Victor Hugo și ideea de Statele Unite ale Europei

Pentru formula Statele Unite ale Europei, Carlo Cattaneo este la Concurență cu un
celebru scriitor francez și, deși mult mai puțin cunoscut în această ipostază, un mare europeist:
Victor Hugo. În cartea lui despre ideea europeană, Carla Cattaneo scria: „Se discută mult asupra
originii formulei Statele Unite ale Europei și se revendică meritul fie pentru Cattaneo, fie pentru
Victor Hugo, fie pentru alții”. Nu ne interesează aici problema priorității în folosirea termenului;
mult mai important este modul cum gândea Victor Hugo viitorul Europei și marele lui entuziasm
(romantic) pentru unitatea Europei. Într-adevăr, cine putea găsi cuvinte mai frumoase și
exprimări memorabile dacă nu un mare scriitor ca Hugo?
Ca dovadă a progresului ideilor pacifiste, au fost organizate la inițiativa americanului
Elihu Burritt, mai multe congrese pentru pace: la Bruxelles în septembrie 1848, la Paris în august
1849, la Frankfurt în 1850. Victor Hugo a prezidat Congresul de pace de la Paris, așezat între un
preot și un pastor. În discursul inaugural, la 21 august 1849, marele poet a găsit cele mai
frumoase cuvinte pentru a exprima speranța lui în viitorul Europei unite. Iată câteva fragmente:
„Va veni o vreme când tu Franță, tu Rusie, tu Italie, tu Anglie, tu Germanie, voi toate, națiuni ale
continentului, fără a pierde calitățile distincte și glorioasa voastră individualitate, vă veți uni
strâns într-o unitate superioară și veți constitui fraternitatea europeană, absolut la fel cum
Normandia, Bretania, Burgundia, Lorena, Alsacia, toate provinciile noastre s-au unit în Franța…
Va veni o zi când vom vedea aceste două grupuri imense, Statele Unite ale Americii și Statele
Unite ale Europei, plasate față în față, întinzându-și mâna peste mări, schimbându-și produsele,
comerțul, industria, artele, geniile, defrișând "globul", colonizând deșerturile, ameliorând creația
sub ochii Creatorului…”.
Peste doi ani ca deputat în Adunarea Legislativă, Hugo lansa, la 17 iulie 1851, o
provocare similară: „Poporul francez a tăiat din granit indestructibil și a pus chiar în mijlocul
vechiului continent piatra de temelie pentru acest imens edificiu al viitorului, care se va numi
într-o zi Statele Unite ale Europei!” Deși reacțiile unora dintre deputați au oscilat între reticență
și indignare Hugo a rămas consecvent și în 1867 într-un articol intitulat Viitorul (L'Avenir) scria
cu aceeași măiestrie, cuvinte care se imprimă în memorie: „În secolul al douăzecilea va fi o
națiune extraordinară. Această națiune va fi mare, fapt care n-o va împiedica să fie liberă. Va fi
vestită, bogată, elegantă, pașnică și cordială la Paris, dar nu se va numi Franța ci Europa. Se va
numi Europa în secolul al douăzecilea și, în secolele următoare, mai mult transformată se va
numi Umanitatea.”
În timpul imperiului condus de Napoleon al III-lea Victor Hugo a trăit în exil. Când acest
exil se apropia de sfârșit poetul nota la 17 iulie 1870 în Carnetul său: „Acum trei zile, la 14 iulie,
în timp ce plantam în grădina de la Hauteville House stejarul Statelor Unite ale Europei, în chiar
aceeași clipă izbucnea războiul în Europa și exploda infailibilitatea papei la Roma. Peste o sută
de ani nu vor mai fi războaie, nu va mai fi papă și stejarul va fi înalt…” Biograful lui Hugo,
André Maurois (Olympio sau viața lui Victor Hugo, București, Editura Univers,1983, p.500)
comentează: „Din aceste trei profeții una singură s-a realizat. Stejarul este înalt.”
Totuși, în ciuda timpurilor dificile și a vârstei pe care o avea, Hugo a continuat lupta. A
suferit pentru pierderea provinciilor franceze Alsacia și Lorena în urma războiului franco-prusac.
Deputat în Adunarea Națională de la Bordeaux el lansa Germaniei învingătoare propunerea de
unire: „Fără frontiere! Rinul să fie al tuturor. Să fim aceeași republică, să fim Statele Unite ale
Europei, să fim federația continentală, să fim libertatea europeană, să fim pacea universală!” Iar
după ce și-a dat demisia din acea Adunare, dominată de dreapta monarhistă, a făcut o listă cu
„Acte proiectate pe care demisia m-a împiedicat să le săvârșesc:
- Abolirea pedepsei cu moartea;
- Abolire pedepselor infamante și corporale;.....
- Acte preparatoare ale Statelor Unite ale Europei;……”
În anul următor, 1872, Hugo a trimis un mesaj Congresului pentru pace care se desfășura la
Lugano (în Elveția). El începea prin: „ Compatrioții mei europeni” și continua: „….fără îndoială,
acest lucru imens, Republica europeană, îl vom avea. Vom avea aceste mari State Unite ale
Europei care vor încorona lumea veche…”. Iar în 1876 când turcii îi masacrau pe sârbi, el trăgea
o singură concluzie din teribilele evenimente: „Ceea ce se întâmplă în Serbia demonstrează
necesitatea Statelor Unite ale Europei… . Republica Europei, Federația continentală, nu există
altă realitate politică decât acestea… Ceea ce demonstrează atrocitățile din Serbia este că
Europei îi trebuie o singură naționalitate europeană, un guvern unit, un imens arbitraj
fraternal…” (din articolul Pentru Serbia).
 În sfârșit, aproape de moarte, Victor Hugo scria, printre altele, în Testamentul să, la 31
august 1881: „Dăruiesc toate manuscrisele și tot ce se va găsi scris sau desenat de mine
Bibliotecii Naționale din Paris, care va deveni într-o zi Biblioteca Statelor Unite ale Europei”.
Remarcabilă consecvență în susținerea unei cauze!
Dar Victor Hugo nu a fost în acea epocă singurul mare poet care a susținut unitatea
europeană. În calitate de ministru de externe, în 1848, Lamartine, lansa un Manifest către
Europa, în care sublinia: „Rațiunea care radiază pretutindeni, peste frontierele popoarelor, a
creat printre spirite această mare națiune intelectuală care va fi încunare a Revoluției
franceze…”. Momentul părea favorabil…Și unii dintre revoluționarii români de la 1848 au
împărtășit entuziasmul romantic pentru reorganizarea federativă a Europei: Nicolae Bălcescu,
Ioan Maiorescu, Dumitru Brătianu, A.C. Golescu, Gheorghe Sion, și alții.

Andrei Sâiu, an I, ID