COSTUL DE PRODUCŢIE

Definitie: Costul de productie reprezinta totalitatea cheltuielilor,

corespunzatoare consumului de factori de productie, pe care
agentii economici le efectueaza pentru producerea si vânzarea de
bunuri materiale sau prestarea de servicii.

Notiunile de costuri si preturi utilizate în economie nu corespund cu

termenii respectivi utilizati zilnic. Când cineva doreste sa cumpere un bun îi
întreaba pe vânzator cât costa. El de fapt vrea sa afle pretul. Nu trebuie sa
se confunde pretul de vânzare cu costul.

De ce apare necesitatea categoriei economice numite COST? Dupa

cum se stie orice productie înseamna consum de factori, iar pentru fiecare
factor producatorul cheltuieste o suma de bani, deci consumul de factori ii
costa. El trebuie sa consume materii prime, combustibili, capital fix, forta de
munca.

Consumul total de factori de productie (exprimat în forma baneasca)

în vederea obtinerii unei cantitati determinate de bunuri si servicii poarta
denumirea de cost de productie.

Costul se exprima în bani. Deoarece pentru dobândirea factorilor,

agentii economici producatori platesc anumite sume de bani, adica fac
cheltuieli. Ca urmare costul productiei mai poarta denumirea de cheltuieli de
productie:

Cost = cost de productie = cheltuieli de productie

Pentru SMITH pretul de cost reprezinta "valoarea integrala a rentei,

salariului si profitului care trebuie platite pentru ca aceasta marfa sa ajunga
pe piata". SMITH considera deci ca pretul de cost egal valoarea marfii,
deoarce valoarea marfii nu este decât suma valorilor naturale ale salariului,
pretului si rentei. David Ricardo a preluat de la Smith aceasta notiune si deci
el continua ca si Srnith sa identifice valoarea de schimb cu pretul de cost:

valoarea marfii = M = c + s + pr unde:

c = cheltuieli materiale de productie;

s = cheltuieli salariale;

pr= profitul la un produs.

 Factorii de productie

Productia este activitatea depusa de oameni cu scopul de a transforma resursele

disponibile din societate corespunzator nevoilor lor, uramarind crearea de bunuri si servici
menite a intra in consum, in vederea satisfacerii diferitelor categorii de trebuinte.
Factorii de productie reprezinta totalitatea elementelor care participa, intr-un fel sau altul, la
producerea de bunurii si servicii.
Factorii de productie sunt numerosi si variati.Avand in vedere specificitatea si originalitatea
lor, ei se pot grupa in :
factori originali sau primari. Din randul carora fac parte munca si pamantul ;
factor derivat respectiv capitalul rezultat din combinarea si interactiunea celor dintai ;
Pe masura dezvoltarii tehnici si tehnologiei au mai aparut o serie de neofactori : inteprinderea,
inteprinzatorul, imformatia, tehnologiile.Toti acesti factori au ca punct de plecare cei trei factori
traditionali : munca, pamantul, capitalul.
Daca productia creste prin atragerea unei cantitati suplimentare de factori de aceeasi calitate,
dezvoltarea economica este de tip extensiv. Daca cresterea calitati factorilor si a eficientei lor
este preponderenta, atunci cresterea productiei si dezvoltarea economica este de tip intensiv.
MUNCA
Munca privita ca factor de productie este reprezentata de totalitatea resurselor umane(fizice si
intelectuale) care sunt efectiv antrenate in activitati economice.
Resursele de munca ale unei tari sunt determinate de populatia acestora care este formata din
urmatoarele grupe :
populatia adulta care se determina scazand din populatia totala a unei tari populatia tanara si
populatia in varsta
populatia activa care este formata din ceea ce ramane dupa ce din populatia adulta se scad
adultii inapti de munca
populatia activa disponibila toate persoanele care raman dupa ce din populatia activa se elimina
persoanele casnice, elevii si studentii si cei care satisfac stagiul militar obligatoriu.
Populatia ocupata care se determina scazand din populatia activa disponibila numarul
somerilor
Populatia ocupata salarizata este cea care rezulta eliminand din populatia ocupata ce toti cei ce
lucreaza in gospodariile si unitatile proprii.
Latura calitativa a muncii este pusa in valoare de nivelul de pregatire profesionala si de volumul
cunostintelor generale, tehnico-stiintifice. Durata muncii exprimata prin numarul saptamanal de
ore de munca.In tara noastra se lucreaza 40 de ore pe saptamana.
Caliatea muncii este conditia fundamentala a ridicari eficientei muncii (direct sau indirect) si din
aceasta cauza trebuie urmarite urmatoarele directii :
cresterea nivelului general de educatie si de pregatire profesionala a resurselor de munca,
promovarea unui sitstem eficient de motivare a lucrarilor asigurarea unui nivel ridicat de
sanatate a populatiei asigurarea unei calitati ridicate pentru ceilalti factori de productie.

PAMANTUL (NATURA)
Factorul pamant reprezinta totalitatea resurselor naturale (suprafetele agricole,padurile,
apele,aerul, resursele productive) pe care oamenii le pot utiliza, adopta si transforma conform
intereselor lor de consum.

CAPITALUL
Capitalul ca factor de productie este definit prin totalitatea bunurilor economice produse
eterogene si reproductibile utilizate in productie si /sau distributia si comercializarea de bunuri si
servicii. Cu alte cuvinte, capitalul este constituit din stocul de active fizice (cladiri, utilaje,
masini).

Notiunea de eficienta economica

Eficienta are un caracter complex. Ea trebuie analizata din punct de vedere
economic si social; la nivel microeconomic si macroeconomic; static si dinamic; pe
ramuri ale economiei nationale. Indiferent de modul de exprimare si de nivelul analizei,
eficienta trebuie sa asigure orientarea proiectelor spre domeniile prioritare ale economiei
nationale, spre atingerea obiectivelor prevazute in strategia de dezvoltare durabila,
economico-sociala a tarii.

Termenii de eficienta, si eficacitate nu sunt noi, ei fiind folositi inca din

antichitate. Ambele cuvinte provin din latina: eficienta deriva din efficere = a efectua, iar
eficacitatea dinefficas-efficacis = care are efecte dorite.
In domeniul economic, referiri la eficienta pot fi intalnite la mari ganditori ai secolului
trecut, cum sunt Adam Smith sau Karl Marx .

Conceptul de eficienta a cunoscut o larga raspandire in secolul nostru. In

prezent, el are o aplicabilitate generala laaplicarea deciziilor, in orice tara,
indiferent de oranduirea sa sociala.

Eficienta economica se contureaza deci in urma compararii efectelor unei actiuni

(cum ar fi veniturile), cu eforturile necesare producerii ei (cum ar fi cheltuielile).
Se formuleaza si o alta definitie, astfel: categoria economica deeficienta exprima
relatia de cauzalitate intre efectele rezultate din desfasurarea unei activitati si
efortul ocazionat de acesta.
 Se poate spune ca eficienta economica este strans
legata de procesul de folosire a resurselor in economie, iar trasatura sa
esentiala este raportul de cauzalitate efort/efect.

In esenta, prin eficienta economica a investitiilor trebuie sa se inteleaga

faptul ca prin consumarea unor fonduri de investitii se impune obtinerea de
rezultate maxime.

Se desprinde astfel ideea ca eficienta economica reprezinta interactiunea ce se

stabileste intre cantitatea si calitatea resurselor si volumul si structura rezultatelor
obtinute in urma consumului de resurse.

„In expresie matematica, eficienta economica se exprima sub forma

raportului intre marimea efectelor si a eforturilor sau intre marimea eforturilor si a
efectelor.

Cele doua comparatii pot fii exprimate astfel: e = E / ε, sau e = ε / E,

unde e reprezinta eficienta economica, E efectele (rezultatele) obtinute, ε
eforturile depuse (resursele consumate).

Orice activitate umana, cu precadere activitatea economica,

urmareste maximizarea eficientei. Acest obiectiv poate fi indeplinit in doua
forme:

a) cand se urmareste obtinerea unui anumit efect cu un efort minim. In

consecinta formula de maximizare a eficientei este: MAX e = E / εmin
b) cand se urmareste obtinerea unui maxim de efect cu un anumit efort.
Formula de maximizare este: MAX e = Emax / ε
c) Prima relatie trebuie sa guverneze orice activitate economica. A doua
relatie se aplica atunci cand volumul de resurse este limitat in special cand
se incepe o activitate, cand nu se dispune de suficiente resurse pentru a
achizitiona cei mai buni factori de productie, dar pe masura ce se creeaza
resurse, se trece la o crestere calitativa.

Asadar, eficienta economica inseamna obtinerea unor efecte

economice utile, in conditiile cheltuirii intr-un mod rational si economicos a
unor resurse materiale, umane, financiare, folosindu-se pentru aceasta metode
stiintifice de organizare a activitatii.

Practica economica a demonstrat ca nu este posibil sa se inregistreze

efecte maxime depunand eforturi minime (este imposibil sa obtii o productie
de calitate, un profit ridicat si o cifra de afaceri maxima cu cheltuieli
salariale si materiale minime).”