Sunteți pe pagina 1din 2

1

“Isus s-a ascuns” (Ioan 8.59)

“Ei au luat deci pietre ca sa arunce în El. Dar Isus s-a ascuns şi a ieşit din
templu, trecînd prin mijlocul lor şi astfel s-a dus.”

Evreii, conform obiceiurilor lor, iuţi la mânie si în a judeca pe alţii, repede luau
pietre şi aruncau în persoana presupusă păcătoasă, fără a o judeca corect, fără a o asculta
şi a-i da dreptul la apărare. Ei se “foloseau” de o lege a lui Moise, care le dădea dreptul să
omoare şi să înlăture răul din mijlocul lor cu ajutorul pietrelor. Pedeapsa devenea o
pedeapsă colectivă, unde nu-şi asuma nimeni concret responsabilitatea, chiar dacaă
victima murea. Chiar şi aşa, acuzatul avea drept la apărare, însă modul acesta de lichidare
nu mai lăsa victima să se apere în instanţă.
În aceste situaţii era mai bine să pleci şi să te ascunzi, pentru că puteai fi omorât
de furia mulţimii setoase de sânge, şi care nu aşteaptă judecata instanţelor lumeşti sau
divine. De multe ori cădeau victime persoane nevinovate, însă nu mai aveau cum să se
apere. Într-o situaţie asemănătoare s-a aflat şi Isus, chiar de mai multe ori, deşi erau doar
nişte discuţii privitoare la Dumnezeu. Spiritele se încingeau şi după afirmaţia lui Isus că
“ mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt”(Ioan 8.57), evreii au luat pietre să arunce in
El, şi tot aici aflăm că “Isus s-a ascuns” (Ioan 8.59).
Pare uimitor că o personalitate ca Isus, fiul lui Dumnezeu, cu armate fizice şi
divine în întreg universul, a trebuit să se ascundă fizic de evrei şi de pietrele lor, “ şi a
ieşit din templu”. Vedem că a fost dat afară din templu de către conaţionali, fraţii de
biserică, de cei ce spuneau că urmează legile lui Moise. În continuarea frazei aflăm şi un
fapt curios, că Isus a ieşit “trecînd prin mijlocul lor şi astfel s-a dus.” Cum a putut Isus să
treacă prin mijlocul lor, printr-un “zid” de oameni furioşi, cu pietre în mână, gata să îl
omoare, fără să fie văzut?
Aici avem un mare secret! Unul dintre lucrurile pe care le-a arătat ucenicilor, a
fost şi “ a se ascunde” ochilor oamenilor, mulţimilor furioase sau curioase. Acest
exemplu îl avem şi la Sodoma, când oamenii din stradă au fost loviţi de orbire de îngerul
care venise să distrugă cetatea. Mai există şi alte locuri în biblie unde proorocii făceau uz
2

de puterea de a deveni invizibili, sau de nerecunoscut. Să nu ne imaginăm că Isus s-ar fi


ascuns după draperie, şi apoi ar fi fugit de frica evreilor nervoşi. Nici nu văd cum ar fi
putut trece dezeci sau sute de oameni, porniţi să îl linşeze cu pietre, fără să fie văzut, mai
ales că avea o ţinută şi haine deosebite, era cunoscut foarte, foarte bine, deoarece el
vorbea des în acel templu, conform obiceiurilor Lui.
Aici avem scris în biblie cu litere oblice: “a ieşit din templu, trecând prin mijlocul
lor”, deci este foarte clar că a trecut printre ei fără a fi văzut sau recunoscut, posibil că a
devenit invizibil sau vizibil, dar imaterial, trecând ca aburul prin aer.
Isus face o afirmaţie: “chair dacă nu mă credeţi pe Mine, credeţi lucrările
acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să credeţi că Tatăl este cu Mine, şi eu în Tatăl.”
(Ioan 10.38) Dacă Isus l-a înviat pe Lazăr după 4 zile, când deja putrezise, ce o fi mai
greu: să devii invizibil, sau să înviezi un mort după 4 zile?
Eu personal cred şi în acestă lucrare personală a lui Isus, prin care putea să se
“ascundă” ochilor lumii, când era nevoie, sau când o dorea , din motive de linişte.
Dacă credem toate lucrurile care s-au scris şi s-au înţeles clar, atunci putem să
credem şi în această lucrare, şi în faptul că Isus putea deveni “invizibil” în fizic, pentru
ochiul uman.Aceasta este şi ea o lucrare pentru care trebuie să “muncim”, să o cerem, şi
dobândira ei arată vibraţia noastră, iubirea noastră şi iubirea lui Dumnezeu pentru
“ucenicii” Săi.
Asemenea puteri nu sunt date decât celui care I s-a “cercetat inima” şi s-a găsit
vrednic de lucrările Domnului.
30.03.2010