a lotului 1
(Martor).
Valorile procentuale ale greutăţilor corporale la sfârşitul experimentului
faţă de lotul martor prezintă următoarea ordine: lotul 3 depăşeşte cu 4,20 %,
lotul 2 depăşeşte cu 2,47 %, iar lotul 4 este inferior cu 0,16 %.
Privind deviaţia standard la finalul experimentului faţă de lotul martor
(79,23 g) cea mai bună uniformitate prezintă lotul 4 (72,00 g), urmat de lotul
2 (75,20 g), apoi de lotul 3 (76,47 g).
Sporul mediu zilnic calculat pe întreg ciclu experimental prezintă valori
apropiate la toate loturile prezentând următoarea ordine: cel mai bun spor
mediu zilnic este înregistrat de lotul 3 (62.17 g), urmat de lotul 2 (61.12 g),
apoi lotul martor (59.62 g) şi lotul 4 (59.52 g).
Calculat pe întreg ciclul experimental lotul 4 a realizat cel mai scăzut
consum mediu zilnic 112,54 g/individ, iar celelate două loturi (lotul 2, cu
EHCiA şi lotul 3, cu EHRA) au realizat un consum mediu zilnic foarte
apropiat de a lotului martor.

8
 Faţă de lotul martor lotul 3 a realizat un consum specific mai scăzut cu
4,1 %, lotul 4 cu 3,08 %, iar lotul 2 cu 2,56 %.
Principalii indicatori ai profilului metabolic sanguin n-au fost
influenţaţi de fitoaditivii utilizaţi în hrana puilor broiler.
Fitoaditivii utilizaţi nu au influenţat valorile PB şi Grăsimii determinate
din muşchii pectorali ai puilor broiler.
Din analiza datelor privind randamentul carcaselor, se poate constata că
acesta a înregistrat valori foarte apropiate la puii din cele patru loturi, fiind
cuprins între 72,61 % în cazul puilor din lotul 1 şi 73,15 % în cazul celor din
lotul 3. După cum se poate observa lotul 1 (Martor) a înregistrat cel mai bun
randament la sacrificare, dar fără diferenţe semnificative în comparaţie cu
loturile care au primit fitoaditivi.
În urma experimentelor efectuate şi a rezultatelor pozitive
obţinute, recomandăm utilizarea acestor plante medicinale şi aromatice în
tehnologia de creştere a puilor broiler ca şi promotori de creştere care pot
înlocui antibioticele, cu excepţia plantei Echinacea purpurea (în cazul căreia
n-am obţinut rezultate pozitive). Vom continua cercetările pentru a afla
nivelele optime şi pentru a găsi alte plante ca posibile promotori de creştere,
pentru a se putea pregăti corespunzător atunci când vor fi scoase definitiv
antibioticele din hrana animalelor ca şi promotori de creştere.