Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2007
CUPRINS
3
1. Lucrarea Nr. 1 - Aparatura ce intră în componenţa sistemelor de acţionare
hidrostatică şi simbolizarea ei................3
2. Lucrarea Nr. 2 - Pompe cu roţi dinţate................................................10
3. Lucrarea Nr. 3 – Pompe şi motoare cu palete.....................................14
4. Lucrarea Nr. 4 – Pompe şi motoare cu pistonaşe axiale.....................20
5. Lucrarea Nr. 5 – Analiza constructiv-funcţională şi calculul cilindrilor
hidraulici.................................................................23
6. Lucrarea Nr. 6 – Analiza constructiv-funcţională a distribuitoarelor cu
sertar.......................................................................29
7 Lucrarea Nr. 7 – Analiza constructiv-funcţională a aparaturii pentru reglarea
presiunii..................................................34
8 Lucrarea NR. 8 – Analiza constructiv-funcţională a aparaturii pentru reglarea
debitului……………...……...................38
9 Lucrarea NR. 9 – Elemente de înmagazinare a energiei hidrostatice
Acumulatoare.......................................................43
10 Lucrarea NR. 10 – Elemente pentru pregătirea aerului condiţionat...46
11 Lucrarea NR.11 – Scheme de acţionare cu un singur cilindru pneumatic cu
comandă directă………………53
12 Lucrarea NR. 12 – Scheme pneumatice funcţionale………..………58
13 Lucrarea NR. 13 – Scheme de acţionare cu un singur cilindru pneumatic cu
comandă indirectă…………….63
LUCRAREA NR. 1
4
1.1. Obiectivul lucrării
Lucrarea prezintă cele mai reprezentative elemente care intră în componenţa
sistemelor de acţionare hidrostatică, rolul acestora, precum şi modul de simbolizare
a lor prin semne convenţionale.
Lucrarea urmăreşte să permită studenţilor înţelegerea şi interpretarea
schemelor de acţionare hidrostatică.
5
Figura 1.1. Sistemul de acţionare hidrostatică
6
Tabelul 1.1.
Pompe şi motoare rotative Pompe Motoare Pompe şi motoare
Cu debit constant, nereversibile
Tabelul 1.2.
Cilindri hidraulici Simbolizare în schemă
Cu simplă acţiune, cu piston şi tijă unilaterală
7
numărul căilor hidraulice racordate la distribuitor iar la numitor, numărul fazelor
de lucru pe care le poate realiza distribuitorul. Astfel că 4/3 înseamnă că
distribuitorul are 4 căi de racordare şi 3 faze de lucru.
În tabelul 1.3 este indicată simbolizarea distribuitoarelor.
Tabelul 1.3.
Sertăraşe distribuitoare Simbolizare în schemă
Cu trei căi şi două poziţii de lucru
8
Tabelul 1.4.
Felul comenzii Simbolul
Manuală
cu arc
Hidraulică
Pneumatică
Electromagnetică
9
Supapă de deversare (de descărcare)
Tabelul 1.7.
Echipamentul de reglare a debitului Simbolizare în schemă
Rezistenţă hidraulică fixă
Rezistenţă reglabilă (drosel) de traseu
Drosel de panou în paralel cu o supapă de sens unic
Tabelul 1.8.
Conducte Simbolizarea
Conductă de lucru
Conductă de pilotare
Intersecţie de conducte cu racordare între ele
Intersecţie de conducte fără racordare
10
energie hidrostatică. Acestea se montează pe o derivaţie a conductei de refulare a
pompei. Scopul acumulatoarelor hidraulice este de a prelua volume de lichid sub
presiune şi de a le restitui ori de câte ori este necesar.
Rezervorul (tancul) are rolul de a furniza agentul motor schemei
hidrostatice precum şi de a limita temperaturile de funcţionare ale acesteia.
Simbolizarea acestor elemente este redată în tabelul 1.9.
Tabelul 1.9.
Filtru Acumulator Rezervor (tanc)
Tabelul 1.10.
Manometru Debitmetru Termometru
11
Figura 1.2. Schema hidraulică a ciclului de lucru avans rapid – avans lent –
retragere rapidă
LUCRAREA NR. 2
12
Cele mai răspândite sunt pompele cu două roţi dinţate (figura 2.1.), cu
dantură exterioară.
13
Pentru calculul aproximativ al momentului de antrenare al pompei se ia în
considerare volumul de agent transportat la o rotaţie:
V=2⋅ V1
(4)
Iar momentul de antrenare va fi:
p ⋅V
M a = 10 −4 [Nm] (5)
2 ⋅π
în care: p – presiunea de lucru [bari];
V – volumul [mm3]
14
30 ⋅ Pi
Ma=103⋅ π ⋅ n [Nmm]
i
(6)
unde: Pi – puterea la arborele motorului electric [W]
ni –turaţia la arborele motorului electric la mersul în sarcină [rot/min]
Considerând randamentul pompei ηp = 0,9 se va determina puterea la ieşirea
din pompă:
Pe =Pi⋅ ηP [W]
(7)
Se vor măsura dimensiunile roţilor dinţate ale pompei: diametrul exterior al
roţii conducătoare (Da1); numărul de dinţi a roţii conducătoare (z1); lăţimea roţii (l).
Se va stabili şi standardiza modulul roţilor, ţinând seama că:
Da1
m= [mm] (8)
z1 + 2
Conform STAS 822-82 modulul poate fi: 1; 1,125; 1,25; 1,375; 1,5; 1,75; 2;
2,25; 2,5; 2,75; 3; 3,5; 4 [mm] ş.a.
Se vor calcula debitele furnizate de pompă în condiţiile antrenării ei cu cele
trei motoare alese, cu relaţia:
Q=2⋅ 10-6⋅ π ⋅ m2⋅ z1⋅ l⋅ ni [l/min]
(9)
Făcând echilibrul puterilor la intrarea şi ieşirea din pompă:
π ⋅ ni p ⋅ Q
Ma = (10)
30 ηp
Presiunea fluidului la ieşirea din pompă va fi:
π ⋅n ⋅M P
p= 30 ⋅ Q η P = Qi ηP ⋅ 612
i a
[bari]
(11)
Pentru cele trei motoare alese (cu turaţii diferite), având acelaşi diametru cu
al pompei se va completa următorul tabel:
15
LUCRAREA NR. 3
16
Se va urmări: cunoaşterea constructivă a acestor pompe şi motoare; calculul
debitului şi a turaţiei ce se pot realiza în diverse condiţii, în funcţie de parametri lor
geometrici; modul de montare în instalaţie.
17
Menţinerea paletelor în contact cu statorul se asigură prin arcuri sau cu
presiune de ulei introdus în spaţiul de sub palete: camerele a1 şi a2 primesc ulei sub
presiune, iar camerele b1 şi b2 sunt cuplate la rezervor. Camerele sunt plasate în
flanşele frontale ale pompei şi comunică cu spaţiile de sub palete. La motoare este
invers, camerele a1 şi a2 au comunicaţie cu rezervorul.
Debitul refulat de pompa cu dublă acţiune:
Q=2⋅ l(r1-r2)[ π (r1+r2)–b⋅ z/cos α ]⋅ n
(1)
unde: r1 şi r2 - sunt cele două raze (minimă şi maximă) ale alezajului oval;
l – lăţimea paletei;
b – grosimea paletei;
z – numărul de palete;
α - unghiul de înclinare a paletei (Figura 3.2);
n – turaţia primită de la motorul electric.
18
Figura 3.3.Pompe cu palete cu debit variabil
Paletele sunt menţinute în contact cu statorul prin ghidare forţată sau fiind
împinse cu arcuri plasate sub palete. Ghidarea se asigură cu cepuri laterale, care
culisează în flanşele laterale. Camerele de sub palete, din rotor, au comunicaţie cu
spaţiul dintre rotor şi stator pentru evitarea depresiunii la aspiraţie, sau comprimării
uleiului la refulare. Recircularea uleiului de sub palete se poate asigura prin
practicarea în capacul pompei a unor camere care fac legătura între spaţiul de sub
paletă şi spaţiul dintre rotor şi stator.
Debitul unei pompe cu palete cu debit variabil are expresia:
Q=2( π ⋅ D–b⋅ z)⋅ l⋅ n⋅ e
(3)
unde: D – diametrul interior al alezajului statorului;
b – grosimea paletei;
l – lăţimea paletei;
z – numărul de palete;
e – excentricitatea;
n – turaţia primită de la motorul electric.
Aceste pompe se folosesc, în general, pentru debite mari şi presiuni relativ
mici, parametrii lor caracteristici fiind:
Q = (150…1500) [l/min];
p = (50…70) [daN/cm2]
n = (500…1500) [rot/min];
P = (2…50) [kW].
19
La funcţionarea ca motor, turaţia motorului poate fi reglată, pentru un debit
constant de alimentare, prin varierea excentricităţii e. Turaţia motorului este dată
de expresia:
Q
n= 2(π ⋅ D − b ⋅ z ) ⋅ l ⋅ e (4)
unde: Q – debitul administrat motorului; celelalte notaţii rămânând ca la relaţia (3).
Pompele cu debit variabil pot beneficia de o serie de calităţi şi performanţe
deosebite în condiţiile când sunt construite cu regulatoare de putere.
Pompele cu palete cu regulator de putere au scopul de a acorda debitul
refulat de pompă cu presiunea din sistem. Astfel, când în sistemul hidraulic nu mai
este necesar a se furniza debit de ulei (la capetele de cursă ale motoarelor de
acţionare, în fazele ciclului de lucru fără deplasare etc.) datorită creşterii presiunii
în regulator se comandă reducerea debitului pompei aproape de valoarea zero.
Pompele cu palete cu debit variabil prevăzute cu regulator de putere au
următoarele avantaje principale:
- se îmbunătăţeşte bilanţul energetic al sistemului de acţionare prin
acordarea automată a debitului refulat la necesităţile reale ale consumatorului;
- se micşorează temperatura uleiului ca urmare a reducerii debitului
vehiculat;
- se simplifică sistemul de protecţie al schemei hidraulice, prin supapa de
presiune trecând un debit mai mic;
- capacitatea rezervorului de ulei poate fi micşorată, reducându-se
cantitatea medie de ulei vehiculată.
Pompele cu regulator de putere se construiesc în două variante: folosind
deplasarea cu arc a statorului sau folosind deplasarea hidraulică a statorului.
Pompa cu regulator folosind deplasarea cu arc a statorului (figura 3.4.) are
statorul (4) format dintr-un inel deplasabil iar camera de refulare dispusă asimetric
în raport cu axa pompei. Forţa rezultantă F a presiunii din dreptul camerei de
refulare se descompune în componentele F1 şi F2 . Forţa F2 este preluată de
reazimele fixe ale arborelui rotorului iar forţa F1 presează statorul deplasabil asupra
resortului (2). Când forţa F1 depăşeşte forţa de pretensionare a resortului, atunci
statorul este deplasat, reducându-se excentricitatea e. Şurubul (1) reglează forţa de
pretensionare a resortului (2), reglând astfel presiunea la care are loc reducerea
excentricităţii.
În repaos, când pompa nu refulează ulei, arcul (2) deplasează statorul la
excentricitatea reglată iniţial prin şurubul (3).
20
Figura 3.4.Pompa cu palete cu regulator de putere folosind
deplasarea cu arc a statorului
21
Pentru cele trei motoare de antrenare alese (cu turaţii diferite), având acelaşi
diametru cu al pompei se va completa următorul tabel:
22
LUCRAREA NR. 4
23
Figura 4.2. Construcţia unei pompe cu pistonaşe axiale
cu bloc înclinat şi debit constant
24
1.3. Desfăşurarea lucrării
În cadrul lucrării vor fi demontate, studiate şi relevate pompe cu pistonaşe
axiale. După efectuarea măsurării dimensiunilor elementelor componente vor fi
calculate debitele cu relaţiile prezentate anterior (1 sau 2).
Volumul de ulei refulat la o rotaţie a blocului va fi:
V=h·z· π ·d2/4[mm3]
(3)
Iar debitul se va calcula în cazul acţionării cu motoare având turaţia la
mersul în gol de 3000 rot/min.
Q=10-6·h·z·n· π ·d2/4 [l/min]
Adoptând pentru presiune valori de 500, 600 şi 700 bari, se va calcula
momentul de antrenare al pompei cu relaţia:
p ⋅V
Ma=10 -4 2 ⋅π [Nm]
(4)
unde: p- presiunea [bar] ;
V- volumul [mm3].
Puterea necesară pentru dezvoltarea presiunii p se va calcula cu relaţia:
p.Q
P= 612 ⋅η [KW] (5)
Se consideră randamentul η=0,9.
Cu rezultatele obţinute se va completa tabelul de mai jos:
Mărimi caracteristice
Volumul de ulei refulat la o rotaţie [mm]
Debitul [l/min]
Valoarea presiunii [bari] 500 600 700
Momentul de antrenare a pompei [Nm]
Puterea necesară pentru dezvoltarea presiunii P [KW]
Motorul electric de antrenare a pompei
Turaţia motorului la mers în sarcină
25
LUCRAREA NR. 5
26
Figura 5.1. Tipuri de cilindri hidraulici
27
-articulaţii pe corpul motorului (figura 5.2. d).
28
Figura 5.3. Soluţii de instalare hidraulică a cilindrilor de forţă
a. Cilindrul alimentat de la pompă printr-un distribuitor cu două poziţii (figura
5.3. a). Soluţia nu permite pistonului să staţioneze decât la capătul de cursă, în
poziţiile extreme.
b. Cilindrul este alimentat de la pompă printr-un distribuitor cu trei
poziţii (figura 5.3. b). Soluţia permite blocarea pistonului în orice poziţie, pe toată
lungimea cursei.
c. Cilindrul este alimentat de la pompă printr-un distribuitor cu trei
poziţii şi două supape antişoc (4 şi 5), figura 5.3. c. Supapele montate între
camerele cilindrului evită crearea suprapresiunii în conductele de legătură dintre
distribuitor şi cilindru. Suprapresiunea se poate datora unor forţe externe care
continuă să acţioneze în momentul opririi bruşte a pistonului. La depăşirea
presiunii într-una din camerele cilindrului, supapa se deschide spre cealaltă
cameră, în care există tendinţa inversă, de vidare.
d. Pistonul cilindrului poate fi deplasat mecanic (figura 5.3. d), într-un
sens sau altul, prin intermediul tijei, în momentul când distribuitorul (7) este în
poziţie mediană. În această poziţie, ambele camere ale cilindrului comunică cu
rezervorul.
29
e. Soluţia permite mărirea vitezei pistonului prin recircularea
lichidului de la camera mică a cilindrului spre camera mare, lucru posibil datorită
distribuitorului (8) cu patru poziţii (figura 5.3. e).
2. Alimentarea mai multor cilindri de la o singură pompă (figura 5.4.) cu
mai multe variante:
30
Figura 5.5. Schema hidraulică
31
Figura 5.6. Cilindru hidraulic cu dublu efect
(3)
în care:ηv - este randamentul volumetric:
ηv =0,9
Puterea hidraulică de intrare în motor:
p.Q
Pm= 612 [KW]
(4)
unde: p [bari] ; Q [l/min].
Timpul necesar pentru parcurgerea cursei c:
c c
ti= v [min] sau tt= v [min]
i t
LUCRAREA NR.6
32
1.1. Obiectivul lucrării
Sertăraşele distribuitoare sunt cele mai răspândite elemente de distribuţie din
sistemul de acţionare hidrostatic deoarece, pot fi folosite pentru game largi de
debite şi presiuni, permit frecvenţe ridicate de comutare, asigură o multitudine de
funcţii de comandă, au formă constructivă şi tehnologică simplă.
Din acest motiv, lucrarea îşi propune să prezinte în detaliu această aparatură
precum şi principalele probleme ce apar la proiectarea şi la execuţia lor.
33
Figura 6.1. Sertăraş distribuitor pentru inversarea sensului de mişcare
34
Figura 6.2. Poziţii de comutare la distribuitoarele cu sertar
35
Figura 6.4. Comanda pneumatică
36
1.3. Desfăşurarea lucrării
Vor fi analizate constructiv şi funcţional mai multe tipuri de distribuitoare
pilotate şi nepilotate. În conformitate cu cataloagele tehnice pentru aparatura
hidraulică de distribuţie, se va urmări sistemul de simbolizare şi de codificare
pentru trei dintre tipurile de distribuitoare cu sertar analizate.
Vor fi evidenţiate traseele agentului hidraulic în funcţie de cele trei poziţii
ale distribuitoarelor analizate.
Se va realiza montajul din figura 6.7. şi se va descrie rolul celor două
sertăraşe în diversele lor poziţii.
37
LUCRAREA NR. 7
38
Supape de siguranţă, funcţionează în general normal închise şi se montează
în paralel cu o pompă cu debit variabil (figura 7.2). În acest caz, pompa va
administra un debit corespunzător necesităţilor motorului hidraulic, dar când
motorul ajunge la capăt de cursă sau intră în suprasarcină, depăşindu-se în sistem
presiunea nominală, supapa de siguranţă SS se deschide şi deversează la tanc tot
debitul pompei.
Din punctul de vedere al comenzii, supapele de presiune se clasifică în:
- Supape cu comandă directă;
- Supape cu comandă pilotată.
Din punct de vedere constructiv, supapele de presiune se realizează în
următoarele variante:
supape cu bilă;
- supape cu taler;
- supape cu plunjer.
Supapele de cuplare – decuplare sunt subordonate unui circuit hidraulic în
care, atunci când se atinge presiunea impusă, se comandă alimentarea unui alt
circuit hidraulic.
Supapele de reducere a presiunii au drept scop reducerea presiunii la o
valoare mai mică decât cea din sistem şi menţinerea ei constantă indiferent de
fluctuaţia presiunii principale.
Constructiv, în componenţa supapelor de presiune (figura 7.3.) există trei
elemente importante: corpul supapei (1), elementul de închidere (2) care poate fi de
tip bilă, taler sau plunjer şi elementul elastic (3) prevăzut sau nu cu mecanism de
reglare a forţei (4).
39
La supapele normal închise (figura 7.3. a), elementul de închidere obturează
complet trecerea de la un orificiu la altul, fiind apăsat pe scaunul din corp de către
un element elastic. La supapele normal deschise (figura 7.3. b), există constructiv
fanta h0 care permite scurgerea unui anumit debit de ulei de la un orificiu al
supapei la celălalt. Această fantă se poate modifica la valoarea h, în funcţie de
nivelul presiunii controlat de supapă. Diversitatea soluţiilor constructive ale
supapelor derivă din preocuparea producătorilor de a realiza cele mai avantajoase
variante privind asigurarea funcţiilor, a siguranţei în exploatare, a manevrabilităţii
comode şi a îmbunătăţirii tehnicilor de racordare.
În figura 7.4, este reprezentată o supapă de presiune normal închisă, cu pilot
de comandă. Canalul Cx al acestei supape poate fi obturat, caz în care pilotarea se
realizează prin comandă internă sau poate fi conectat la un circuit de comandă
externă, caz în care diuza (5) se înlocuieşte cu un dop filetat. În cazul pilotării prin
comandă internă, la un anumit nivel al presiunii se deschide supapa conică a
pilotului (9), scade presiunea deasupra plunjerului (3) şi schimbându-se echilibrul
forţelor pe cele două feţe ale sale el este împins în sus, realizându-se legătura
direcă P-T.
40
Fig.7.5. Soluţii de instalare în schemă a supapelor
41
LUCRAREA NR. 8
42
Drosele de traseu (figura 8.1) care se montează direct pe conductele
schemei hidraulice şi pot fi cu sau fără supapă de sens. Modificarea fantei de
trecere a agentului (b), se realizează prin înşurubarea manşonului (2) pe corpul
droselului (1). În interiorul corpului este prevăzută supapa (3), presată pe scaunul
ei de către resortul (5).
43
Droselele prezentate au dezavantajul că nu menţin constantă viteza sau
turaţia organului de lucru antrenat. Ele se folosesc doar când rezistenţa opusă
organului de lucru este constantă sau dacă modificarea vitezei sau turaţiei cu
sarcina variabilă nu are o importanţă deosebită. Îmbunătăţirea stabilităţii vitezei
motoarelor hidraulice alimentate cu pompe cu debit constant se realizează cu
ajutorul regulatoarelor de debit (de viteză).
Construcţia regulatoarelor se realizează dacă la un drosel simplu se ataşează
o supapă compensatoare (figura 8.3.)
44
Schemele de instalare a droselelor pentru reglarea vitezei sau turaţiei
motoarelor hidraulice sunt prevăzute în figura 8.4.
45
cazul prezentat în figura 8.4.a, se asigură menţinerea aproximativ
constantă a debitului util la variaţia sarcinii S pozitivă;
e. Regulator de debit cu două căi montat pe conducta de evacuare din
motor - deşi cu randament energetic mai slab decât în cazul precedent
(sistem mai solicitat, debitul q trecând prin supapa de siguranţă), este
recomandat la sarcini pozitive cât şi la sarcini negative.
f. Regulator mixt - îmbină calităţile regulatoarelor prezentate în
figurile 8.4. d şi 8.4. e, punând însă probleme dificile de natură
constructivă.
Tabelul 1
Nr. crt. p1 [bar] p2 [bar] Δpdr [bar] Qdr [l/min]
1
2
46
3
4
LUCRAREA NR. 9
47
Figura 9.1.Acumulator cu greutăţi: Figura 9.2.Acumulator cu arc:
1-greutăţi; 2-pistonaşe; 3-cilindru. 1-capac; 2-arc; 3-corp; 4-piston
48
Figura 9. 5.Acumulator cu burduf
1-burduf; 2-corp; 3-element de protecţie; 4-racord; 6-supapă.
49
Figura 9.6. Schema de alimentare a trei motoare hidraulice liniare
Vx= 4 ∑ 1 i i ∑( D1 − d j ) s j N j ] − Q p t c
+ 2 2
[ D s N
i =1 j =1
(4)
unde: Di,j - diametrul cilindrului oarecare [dm];
dj - diametrul tijei motoarelor diferenţiale [dm];
si,j – cursa motoarelor [dm];
Ni,j - numărul de curse pe ciclu;
Qp – debitul pompei [l/min];
tc – durata ciclului [min].
Volumul total al acumulatorului va fi dat de relaţia:
Vt =1,133·V1 [litri] (5)
50
LUCRAREA NR.10
51
- curăţirea de impurităţi mecanice şi de umezeală - în acest scop
se folosesc filtrele de aer;
- îmbogăţirea fluxului de aer cu o anumită cantitate de ulei
pulverizată în toată masa sa – în acest scop se folosesc ungătoarele de aer;
- reglarea presiunii aerului şi menţinerea la o valoare constantă
a ei – în acest scop se folosesc regulatoarele de presiune.
Lucrarea are şi scopul de a obişnui studenţii cu alegerea şi codul de comandă
pentru elementele necesare preparării aerului.
52
Figura 10.1. Staţie de preparare a aerului comprimat
53
De obicei constructorii de elemente pneumatice furnizează caracteristica de
debit pentru dimensionarea corectă a filtrelor (figura 10.3).
54
ansamblului de comparare, regulatorelor de presiune li se mai spune şi balanţe de
presiune.
55
Cu toate acestea, sunt instalaţii care necesită lubrifierea aerului deoarece au
componente ce nu pot fi unse pe viaţă.
Toate ungătoarele se bazează pe acelaşi principiu de funcţionare, şi anume:
creerea unei căderi de presiune prin trecerea curentului de aer, ce urmează a fi
îmbogăţit în ulei, printr-o porţiune de diametru mai mic (figura 10.5).
56
ceaţă în perna de aer aflată deasupra uleiului din pahar. Particulele mai mari de ulei
se precipită datorită destinderii şi numai aerul cu microparticule este antrenat în
jetul de aer ce provine din circuitul principal spre orificiul de ieşire E.
Prin manevrarea droselului (4), aflat în corpul (9), se reglează presiunea în
rezervorul secundar aflat sub capacul (7), care are efect asupra debitului de ulei. La
închiderea droselului (4), debitul de ulei este la maxim, iar la deschiderea
completă, debitul este nul.
Pentru o bună funcţionare a ungătoarelor se recomandă ca: ungătoarele să
funcţioneze în poziţie verticală; nivelul de instalare să fie superior elementelor pe
care le deserveşte; locul de montaj să fie vizibil şi uşor accesibil în vederea
umplerii cu ulei şi a efectuării reglajelor; trebuie ca la montaj să fie respectat
sensul de curgere indicat de fabricant.
LUCRAREA NR.11
57
La realizarea unei instalaţii de automatizare cu acţionare pneumatică, o
primă etapă constă în întocmirea unei scheme de principiu care să redea în mod
clar succesiunea operaţiilor şi fazelor care compun ciclul de funcţionare. Se
stabilesc condiţiile de pornire şi oprire, condiţiile de oprire în caz de avarie,
precum şi alte condiţii specifice ciclului de lucru (temporizări, semnalizare optică
sau sonoră, posibilităţi de reglaj a unor parametri etc.). Pe această bază se trece la
realizarea schemei funcţionale, în care sunt reprezentate cu ajutorul simbolurilor
toate elementele care compun schema, precum şi conexiunile dintre acestea, fără a
se ţine seama de amplasamentul real al acestor elemente.
În general, orice problemă de acţionare, simplă sau complexă, poate fi
soluţionată în mai multe moduri. Schema optimă este aceea care îndeplineşte toate
condiţiile funcţionale impuse şi este alcătuită dintr-un număr minim de elemente.
Acţionările cu un singur motor pneumatic sunt utilizate frecvent pentru
automatizarea unor operaţii de prindere şi alimentare cu piese, pentru deplasarea
unor organe de lucru sau scule, precum şi la dispozitivele de prehensiune ale
manipulatoarelor şi roboţilor industriali.
Lucrarea îşi propune să obişnuiască studenţii cu întocmirea schemelor
funcţionale de acţionare pneumatică, în cazul când acestea se realizează cu un
singur cilindru pneumatic. Prin realizarea practică şi studierea unor scheme
reprezentative şi module funcţionale tip se urmăreşte să se însuşească metodologia,
regulile de reprezentare şi principiile generale ce stau la baza realizării acestor
scheme.
58
DC1, DC2... - drosele de cale;
m1, m2... - comenzi manuale;
x - semnale de intrare produse de senzori de cursă.
Poziţionarea elementelor în schemele pneumatice se poate realiza în două
moduri:
a) Dispunerea topografică - elementele sunt poziţionate în schemă astfel
încât să sugereze dispunerea reală în instalaţie. Această dispunere se foloseşte în
cazul schemelor simple, cu număr redus de elemente, la care circuitele pot fi
urmărite uşor;
b) Dispunerea pe nivele – elementele sunt grupate pe nivele astfel încât
fluxul energetic şi informaţional să meargă de la partea inferioară a schemei către
partea superioară, iar secvenţele (fazele) ciclului de funcţionare să se deruleze de la
stânga la dreapta (figura 11.1). Nivelul superior este nivelul de „putere”
(subsistemul de acţionare) şi cuprinde motoarele pneumatice, distribuitoarele
principale şi elementele de reglare a vitezelor (drosele). Motorul din stânga
efectuează prima cursă activă a ciclului, iar cel din dreapta ultima fază. Nivelul
inferior cuprinde elementele de intrare (butoane, sesizore de cursă etc.). Între
aceste două nivele sunt amplasate pe nivelul „logic” elemente logice (SI, SAU etc.)
şi distribuitoare auxiliare care materializează diferite funcţii logice.
59
Pentru oprirea pistonului motorului pneumatic liniar în poziţii
intermediare pe cursă este necesar ca distribuitorul principal să aibă trei poziţii de
lucru (4/3 sau 5/3), iar în poziţia centrală toate orificiile să fie închise (centru
închis).
Reglarea vitezelor de deplasare se realizează cu ajutorul rezistenţelor
reglabile, denumite şi drosele, care permit modificarea locală a secţiunii de curgere
a aerului. La amplasarea acestora în scheme trebuie avute în vedere următoarele
reguli:
- Pentru fiecare viteză reglată este necesar un drosel care se
conectează în schemă astfel încât să nu influenţeze şi alte viteze;
- Se recomandă ca reglarea vitezelor să se realizeze prin
controlul debitului de evacuare şi numai dacă acest lucru nu este posibil, prin
controlul debitului de admisie în motor. Controlul debitului de evacuare permite o
regla-re mai stabilă a vitezei, dar această soluţie conduce la creşterea
contrapresiunii în camera de evacuare a motorului şi în consecinţă la diminuarea
forţei utile.
60
Figura 11.2. Cilindru cu simplă acţiune şi revenire cu arc
61
În cazul schemei din figura 11.2 viteza pe cursa activă v1 este reglată prin
controlul debitului admis, iar viteza de revenire v0 poate fi reglată, prin controlul
debitului evacuat din motor.
În schema din figura 11.3 distribuitorul principal de tip 4/2 impune pentru
reglajul vitezelor folosirea droselelor de cale, montate pe circuitele dintre motor şi
distribuitor.
În schema din figura 11.4 pistonul poate fi oprit în poziţii intermediare ale
cursei deoarece distribuitorul care deserveşte motorul este de tipul 5/3 cu centru
închis. Reglarea vitezei în ambele sensuri se realizează cu drosele simple montate
pe orificiile de atmosferă ale distribuitorului. Pistonul poate fi oprit în poziţii
intermediare pe cursă. Dacă distanţa dintre cilindru şi distribuitor este relativ mare,
este totuşi de preferat ca pentru reglarea vitezelor să fie utilizate drosele de cale
montate ca în figura 11.3.
Se vor realiza schemele menţionate mai sus cu aparatura existentă în laborator
şi se va urmări funcţionarea instalaţiei.
62
LUCRAREA NR. 12
63
Aplicarea acestei scheme se utilizează când acţionarea MPL se comandă
dintr-un loc fix de muncă sau din alte puncte disparate în jurul maşinii. De
exemplu o uşă de la un garaj poate fi comandată local cu mâna sau poate fi
comandată de la distanţă călcând cu piciorul sau cu un vehicul peste un prag de
comandă.
c) Funcţia NU (figura 12.3) se aplică în cazul întreruperii unei acţiuni.
Cilindrul MPL la capătul cursei NU va mai fi alimentat deoarece limitatorul de
cursă montat pe tijă acţionează asupra distribuitorului D2, care la rândul său va
comanda schimbarea poziţiei lui D1, astfel că MPL nu va mai fi alimentat. Această
funcţie se aplică în toate cazurile de oprire automată a unei acţiuni la un anumit
moment, de exemplu în scopul evitării unei avarii la apariţia unei presiuni sau a
unei temperaturi peste limitele admise.
64
poate păstra (MEMORA) o comandă. Funcţionarea circuitului începe prin
comanda mecanică a distribuitorului D2. Aerul comprimat trece prin D2, supapa de
sens SS şi umple rezervorul R. Când presiunea aerului a crescut peste presiunea
din distribuitorul D1 se produce comutarea lui D1 şi alimentarea cu aer a MPL.
După oprirea comenzii lui D2, droselul Dr permite temporizarea evacuării aerului în
atmosferă din rezervorul R, iar în momentul când presiunea a scăzut sub presiunea
aerului din distribuitorul D1, acest distribuitor îşi pierde comanda (MEMORIA) şi
întrerupe alimentarea cilindrului MPL. Această funcţie are multiple aplicaţii, de
exemplu: o piesă apucată de mâna unui robot nu poate fi prelucrată atât timp cât ea
nu este suficient de bine strânsă, atât timp cât instalaţia nu MEMOREAZA un efect
de presiune datorat strângerii pneumatice a piesei.
f) Funcţia Interblocare
Unele operaţii sau procese tehnologice INTERZIC categoric efectuarea
simultană a două sau mai multe operaţii. De exemplu: este interzisă efectuarea
operaţiei de desfacere a unei piese în timpul operaţiei de prelucrare a acesteia.
Operatorul poate greşi şi uita să respecte această condiţie. În sprijinul securităţii
omului şi a procesului tehnologic, comanda pentru acţiunea primei operaţii
BLOGHEAZĂ comanda celui de al doilea element de execuţie, de asemenea şi
comanda celui de al doilea element de execuţie BLOCHEAZĂ acţiunea primului
element. Această blocare reciprocă dintre cele două comenzi reprezintă funcţia de
INTERBLOCARE.
În figura 12.6 pentru realizarea funcţiei de INTERBLOCARE sunt două linii
de execuţie A1 şi A2, comandate de comenzile C1 şi C2 prin distribuitoarele D1 şi
D2. În poziţia normală distribuitoarele sunt pregătite pentru primirea comenzii. În
momentul efectuării comenzii C1 aerul comprimat acţionează elementul de
execuţie A1 şi comandă distribuitorul D2, blocând calea comenzii C2 spre
acţionarea A2 (D2 pe poziţia 2). Situaţia este similară şi când se emite, din starea de
repaos, comanda C2 care produce blocarea comenzii C1 spre acţionarea A1 (D1 pe
poziţia 2). Astfel, cele două comenzi C1 şi C2 fiind INTERBLOCATE, schema nu
permite efectuarea unei comenzi în timpul executării celeilalte comenzi.
65
În practică funcţiile descrise anterior sunt combinate între ele în cadrul unei
scheme pneumatice. Schema efectuată trebuie să corespundă funcţionării instalaţiei
pe care o deserveşte.
66
sens unic 8. Distribuitorul 7 MEMOREAZĂ PERMANENT comanda pe care o
transmite distribuitorului 9. Distribuitorul 9 având funcţia de releu amplifică
comanda primită, într-o acţiune de alimentare a cilindrului pneumatic 13 cu aer
comprimat la puterea necesară operaţiei de presare.
Faza IV – Are loc operaţia de presare, în care timp tija cilindrului pneumatic
îşi continuă cursa activă până la limita dinainte stabilită, prin poziţionarea unui
distribuitor limitator de cursă 5.
Faza V – La capătul cursei active, cama tijei cilindrului pneumatic 13,
comandă distribuitorul limitator de cursă 5 şi acesta anulează starea de alimentare
permanentă a distribuitorului 10, care fiind înseriat cu distribuitorul 7 întrerupe
starea de comandă MEMORATĂ PERMANENT de distribuitorul 9. Distribuitorul
9 schimbă sensul de alimentare al cilindrului, urmând să se desfăşoare cursa de
revenire a acestuia, până la poziţia de repaos, stare în care este menţinut de
alimentarea permanentă cu aer comprimat.
Faza VI – Operatorul deschide uşa şi intră în camera matriţei pentru
pregătirea unei noi operaţii. Uşa eliberează comanda distribuitoarelor 3 SAU 4 şi
prin aceasta pune în legătură cu atmosfera conductele de comandă, permiţând
distribuitorului 6 să asigure securitatea operatorului care lucrează la matriţă,
anulându-se astfel orice comandă a cilindrului pneumatic 13, de către alte persoane
din afară.
67
LUCRAREA NR. 13
Figura 13.1. Cilindru cu dublă acţiune cu comandă manuală indirectă prin impulsuri, atât
pentru cursa de avans cât şi pentru cursa de retragere
68
În cazul din figura 13.1, distribuitorul cu memorie (bistabil) DP 5/2
memorează comenzile manuale de tip impuls. Funcţionarea este similară cu cea din
figura 11.3, dar pentru obţinerea cursei de avans este necesar să fie acţionate
simultan butoanele BP1 şi BP2 (condiţie de pornire).
69
Cilindrul din figura 13.3 efectuează un ciclu unic de funcţionare avans-
retragere, pornirea făcându-se prin impuls manual de la butonul m. Semnalul
produs de sesizorul SC1 atinge valoarea necesară comutării distribuitorului DP
după un timp prestabilit prin reglarea secţiunii de umplere a capacităţii C din
cadrul temporizatorului pneumatic de tip R-C.
Pistonul cilindrului din figura 13.4 efectuează cursa de avans cu viteza v1,
reglarea făcându-se prin droselul DC1 şi pe cea de retragere cu viteza v0, reglarea
făcându-se prin droselul DC0. Mişcarea se iniţiază când se acţionează pe pedala
distribuitorului bistabil DB trecându-l pe poziţia START. Ciclurile se repetă
continuu până ce distribuitorul bistabil este trecut pe poziţia STOP când pistonul se
opreşte în poziţia iniţială (retras). Opritorii SC0 şi SC1 limitează cursa pistonului,
ei acţionând prin intermediul distribuitoarelor la care sunt conectaţi.
70
Figura 13.5. Cilindru cu dublă acţiune pentru realizarea ciclului
automat unic, avans rapid AR- avans de lucru AL- retragere rapidă RR
71
Figura 13.6. Schiţa maşinii de ştanţat piese cu acţionare pneumatică
72