Facultatea de Ştiinţe Politice ,

Administrative şi ale Comunicării

Specializare : Comunicare şi Relaţii Publice

Student : Danila Vlad

Grupa IV
 Producătorul şi factorii de producţie

Un subiect al activităţii economice este producătorul ,cel care iniţiază ,organizează şi decide
asupra desfăşurării activităţii sale fiind direct interesat să o realizeze în cele mai bune condiţii. Pentru
a se asigura obiectul consumului , trebuie să existe producţie. Bunurile economice
hană,îmbrăcăminte,mobilă etc.) şi serviciile ( transport , emisiuni TV ,radio etc.) obţinute din din
activităţile organizate de producător sunt oferite consumatorului . Prin urmare producătorul este
purtătorul ofertei. Activitatea de creare a bunurilor economice ale producătorului are loc într-o firmă
sau întreprindere . Scopul producătorului este maximizarea profitului şi de accea firma are caracter
comercial ,care se realizează prin acţiuni purtate concomitent în două sensuri : aprovizionare, adică
asigurarea factorilor de producţie sau asigurarea resurselor necesare, ceea ce, în raport cu firma
însăşi , reprezintă intrări . Al doilea sens este vânzarea bunurilor obţinute din activitatea depusă ,prin
care trebuie să-şi recupereze cheltuielile făcute şi să obţină câştig , ceea ce reprezintă de fapt ieşirile .
Factorii de producţie sunt de fapt resurse atrase şi utilizate pentru a produce bunuri economice.
Factorii de producţie şi resursele sunt aşadar într-o interacţiune permanentă .Ei participă în activitatea
economică atât cantitativ , cât şi calitativ .
În condiţiile contemporane , în economia de piaţă , economisirea şi îmbunătăţirea factorilor de
producţie constituie preocupări majore pentru orice producător . După conţinutul şi natura acţiunii lor,
factorii de producţie se clasifică în trei mari categorii :muncă, natură şi capital. Munca reprezintă
factorul activ şi determinant al producţiei , al activităţii economice in general . Istoria dezvoltării
societăţii este istoria dezvoltării procesului de muncă , a creşterii rodniciei sale, a rezultatelor obţinute
,atât cantitativ , cât şi calitativ , ceea ce a determinat tendinţa obiectivă de reducere a duratei muncii.
Natura ,ca factor de producţie subsumează pământul , apa , resursele minerale şi cosmice (lumină
,căldură etc.) la care omul face apel pentru a produce şi pe care le influenţează prin muncă . În cadrul
activităţii economice , munca şi natura sunt factorii de producţie primari sau originari pentru că orice
operaţie economică este posibilă numai prin interacţiunea om-natură. Capitalul ca factor de producţie
reprezintă ansamblul bunurilor produse prin muncă şi utilizate pentru obţinerea altor bunuri sau
servicii economice destinate vânzării . Prin natura lor, bunurile care formează capitalul servesc în
activitatea economică la care participă împreună cu ceilalţi factori de producţie ,contribuind la
satisfacerea trebuinţelor sociale prin intermediul bunurilor produse.
Orice activitate economică se bazează pe utilizarea factorilor de producţie sau pe combinarea
acestora. Acest proces mai depinde,desigur, de natura activităţii economice respective, condiţiile de
producţie ,abilitatea întreprinzătorului ,managementul şi marketingul firmei. În cadrul acestui proces ,
un rol important îl are substituirea factorilor de producţie . Substituţia factorilor de producţie este
analizată din punctul de vedere al caracterului sãu direct (înlocuirea unui tip de factor de producţie cu
altul) şi indirect (înlocuirea necesarã a mai multor factori de producţie cu alţi factori cu funcţii
diferite, dar complementare în procesele productive). În literatura de specialitate, atât substituţia
directã sau înlocuirea factorilor de producţie, cât şi cea indirectã sau economisirea au ca obiective
finale creşterea eficienţei economice, a echitãţii şi justiţiei sociale, precum şi menţinerea şi
consolidarea echilibrelor sistemelor ecologice, inclusiv pe seama „reciclãrii”, care, chiar dacã nu este
completã şi perpetuă1 relaxeazã factorii generatori de crize ale resurselor naturale. ,, Fiecare individ se
străduieşte să-şi întrebuinţeze capitalul astfel încât produsul acestuia să poată avea cea mai mare
valoare . În general , el nu urmăreşte să promoveze interesul public şi nici nu stie în ce măsură îl
promovează .El are în vedere numai securitatea proprie şi câştigul propriu... Urmărindu-şi doar
interesul propriu , el îl promovează adesea pe cel al societăţii , cu mai mul efect decât atunci când
intenţionează cu adevărat să-l promoveze pe acesta din urmă.”2
Expresia sintetică a eficienţei utilizării factorilor de producţie este productivitatea , rodnicia
sau randamentul factorilor de producţie. O productivitate mai mare are o importanţă economică
deosebită ,pentru că astfel se reduce costul total mediu, este atenuată tensiunea dintre nevoi şi
resurse , se poate mări salariul fără a genera inflaţie , se pot diminua preţurile şi se poate mări salariul
real. Factorii care pot influenţa productivitatea (randamentul ) activităţii economice a producătorului
sunt Factori naturali
foarte diferiţi : Condiţii pedoclimatice, abundenţa sau
raritatea resurselor de apă,
Relaţiile dintre sindicate şi patronat ,
Factori sociali
gradul de pregătire şi calificare a
Productivitatea
lucrătorilor
(randamentul ) Fact psihologici Motivaţia muncii , climatul la locul de
muncă , climatul familial.
Calitatea relaţiilor economice cu partenerii
În cadrul formelor Fact internationali externi, nivelul productivităţii în alte ţări
productivităţii , locul central îl ocupă
1
N.G. Roegen . Teză, Legea a 4-a a termodinamicii
2
Adam Smith (1723-1790) , economist şi filosof scoţian ,considerat ,,părintele “ economiei politice
productivitatea muncii ( medie şi marginală ) , pentru că factorul muncă are rolul determinant în
ansamblul factorilor de producţie .

Bibliografie :

1. Gheorghe Zaman , Zizi Goschin . Articol , Elasticitatea substituţiei factorilor de producţie în

Romania şi în alte ţări

2. Ilie Gavrilă , Paul Tănase Ghiţă , Dan Niţescu , Constantin Popescu. Economie clasa a XI-a ,
Editura Economică Preuniversitaria , Ministerul Educaţiei şi Cercetării