Putini sunt aceia care realizeaza dificila misiune a profesorului de teorie si
solfegii in scoala de muzica.Titulatura este irelevanta si mascheaza oarecum faptul ca acestei discipline ii revine sarcina fundamentala de a face elevul ,venit cu un anumit bagaj de disponibilitati senzoriale ,intelective, afective,sa poata opera in final cu cel mai frumos si complex limbaj de exprimare a sufletului uman:MUZICA!
Cu migala ,rabdare ,perseverenta ,talent pedagogic si dragoste de copii
,profesorul de teorie si solfegii slefuieste mintea si sufletul acestora facandu-i sa-si insuseasca gaiul muzicii sub toate aspectele sale.
Scoala de muzica din iasi a beneficiat de la inceput de profesori de
talent.Din anul scolar 1949-1950 disciplina teorie si solfegii a fost sustinuta de omul de suflet si devotament ,profesorul Sextil Sfecla ,iar in 1950 -1951 disciplina este preluata de profesorul Constantin Constantinescu ,personalitate ce va fi recunoscut ca intemeietor de scoala.
Profesorul George Pascu ,discipol al lui Constantin Constantinescu ,om de
formatie enciclopedica ,a stiut sa faca lectiile de istoria muzicii momente de adevarata incantare.Se straduia sa dezvolte elevilor pasiunea pentru ascultarea atenta si constienta a muzicii ,sa-i faca sa descifreze sensurile ei cele mai generale.
Buna pregatire s-a evidentiat la admiterea in invatamantul superior unde
nota de la teorie si solfegii reprezinta o cota deloc de neglijat,in concursurile anuale dintre scolile de muzica din tara dar mai ales in cantul pe scena.