Sunteți pe pagina 1din 8

Terapia de cuplu

Terapia de cuplu a cunoscut două modele succesive: mai întâi, terapia comportamentală,
fondată pe principiile de învăţare operantă şi învăţare socială prin observarea modelelor, apoi
modelul cognitiv. Terapia comportamentatlă de cuplu a fost pusă la punct de către Jacobson şi
Margolin (1977) care s-au axat în mod principal pe dezvoltarea competenţelor sociale, a
comunicării pozitive şi capacităţilor de rezolvare a problemelor. Terapia cognitivă de cuplu a fost
dezvoltată de Beck (1988), apoi Datillio şi Padesky (1990) se folosesc de modelul tratamentului
informaţiei şi caută să crească percepţia relaţiilor şi distorsiunilor cognitive, să modifice
gândurile negative automate şi schemele cognitive disfuncţionale şi utilizează multe sarcini
cognitive. Suprapunerea a două metode este importantă şi majoritatea clinicienilor le combină.

Terapia comportamentală de cuplu

Modelul ce va fi prezentat va fi cel a lui Bornstein şi Bornstein (1986). El se fondează pe


studiul factorilor ce influenţează neînţelegerea şi divorţul.

• Factorii sociali şi economici. În mod special creşterea nivelului de viaţă, cultura din jur,
care valorizează narcisismul, şi riscurile economice sunt factori bine cunoscuţi pentru
divorţ.

• Factorii personali. Ei rezultă din aşteptările individuale şi din idealurile romantice.


Astfel, Bornstein şi Bornstein (1986) definesc 12 iluzii romantice despre cuplu întâlnite
în clinică (tabelul 15-3). Putem rezuma aceste iluzii prin concluzia celebrei melodii
„Love Story” : „A iubi înseamnă a nu spune niciodată că suntem dezolaţi”.

Tabelul 15-3.- 12 iluzii romantice despre cuplu.

1. Dragoste este eternă.

2. El/Ea îmi va anticipa gândurile şi dorinţele.

3. El/Ea nu se va supăra niciodată pe mine.

4. El/ea va încerca mereu să îmi facă pe plac.

5. Dragostea înseamnă că nu trebuie să fii niciodată supărat pe partener.

6. Dragostea înseamnă a vrea mereu să fim împreună.


7. Interesele, scopurile şi valorile noastre vor rămâne aceleaşi.

8. Partenerul/a va fi mereu sincer/ă, direct/ă şi deschis/ă.

9. Voi fi mereu respectat/ă, înţeles/easă, indiferent de ceea ce fac.

10. Ar fi teribil dacă el/ea m-ar critica, m-ar face de ruşine sau m-ar desconsidera.

• Factorii relaţionali contribuie la transformarea relaţiei pozitive în relaţie negativă prin


mecanisme deseori subtile de pedeapsă şi ne-comunicare.

 Anumite comportamente devin neplăcute.

 Anumite comportamente sunt pedepsite.

 Reciprocitatea pozitivă face loc unei reciprocităţi negative.

 Comunicare negativă: intenţia pozitivă poate fi interpretată negativ.

• Factorii cognitivi contribuie la anumite postulate frecvente cu privire la viaţa de cuplu, ca


de exemplu:

 Dezacordul este mereu distructiv;

 Trebuie să fim „ghiciţi” de alţii;

 Partenerul/a nu se poate schimba;

 Trebuie atinsă perfecţiunea sexuală;

 Stereotipul de rol sexual primează: femeia şi bărbatul au nevoi relaţionale diferite.

Terapeutul trebuie să aibă încredere în el şi să dezvolte o atitudine umană şi înţelegătoare.


El trebuie să fie capabil să se autodezvăluie, ceea ce permite identificarea folosind soluţia
propriilor dificultăţi ca model. El trebuie să controleze şi să structureze terapia. El este
activ, intervine deseori, utilizând un limbaj clar şi fără ambiguităţi. El stabileşte punţi
între afecte şi comportamente. Relaţia terapeutică pozitivă este la egală distanţă de cei doi
membri ai cuplului. El va utiliza frecvent umorul ca tehnică de decentrare.
PRINCIPII

Mai întâi va fi înfăţişată istoria cuplului apoi va fi prezentat modelul de intevenţie.


Ne putem folosi de următorul plan:

- istoria cuplului

- istoricul „romanului” cuplului

- ce iubiţi la el-ea?

- decadrarea şi recadrarea acuzaţiilor mutuale

- comportamente şi întăriri

- schimbarea celuilalt pornind de la propria schimbare

- a căuta compromisul

- bazele: respect, înţelegere, sensibilitate faţă se celălalt

TEHNICI DE COMUNICARE

Jocul de rol este metoda cea mai des utilizată. Este mai uşor pentru doi terapeuţi
de sexe diferite.

Scopul este de a specifica comportamentele-problemă şi de a face analiza


funcţională şi apoi de a o modifica. Specificarea comportamentului se va efectua prin
intermediul întrebărilor directe după jocul de rol.

1. „Ce aţi simţit?”

2. „Care comportament al partenerului a provocat acest sentiment?”

3. „În ce condiţii a avut loc comportamentul partenerului dumneavoastră?”

- lectura gândurilor: „Ştiu ce gândeşte”,

- comportamente nonverbale,
- comportamente „moleculare” verbale şi nonverbale, pozitive sau negative.

Apoi este util să utilizăm grila permiţând analiza funcţională a comportamentelor


„moleculare” din interacţiune (tabelul 15-4).

Tabelul 15-4.- Comportamente „moleculare”

Pozitive Negative

1. pozitiv Arţăgos, posac

2. maleabil Întrerupt

3. scurt Catastrofic

4. afirmativ Certăreţ

5. non-defensiv Generalizat

6. personal („eu”) „Întotdeauna, niciodată”

7. aprobator Pe lângă subiect

8. voce apreciativă Exigent, răneşte

9. exprimă afecţiune Insultă

10. sinceritate mai mult măsurată decât brutală Sarcasm, critică dureroasă

Terapeutul va ajuta pacienţii să dezvolte exprimarea sentimentelor care pot fi


inhibate de o educaţie rigidă. Vor fi modificate treptat comportamentele prin intermediul
jocurilor de rol, feed-back, modele prezentate de terapeut sau terapeuţi, repetiţie,
instrucţii, dublare, supervizare etc. În fine, vor fi stabilite sarcini comportamentale şi vor
fi stabilite contracte.

TERAPIILE DE CUPLU CU CONTRACT

Contractele cu cuplul servesc la de-escaladarea situaţiilor agresive din cadrul


cuplului, precizând ce comportamente va schimba fiecare în funcţie de schimbările din
celălalt.

Reguli de bază în contractele cu cuplul

- Contractele descriu ceea ce fiecare trebuie să facă şi în ce situaţii.


- Negocierea unui contract trebuie să fie deschisă şi sinceră, lipsită de coerciţie
explicită sau subtilă.

Contrats de contingences de renforcement

- Contractul are ca plan utilizarea unei înţelegeri în termeni de „aici” şi menţine


modalităţile cuplului, pentru a proteja o mai bună viaţă viitoare împreună.

- Abordarea nu se interesează de ceea ce cuplul a putut face înainte. Făra învinuiri şi


fără acuzaţii şi fără reacuzări.

- Nu va exista, în nici un moment, coerciţie de nici un fel, veţi negocia împreună o


înţelegere.

- Consultantul este interesat doar să faciliteze procesul de negociere

Aranjamentul va specifica ce vreţi unii de la ceilalţi şi ceea ce veţi da în schimb.

Caracteristicile contractelor cu cuplurile

- Termenii utilizaţi trebuie să fie simpli, expliciţi şi uşor de înţeles.

- Pentru ca un contract să fie eficient, el trebuie să ofere ocazia pentru fiecare


participant să obţină un nivel maxim de întărire şi să-şi diminueze costurile şi
pierderile din partea sa de viaţă acoperită de contract.

- Comportamentele incluse în contract trebuie să facă parte din repertoriul persoanei


care este de acord să le efectueze.

- Cuplului trebuie să îi fie clarificate regulile de bază.

- Trebuie să se instaleze o alianţă terapeutică.

TERAPIA COMPORTAMENTALĂ DE CUPLU

Tehnici specifice: apropierea corporală a cuplului are ca scop învingerea fobiei de corp,
centrând subiectul pe piele. Se stabileşte o interdicţie temporară a contactelor sexuale care are ca
scop diminuarea angoasei anticipatorii cu privire la relaţiile sexuale, care sunt apoi reluate la
două niveluri: un nivel la care jocurile sexuale sunt pur negenitale şi un nivel la care sunt
genitale. Se sugerează cuplului să caute plăcerea şi să se abandoneze fără a căuta performanţa.

Metoda „simbolul nuclear al cuplului” poate fi utilizată în timpul terapiei, urmată apoi de
sarcini pentru acasă. El corespunde unei amintiri comune (muzică, colţ, situaţie) care a marcat
cristalizarea şi formarea cuplului. Se cere cuplului să le rememoreze împreună şi să se apropie
treptat fizic.

Rezolvarea problemei: această metodă constă în a considera conflictul din cuplu ca o


problemă comună ce trebuie rezolvată. Terapeutul ajută cuplul să parcurgă cele şapte faze ale
rezolvării de probleme după ce a identificat problema şi alege momentul şi locul pentru a o
rezolva:

1. Definirea cu precizie a problemei.


2. Acceptarea problemei şi căutarea unei soluţii.
3. Specificarea scopurilor.
4. Vizualizarea tuturor soluţiilor posibile (brain storming).

5. Alegerea unei soluţii: în general un compromis.


6. Aplicarea soluţiei şi evaluarea rezultatului.
7. Ameliorare, revizuire, renegociere.
Menţinerea cuplului nu este întotdeauna cea mai bună rezolvare a problemei şi în anumite
cazuri despărţirea constructivă a cuplului va fi cea mai bună soluţie.

Menţinere şi prevenire: este asigurată de sarcini ale căror scop este de a creşte în
intensitate acele comportamente naturale întărite în mediu. Întărirea terapeutică este diminuată
treptat. Se stabileşte un sistem de „control prin stimuli”: locuri, momente şi persoane asociate cu
interacţiunile pozitive ale cuplului: se găseşte acolo simbolul nuclear al cuplului, se sugerează
dezvoltarea autocontrolului şi rezolvarea de probleme fără terapeut. În final, în caz favorabil, are
loc o terapie mutuală în cadrul cuplului.

TERAPIA COGNITIVĂ DE CUPLU


Se diferenţiază de terapia comportamentală prin accentul pus pe scheme şi rolul
modificării lor în procesul terapeutic. De asemenea, este important de subliniat că
conceptualizarea interacţiunii din cadrul cuplului după modelul cognitiv aduce o clarificare
suplimentară la analiza funcţională strict comportamentală. Modelul propus de Dattilio, care este
reprodus în figura 15.2, arată etapele acestei conceptualizări.

Experienţe Părinţi ,fratrie, Experienţe


familiale media familiale

Scheme
cognitive: sine, Scheme
viaţă şi relaţii cognitive: sine,
viaţă şi relaţii

SCHEMA
RELAŢIONA
LĂ COMUNĂ
Dezvoltarea de
Dezvoltarea de nevoi, de dorinţe
nevoi, de dorinţe în relaţie
în relaţie

Schema
conjugală
Schema
conjugală

Violarea intenţiilor
Violarea intenţiilor
Conflict Nevoi nesatisfăcute
Nevoi nesatisfăcute
Distorsiuni cu privire la
Distorsiuni cu privire la
relaţie
relaţie
Terapia cognitivă se serveşte de următoarele tehnici:
1. Tehnici de recadrare: repozitivarea în scris a trăsăturilor negative.
2. Modificarea distorsiunilor negative.
- Cuplul trebuie să înveţe modelul cognitiv.
- Cercetarea gândurilor automate.
- Descoperirea distorsiunilor şi schemelor.
- Modificarea gândurilor automate.
- Argumente pro şi contra schemei din trecut.
- Alternative ale schemelor disfuncţionale ale celor doi.
- Testarea schemei prin experienţe comportamentale.
- Avantaje şi dezavantaje ale schemei.
- Punerea sub semnul întrebării a predicţiilor cu privire la schemă.
3. Comunicare
Ascultare
- A nu întrerupe
- A clarifica
- A reflecta asupra a ceea ce s-a înţeles
A vorbi
- A vorbi cu atenţie
- Întrebări deschise
- A accepta tăcerea
- A nu interoga în manieră intruzivă
A rezuma
4. Rezolvarea problemei.