Universitatea “Lucian Blaga”

Facultatea de drept “Simion Barnutiu”

Referat

Materia: Dreptul familiei

Tema: Obligatia legala de intretinere
dintre parinti si copii

Prof. Universitar Dr. Alexandru Bacaci

Student: Streza Silvia

Anul III
Sem. I 2011

1
 Obligatia legala de intretinere dintre
parinti si copii
(Art. 86
“Obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, parinti si copii, cel care infiaza si e
infiat, bunici si nepoti, strabunici si stranepoti, frati si surori, precum si intre celelalte
persoane anume prevazute de lege.
Are drept la intretinere numai acela care se afla in nevoie, neavand putinta unui
castig din munca, din cauza incapacitatii de a munci. Descendentul, cat timp este minor,
are drept la intretinere, oricare ar fi pricina nevoii in care se afla.”)

Potrivit art. 86 Obligatia legala de intretinere este indatorirea stabilita de lege intre
anumite personae, de a-si asigura intretinerea la nevoie. Aceasta indatorire trebuie sa
existe intre personae apropiate prin raporturi de familie sau raporturi asimilate acestora.
Pentru ca obligaţia legală de întreţinere să existe, trebuie să existe deopotrivă şi anumite
condiţii impuse de lege atât cu privire la persoana debitorului cât şi cu privire la persoana
creditorului. respectivei obligaţii legale. Condiţiile existentei acestei obligaţii rezultă din
prevederile art.86 alin.2 din Codul Familie, potrivit cărora „are drept la întreţinere numai
acela care se află în nevoie, neavând putinţa unui câştig din muncă, din cauza
incapacităţii de a munci" şi întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi
cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

Codul familiei prevede ca exista obligaţia de întreţinere între:

- şot si şotie (respectiv obligaţia de întreţinere dintre soţi şi obligaţia de întreţinere
între foştii soţi);
- părinţi şi copii;
- cel care adoptă şi adoptat;
- bunici şi nepoţi; străbunici şi strănepoţi;
- fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevăzute în lege.

Observam din lege ca vocaţia de întreţinere există aşadar între mai multe persoane,
fiind necesar astfel să se stabilească împotriva cărei categorii de persoane urmează a se
îndrepta cel îndreptăţit la întreţinere la un moment dat, respectiv ordinea în care se
datorează întreţinerea.
Întreţinerea se datorează în ordinea următoare:

a) soţii îşi datorează întreţinerea înaintea celorlalţi obligaţi;

b) descendentul este obligat la întreţinere înaintea ascendentului, iar, dacă sunt
mai mulţi descendenţi sau mai mulţi ascendenţi, cel în grad mai apropiat înaintea celui
mai îndepărtat;
c) cel care înfiază este obligat la întreţinere înaintea părinţilor fireşti;) fraţii şi
surorile îşi datorează întreţinere după părinţi, însa înaintea bunicilor.

2
Codul familiei prevede si alte categorii de persoane intre care exista obligatia legala de
intretinere:

• in cazul casatoriei putative (casatoria care, desi este nula sau anulata, produce
o serie de efecte juridice), daca unul dintre soti a fost de buna credinta la
incheierea casatoriei, iar casatoria a fost desfiintata, el beneficiaza de
intretinere in aceleasi conditii ca si in cazul desfacerii casatoriei prin divort
(art. 24 alin. 1 din Cod);

• in cazul desfacerii casatoriei prin divort, sotul divortat are dreptul la

intretinere, daca se afla in nevoie din pricina unei incapacitati de munca
survenite inainte de incheierea casatoriei, ori in timpul casatoriei, ori atunci
cand incapacitatea se iveste in decurs de un an de la desfacerea casatoriei, insa
numai daca incapacitatea se datoreaza unei imprejurari in legatura cu
casatoria, intretinerea mentionata putand fi stabilita pina la o treime din
venitul net din munca al sotului obligat la plata ei, potrivit insa cu nevoia celui
care o cere, si cu mijloacele celui ce urmeaza a o presta. Intretinerea
mentionata, impreuna cu intretinerea datorata copiilor, nu va putea depasi
jumatate din venitul net din munca al sotului obligat la plata. In situatia in care
divortul este pronuntat de instanta judecatoreasca numai din vina unuia dintre
soti, acesta nu va putea beneficia de intretinere decat pe o perioada de un an
de la desfacerea casatoriei. In toate cazurile mentionate, dreptul la intretinere
inceteaza prin recasatorirea sotului indreptatit sa o primeasca (art. 41 din
Cod).

• intre fostul adoptator si fostul adoptat, in cazul in care adoptia a fost

desfacuta, pe perioada in care copilul este minor (art. 84);

• intre sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot si acel copil
(art. 87).
mostenitorul persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau care i-a dat
intretinerea fara a avea obligatia legala, este tinut, in masura valorii bunurilor
mostenite, sa continue intretinerea, daca parintii minorului au murit, sunt disparuti sau
sunt in nevoie, insa numai cat timp cel intretinut este minor. In cazul in care sunt mai
multi mostenitori, obligatia este solidara, fiecare dintre ei contribuind proportional cu
valoarea bunurilor mostenite (art. 96).

2. Ordinea in care este datorata intretinerea

Vocatia la intretinere survine in momentul in care acela care se afla in nevoie,

neavand posibilitatea de a-si asigura existenta din munca, din cauza incapacitatii de a
munci, se prevaleaza de ea. Descendentul, pana la implinirea varstei de 18 ani,
beneficiaza de intretinere indiferent de pricina nevoii in care el se afla, iar dupa ce
devine major el poate beneficia de intretinere doar daca starea de nevoie este
rezultatul incapacitatii sale de a munci.

3
 Art. 89 din Codul familiei dispune ca intretinerea se datoreaza in ordinea
urmatoare:
a) sotii isi datoreaza intretinere inaintea celorlalti obligati la aceasta;
b) descendentul este obligat la intretinere inaintea ascendentului, iar, daca
sunt mai multi descendenti sau mai multi ascendenti, cel in grad mai apropiat inaintea
celui mai indepartat;
c) adoptatorul este obligat la intretinere inaintea parintilor firesti ai celui
adoptat ;
d) fratii si surorile isi datoreaza intretinere dupa parinti, insa inaintea
bunicilor.

In situatia in care, in aceeasi ordine, mai multe dintre persoanele prevazute mai sus
sunt obligate sa presteze intretinere aceleasi persoane, ele vor contribui la plata
intretinerii, proportional cu mijloacele materiale de care dispun. Este consacrat astfel
principiul divizibilitatii intretinerii, aceasta fiind datorata nu doar dupa numarul
persoanelor obligate, ci si in raport de mijloacele materiale de care dipun cei obligati
la prestarea intretinerii.
Daca un parinte are drept la intretinere de la mai multi copii, el poate, in caz de
urgenta, sa porneasca actiunea pentru plata intretinerii doar impotriva unuia dintre ei,
urmand ca cel care a platit intretinerea sa se intoarca impotriva celorlalti obligati,
pentru ca acestia sa platasca intretinerea conform principiului divizibilitatii enuntat
mai sus.
In situatia in care cel obligat la prestarea intretinerii nu are mijloace indestulatoare
pentru a acoperi nevoile celui caruia o datoreaza si care se prevaleaza de aceasta,
instanta judecatoreasca va putea obliga pe celelalte persoane indatorate la intretinere
sa o completeze, in ordinea stabilita in art. 89. Daca cel obligat nu poate presta, in
acelasi timp, intretinere tuturor celor care sunt in drept sa i-o ceara, instanta
judecatoreasca, tinand seama de nevoile fiecareia dintre aceste persoane, poate hotari
fie ca intretinerea sa se plateasca numai uneia dintre ele, fie ca intretinerea sa se
imparta intre mai multe sau toate persoanele cu vocatie la intretinere. In acest caz,
instanta va hotari, totodata, modul in care se va imparti intretinerea intre persoanele
care urmeaza sa o primeasca.

3. Executarea obligatiei de intretinere

Obligatia de intretinere se executa in natura sau prin plata unei sume de bani.
Instanta judecatoreasca va stabili felul si modalitatile executarii, tinand seama de
imprejurarile specifice cauzei. Dupa cum s-a mentionat mai sus, intretinerea este
datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o
plati. Instanta judecatoreasca va putea mari sau micsora obligatia de intretinere sau
hotari incetarea ei, dupa cum se schimba mijloacele celui care da intretinerea sau
nevoia celui care o primeste. Cand intretinerea este datorata de parinte sau de cel care
infiaza, cuantumul sau se stabileste paina la o patrime din castigul sau din munca
pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei sau mai multi copii.

4
 Obligatia de intretinere se stinge, conform art. 95 din Cod, prin moartea
debitorului sau a celui indreptatit la pensia de intretinere. De la aceasta regula, art. 96
din Codul familiei prevede o exceptie, dipunand ca mostenitorul persoanei obligate la
prestarea intretinerii unui minor, este obligat sa presteze in continuare intretinere pe
perioada cat cel intretinut este minor, raportat la valoarea bunurilor mostenite, in
situatia in care parintii minorului au decedat, sunt disparuti, sau sunt in imposibilitate
de a presta intretinerea datorata.

Indatorire prevazuta de lege in sarcina unor persoane de a presta intretinere unor

alte persoane care se afla in nevoie. Asemenea obligatii exista intre sot si sotie, parinti si
copii, cel care infiaza si infiat, bunici si nepoti, strabunici si stranepoti, frati si surori,
precum si intre celelalte persoane anume prevazute de lege, de exemplu, in cazul
desfacerii infierii, instanta judecatoreasca va putea obliga pe cel care a infiat sa plateasca
infiatului o pensie de intretinere, cat timp acesta va fi minor; sotul care a contribuit la
intretinerea copilului celuilalt sot este obligat sa continue a presta intretinere copilului cat
timp acesta este minor, insa numai daca parintii sai firesti au murit, sunt disparuti ori sunt
in nevoie. Are dreptul la intretinere numai acela care se afla in nevoie, din cauza
incapacitatii de a munci, cu exceptia descendentului, pe tot timpul cat este minor, care are
drept la intretinere, indifferent de cauza nevoii in care se afla. Legea stabileste ordinea in
care urmeaza sa se execute obligatia legala de intretinere. Astfel: sotii isi datoreaza
intretinere inaintea celorlalti obligati; descendentul este obligat la intretinere inaintea
ascendentului, iar daca sunt mai multi descendenti sau mai multi ascendenti, intretinerea
se datoreaza de cel in grad mai apropiat inaintea celui in grad mai indepartat; cel care
infiaza este obligat la intretinere inaintea parintilor firesti; fratii si surorile isi datoreaza
intretinere dupa parinti, dar inaintea bunicilor. In situatia cand persoana obligata in
primul rand la intretinere nu are mijloace materiale suficiente pentru a acoperi nevoile
persoanei care cere stabilirea obligatiei de intretinere, instanta poate obliga la
completarea intretinerii pe celelalte persoane care urmeaza in ordinea mentionata. In
cazul in care mai multe persoane din aceeasi ordine datoreaza intretinerea fata de aceeasi
persoana, acestea vor contribui la plata intretinerii proportional cu mijloacele ce le au ,
copii fata de un parinte sau mai multi frati fata de un frate etc. Parintele ce are drept la
intretinere de la mai multi copii poate, in caz de urgenta, sa porneasca actiunea numai
impotriva unuia dintre ei, urmand ca cel care a platit intretinerea sa se poata intoarce
impotriva celorlalti obligati, pentru partea fiecaruia. In cazurile in care persoana ce are
obligatia de intretinere nu o poate presta, in acelasi timp, tuturor persoanelor indreptatite
sa o solicite, instanta judecatoreasca, tinand seama de nevoile fiecaruia dintre persoanele
ce au drept la intretinere, poate hotara, fie ca intretinerea sa se plateasca numai uneia
dintre ele, fie ca intretinerea sa se imparta intre mai multe sau toate persoanele
indreptatite sa o ceara, in acest din urma caz, instanta se va pronunta si asupra modului in
care se va imparti intretinerea intre persoanele care urmeaza a o primi. Obligatia legala de
intretinere se executa in natura sau prin plata unei pensii in bani, dupa cum hotaraste
instanta de judecata, tinand seama de imprejurari.
Cuantumul ei se stabileste de catre instanta de judecata, potrivit cu nevoia celui care
o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati; atunci cand intretinerea este datorata de
parinte sau de catre cel care infiaza, ea se stabileste pana la o patrime din castigul din

5
munca al debitorului, pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei
sau mai multi copii. Instanta judecatoreasca poate dispune marirea, micsorarea sau
incetarea obligatiei de intretinere, in raport cu schimbarile intervenite in legatura cu
mijloacele debitorului prestatiei sau cu nevoia celui care o primeste. Obligatia inceteaza
prin moartea celui indreptatit la pensia de intretinere, sau prin moartea debitorului
prestatiei, afara de cazul cand potrivit legii, pentru aceasta din urma situatie, mostenitorul
persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau care I-a dat intretinerea fara a
avea obligatia legala, este tinut, in masura valorii bunurilor mostenite, si consimte
intretinerea, daca parintii minorului au murit, sunt disparuti sau sunt in nevoie, insa
numai cat timp cel intretinut este minor; in cazul cand sunt mai multi mostenitori,
obligatia este solidata, fiecare dintre mostenitori contribuind cu valoarea bunurilor
mostenite. Retributiile si celelalte drepturi banesti cuvenite persoanelor incadrate in
munca atunci cand acestea sunt supuse unor mai multe executari, pentru mai multe
creante, pot fi urmarite numai pana la jumatate si intr-o ordine a creantelor stabilita de
lege, pe primul loc aflandu-se obligatia legala de intretinere.

Sunt expres si limitativ prevazute atât persoanele între care exista aceasta obligatie, cât
si ordinea în care se datoreaza întretinerea. Astfel, potrivit art. 86 C.fam., obligatia legala
de întretinere exista între urmatoarele persoane:

-între sot, sotie;

-între parinti si copii, fara a deosebi cum filiatia este fireasca sau adoptiva;

-între bunici si nepoti;

- între strabunici si stranepoti;

-între frati si surori;

-între celelalte persoane anume prevazute de lege.

Aceasta ultima referire din art. 86 alin. 1 C.fam. face trimitere la celelalte dispozitii
din cuprinsul Codului care reglementeaza aceeasi obligatie de întretinere între anumite
persoane:

-între fostii soti din casatoria desfacuta (art. 41 alin. 1 C.fam.).

Sotul din a carui vina exclusiva a fost pronuntat divortul are drept la întretinerea celuilalt
sot numai timp de un an de la data desfacerii casatoriei, dar poate fi obligat oricând în
viitor sa presteze întretinerea fostului sau sot, câta vreme acesta din urma nu s-a
recasatorit.

6
 -între fostii soti din casatoria desfiintata (art. 24 alin. 1 C.fam.).

Când numai unul dintre fostii soti a fost de buna-credinta numai acesta va putea
beneficia de întretinerea fostului sot de rea-credinta.

- cel care a luat un copil pentru a-l creste fara sa fi întocmit formele necesare adoptiei
este obligat a da întretinere minorului, însa numai pe perioada minoritatii si doar daca
parintii firesti ai acestuia sunt decedati, disparuti ori sunt în nevoie (art. 88 C.fam.);

-sotul care a contribuit la întretinerea copilului firesc al celuilalt sot este obligat sa
continue a da întretinere copilului pe timpul minoritatii acestuia, însa numai daca parintii
firesti sunt decedati, disparuti ori sunt în nevoie (art. 87 alin. 1 C.fam.);

-copilul care a beneficiat timp de cel putin 10 ani de întretinerea sotului parintelui
firesc (adica a parintelui vitreg) poate fi la rândul sau obligat a da întretinere sotului
parintelui firesc (art. 87 alin. 2 C.fam.);

-mostenitorii celui obligat la întretinerea unui copil, precum si mostenitorii celui

care, desi nu avea obligatia legala, a dat întretinere unui copil, sunt datori sa presteze
întretinere în favoarea copilului, în masura valorii bunurilor mostenite, însa numai pe
perioada minoritatii copilului si în subsidiar fata de parintii copilului, deci doar daca
parintii, obligati în primul rând, au murit, sunt disparuti ori se afla în stare de nevoie (art.
96 alin. 1 C.fam.). În principiu întretinerea se acorda de la data cererii de chemare în
judecata203, desi dreptul la întretinere se naste din momentul îndeplinirii conditiilor
cerute de lege ( nevoia creditorului si posibilitatea materiala a debitorului).

Asadar, ca regula generala întretinerea se acorda numai pentru viitor204. Prin exceptie, se
poate acorda întretinere si pentru trecut, daca neintroducerea actiunii este imputabila
debitorului întretinerii, de exemplu, acesta si-a schimbat domiciliul, iar noua sa adresa nu
a putut fi aflata.

Regula se aplicasi în cazurile de majorare a întretinerii.

Reducerea sau încetarea întretinerii are loc pe data ivirii cauzei care a justificat
admiterea actiunii, daca debitorul nu a fost urmarit în temeiul hotarârii prin care s-a
acordat întretinerea.

Părinţii au dreptul şi sunt obligaţi să-şi educe copiii conform propriilor convingeri,
indiferent de faptul dacă locuiesc împreună sau separat. Ambii părinţi poartă răspundere
în egală măsură pentru dezvoltarea fizică, intelectuală şi spirituală a copiilor şi au
prioritate la educaţia lor faţă de oricare alte persoane.

7
Legea î-i obligă pe părinţi să asigure frecventarea de către copil a şcolii până la sfârşitul
anului de învăţământ în care acesta atinge vârsta de 16 ani. Instituţia de învăţământ şi
forma de instruire sunt alese de către părinţi, cu luarea în considerare a opiniei copilului.

Cu toate că legea le conferă anumite drepturi şi obligaţii, părinţii nu trebuie să-şi exercite
drepturile părinteşti contrar intereselor copilului lor. În exercitarea drepturilor sale,
părinţii nu trebuie să admită metode de educare care pot prejudicia sănătatea fizică şi
psihică a copilului.

Astfel, metodele de educaţie a copilului, alese de părinţi, trebuie să excludă:

- comportamentul abuziv,

- insultele şi maltratările de orice fel,

- discriminarea, violenţa psihică şi fizică,

- aplicarea pedepselor corporale,

- antrenarea în acţiuni criminale,

- iniţierea în consumul de băuturi alcoolice, folosirea substanţelor stupefiante şi

psihotrope,

- practicarea jocurilor de noroc,

- cerşitul şi alte acte ilicite.

Toate problemele privind educaţia şi instruirea copilului trebuie să fie soluţionate de

către părinţi de comun acord, ţinându-se cont de interesele şi de părerea copilului.

Legea prevede că părinţii poartă răspundere, pentru exercitarea drepturilor părinteşti în

detrimentul intereselor copilului

Decăderea din drepturile părinteşti poate avea loc numai pe cale judecătorească. În
cazurile enumerate mai sus, celălalt părinte, tutorele copilului, autoritatea tutelară sau
procurorul, pot înainta la instanţa de judecată o acţiune privind decăderea din drepturile
părinteşti a părintelui vinovat.

Instanţa de judecată va examina cererea respectivă cu participarea obligatorie a

autorităţii tutelare care va prezenta un aviz pe marginea cererii înaintate. Dacă faptele
expuse se vor adeveri, atunci instanţa de judecată va adopta o hotărâre prin care îl va
decădea de drepturile părinteşti pe părintele găsit vinovat.

8
 Instanţa judecătorească este obligată să transmită, în termen de 3 zile din momentul
când hotărârea privind decăderea din drepturile părinteşti a rămas definitivă, o copie a
acesteia oficiului de stare civilă din raza teritorială a instanţei

Bibliografie

Albu I. Dreptul familiei – Bucuresti Editura didactica si pedagogica, 1975

Filipescu I. Tratat de drept al familiei- Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1989,
1996, 1998, 2000