CUPRINS:

- Originea lui Stefan cel Mare;

- Locul si perioada in care a domnit;
- Strategia de a face din Moldova o tara
independenta si de a-i patra acest statut;
- Luptele pe care le poarta cu dusmanii,
dintre care cei mai de temut au fost turcii;
- Personalitatea domnitorului;
- Insemnatatea domniei lui Stefan cel
Mare atat pentru Moldova cat si pentru
intregul popor roman;
- Legende si marturii istorice;
- Stefan cel Mare si Sfant –pastrat ca “o
icoana vie”in inimile romanilor;
- Momente omagiale;
- Monumente,statui, sclupturi;
 * Stefan cel Mare era fiul lui Bogdan
al-lI-lea si nepotul unui alt mare si luminat
voievod al neamului, zis Alexandru cel Bun
si Drept care a domnit in Moldova intre anii
1400 -1432.
* După uciderea tatălui său,Ştefan
vine cu oaste, ajutat de Vlad Ţepeş, domnul
Ţării Româneşti şi, după înfrângerea lui
Petru Aron (ucigasul tatalui sau) in aprilie
1457 - merge la Suceava şi pe locul ce se
chema Câmpia Dreptăţii, lângă Cetatea de
scaun, întreabă pe toţi de faţă, dacă le este
cu voie să le fie domn. Întreaga adunare:
boieri, târgoveţi, ostaşi şi "toată ţara" în
frunte cu mitropolitul Teoctist, i-a răspuns
într-un glas: „Întru mulţi ani,de la
Dumnezeu,să domneşti”.
* La 14 aprilie 1457, Ştefan cel Mare
este proclamat ca domn legiuit al Moldovei,
în scaunul părinţilor şi strămoşilor lui. Are
cea mai lunga domnie,pana in 1504, deci
aproape o jumatate de secol.
 In perioada domniei lui,
Moldova a cunoscut o dezvoltare fara
precedent si
s-a facut respectata de toate marile
puteri din jur: Ungaria, Polonia si
Imperiul Otoman.
Negustorii italieni, polonezi
sau armeni, care treceau prin Moldova
dinspre Marea Neagră, aduceau
mirodenii, covoare, metale şi pietre
preţioase, postavuri şi
arme,contribuind la imbogatirea tarii.
Astfel se explică cum a avut Ştefan
mijloace materiale ca să lupte fără
încetare în lunga lui domnie.
Avand bani din sursele
amintite si fiind un conducator
iscusit, calitate ce o avea inca din
copilarie (Stejarul din Borzesti) a
reorganizat oastea domneasca, dotand-
o cu arme de foc, a inaltat cetati noi si
le-a intarit pe cele vechi. S-a bazat pe
dragostea de tara a razesilor, pe care i-
 Ni
Ca

st
r
pa

ru
tii
Or
ie
n ta
i l

Marea
Neagra

In epoca sa, Moldova a cunoscut cea mai mare intindere, intre Carpatii
Orientali, Nistru si Marea Neagra.Capitala era in Cetatea Sucevei, pe care
domnitorul a intarit-o cu ziduri puternice din piatra, pentru a rezista oricarui atac.
* Cronicarul Grigore Ureche in
“Letopisetul Moldovei “ consemneaza
despre Stefan –
“... om intreg la fire, nelenes. Si lucrul
sau il stia a-l acoperi si unde nu gandeai
acolo il aflai. La lucru de razboaie
mester, unde era nevoie,insusi se vara,
ca vazandu-l ai sai sa nu se indeparteze,
si pentru aceia rar razboiu de nu biruia
si unde-l biruia altii, nu pierdea
nadejdea, ci stiindu-se zut jos, se ridica
deasupra biruitorilor".

* Ca sa poata sa-si
indeplineasca visul de a face din
Moldova o tara independenta si a nu mai
plati tribut turcilor a inaltat numeroase
fortificatii de aparare la hotarele
Moldovei, asezandu-le in punctele
strategice si a refacut cetatile existente:
Roman, Neamţ, Suceava. Astfel tara era
apărată de cetăţi ca Soroca şi Cetatea
Albă la Nistru, cetăţile Hotinului si
 Ca un vrednic si iscusit comandant de armata, s-a razboit cu pricepere, cu
toti cei ce au ravnit la Moldova, dar cei mai inversunati dusmani au fost turcii care
erau “cata frunza si iarba”(izvoare istorice) si care se napustira in repetate randuri ca
“lacustele asupra acestui colt de rai”(izv.istorice).
Intr-adevar in paginile de aur ale istoriei noastre de veacuri sint inscrise
victorii de mare rasunet ca cele de la Baia din 1467, de la Lipnic din 1470, din Codrul
Cosminului de la 1497 etc., care au punctat domnia plina de izbinzi a acestui mare
Voievod al Moldovei.
Insa cele mai crunte au fost razboaiele purtate cu ostile otomane cita frunza si iarba,
care se napustira in repetate riduri ca lacustele asupra acestui colt de rai, asezat in
calea marilor furtuni ale vremii. Pentru inceput Stefan cel Mare, ca domn vrednic si
mindru de trecutul glorios al inaintasilor sai, a refuzat sa se infatiseze la Poarta si sa
plateasca traditionalul tribut falosului si necrutatorului sultan Mohamed al II-lea, care
la 1453 cucerise faimosul si invicibilul pina atunci Constantinopol.
 Infuriat la culme de nesupunerea
si cutezanta domnului Moldovei, el trimise
porunca grabnica lui Soliman pasa. unuia
din demnitarii si ostenii cei mai incercati ai
sai, sa se lase de toate, sa porneasca
neintirziat impotriva ghiaurului Stefan si sa
treaca prin foc si sabie "vilaietul
Bogdania", precum era numita de turci
Moldova... Soliman Pasa renunta la asediul
unei cetati albaneze, aduna in scurta vreme
o armata numeroasa de peste 120 de mii de
osteni bine pregatiti si inarmati, setosi de
singe si averi, si porni infuriat asupra
Moldovei, al carei domnitor incercase a
sfida Poarta.
Stefan cel Mare, dispunind doar
de 40 de mii de luptatori curajosi si iscusitii
si de vreo 9 mii de secui, unguri si poloni
veniti in ajutor, a recurs la una din cele mai
El a dat porunca sa fie parasite toate asezarile omenesti care puteau
bine chibzuite tactici, verificate si in luptele
nimeri in calea dusmanilor, sa fie tainuite proviziile. Astfel dusmanul supus
sustinute mai inainte vreme.
foametei era hartuit neincetat, pilcuri de osteni din cei mai viteji lovind pe
neasteptate, ca fulgerul naprasnic in el.
 Lupta cea mare, a avut loc la 10
ianuarie anul 1475 pe valea Birladului la
miazazi de Vaslui, intr-o asezare
mlastinoasa, care ingreuna desfasurarea
fortelor dusmane si manevrarile de
armata.
Anume aici isi puse de gind Stefan
cel Mare si ostenii sai sa le intinda Stefan in lupt`
capcana turcilor. Zorii zilei cufundata in (piesa turnata in bronz)
picla deasa au vestit prin sunetele de
alarma ale trimbitelor si bubuitul
tunurilor inceputul marii batalii.
Clinchetele paloselor incrucisate se
pierdeau in larma glasurilor celor raniti.
Indemnurile de lupta nu conteneau nici
pentru o clipa. Parea ca cerul se
impreunase cu pamintul, potopind in
noroi valea Birladului, altadata pustie.
Stema Moldovei
Dusmanii inraiti se napusteau cu ura si inversunare asupra ostenilor
lui Stefan, nadajduind sa-i inece in singe si sa treaca prin foc si sabie
frumoasa.
Incercat in batalii, iscusit si viteaz in razboaie, Stefan
Voievodul s-a aruncat in lupta cea mare si grea, improspatind
puterile ostenilor sai, indemnindu-i prin pilda si curajul sau fara de
asemanare. Loviti prin surprindere, turcii au prins a da indarat. Un
atac si mai naprasnic, savirsit de un pilc de moldoveni, tinuti pana la
acea clipa in rezerva, semana panica in tabara turcilor si puse pe
fuga trupele ..invicibile" ale falosului Soliman pasa. Topoarele,
securile, ghioagele loveau indesat si fara pic de hodina in dusmani,
ca in cele din urma turcii sa nu mai reziste atacurilor. Ei parasira
lunca singeroasa, dind bir cu fugitii. Unii se inecara in mlastina
razbunatoare si ea, altii pilcuri-pilcuri razlete se risipira in toate
partile, spre a se adaposti si a scapa de loviturile ostenilor temerari
ai lui Stefan cei Mare. Parea ca si vazduhul, intreaga natura tineau
parte vrednicilor aparatori ai gliei stramosesti,"si in ziua aceea de
marti, a desavirsitei biruinte - cea mai mare din viata lui Stefan si
asupra celui mai puternic dusman - si miercuri si joi pilcuri de
"A fost un groaznic macel si putin a lipsit sa nu fie cu totii taiati in bucati si numai cu mare greutate Soliman pasa si-a scapat viata cu fuga", fusese nevoit sa recunoasca un cronicar turc, martor ai acelei batalii.
Dupa biruinta de la Vaslui, constient de puterea si poftele hapsine ale turcilor, intr-o scrisoare adresata crestinatatii si tuturor cirmuitorilor din aceea vreme Stefan Voievodul ii avertiza de primejdia de moarte ce plutea asupra intregii Europe.
Si intr-adevar in curind temerile domnitorului moldovean s-au dovedit intemeiate. In vara anului 1476 Mohamed al II-lea purcese el insusi in fruntea unei armate uriase spre "Tara Moldovei. La Valea Alba si la Razboieni Stefan cel Mare, cu o armata de vreo 12 mii de osteni, nu a putut tine piept puhoiului de 200 de mii de turci.

Au rezistat insa cetatile Moldovei, pina la urma sultanul vazindu-se

nevoit sa se intoarca la Poarta fara a-si realiza planurile sale de a supune
Moldova, a-l izgoni pe Stefan cel Mare si a cuceri noi pammturi pe malul
marii Negre. Luptele cu turcii au durat pina prin 1487,cind Stefan cel Mare,
accepta platirea unui tribut puternicei Porti Otomane, obtinind in schimb
libertatea Moldovei si pacea mult dorita in hotarele ei stramosesti.
 Stefan cel Mare, vrednicul
domnitor al Moldovei a izbindit in 34
din cele 36 de,razboaie, purtate de-a
lungul glorioasei si zbuciumatei sale
domnii, ajungind sa se, bucure de
faima de bun gospodar ai tarii, iubitor
si ocrotitor al artelor si culturii. Intre
anii 1466-1469 din indemnul Domniei
Sale au fost sa se inalte manastirea
Putna, ajunsa mai apoi necropola
voievodala si loc de pelerinaj pentru
urmasii porniti in lupta pentru
libertatea si independenta "Tarii
Moldovei. Alte monumente de arta
medievala au fost zidite la Voronet
Patrauti, la Borzesti, locul nasterii si
copilariei viitorului voievod, la
Razboieni, Rauseni si in alte
paminturi pe unde si-a purtat pasii
Domnul nostru cel fara de moarte. Cetatea Neamtului
 Ştefan Vodă pleaca de la Cetatea
Neamţului abatut, ingandurat si nestiind ce
sa faca. O legenda spune ca pasii l-au purtat
pana la casa batranei Vrancioaia, care i-a
adunat pe cei sapte feciori in fata lui Stefan
si i-a zis:
“-Aista-i Bodea, aista Spirea,
celălalt Negrilă, apoi Bârsan, Spulber, Pavel
şi cu Nistor.Ei or sa te ajute sa strangi oastea
si sa nu lasi Moldova in mainile turcilor”.
Asa a si fost ,cei sapte feciori l-au
ajutat pe domnul lor sa alunge turcii pan` la
Dunare. Ca rasplata le făcu “ocolniţă pe
piele de viţel, scrisă cu litere de aur, pentru
dania domnească”, document în puterea
căruia fiii Vrâncioaiei ajunseră stăpânii
Munţilor Vrancei, de la Trotuş până în valea
Bâsca a Buzăului. Şi de atunci, fiecare din cei
şapte fraţi, înapoindu-se pe plaiurile
Vrancei, s-au aşezat la poalele munţilor,
întemeindu-şi sate, după numele lor: Bodeşti,
 Sfântul Daniil Sihastru povăţuind pe Ştefan cel Mare,
tablou realizat de Pr. Mitrofan Ifrim, 1966

O alta legenda spune insa, ca pasii l-au purtat catre sfetnicul si duhovnicul sau inca din
copil`rie, Daniil Sihastru. Aici este sfatuit sa nu inchine tara turcilor, ca victoria va fi a lui, numai
ca dupa aceea, va trebui sa ridice o manastire (in aceasta intamplare se afl` geneza legendei
“Manastirea Putna”. Daniil nu sta pe ganduri cand vede sl`biciunea omeneasca a lui Stefan si il
cearta aprig: “Daca sceptrul greu, mana ti-o apasa / Altuia, mai vrednic, locul tau il lasa!” (poezia
Daniil Sihastru).
Si acesta legend` spune ca Ştefan Vodă a strâns oaste,”fel de fel de oameni”, şi “a purces în jos
unde erau turcii si a început a-i goni din urmă şi a-i bate, până i-a trecut Dunărea”.
Cetatea de scaun- Suceava
Cinci plachete care reprezintă imagini din luptele lui Ştefan cel Mare şi Sfânt (BAIA
-14/15 dec. 1457, LIPNIC - 20 aug. 1469, VASLUI - 10 ianuarie 1475, CODRII 
COSMINULUI - 26oct. 1497) şi  sabia lui .
 De-a lungul vremurilor, multi
carturari au incercat sa zugraveasca un
portret al marelui domnitor moldav.
Totusi, intaiul cronicar al Moldovei,
Grigore Ureche, pare sa fi realizat
portretul de capatai al ilustrului
conducator:
"Fost-au acestu Stefan Voda
om nu mare de statu, voinic la trup si
luminos la chip ca ziua de vara. Fruntea-
i inalta si larga parea ca rasfrange
intreaga imensitate a gandului omenesc,
pe care albastrul intens al ochilor il
daruia semenilor in priviri calde si
visatoare sau in sclipiri taioase si iuti. {n
tinerete isi revarsa de sub coroana, asa
cum se vede in Evangheliarul de la
Humor, bogatie de plete blonde, care
mai apoi, “ca la un om ce a fost intr-
atatea razboaie si osteneal` si neodihna,
s-au preschimbat in omat scanteietor,
 Vitejia sa pe câmpul de luptă
a fost dublată permanent, de râvna
sa pentru credinţa creştină. Această
râvnă pentru ortodoxie i-a fost
insuflată marelui voievod încă din
perioada copilăriei sale, prin grija
şi osteneala evlavioşilor săi părinţi.
În numele acestei credinţe el ieşea
la război, şi tot această credinţă va
fi cea care îl va determina să
zidească numeroase locaşuri de cult
(circa 44 la număr). Printre
ctitoriile sale de referinţă se
numără mânăstirile: Putna (1470),
Tazlău (1487), Voroneţ (1488),
Borzeşti (1494), Popăuţi (1496),
Războieni (1496), Nemaţ (1497),
Dobrovăţ (1504), precum şi biserici
domneşti răspândite pe întreg
cuprinsul Moldovei (Vaslui, Bacău,
Iaşi, Cotnari, Dorohoi etc. ). De
asemenea, Ştefan a contribuit cu
danii substanţiale la zidirea unor
lăcaşuri de cult din Muntenia,
 Viaţa de rugăciune personală a lui Ştefan cel Mare ne este arătată şi de cele trei icoane
unite, numite triptic (sau Deisis) pe care erau înfăţişaţi : Mântuitorul, Maica Domnului şi Sfântul
Ioan Botezătorul, păstrate până astăzi în Mănăstirea Putna (la muzeu), împreună cu o cruce, pe
care slăvitul Voievod le purta la el permanent în călătorii şi mai ales în bătălii.
Poporul l-a numit bun, mare şi sfânt.
* Bun - pentru faptele sale de milostenie şi iertarea “celor greşiţi”;
* Mare - pentru iscusinţa si strategia cu care a condus Moldova:”a pus in slujba tarii si
a credintei si mintea si bratul si inima…” ;
* Sfânt - pentru luptele sale de apărare a întregii creştinătăţi, cât şi pentru numărul
mare de biserici şi mănăstiri pe care le-a zidit;
 TRIPTIC - DEISIS  Sec. XV.
Pictură în tempera, pe lemn.
Acest triptic i-a aparţinut lui Ştefan cel Mare si se spune ca l-ar fi primit în dar de la soţia sa, Evdochia.
Reprezentarea lui Iisus alături de Fecioara Maria şi Ioan Botezătorul, într-o operă de artă religioasă, se numeşte
”Deisis” ( termen consacrat)
 Dintre toate lacasurile sfinte ridicate sau refacute in timpul domniei lui Stefan cel Mare, o
insemnatate deosebita o are Manastirea Zografu, care se afla pe Muntele Athos din nordul Greciei.

Manastirea Zografu Muntele Athos (Sfântul Munte)

a fost rectitorita integral de Sf. este zona formata dintr-un munte (2033 m) şi o
Stefan cel Mare intre anii 1466- peninsulă (cu lungimea de 60 km) în nordul
1502 Greciei.
 Domnitorul Stefan cel Mare a donat Manastirii Zografu, steagul sau de lupta impreuna cu o
icoana a Sf. Mare Mucenic Gheorghe. Steagul purtat de el in atatea lupte, steagul cu care a castigat atatea
razboaie, se pastreaza de cinci sute de ani in Sfantul Munte!
Este cel mai inalt act de recunostinta fata de Dumnezeu, al unui mare aparator al
crestinismului in Europa!

Această broderie a fost

făcută din porunca lui
Stefan cel Mare, într-unul
din centrele de artă ale
mănăstirilor din Moldova
şi apoi a fost dăruită,
împreună cu alte odoare
Mănăstirii Zografu, de la
Muntele Athos, al cărei
hram era închinat
sfântului Gheorghe.

Steagul de lupta a lui Stefan

 f a r si t
S
a t d e:
r e a liz o r in
c t F l
Proie Andrus prian
c iu Ci
Bur ache
a n a l
D
n a audia
o r e da a t e Cl
L Istr
II a B
X
Cl a