Curriculum Profil 2019 PDF

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA
DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE, TINERET ȘI SPORT
CURRICULUM
PROFIL MUZICAL-CORAL
Chișinău, 2019
La realizarea curriculumului au contribuit:
1. Ganea Mădălina, Liceul Teoretic „Ion Creangă”, director adjunct profil muzical-coral, prim-
dirijor al coralei „Vocile primăverii”, grad didactic Superior, grad managerial Întâi;
2. Andronic Ştefan, Liceul Teoretic, „Ion Creangă”, dirijor de cor, profesor de solfegiu și canto,
Maestru în Artă, Cavaler al Ordinului Gloria Muncii, grad didactic Superior;
3. Braicov Luminița, Liceul Teoretic „Ion Creangă”, profesoară de solfegiu și pian, grad didactic
superior;
4. Volcov Sofia, Liceul Teoretic „Iulia Hașdeu”, director adjunct profil muzical-coral, prim dirijor
al coralei „Trison”, grad didactic Întîi;
5. Istrati Luminița, IPLT „Onisifor Ghibu”, Centrul Republican pentru copiii și Tineret ARTICO,
dirijorul coralei „Lia Ciocârlia”, grad didactic I;
6. Monastîrscaia Tatiana, Liceul Teoretic „Ion Creangă”, Liceul de Muzică „Ciprian

Porumbescu”, profesoară de pian, grad didactic superior.
7. Balan Tatiana, CEEA „Ștefan Neaga”, profesor la Catedra Dirijat Coral și Canto Academic,
grad didactic I;
8. Şpac Angela, Liceul Teoretic „Ion Creangă”, profesoară de acordeon, grad didactic doi;
9. Belenciuc Aglaia, Liceul Teoretic „Ion Creangă”, profesoară de chitară, grad didactic I;
10. Cîsa Valentina, Liceul Teoretic „B.P.Hașdeu”, profesoară de chitară, grad didactic Superior;
11. Comendant Nichita, IPLT „Onisifor Ghibu”, LT „Ion Creangă”, profesor de țambal, grad
didactic Superior;
12. Luca Virginia, Liceul Teoretic „Ion Creangă”, profesoară de vioară, grad didactic doi;
13. Serjant Aurelia, LTPA „Nicolae Sulac”, profesor de instrumente aerofone, grad didactic;
CUPRINS
a) Curriculum profil muzical-coral. Preliminarii .......................................... 1
b) 1. Curriculum Ansamblul coral ................................................................... 6
c) 2. Curriculum Solfegiu ................................................................................ 27
d) 3. Curriculum Istoria muzicii ...................................................................... 53
e) 4. Curriculum Canto academic .................................................................... 68
f) 5. Curriculum Interpretare instrumentală .................................................. 79
g) 5.1 Interpretare instrumentală la pian ......................................................... 89
h) 5.2 Interpretare instrumentală la acordeon ................................................. 110
i) 5.3 Interpretare instrumentală la chitară .................................................... 132
j) 5.4 Interpretare instrumentală la vioară ..................................................... 155
k) 5.5 Interpretare instrumentală la țambal ..................................................... 179
l) 5.6 Interpretare instrumentală la instrumente aerofone ............................ 207
„Copiii care cântă sunt mai aproape de soare” (G.Enescu)

PRELIMINARII
O realitate evidentă astăzi o constituie expansiunea frumosului în aproape toate sferele vieții
umane. Se cere cu insistență un plus de frumusețe pretutindeni, în domenii pe cât de variate, pe atât
de necesare stabilirii unui confort spiritual sporit. Lumea trebuie să devină nu doar mai bună și mai
dreaptă, ci și mai frumoasă.
Omul ca ființă estetică este înzestrat cu o mare sensibilitate pentru tot ceea ce reprezintă
frumosul. Creșterea sensibilității umane, în general, a sensibilității estetice în special, depinde nu
numai de factori raționali și afectivi, ci și de valorile culturale asimilate. Școala este una dintre
instituțiile care asigură și urmărește formarea gustului și judecății estetice, iar catedrele cu profil
estetic pot educa firi sensibile de artist.
Una dintre problemele cele mai discutate public şi în studii în ultimul timp, atât pe plan
mondial, cât și pe plan naţional, este formarea competenţelor muzicale la elevi şi a culturii lor
muzicale ca finalitate a educaţiei lor spirituale. Între cele opt domenii de competenţe-cheie, formulate
de către Consiliul European şi cele zece competenţe-cheie ale sistemului de învăţământ din Moldova
se află şi competenţele culturale, interculturale, numite şi competenţe de receptare şi de creare a
valorilor.
Muzica este un domeniu al artei cu un specific aparte, de care trebuie să se ţină seama în
procesul educaţiei culturale a elevilor. Pe de o parte, ea conţine numeroase elemente cognitive,
logistice, afective, estetice, voliţionale, motivaţionale care contribuie efectiv la realizarea scopului
general al instruirii şi educării. Pe de altă parte, muzica pune accent sporit pe activitatea gândirii şi
simţirii elevilor, determinându-i să însuşească limbajul muzical pe cale conştientă, pentru a fi îndrăgit
şi înţeles ca modalitate de exprimare a vieţii lor afective, alături de limba maternă şi de alte activităţi
artistice. Încă Platon definea locul şi rolul muzicii astfel: „Muzica este o lege morală; ea dă suflet
universului, aripi gândirii, avânt înţelepciunii, farmec tinereţii, viaţă şi veselie tuturor lucrurilor. Ea
este esenţa ordinii, înălţând sufletul către tot ce este bun, drept şi frumos.”
Din perspectiva curriculară, finalitatea educației muzicale constituie cultura muzicală, ca parte
componentă a culturii spirituale. „Omul nu este, ci devine o ființă culturală”, scrie cercetătorul
filosofiei culturii Al.Tănase. Or, ca un elev să poată ajunge o personalitate cultă, profesorul nostru
trebuie să-i dezvolte cultura muzicală, care reprezintă un ansamblul de valori spirituale provenite din
multiplele forme de cunoaștere și activitate muzicală.
Calea spre înțelegerea acestui adevăr a fost lungă și sinuoasă. La începutul anilor optzeci în
viața spirituală a Moldovei se produce un fenomen cultural-didactic ce va marca pentru mulți ani
înainte procesul educativ: fondarea unor secții corale. Din experienţa Republicii Belorus şi după
modelul țărilor baltice, urmând și o tradiție locală interbelică – existența unor coruri de copii în
incinta liceelor - la Chișinău, în anul 1991, după proiectul profesorului şi dirijorului Ştefan
Andronic, sunt deschise clase cu profil muzical-coral. Obiectivul principal al proiectului era
revizuirea concepţiei privitor la strategiile şi metodele de formare a culturii muzicale a elevilor, în
general, şi a culturii muzicale corale, în particular. Elevii înscriși în aceste clase urmează, paralel cu
studiile generale, o programă specială din cursuri obligatorii: cântul coral, solfegiul, istoria muzicii,
un instrument muzical (la alegere), canto academic, ș.a. Programa aceasta a cunoscut de-a lungul
anilor redactări, completări, îmbunătățiri de conținut, obiective, competențe. S-a format, cu efortul
administrației instituțiilor, profesorilor, părinților, baza materială a claselor cu profil muzical-coral:
cabinete de studiu special amenajate, clase de studiere a solfegiului, a instrumentului muzical etc. A
crescut permanent, calitativ și cantitativ, suportul didactic: programe, culegeri de cântece, manuale
1
auxiliare etc. În prezent clasele cu profil muzical-coral se organizează pentru elevii cu aptitudini
deosebite în acest domeniu (art. 24 alin. 1,2,3 din Legea Învăţământului nr. 547/1995). De pregătirea
lor muzicală se ocupă cadre didactice specializate în domeniu, care asigură elevilor o pregătire
fundamentală şi aprofundată în domeniul artei muzical-corale şi formarea unei ample culturi generale
necesare pentru continuarea studiilor în instituții specializate.
Procesul educaţional în clasele cu profil muzical-coral se desfăşoară în prezent în
conformitate cu prevederile Planului-cadru de învăţământ. Clasele cu profil muzical-coral se
constituie pe ani de studiu, iar activitatea de profil se desfăşoară pe clase, grupe sau individual.
Rezultatele activității ansamblurilor corale, contribuția cadrelor didactice la pregătirea muzicală a
elevilor în clasele cu profil muzical-coral constituie o pagină frumoasă a procesului educațional de la
noi. Cu toate acestea trebuie să recunoaștem că lipsa unui curriculum unic la profilul dat raportat la
curriculum-ul național s-a simțit întotdeauna. Soluția problemei ne-a oferit-o până în prezent teoria și
metodologia de elaborare a curriculum-ului la decizia școlii (CDȘ). Conform acestei metodologii
moderne CDȘ funcționează în trei variante: curriculum aprofundat (CA), curriculum extins (CE),
curriculum elaborat în școală (CEȘ). Prezentul curriculum este elaborat în conformitate cu principiile
pedagogiei contemporane și are drept finalitate principală o mai strânsă corelație între resursele
materiale, intelectuale ale școlii și aspirațiile fiecărui elev în parte. La elaborarea acestui curriculum
s-a ținut cont atât de experiența cadrelor didactice care au activat la catedrele cu profil muzical-coral
din municipiul Chișinău, cât și de noile cerințe ale teoriei și metodologiei de elaborare a unui
curriculum. Lucrarea de față se vrea un instrument de lucru care ar asigura respectarea tuturor
principiilor pedagogice contemporane cum ar fi:
• Principiul selecției și ierarhizării culturale;
• Principiul funcționalității – care vizează racordarea disciplinilor la vârstele școlare și la
psihologia lor;
• Principiul egalității – prin care se are în vedere crearea șanselor pentru fiecare elev în parte
ca să-și poată valorifica în anii de studii întreg potențialul intelectual individual;
• Principiul flexibilității și al parcursului individual – ceea ce înseamnă trecerea de la
învățământul pentru toți la învățământul pentru fiecare.
Avantajul acestui curriculum față de alte variante este folosirea mai eficientă a orelor
prevăzute în planurile-cadru. Potrivit lui sunt posibilile plagele orale, ceea ce înseamnă concretizarea
la nivelul școlii a planului-cadru cu scheme orale. Mai mult, el oferă elevilor posibilitatea opțiunii
pentru un anumit domeniu de interes (artă corală, istoria muzicii, folclorul muzical, muzica și poezia,
pian, vioară, acordeon, chitară și alte instrumente muzicale.) Este un avantaj epistemologic și pentru
profesor, căruia curriculum-ul îi asigură mai multă flexibilitate în alegerea unui demers didactic
adecvat posibilităților concrete ale clasei cu un anumit profil. În fine, acolo unde funcționează cu
succes clasele cu profil muzical-coral sunt în real câștig și autoritățile școlii, care pot organiza diverse
activități extracurriculare la cel mai înalt nivel profesional. Nu este de prisos să afirmăm că un
curriculum pentru profilul muzical-coral face posibilă racordarea organică a școlii la social. Astăzi
societatea, familia dorește să vadă la modul concret cum asigură școala condițiile de formare a
competențelor-cheie la elevi, ce posibilități îi oferă fiecărui elev ca să-și găsească locul potrivit în
viață.
Curriculum-ul pentru profilul muzical-școlar pentru clasele a I-IX-a a fost elaborat în
conformitate cu:
- obiectivele actuale ale reformei învăţământului vizând finalităţile, curriculumul şi structura
învăţământului obligatoriu stabilite în conformitate cu prevederile Legii învăţământului;
2
- valorificarea experienţei pozitive privind proiectarea curriculumului pentru învăţământul
gimnazial pornind de la competenţe ca achiziţii finale al învăţării, prin care se asigură
accentuarea dimensiunii acţionale în formarea elevilor;
- rolul şi statutul disciplinelor şcolare de profil, stabilite în planurile cadru de învăţământ
aprobate prin ordinul ministrului.
Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ determină organizarea ofertei educaţionale
centrate pe competenţe şi conţinuturi ale învăţării prezentate distinct, pentru fiecare dintre aceste
componente.
Prezentul curriculum acoperă toate componentele unei acţiuni educaţionale: finalități,
competențe, conţinuturi, metodologia de predare-învățare-evaluare, normativitatea pedagogică. El se
referă în mod concret la organizarea şi structurarea conţinutului procesului de învăţământ pentru un
ciclu şcolar, clasă, disciplină de învăţământ, modu, capitol, temă, lecţie etc. Diferenţierea curriculară
vizează adaptarea procesului de predare-învăţare la posibilităţile aptitudinale, la nivelul intereselor
cognitive, la ritmul şi stilul de învăţare al elevului. Această strategie diferenţiată redă trecerea de la
„o şcoală pentru toţi” la „o şcoală pentru fiecare”, trecere care poate fi realizată tocmai prin
posibilităţile oferite de proiectarea şi aplicarea corectă a curriculum-ului la decizia şcolii şi în
condiţiile în care au loc într-adevăr trecerea de la centrarea pe conţinuturi la centrarea pe interesele
elevului.
Profesorul, în calitate de „conceptor al curriculum-ului”, își orientează proiectarea pornind de la
obiective clar definite pe care le va urmări pe toată durata desfăşurării procesului educațional,
sprijinindu-se pe vehicularea unor conţinuturi accsesibile elevului și centrate pe necesitățile,
interesele, deprinderile şi abilităţile lui.
Prezentul curriculum are următoarea structură:
- Preliminarii, elaborate în scopul prezentării relaţiei dintre curriculumul pentru profilul
muzical-coral şi documentele de politică educaţională şi curriculară pe care acestea se
fundamentează;
- Competenţe cheie/transversale a sistemului de Învățământ din Republica Moldova;
- Competențe transdisciplinare, care descind din competențele cheie și reflectă contribuţia
disciplinelor de profil muzical-coral la realizarea sarcinilor stabilite de cele zece competenţe-
cheie de bază;
- Competențe profesionale dezvoltate în cadrul profilului muzical-coral comune tuturor
disciplinelor de specialitate;
- Concepția didactică a disciplinelor de profil, în care se detaliază rolul disciplinei de
învăţământ şi statutul specific al acesteia în cadrul curriculumului la dicizia școlii;
- Administrarea disciplinei;
- Competenţe specifice, nucleul funcţional al programei şcolare; cu un nivel accentuat de
complexitate, definite pe discipline de învăţământ separat pentru a evidenţia achiziţiile finale
de învăţare ale elevilor la sfârşitul învăţământului şi pentru a orienta pregătirea de specialitate
a acestora;
- Listă de conţinuturi și repertoriul orientativ, care vor duce la realizarea competențelor
prevăzute de acest curriculum;
- Sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic în procesul
de predare-învăţare a disciplinei şi se referă la detalieri privind conţinutul învăţării, metode,
activităţi şi procedee didactice, recomandări cu privire la abordarea repertoriului, precum şi
sugestii privind evaluarea achizițiilor elevilor;
- Bibliografie.
3
COMPETENȚE-CHEIE / TRANSVERSALE
Sistemul de competențe-cheie transversale a sistemului de învățământ din Republica Moldova

este definit pe baza competențelor-cheie stabilite de Comisia europeană și a profilului absolventului:
1. Competențe de învățare / de a învăța să înveți;
2. Competențe de comunicare în limba maternă/ limba de stat;
3. Competențe de comunicare într-o limbă străină;
4. Competențe acțional-strategice;
5. Competențe de autocunoaștere și autorealizare;
6. Competențe interpersonale, civice și morale;
7. Competențe de bază în matematică, științe și tehnologie;
8. Competențe digitale, în domeniul tehnologiilor informaționale și comunicaționale
(TIC);
9. Competențe culturale, interculturale (de a recepta și a crea valori);
10. Competențe antreprenoriale.
COMPETENȚE TRANSDISCIPLINARE DEZVOLTATE ÎN CADRUL PROFILULUI
Curriculum la decizia școlii reflectă rigorile didacticii contemporane și pune accentul pe

formarea următoarelor competențe trandisciplinare descendente din sistemul de competențe-cheie
transversale menționate mai sus:
Competențe culturale, interculturale (de a recepta și a crea valori).
• Competențe de receptare specializată a unui ansamblul de valori (naționale și general umane)
a fondului cultural comun al societăţii;
• Competențe de promovare a valorilor muzicale naționale și universale;
• Competențe de exprimare creativă a ideilor, experiențelor și emoțiilor prin intermediul
muzicii.
Competențe interpersonale, civice și morale.

• Competențe de relaționare interpersonală realizate în cadrul interpretării muzicale;
• Competențe de colaborare în grup cu scopul integrării în activități cultural-artistice;
• Competențe de interacțiune efectivă în baza normelor și valorilor moral-spirituale.
Competențe de autocunoaștere și autorealizare.

• Competențe de valorificare a propriilor talente și capacități;
• Competențe de reflecții asupra activității proprii în vederea autocunoașterii.
Competențe acțional-strategice.
• Competențe de angajare în evenimente cultural-artistice;
• Competențe de a planifica și de a realiza activități culturale;
• Competențe de a prognoza rezultatele acțiunilor întreprinse;
• Competențe de a lua decizii în diverse situații semnificative.
Competențe de învățare / de a învăța să înveți.

• Competențe de organizare eficientă a timpului de studiu individual;
• Competențe de a achiziționa și a asimila noi cunoștințe în domeniul artei muzicale;
• Competențe de operare cu elemente de limbaj specific în abordarea creaţiilor muzicale.
4
Competențe de comunicare în limba maternă/ limba de stat.
• Competențe de a explica mesajul textului literar al creației muzicale;
• Competențe de utilizare adecvată în limba română a terminologiei specifice disciplinelor de
profil.
Competențe de comunicare într-o limbă străină.

• Competențe de înțelegere a textului creațiilor muzicale din patrimoniul universal;
• Competențe de redare a imaginii muzical-literare în interpretarea creațiilor scrise în limbi
străine;
• Competențe de comunicare într-o limbă străină în situații reale (concerte, festivaluri,
concursuri internaționale).
Competențe de bază în matematică, științe și tehnologie.

• Competențe de aplicare a cunoștințelor matematico-științifice în citirea partiturilor muzicale.
Competențe digitale, în domeniul tehnologiilor informaționale și comunicaționale (TIC).

• Competențe de utilizare a tehnologiei multimedia pentru documentare în domeniul muzicii;
• Competențe de scriere a partiturilor muzicale în programe specializate.
Competențe antreprenoriale.
• Competențe de dezvoltare a unei viziuni strategice prin inițierea unor proiecte culturale.
Competențe profesionale dezvoltate în cadrul profilului muzical-coral.

• Competențe de interpretare vocal-corală și instrumentală în contexul situațiilor specifice;
• Competențe de operare a elementelor de limbaj muzical în abordarea creațiilor muzicale;
• Competențe de receptare specializată a literaturii muzicale aparţinând fondului cultural
naţional şi universal;
• Competențe de valorificare a mijloacelor artistice pentru autocunoaștere și autoexprimare;
• Competențe de promovare a interculturalității;
• Competențe de angajare în realizarea evenimentelor culturale.
5
CURRICULUM
ANSAMBLUL CORAL
1
CONCEPȚIA DISCIPLINEI ANSAMBLUL CORAL
În învăţământul vocaţional, profil muzical-coral, disciplina Ansamblul coral constituie baza

studiului de specialite. Obiectul de studiu al disciplinei Ansamblul coral este arta corală
interpretativă.
Este binecunoscut faptul că arta corală constituie o modalitate eficientă de organizare a
procesului educaţional. Ea poartă o responsabilitate aparte în dezvoltarea gustului estetic al elevilor,
în revitalizarea capacităţii lor creatoare, în educarea simţului colectivismului, disciplinei, atitudinii
conştiente faţă de muzică. Cîntând în cor, iniţial pe o voce, apoi pe două, trei şi chiar patru, urmând
indicaţiile dirijorului referitor la poziţia corectă în timpul cântului, ţinuta corpului şi a capului,
folosirea şi dozarea corectă a respiraţiei, emiterea sunetului uşor, luminos, rotungit etc., copilul îşi
dezvoltă atât capacităţile fiziologice înnăscute, cât şi valorile etico-morale.
Cursul Ansamblul coral predat în clasele cu profil muzical-coral este prevăzut pentru elevii
claselor I-IX și are ca scop formarea viitorilor corişti şi consumatori de artă corală. La finele cursului
elevii vor fi capabili să se integreze în ansamblul coral atât în partida din care face parte prin acordaj,
dozaj și omogenizare timbrală, cât și în ansamblu în relație cu celelalte partide, învățând să
relaționeze cu acestea.
În vederea realizării progresului și performanţei disciplinei ansamblul coral, îi sunt alocate
câte două ore pe săptămână pentru fiecare clasă, iar pregătirii pentru concerte în cadrul corurilor unite
- câte două ore pentru fiecare categorie. Cele nouă clase cu profil formează patru colective corale de
diferită vârstă:
• corul pregătitor, format din elevii clasei I cu vârsta cuprinsă între 7-8 ani;
• corul mic include elevii claselor II-III cu vârsta cuprinsă între 8-9 ani;
• corul mediu – elevii claselor IV-V cu vârsta cuprinsă între 10-11 ani;
• corul mare – elevii claselor VI-IX cu vârstă cuprinsă între 12-15 ani.
Băieții cu mutația vocii vor forma ansambluri vocal-corale separate.
Repartizarea orelor se face în conformitate cu prevederile planului-cadru, aprobat de către
Ministerul Educației, Culturii și Cercetării și Direcția Generală de Învățământ, Tineret și Sport:
Clasa Nr de ore / săptămînă Ore anual Corul unit Nr de ore/ săptămînă Ore anual
I 2 68 - - -
II 2 68
Clasele II-III 2 ore 68 ore
III 2 68
IV 2 68
Clasele IV-V 2 ore 68 ore
V 2 68
VI 2 68
VII 2 68
Clasele VI-IX 2 ore 68 ore
VIII 2 68
IX 2 68
Prin acest curriculum se intenţionează optimizarea şi eficientizarea sistemului de instruire

artistică de specialitate a elevilor, ca mijloc de orientare a acestora spre trasee ulterioare de pregătire
superioară şi ca posibilitate de atingere a unui nivel superior de performanţă în domeniu.
Acest document reprezintă pentru profesor un instrument de lucru care permite deplasarea
accentului de pe acumulările teoretice de cunoştinţe pe utilizarea lor în practica muzicală, de pe
caracterul informativ al pregătirii de specialitate, pe cel formativ, aplicativ, centrând procesul didactic
pe elev şi pe opţiunile sale.
6
Curriculum-ul pentru Ansamblu coral include:
• competenţe specifice care evidenţiază achiziţiile învăţării, specifice interpretării în ansamblu,
la finalul învăţământului de profil;
• listă de conţinuturi și repertoriul orientativ pentru cele patru categorii de colective corale:
corul pregătitor, corul mic, corul mediu și corul mare;
• sugestii metodologice oferite ca sprijin cadrului didactic şi se referă la detalieri privind
conţinutul învăţării, metode, activităţi şi procedee didactice, recomandări cu privire la
abordarea repertoriului, precum şi sugestii privind evaluarea continuă şi sumativă în scopul
orientării cadrului didactic în procesul de predare-învăţare a acestei discipline.
COMPETENŢE SPECIFICE:
1. Competența de utilizare a deprinderilor vocal-corale pentru integrare în ansamblul;
2. Competența de operare cu elemente de limbaj muzical-teoretic în studierea creaţiilor
muzicale;
3. Competența de interpretare corală în contextul abordării conștiente a fenomenului muzical;
4. Competența de a contribui la actul artistic colectiv prin angajare responsabilă în diverse
contexte.
1. Competența de utilizare a deprinderilor vocal-corale pentru integrare în ansamblul

1.Cunoștințe 2.Abilități 3.Atitudini
1.1.1 Cunoaște regulile 1.2.1 Folosește poziția corectă a corpului așezat și în 1.3.1 Conștientizează
despre poziția corectă în picioare. utilitatea deprinderilor
timpul cântului. vocal-corale pentru
1.1.2 Cunoaște regulile 1.2.2 Utilizează și dozează corect tipurile de respirație; integrare în ansamblul
funcționării aparatului 1.2.3 Utilizează mai multe tipuri de atac al sunetului;
respirator și vocal în timpul 1.2.4 Posedă o respirație flexibilă și o ajustează rapid la
cântului. cerința dirijorului.
1.1.3 Cunoaște regulile de 1.2.5 Plasează corect sunetul în cutia de rezonanță;
formare a sonorității și 1.2.6 Emite uniform vocalele coral, un pic rotungit;
tehnicii vocal-corale. 1.2.7 Reproduce corect intonațional înălțimea sunetelor;
1.2.8 Intonează corect linia melodică a partiției sale;
1.2.9 Utilizează cu ușurință diferite tehnici de hașurare a
sunetului – legato în cantilenă, non legato în creațiile mai
energice, staccato în piesele de virtuozitate, diverse
accente;
1.2.10 Demonstrează cultură vocală prin utilizarea
calităților vocale cultivate, așa ca naturalețea, intensitatea,
elasticitatea, sonoritatea, rafinament,eleganța,
flexibilitatea, maleabilitatea etc.
1.2.11 Demonstrează utilizarea ambitusului vocal
individual în corespundere cu particularitățile de vârstă și
timbrul vocal nativ;
1.2.12 Execută exerciții vocale pentru extinderea
diapazonului vocii.
1.2.13 Articulează clar și deslușit consoanele, silabele și
cuvintele creației interpretate.
1.1.4 Cunoaște principiile de 1.2.14 Demonstrează dexteritatea de a asculta și de a se
formare a echilibrului sonor omogeniza la unison în cadrul partiției din care face parte;
și acordajului coral. 1.2.15 Reușește să formeze un ansamblul cu celelalte
partiții pentru a obține un acordaj coral perfect.
1.1.5 Cunoaște semnificația 1.2.16 Înțelege și este receptiv la gestul, semnele și mimica
limbajului non-verbal dirijorului.
specific 1.2.17 Reacționează și îndeplinește cu exactitate indicațiile
dirijorului.
7
2. Competența de operare cu elemente de limbaj muzical-teoretic în studierea creaţiilor
muzicale
1. Cunoștințe 2.Abilități 3.Atitudini

2.1.1 Cunoaște elemente de gramatică 2.2.1 Analizează creația după un plan 2.3.1 Conștientizează utilitatea
și limbaj muzical: alfabetul și notația structurat. terminologiei muzicale de
muzicală, tonalitatea, măsura, ritmul, 2.2.2 Citește elementele de limbaj specialitate.
metrul, duratele și structurile ritmice specifice partiturii corale.
etc 2.2.3 Solfegiază melodia.
2.1.2 Cunoaște elemente de structură 2.2.4 Distinge elementele constituiente

și formă muzicală: început, parte, (forma) specifice genurilor muzicii.
repetiţie, culminaţie, sfârşit, motiv, 2.2.5 Determină evenimentele sonor-
temă, frază. artistice în piesele muzicale (început,
parte, repetiţie, culminaţie, sfîrşit) și de
structură muzicală (motiv, temă, frază).
2.1.3 Cunoaște elementele de 2.2.6 Identifică și utilizează elementele de 2.3.2 Apreciază posibiliţăţile
expresivitate muzicală: tempoul, expresivitate. expresive şi descriptive ale
nuanțele dinamice, hașurile, frazarea, limbajului muzical şi literar.
ornamentele melodice etc.).
2.1.4 Cunoaște instrumentarul de 2.2.7 Cântă melodia cu text, determinând
interpreatare a textului literar. mesajul literar al lucrării.
3. Competența de interpretare corală în contextul abordării conștiente a fenomenului muzical

3.1.1 Cunoaște repertoriul 3.2.1 Elaborează planul interpretativ al 3.3.1 Argumentează atitudinea
coral din muzica clasică cântecului. proprie față de creaţiile muzicale.
universală și națională. 3.2.2 Raportează caracterul creaţiei muzicale la
varietatea trăirilor umane.
3.2.3 Valorifică conștient și creativ imaginea
muzical-artistică sugerată de piesa respectivă.
3.2.4 Decodifică mesajul ideatic al creaţiei 3.3.2 Exprimă emoții și stări
muzicale prin implicare emoţională, imaginară, sufletești în concordanță cu tipul
creativă, artistică. creației interpretate.
3.1.2 Distinge componentele 3.2.5 Interpretează expresiv repertoriul de 3.3.3 Se angajează cu afecțiune în
caracteristice muzicalității. cântece în funcţie de caracteristicile lor muzicale modelarea imaginii muzical-
şi poetice. artistice prin interpretare
3.2.6 Aplică mijloacele de expresivitate muzicală expresivă.
pentru redarea imaginii artistice a creației.
3.2.7 Diferențiază prin interpretare lucrări de
diferit gen, stil, epocă etc
3.2.8. Exteriorizează emoțiile în procesul de
interpretare.
3.1.3 Cunoaște caracteristicile 3.2.9 Analizează și comentează manifestațiile 3.3.4 Conştientizează contribuţia
fenomenului muzical. cultural-artistice la care a participat sau pe care muzicii la constituirea fondului
le-a vizionat. cultural comun al societăţii.
3.2.10 Exprimă şi argumentează propriile 3.3.5 Manifestă iniţiative în
atitudini şi aprecieri faţă de muzică. susţinerea propriilor opinii
estetice.
3.2.11 Emite judecăţi estetice asupra diversităţii 3.3.6 Este receptiv faţă de
fenomenelor muzicii, utilizând vocabularul diversitatea fondului cultural
muzical adecvat. naţional şi universal.
3.2.12 Exprimă argumentat atitudinea proprie 3.3.7 Manifestă interes pentru
asupra fenomenului muzical-artistic în raport cu valorile culturii muzicale
diverse fenomene ale vieţii şi domenii de universale și naţionale.
activitate umană.
8
4. Competența de a contribui la actul artistic colectiv prin angajare responsabilă în diverse
contexte.

4.1.1 Cunoaște normele de 4.2.1 Păstrează condiția fizică bună a aparatului 4.3.1 Manifestă responsabilitate în
igienă și de întreținere a vocal și a corpului - instrument muzical viu care menținerea igienei vocale.
condiției fizice. necesită atenție individuală.
4.1.2 Cunoaște normele care 4.2.2 Demonstrează un comportament disciplinat 4.3.2 Respectă conștient regulile
asigură o prezență scenică de și o bună organizare;. de conduită într-un colectiv coral.
performanță a unui cor. 4.2.3 Interacționează cu dirijorul și membrii
formației în vederea asigurării succesului 4.3.3 Conștientizează contribuția
colectiv, având și satisfacția propriilor rezultate. individuală la actul artistic
4.2.4 Demonstrează abilități de comunicare colectiv.
scenică.
4.1.3 Cunoaște modalități și 4.2.5 Se implică în activităţi cultural-muzicale. 4.3.4 Manifestă disponibilitate de
forme de organizare a unei a transfera în viaţa socială valori
serbări. 4.2.6 Organizează independent evenimente estetice autentice.
artistice.
LISTĂ DE CONȚINUTURI ȘI REPERTORIUL
Repertoriul reprezintă totalitatea compozițiilor muzicale incluse în programul unui colectiv

coral. Selectarea corectă a creațiilor muzicale este esențială, deoarece repertoriul are un rol dublu în
pregătirea de specialitate a elevilor. În primul rând, repertoriul constituie un element indispensabil al
desăvârşirii personalităţii artistului în devenire şi al viitorului consumator avizat de artă, deoarece
studierea la lecţii a celor mai reuşite creaţii din patrimoniul naţional, din muzica universală şi a
creaţiilor compozitorilor contemporani, îi apropie pe copii de izvoarele culturii naţionale ale
poporului, le lărgeşte diapazonul culturii generale, le formează gustul estetic.
În al doilea rând, repertoriul reprezintă un mijloc de realizare a competenţelor vizate.
Parcurgerea acestuia constituie un obiectiv important în realizarea progresului elevilor în învăţare,
progres demonstrat în cadrul activităților cultural-artistice.
Repertoriul de studiu va fi baza pe care se va face aplicarea practică a expunerilor teoretice. În
acest sens la alegerea repertoriului se va ține seama de mai multe criterii, printre care prezența
lucrărilor corale reprezentative, aparținând compozitorilor români și străini din diverse perioade
istorice și spații cultural-geografice; includerea creațiilor de diferite forme, genuri și stiluri, care să
asigure o familiarizare cât mai largă cu tehnici specifice de cânt coral. Astfel varietatea tematică și
tehnică a repertoriului va oferi profesorului posibilitatea de a crea o legătură interdisciplinară – cu
disciplinile de profil, cum ar fi teoria muzicii și solfegiul, istoria muzicii, armonia și cu disciplinile
generale, așa ca limba și literatura română, istoria, limbile străine, ș. a.
Repertoriul anual trebuie să cuprindă compoziții diverse ca tematică, stil şi modalitate de
interpretare:
• a cappella și cu acompaniament instrumental (pian, orgă, acordeon, vioară, orchestră etc);
• cu tematică religioasă şi laică;
• din toate epocile stilistice - de la Renaştere la creaţia contemporană;
• din creaţia naţională şi universală;
• din folclorul românesc şi internaţional;
• din creaţia de divertisment – muzică uşoară, jazz, gospel, negro spiritual, rock,
• musical etc.
9
Pentru fiecare tip de formație corală, dirijorul va selecta piese accesibile atât particularitățlor
de vârstă, cât și nivelului de pregătire al coriștilor. Creațiile muzicale cu diferit grad de dificultate,
mic, mediu sau sporit, se impun a fi studiate pe toată durata anului şcolar, în vederea cizelării
interpretării, care presupune formarea emisiei corale, crearea omogenității și ansamblului coral,
preocuparea pentru coloritul timbral, conștientizarea relaţiei dintre text și melodie și multe altele.
Repertoriul propus în acest curriculum nu trebuie privit ca o dogmă. Fiecare profesor poate
apela, ori de câte ori simte această necesitate, la alte creaţii, pe care le consideră mai adecvate
realizării obiectivelor urmărite la repetiţii, manifestări artistice, concerte de gală. Această libertate în
formarea repetoriului asigură manifestarea individualităţii dirijorului şi a coralei pe care o conduce.
În vederea îmbogățirii artistice a elevilor, repertoriul pregătit la Ansamblul coral va fi
prezentat în concerte publice anuale (concerte de totalizare).
CONȚINUTURI ȘI REPERTORIU PENTRU CORUL PREGĂTITOR,

CLASA I, vârsta 7-8 ani
Clasa întâi este o perioadă de pregătire pentru participarea ulterioară a copiilor în corul mic,
format din elevii claselor a II-III-a. În cadrul orelor de ansamblul coral îi vom familiariza pe elevi cu
primele noțiuni de cânt în cor, le vom cultiva primele deprinderi vocal-corale, vom începe
dezvoltarea tehnicii respiratorii și vocale.
Vom porni de la familiarizarea micilor coriști cu deprinderile de poziție corectă a corpului în
timpul cântului: să țină spatele drept, cu pieptul ușor bombat înainte, umerii relaxați, capul și bărbia -
în poziție firească. În timpul cântului în picioare brațele se lasă în jos de-a lungul corpului, cu sprijin
pe picioarele puțin depărtate; dacă cântă așezați, brațele vor sta liber pe genunchi. În timpul
exercițiilor de cultură vocală se vor evita mișcările corporale.
Formarea primelor deprinderi vocal-corale pornesc de la dezvoltarea respirației și a fonației.
Respiraţia, ca act reflex, are două faze distincte: inspiraţia şi expiraţia. În fonaţie utilizăm
inspiraţia bucală sau buco-nazală cu diversă dinamica inspiratorie pentru pregătirea actului fonic. Se
va exersa o inspirație scurtă, liniștită, fără zgomot și fără a ridica umerii.
Expiraţia este un act pasiv. Ritmul respirator este dictat de necesitatea emisiei sunetelor. În
emisia sunetelor inspiraţia este scurtată, iar expiraţia este alungită. Elevii vor fi antrenați să expire
atent, fără grabă, dozând fluxul de aer egal pe parcusul întregii fraze muzicale. Vor utiliza respirația
costo-diafragmatică, controlând-o constant și reacționând la cerințele și gesturile dirijorului. Nu se va
inspira în mijlocul cuvîntului. Vom crea primele deprinderi de respirație continuă, folosind ca model
interpretarea sunetului lung.
În plan de emisie vocală îi vom învăța pe coriști să cânte cu sunet natural, ușor, luminos,
urmărind obținerea unei sonorități argintii și suple, caracteristică vocii de copil, și împiedicând
tendința elevilor de a cânta strident și inexpresiv. Se recomandă vocalizarea sunetului cu buzele un
pic rotungite, cu folosirea atacului moale al sunetului.
Primele exerciții de cultură vocală se vor cânta începând cu sunetul sol, de la care se va merge
pe semitonuri, ascendent și descendent, în limita ambitusului copiilor de vârsta respectivă. Vocalizele
vor fi interpretate pe silabe formate din vocalele u, o, a, i și consoane dentale, labiale sau vibrante (m,
n, d, t, l, r etc), rostite clar, scurt și deslușit. Vor învăța să utilizeze diferite tehnici de hașurare a
sunetului – legato în cantilenă, non legato în creațiile mai energice.
Calitatea acestor deprinderi individuale de cânt va duce la constituirea unui colectiv coral
integru. În plan de acordaj și ansamblul vom încerca să obținem un unison activ (intonarea perfectă a
sunetelor) și omogenitate timbrală prin egalizarea registrelor propriei voci în cor.
10
Pentru interpretarea concomitentă a tuturor elementelor de limbaj literar-muzical vom
familiariza elevii cu semnificața gesturilor de dirijare și îi vom deprinde să înțeleagă și să răspundă la
cele mai elementare indicații: atenție, inspirație, atac (început) și terminare a sunetului.
După exercițiile de formare a culturii vocale, trecem la altă etapă de dezvoltare a
competențelor corale, și anume, studierea repertoriului. Repertoriul corului pregătitor va include
creații din muzica națională și universală, clasică și contemporană. Ele vor cuprinde o tematică
variată: cântece din folclorul copiilor, cântece școlare, de toamnă, de iarnă, colinde și cântece de stea,
de primăvară, pascale, dedicate femeilor, patriotice, despre natură și animale, de divertisment,
prelucrări folclorice. La selectarea cântecelor se ține de cont de gradul de dificultate al facturii,
limbajului literar-muzical, care trebuie să corespundă particularităților de vârstă a copilului de 7-8
ani, fiind accesibile și pe placul lor.
În clasa I vor fi studiate 10-15 cântece pe o voce și cu elemente de două voci cu acompaniament
și a cappella. Se recomandă selectarea cântecelor în tempou moderat lente și moderat rapide, cu o
dinamică cuprinsă între mp și mf, cu o întindere a vocilor de la do1 pînă la re2. Structura liniei
melodice va fi țesută pe intervale consonante, predominând mișcarea lină, cu evitarea salturilor
frecvente.
În semestrul I, în perioada prenotației, se admite studierea pieselor după auz, iar din semestrul
doi se poate trece treptat la studiul cântecelor pe bază de solfegiere, pentru o învățare conștientă și în
vederea consolidării legăturii dintre cântul coral și celelalte discipline de profil. Pentru aceasta,
fiecare corist va avea o mapă specială, unde va depozita partiturile corale.
Creațiile învățate vor fi interpretate muzical, cu o expresie a feței adecvată caracterului și
imaginii care ne dorim să ajungă la inima ascultătorului.
Unități de conținut / Repertoriu (sugestii) Activități de învățare

Muzica clasică Exerciții de învățare a poziției corecte
Creații din epoca clasicismului (așezat și în picioare)
• W.A.Mozart „Eu sunt numai un copilaș”
Creații din epoca romantică Exerciții de respirație costo-diafragmală:
• Ceaikovskii P., „Sub stelele târzii” inspirație și expirație lungă, scurtă, medie;
• Brahms J., „Copilul și floarea” dozarea expirației.
Muzica religioasă Exerciții vocale: de cultură vocală, de lărgire a

Muzică religioasă ortodoxă ambitusului, de corectare a intonației.
• I.Țibulschi, „Rugăciune la început de lecții”
• I.Țibulschi, „Îngerașul” Însușirea creației:
• analiza cântecului conform algoritmului –
Muzica contemporană titlul, compozitorul, textierul, versuri și mesaj
Din creația compozitorilor români literar, caracter etc;
Cântece cu tematică patriotică
• Vieru Gr. „Țărișoara mea” • audierea creației în interpretarea pianului;
• Macovei Ion / Vieru Grigore, „Graiul meu”
• Chiriac Tudor / Vieru Grigore, „Dorul și limba” • determinarea structurii muzicale a creației;
• Doga Eugen / Covalschi V., „Casa sărbătorilor”
• Doga Eugen / Covalschi V., „Dorul” • învațarea melodiei la auz (sem.I, clasa I,
perioada prenotației muzicale);
Cântece cu tematică școlară
• Raluca Andrei, „Învățătoarea” • solfegierea creației și memorarea melodiei;
• Comes L. / Constantinescu N., „Pentru-nvățătoarea noastră”
• Ivășcanu A. , „Noi acum sântem școlari” • intonarea melodiei curat şi ritmic;
• Nicolai I., „Bun găsit școală”
• dezvoltarea tehnicii respiratorii în
Cântece cu tematică de toamnă conformitate cu caracterul piesei;
• Mamot Eugen / Vieru Grigore, „Toamna”
• „Acum e toamnă, da”
• „Cântec de toamnă”
11
Cântece cu tematică de iarnă • emiterea sunetului coral în concordanţă cu
• „Valsul fulgilor” schimbările de intensitate şi agogică;
• „Omul de zăpadă”
• „Bunicuțul Moș Crăciun” • învață să asculte și să cânte în ansamblul cu
• „Pui de brad” ceilalți membri ai formației;
• „Brăduțul”
• „Globul mic și mofturos” • disciplinarea aparatului de articulaţie în
direcţia formării şi rostirii corecte a literelor şi
Colinde și cântece de stea cuvintelor;
• „Deschideți ușa”
• „Astăzi s-a născut Hristos” • înţelegerea limbajului dirijoral: gestul pentru
• „O, brad frumos” atenţie, respiraţie, atacul, fixarea sunetului şi
• „Moș Crăciun cu plete dalbe” reculul;
• „Domn,Domn să-nălțăm”
• „Steaua sus răsare” • elaborarea planului de interpretare al creației,
ținând cont de elementele de limbaj muzical.
Cântece cu tematică pascală
• Chiriac Tudor / Vieru Grigore, „Hristos a înviat” Interpretarea creației:
• cântarea în grup și individual, la unison sau pe
Cântece cu tematică de primăvară două voci, pe respirație, emisie și dicție
• Demetrescu- Bistrita Gheorghe / Panait Cerna, „Ghiocelul” corectă;
• „Vine, vine primăvara”
• Popovici T., „Înfloresc grădinile” • interpretarea expresivă și nuanțată a creației,
• „Copăcelul” în tempou corespunzător caracterului,
• „Hai la joc” exteriorizîndu-și trăirile emoționale prin
mimică, gestică, mișcare;
Cântece dedicate mamei
• Mamot E. / Vieru Gr., „8 Martie” redarea mesajului artistic și sensului literar.
• Mamot E. / Vieru Gr., „Foicică dulce poamă”
• „Cea mai scumpă” Învățarea regulilor de conduită corală,
elementelor de ținută și prezență scenică.
Cântece despre natură și animale
• Țibulschi Iu./ Vieru Gr., „Rățoiul” Disciplinarea voinței și condiției fizice a
• Țibulschi Iu./ Vieru Gr., „Fluturașii” corpului și a coardelor vocale.
• Vieru Gr., „Di-di-di”
• Rusnac C. / Vieru Gr, „Aricioaica” Conștientizarea contribuției personale la
• Mamot Eugen, „Spune, spicule” cîntarea colectivă.
• Doga Eugen / Vieru Gr., „Ploaia”
• Doga Eugen / Vieru Gr., „Răsai, soare” Participarea la evaluările finale: concerte,
concursuri, festivaluri etc.
Cântece de divertisment
• Aldea-Teodorovici Ion „Piticii” Organizarea concertelor tematice sau de
• Cațăr Angela, „Fotograful” totalizare.
• Mamot E./ Grama S., „Dulcea mea copilărie”
• Stanciu Mihaela, „Clopoțelul vacanței” Comentarii orale, comunicări de impresii,
• „Bat din palme” schimburi de opinii, dezbateri după
participarea în activități cultural-artistice.
Prelucrări din folclorul românesc
• Melodie populară „Țipuritură din Maramureș”
CONȚINUTURI ȘI REPERTORIU PENTRU CORUL MIC

CLASELE II-III, vîrsta 8-10 ani
Pe parcursul anului școlar corul mic trebuie să studieze 15-20 de creații corale pe 1-2 voci cu
acompaniament instrumental și a cappella. Piesele vor fi în tempouri mai rapide și mai lente decât
cele selectate pentru corul pregătitor. Nuanțele dinamice vor varia între p și f, cu un ambitus mediu al
vocilor cuprins între si-mi2.
12
Studierea pieselor se va face cu precădere pe bază de solfegiere, evitându-se cântarea după
auz. Dacă totuși se învață o cântecel după auz, se recomandă a-l interpreta cu note ca pe un dicteu
oral, ca la orele de solfegiu.
Se continuă lucrul asupra deprinderilor formate în clasa I referitor la poziția în timpul
cântului. Se va acorda atenție în special poziției corpului, când se cântă în picioare.
Se dezvoltă în continuare deprinderile respiratorii, cântând fraze mai lungi pe o singură
expirație. Se diversifică caracterul inspirației, exersându-se mai multe tipuri: scurtă și activă în piesele
mai energice, liniștită, dar concretă în piesele mai lente. Se perfecționează respirația continuă la
interpretarea frazelor de durată mai lungă.
Continuăm cultivarea emisiei sunetului sonor, curat, cristalin, luminos, dar atragem atenție la
formarea timbrului vocal pentru cele două partide vocale (vocea I și vocea a II). Dirijorul va fi foarte
atent la modul în care influiențează dezvoltarea vocilor copiilor, care la această vârstă sunt foarte
sensibile și fragile.
Introducem studierea vocalizelor la două voci, folosind diverse varietăți: canonic, armonic,
imitațional. Ele vor urmări atât impostația normală a sunetelor pentru a evita oboseala coardelor
vocale și a conferi corului o sonoritate frumoasă, cât și formarea corectă a intervalelor pe baza
funcționalității lor. Antrenăm aparatul de articulație pentru a obține o flexibilitate mai mare a buzelor
și limbii, sporind prin această tehnică îmbunătățirea dicției și pronunției.
Realizarea ansamblului armonic constituie sarcina principală a etapei în cauză. Se va exersa
formarea omogenității pe partide și între partide. Se vor explica elemente mai complicate ale gestului
dirijoral referitor la schimbările ritmice, de agogică și dinamică.
Repertoriul corului mic al claselor II-III va include creații din muzica clasică, muzica
religioasă ortodoxă, colinde și cântece de stea, muzica contemporană, prelucrări folclorice. Cântecele
selectate vor cuprinde tematică diversă: cântece patriotice, școlare, de toamnă, de iarnă, de primăvară,
pascale, dedicate mamelor, despre natură și animale, de divertisment.

Muzica clasică
Creații din epoca clasicismului Exerciții de învățare a poziției corecte
Mozart W. A. , (așezat și în picioare).
„Cântec de primăvară”, 2 voci cu acompaniament
Creații din epoca romantică Exerciții de respirație costo-diafragmală:
Auge Claude inspirație și expirație lungă, scurtă, medie;
„Moara”, 2 voci a’cappella dozarea expirației.
• Brahms Joseph, prelucrare de A.Țaga,
„Cântec de leagăn”, 2 voci cu acompaniament Exerciții vocale: de încălzirea a vocii, de
lărgire a ambitusului, de perfecționare a
Muzica religioasă intonației.
Muzică religioasă ortodoxă
• Rugăciuni de la sfânta Liturghie „Tatăl nostru”, Însușirea creației:
• „Sfinte Dumnezeule”,
• analiza cântecului conform algoritmului –
Muzica contemporană titlul, compozitorul, textierul, versuri și mesaj
Din creația compozitorilor români literar, caracter etc;
• A.Mateevici, „Limba noastră” • audierea creației în interpretarea pianului;
• Mustea Gh. „Noi în grai suntem popor” • determinarea structurii muzicale a creației;
• Porumbescu C., „Românașul”
• solfegierea creației și memorarea melodiei;
Cântece cu tematică școlară
• intonarea melodiei curat şi ritmic;
• Chițenco D./ Știrbu T., „Cîntec despre carte”
• Pașcanu A., „Bună dimineața”
• dezvoltarea tehnicii respiratorii în
• Rusnac C., / Vieru G., „Pisicul la școală”
conformitate cu caracterul piesei;
13
Cântece cu tematică de toamnă • emiterea sunetului coral în concordanţă cu

• „Vine, toamna, vine” schimbările de intensitate şi agogică;
• „Plecarea păsărelelor”
• învață să asculte și să cânte în ansamblul cu
Cântece cu tematică de iarnă ceilalți membri ai formației;
• „Dansul fulgilor”
• „Vine iarna” • disciplinarea aparatului de articulaţie în
• „Sănioara” direcţia formării şi rostirii corecte a literelor şi
• „Brăduțul” cuvintelor;
Colinde și cântece de stea • înţelegerea limbajului dirijoral: gestul pentru

• „Astăzi s-a născut Hristos” atenţie, respiraţie, atacul și fixarea sunetului şi
• „O, brad frumos” reculul;
• „Moș Crăciun cu plete dalbe”
• „Domn,Domn să-nălțăm” • elaborarea planului de interpretare al creației,
• „Steaua sus răsare” ținând cont de elementele de limbaj muzical.
Cântece cu tematică pascală Interpretarea creației:

• Musicescu G., „Hristos a înviat” • cântarea în grup și individual, la unison sau pe
• „Lumină din lumină” două voci, pe respiratie, cu emisie și dicție
corectă;
Cântece cu tematică de primăvară
• Ștefănescu Gheorghe, „Primăvara”, 2 voci a’cappella • Interpretarea expresivă și nuanțată a creațiilor,
• Ceaikovskii P., „Primăvara” în tempou corespunzător caracterului,
• Popovici T., „Înfloresc grădinile” exteriorizându-și trăirile emoționale prin
mimică, gestică, mișcare;
Cântece dedicate mamelor
• Oțel Mircea / Vieru Grigore, „Ochii mamei” Redarea mesajului artistic.
• Stîrcea Marian / Paraschiv Radmila, „Cu tine, mamă”
Învățarea regulilor de conduită corală,
Cântece despre natură și animale elementelor de ținută și prezență scenică.
• Bitkin V./ Filip V., „Bună dimineața”
• Chirescu Ioan Dumitru., „Cântecul cucului” Disciplinarea voinței și condiției fizice a
• Lâsoi S. / Tudor Șt. , „Izvoraș în codru” corpului și a coardelor vocale.
• Slivinschi / Grigore Vieru, „Cip-cirip”
• Pașcanu Alexandru „Trenul” Conștientizarea contribuției personale la
• „Păsărica-n timpul iernii” cântarea colectivă.
• „Pupăza din tei”
• Ștefănescu George / Alecsandri Vasile, „Cântecul Participarea la evaluările finale: concerte,
fluierașului” concursuri, festivaluri etc.
• Iachimciuc Igor, „Balul gâzelor”
• Popa Temistocle, „Căprioara” Organizarea concertelor tematice sau de
• Bălan Dan / Arghezi Tudor „Ariciul”, „Pui de greier”, totalizare.
„Fluturele”
• Rusnac C. / Vieru G., Urechilă-Iepuraș”, „Cum se spală Comentarii orale, comunicări de impresii,
ariciorii” schimburi de opinii, dezbateri după
participarea în activități cultural-artistice.
• Giroveanu A. / Jurist E., „Orchestra noastră”
• Oțel Mircea, „Alunelul”
• „Ce culori pământul are”
• Coman St., „Carnaval în pădure”
• Giroveanu Aurel, Jurist Eduard, „Fotograful”
• Breazu-Saxu Gheorghe, „Piticii”
• Chiriac Tudor / Filip Iulian, „Din neamul lui Păcală”
Subiect 2. Prelucrări din folclorui românesc

• Melodie populară „Joacă, joacă”
• „Foicică de pe plai”
14
REPRETORIU PENTRU CORUL MEDIU
CLASELE IV-V, vârsta 10-12 ani
Pe parcursul unui an de studiu corul mediu va studia 15-20 de creații pe două și trei voci egale
cu acompaniament și a cappella. Nu sunt excluse nici lucrările la unison cu un desen ritmic variat.
Vor fi selectate piese cu caracter contrastant, în tempouri variate, cu o dinamică cuprinsă între pp și f,
dar cu accente mai diverse. Se extinde diapazonul partiturilor la-fa2. Studierea pieselor se va realiza
numai pe bază de solfegiere, dar se poate utiliza ca metodă de dezvoltare a auzului cântarea după auz
a unei melodii simple cu note.
Consolidăm menținerea poziției în timpul cântului, încercând să-i motivăm pe elevi s-o
respecte conștient, din proprie dorință. Continuăm dezvoltarea deprinderilor de respirație, complicând
puțin sarcinile prin lungirea frazelor muzicale. Este importantă dezvoltarea respirației continue și
emisiei susținute a sunetului. Vom acorda atenție intonației juste și dezvoltării auzului armonic. Se va
exersa o articulare și dicție clară în vederea transmiterii mesajului textului literar.
Repertoriul corului mediu, al claselor a IV-V-a, va include creații pe uan, două și trei voci din
epoca Renașterii, muzica clasică, muzica religioasă ortodoxă, colinde și cântece de stea, muzica
contemporană, prelucrări folclorice. Lucrările corale vor avea un grad de complexitate mai înalt decât
cele selectate pentru corul mic.

Muzica din epoca Renașterii Exerciții de respirație costo-diafragmală:
• Gostaldi Giovani, Madrigal • inspirație și expirație lungă, scurtă, medie;
• Anonim sec XIV-XV, „Dona nobis pacem” • dozarea expirației.
Muzica clasică Exerciții vocale:

Creații din epoca clasicismului • de încălzirea a vocii,
• Beethoven, Ludvig van, / Grigore Vieru • de lărgire a ambitusului,
„Fur Elize”, „La tine vin”, 1 voce cu acompaniament • de perfecționare a intonației;
• Haydn, Joseph • de dezvoltare a tehnicii vocale.
„Alles schweiget” (Fuge iepurașul) (canon), 3 voci a’cappella
• Mozart Wolfgang Amadeus, „ABC”
• Salieri Antonio / Vieru Gr. Însușirea creației:
„Plouă (canon), 3 voci a’cappella • Audierea și analiza cântecului conform
algoritmului – titlul, compozitorul, textierul,
Creații din epoca romantismului versuri și mesaj literar, caracter etc;
• Schubert Robert, „Așa ne-a spus Iisus”, 3 voci cu
acompaniament • determinarea structurii muzicale a creației;
• Mendelsohn-Bartoldy F., „Cheamă dragostea”
3 voci cu acompaniament • solfegierea creației și memorarea melodiei;
• Brahms Joseph, prelucrare de A.Țaga
„Cântec de leagăn, 2 voci cu acompaniament • lucrul asupra intonării juste, curate și ritmice a
• Tceaikovskii P.I. / Vieru Gr. linei melodice pe partide vocale;
„Primăvara”, cântec napolitan, , 1 voce cu acompaniament
• acordajul armonic pe verticală, intonarea
Muzica religioasă corectă a intervalelor și acordurilor;
Muzică religioasă ortodoxă
• Cucu Gheorghe, „Îngerii cerului”, 3 voci a’capella • dezvoltarea tehnicii respiratorii în
• Țibulschi Iulia / Vieru Grigore, „Maica Domnului” conformitate cu caracterul piesei;
3 voci a’capella
• Tatăl nostru, anonim, 3 voci a capella • emiterea sunetului coral în concordanţă cu
• Sfinte Dumnezeule, melodie moscovită și basarabeană schimbările de intensitate şi agogică;
Muzică religioasă catolică
• Pergolesi, Giovanni Battista • cântă în ansamblu, omogen și integru;
Cantata „Stabat mater”, mișcarea 11 „Inflamatus et accensus”
2 voci cu acompaniament pian sau orgă
15
Colinde și cântece de stea: • disciplinarea aparatului de articulaţie în

• Popovici Timotei, „Steaua”, 2- 3 voci direcţia formării şi rostirii corecte a literelor şi
• Lugojan T, „O, ce veste minunată”, 3 voci cuvintelor;
• Monția Emil, „Sus la poarta raiului”, 3 voci
• „Închinare păstorilor”, 3 voci • învață să reacționeze la limbajul dirijoral:
• „O, noapte minunată”, 3 voci gestul pentru atenţie, respiraţie, atacul, fixarea
sunetului şi reculul, semnele nonverbale
Muzica contemporană specifice dirijorului;
• Cristea Al., / Mateevici A., „Limba noastră” • elaborarea planului de interpretare al creației,
• Flechtenmacher Alexandru / Alecsandri Vasile, „Hora ținînd cont de elementele de limbaj muzical
unirii”
• Mezetti Pietro / Carol Scrob , „Bardul din Mircești”
• Vidu Ioan, „Ștefan, Ștefan domn cel mare” Interpretarea creației:
• Danga Gheorghe / versuri populare, „Românașul” • Cîntarea pe partide sau individual, melodic și
• Ion Macovei, „Arcași de-ai lui Ștefan cel Mare” armonic; pe respirație susținută, cu sunet
• Țibulschi Iu., / Vieru G., „Colind pentru Eminescu” plăcut și dicție corectă;
• Rusnac C., / Vieru G., „Dragă-mi este țara mea”
• Interpretarea expresivă a creațiilor, în tempou
Cântece cu tematică școlară corespunzător caracterului, cu exteriorizare a
• Chițenco D./ Știrbu T., „Cântec despre carte” trăirilor emoționale prin mimică și muzică;
• Pașcanu A., „Bună dimineața”
• E.Mamot, „Scump învățător”
Învățarea regulilor de conduită corală,
Cântece cu tematică de toamnă elementelor de ținută și prezență scenică.
• „Vine, toamna, vine”
• „A ruginit frunza din vii” Disciplinarea voinței și condiției fizice a
corpului și a coardelor vocale.
Cântece cu tematică de iarnă
• Beethoven, „Menuet de iarnă” Conștientizarea contribuției personale la
• „Moș Crăciun” cîntarea colectivă.
• Cristensen Marie, „Gifts of Christmas”
• „Somewhere in my memory”, 2 voci cu acompaniament Participarea la evaluările finale: concerte,
concursuri, festivaluri etc.
Cântece cu tematică pascală
• Musicescu G., „Hristos a înviat” Organizarea concertelor tematice sau de
totalizare.
Cântece cu tematică de primăvară
• Chiriac Tudor, „Primăvara” Comentarii orale, comunicări de impresii,
• GiroveanuA. / Block M., „Primul meu buchet de flori” schimburi de opinii, dezbateri după
• Ștefănescu Gheorghe, „Primăvara”, 2 voci a’cappella participarea în activități cultural-artistice.
• Musicescu G., „Ca o zi de primăvară”, „Primăvara”
Cântece dedicate mamelor

• Oțel M./ Vieru Gr., „Ochii mamei”
• Profeta Laurențiu / Buref Flavia, „Ziua mamei”
Cîntece despre natură și animale

• Bitkin V./ Filip V., „Bună dimineața”
• Chirescu Ioan Dumitru., „Cântecul cucului”
• Țibulschi Iu., / Vieru G., „Somnoroase păsărele”
• Rusnac C. / Vieru G. „Turturica”, „Privighetoarea”
• Pașcanu Alexandru /Iureș Șt., „Plecarea în vacanță”
• Winkler Adalbert/ Cîrlan C., „Ghici ghicitoarea mea”
• Papin A. „Sărbătoarea andaluză”
• Aldea-Teodorovici I. / Urschi Gh. „De-a ascunselea”
• Oțel Mircea, „Alunelul”
• „Haz de necaz”, 3 voci a cappella
• Rusnac C. / Vieru G. „Trenul”, „Ceasul”
16
Din creația compozitorilor români

• Chiriac Tudor, Cantata „Carmina Daciae” pentru cor și
orchestră
• Chiriac Tudor, „De la Tiras pîn la Tissa” (Carmina Daciae),
nr.11 – „Faptus-a de-un legănel”, 2 voci a’cappella
Prelucrări din folclorul românesc

• Arvinte Constantin, „Cine stă posomorâtă”
3 voci a capella
• Ionescu Nelu / Eminescu Mihai, „Cântă puiul cucului”,
3 voci a capella
Muzică contemporană internațională

• Rodrigues „La cucaraccea”
• Melodie germană, V. Nevoie (adaptare), „Puișorul”
• Coulais B., „Vois sur ton chemin”
• Coules B., „Les avions”
REPRETORIU PENTRU CORUL MARE

CLASELE VI-XI, vârsta 12-16 ani
Corul mare va studia până la 18-20 de creații la două, trei și patru voci cu acompaniament și
a`cappella, de diferit grad de complexitate, variate ca factură și stil de expunere, în care se utilizează
diverse mijloace ale limbajului muzical. Întinderea generală a partiturilor va oscila între notele sol-
sol#2. Registrul dinamic va include toată gama de nuanțe de la pp la ff și accente ca sf, marcato etc.
Continuăm dezvoltarea deprinderilor de cânt coral, dar contăm pe niște competențe deja
conturate, cultivate în clasele anterioare. Actul vocal devine mai conștientizat, respirația mai
puternică, putem interpreta creații bazate în întregime pe respirația continuă sau în lanț. Exercițiile
vocale vor dezvolta atât auzul melodic, cât și pe cel armonic.
Discutăm acum cu elevii despre rolul rezonatoarelor naturale, punând accent pe o emisie a
sunetului susținută. Exersăm filiația sunetului până la nuanțele pp și ppp, utilizăm pe larg diferite
procedee de emisie de la cantilena largă până la staccatto activ și energic. Antrenăm articulația în
tempouri rapide cu structuri ritmice complexe. Respectăm stilul de interpretare al epocii din care face
parte creația. Este foarte importantă perfecționarea sonorității corului. Se va urmări acordajul
partidelor atât pe orizontală, cât și pe verticală. Vom exclude tendința vocilor de a vibra exagerat.
Coriștii trebuie să capete dexteritatea de a reacționa conștient și receptiv la toate indicațiile
gestului dirijorului nu doar în plan ritmic, ci și în plan artistic-interpretativ.
Repertoriul corului mare al claselor a VI-IX-a va include creații din muzica epoca Renașterii,
barocă, clasică, romantică, impresionismului, muzica religioasă ortodoxă și catolică, colinde și
cântece de stea, muzică națională, prelucrări folclorice, creații de factură modernă.

Creații din epoca Renașterii Exerciții de menținere a poziției corecte
• Morley, Tomas (așezat și în picioare)
„Philomela”, motet, 3 voci a’capella
• Palestrina, Giovanni Pierlugi/ Vieru,Grigore
„Din amintiri măicuţa vine”, madrigal, Exerciții de respirație costo-diafragmală:
3 voci a’capella inspirație și expirație lungă, scurtă, medie;
• Monteverdi, Claudio dozarea expirației.
Canzonette, 3 voci cu acopaniament
• Banchieri Adriano,
„Capricciata a trei” „Contraponto bestiale”
17
Creații din epoca Baroc Exerciții vocale:
• Albinoni, Tomaso / Vieru, Grigore de încălzirea a vocii,
Adagio sau „Rugăciunea copiilor”, de lărgire a ambitusului,
aranjament pentru cor de voci egale de Șt. Andronic și L. Tîrșu de perfecționare a intonației;
4 voci cu acomp. pian sau orgă de dezvoltare a tehnicii vocale,
• Bach Johann Sebastian / Vieru, Grigore de dezvoltare a auzului armonic
„Privesc în ochii noştri stele”, aranjament pentru cor de voci
egale de B.Artiomov
3 voci cu acompaniament Studierea creației:
• Gluck, Christof Willibald / Vieru, Grigore
„Împărăția minunilor” (Melodie”), aranjament pentru cor de • analiza creației după un plan structurat;
voci egale Dmitri Nicolaev
3 voci cu acompaniament • citirea elementelor de limbaj specifice
• Händel, George Friederic / Vieru, Grigore partiturii corale (tonalitate, măsură, ritm,
Passacaglia sau „Imn soarelui”, metru, tempou, durate și structuri ritmice
3 voci cu acomp. pian sau orgă etc);
• Vivaldi, Antonio
„In memoriam aeterna”, • determinarea structurii muzicale a creației;
3 voci cu acompaniament pian sau orgă
Creații din epoca clasicismului

• Beethoven, Ludwig van / Vieru, Grigore • identificarea elementelor de expresivitate;
„Sonata lunii”, 4 voci cu acompaniament
• Mozart Wolfgang Amadeus / Vieru, Grigore • solfegierea creației cu fiecare partiție în
Mica serenadă nocturnă sau „Toate-s numai dor”, parte, exersarea elementelor melodico-
2 voci cu acompaniament pian ritmice mai dificile;
• Mozart Wolfgang Amadeus / Vieru, Grigore
„N-am să uit” Simfonia nr.40, g moll, partea I • intonarea creației în plan armonic;
Aranjament pentru cor de voci egale Iu.Țibulschi, Șt.Andronic
4 voci cu acompaniament
Creații din epoca Romantismului

• Chopin Frederic / Vieru Grigore • dezvoltarea tehnicii respiratorii în
„Adormi”, (Studiul pentru pian nr.3, p.I), conformitate cu caracterul piesei;
• Franck, Cezar
„Panis angelicus”, 2 voci cu acompaniament • emiterea emiterea sunetului coral în
• Caint-Saens, Camille concordanţă cu schimbările de intensitate şi
„Două lebede”, 3 voci cu acompaniament agogică;
• Strauss, Johann „Dunărea albastră”
3 voci cu acompaniament • relaționarea cu ceilalți coriști prin acordaj,
• Schumann, Robert / Vieru, Grigore dozaj, omogenizare timbrală și ansamblu.
„Mama”, 4 voci a cappella
• Schumann, Robert „Barcarolla”
Creații din epoca Impresionismului • disciplinarea aparatului de articulaţie în

• Debussy, Claude / Vieru, Grigore direcţia formării şi rostirii corecte a literelor
„Clar de lună” şi cuvintelor;
Creații din muzică religioasă ortodoxă

• Musicescu Gavriil, text liturgic, • respectarea limbajului dirijoral: gestul
„Hristos a înviat” pentru atenţie, respiraţie, atacul, fixarea
„Pre tine”, sunetului şi reculul, semnele nonverbale
Concertul coral nr.1 specifice dirijorului;
3-4 voci a cappella
Creații din muzica religioasă catolică

• Pergolesi, Giovani Batista Cantata • elaborarea planului de interpretare al
Sabat mater, mișcările 1, 8, 12, 13 creației, ținînd cont de elementele de limbaj
• Thompson, Randall, „Alleluia”, 4 voci a capella muzical
18
Muzica națională Interpretarea creației:
Din creația compozitorilor naționali contemporani
• Enescu George / Vieru Grigore • Interpretarea expresivă a creațiilor
„A mea”, fragment din rapsodia nr.1, prin reproducerea tuturor deprinderilor
4 voci cu acompaniament vocal-corale și teoretice însușite și în
• Porumbescu Ciprian / Vieru Grigore funcţie de caracteristicile lor muzicale şi
„Balada”, 4 voci cu acompaniament poetice
• Andronic Ștefan
„Rugăciune”, 3 voci a’capella
• Chirescu Ioan / G.Rotică • Redarea mesajului artistic și conturarea
„Mama”, 4 voci a capella imaginii artistice a creaţiei prin aplicarea
• Criveanu Ion, mijloacelor de expresivitate muzicală.
„Împreună”, 4 voci a capella
• Popovici Doru,
„Imn bizantin”, 3 voci a’capella • Diferențirea prin interpretare a lucrărilor
• Voiculescu Dan, de diferit gen, stil, epocă etc
„Paparuda”, 3 voci a cappella
Din creația compozitorilor naționali basarabeni

• Chiriac Tudor, „De la Tiras pîn la Tissa” Respectarea regulilor de conduită corală,
nr.1, 11, 12., 4 voci a’cappella elementelor de ținută și prezență scenică.
• Chiriac Tudor, Cantata „Carmina Daciae”,
pentru cor de copiii cu acop. orchestră
• Chiriac Tudor / Vieru Grigore,
„Primăvara”, 3 voci a’capella
• Mustea Gheorghe / B.P.Hașdeu
„Frunzele”, 3 voci cu acompaniament Disciplinarea voinței și condiției fizice a
• Stîrcea Marian / Paraschiv Radmila corpului și a coardelor vocale.
„Un nume Vieru”, 4 voci cu acompaniament
• Stîrcea Marian / Paraschiv Radmila
„Casa mea”, 4 voci cu acompaniament
• Mircos, Vlad / Furdui, Galina
„Flori pentru profesori„ 3 voci cu acompaniament
• Doga Eugen / Vieru Grigore Conștientizarea contribuției personale la
„Maria Mirabela”, 3 voci cu acompaniament cîntarea colectivă.
• Rusnac Constantin / Vieru Grigore
„Ghiocelul”, 4 voci a cappella
• Țibulschi Iulia / Vieru, Grigore
„Nu te întrista”, „Să trăiască visele”
1-3 voci cu acompaniament
Muzică cu tematică patriotică

• Cristea Alexandru / Mateevici Alexei,
„Limba noastră”, 3 voci a capella Participare la evaluările finale:
• Vieru Grigore, concerte,
„Limba noastră” , 4 voci cu acompaniament concursuri,
• Gorincioi Ilie / Vieru Grigore, deschideri de conferințe,
„Imn neamului”, 3 voci cu acompaniament festivaluri etc.
• Țibulschi Iulia /Vieru Grigore
„A limbii noastre vrajă”, 3 voci cu acompaniament
• Chiriac A. / Vieru G.,
„Frați români”, 3 voci cu acompaniament Organizarea concertelor tematice,
• Pann, Anton / Mureșeanu Ion de totalizare.
Imnul „Deșteaptă-te, române”,
• Flechtenmacher Alexandru
„Hora Unirii”
Prelucrări ale folclorului românesc

• A.Mendelson, „Lie-ciocârlie”
• Grefucius, „Lăutăreasca”
• Dumitrescu Ion / Corta D
„Mărăcinul” , 3 voci cu acompaniament
19
Creații naționale de factură modernă Comentarii orale cu privire la desfășurarea
• Duțică, „Divertisment staccato” unui anumit eveniment artistic.
• Pașcanu A., „Tocatina”
Muzică contemporană internațională

• Faure Gabriel, „Cantique”, Comunicări de impresii cu privire la
3 voci cu acompaniament momentul artistic văzut sau audiat.
• Bernstein Leonard
„I feel pretty”, 3 voci cu acompaniament
• John Williams
„Double-trouble”, 2 voci cu acompaniament
• Graham Brendam / Rolf Lovland Schimburi de opinii
„You raise me up”
• Elgar E., „The snow”, 3 voci cu acompaniament
• Gardner Erol, „Misty”
• 4 voci cu acompaniament
• Coules B., Les avion, 3 voci cu acompaniament
Colinde românești Discuții pe marginea evoluării sau

• Dumitrescu Gh., / Eminescu M., participării elevilor în diverse activități
„Colinde, colinde”, 2 voci a cappella cultural-artistice.
• Lugojan T.,
„O, ce veste minunată”, 3 voci a cappella
• Sarkizov S. Triptic de Crăciun
„Noi umbăm și colindăm”, 3 voci a cappella
• Teodorian, V.,
„Legănelul lui Isus”, 4 voci a cappella
• Pașcanu A.,
„După datini colindăm”, 4 voci a cappella
• Budiș G.,
„Din an în an”, 4 voci a cappella
• Monția E.,
„Colindița”, 4 voci a cappella
Cântece și colinde din muzica universală

• Mohlman Rachel,
„Ding, dong merily on high”, 3 voci a cappella
• Elgar Elgar,
„The snow”, 3 voci cu acompaniament
• „Somewhere in my memory”
• Saint-Saens, Camille
„Tolite Hostias”, 3 voci cu acompaniament
20
SUGESTII METODOLOGICE
Este demonstrat faptul că artele au o pondere mare în dinamizarea vieții copilului, în

eliberarea lui de complexe și izolare, în declanșarea creativității, imaginației, sensibilității, în
dezvoltarea proceselor psihice și fizice necesare pentru diverse tipuri de activități. Pentru ca artele
să-și îndeplinească aceste funcții, e nevoie de o abordare pedagogică eficientă, cu tehnologii didactice
adecvate și specifice disciplinei de profil.
Nu există metode bune sau rele, ci metode care pot fi potrivite situației concrete în care se
utilizează. Ele trebuie să asigure finalitatea educațională vizată și să corespundă conținutului propus,
să posede calități formativ-educative, să acopere necesitățile elevilor, de exemplu să dezvolte calități
volitive, să activeze procesele de gândire, să dezvolte spiritul de cooperare între elevi, între elev și
profesor. De abilitatea și măiestria de combinare și utilizare a diferitor metode, procedee, căi și
modalități educaționale depinde calitatea și sonoritatea corului, succesul școlar al elevilor, nivelul lor
de cultură și cunoaștere, dar și inteligența, erudiția și profesionalismul pedagogului.
Interpretarea corală realizează un sincretism al părţii (individului) cu întregul (colectivitatea),
fiind una din modalităţile cele mai eficiente de formare a spiritului de lucru în echipă. Participarea
elevului în structura formaţiei corale contribuie la conştientizarea apartenenţei la grup, la
disciplinarea şi la socializarea acestuia; totodată, trecerea de la studiul în grup mic (partidă) la
interpretarea în ansamblu complet în concerte, determină dezvoltarea la elev a capacităţii de
autocontrol (emoţii, stări, sentimente), a capacităţii de memorizare şi de concentrare până la
încheierea activităţii.
Vocea umană este sunetul natural creat de corzile vocale ale omului și modulat în gât, gură și
cavitățile nazale. Oamenii folosesc vocea pentru a transmite informații în primul rând prin vorbit, dar
și prin cântat și alte sunete, ca de exemplu prin strigat, plâns, râs, oftat ș.a. În cazul cântatului se poate
spune că vocea umană este un instrument muzical, desigur de natură cu totul specială.
În muzica vocală, emisia este un act fiziologic de exteriorizare a sunetului, conștient și volitiv.
Aceasta presupune formarea și cultivarea vocilor naturale astfel încât ele să poată fi perfecționate,
înnobilate, puse în valoare asemenea unui instrument muzical. Formarea emisiei este determinată de
cunoașterea și controlul actului respirator, al fonației, impusă de structura biologica a cântăreților, și
de articulație, pronunție, dicție.
Respirația este un act complex fiziologic sau artistic, de expresie. Are doua momente:
inspirația (se face pe nas, pe gura, sau combinat) și expirația (liberă / fiziologică sau forțată / în
cânt). Respirația poate fi:
 toracică (ridicarea umerilor), nerecomandată în cântul vocal;
 abdominală (relaxarea mușchiului diafragmatic, coborârea lui);
 costo-diafragmatică (lărgirea cutiei toracice, cea mai bună pentru cântul vocal).
În timpul cântului coral utilizăm respirația individuală (când fiecare corist respiră într-un alt
moment pentru a da senzația de legatură, de continuitate a frazei muzicale fără a întrerupe coloana
sonoră a partidei) sau colectivă (marcată în partitură sau la sugestia dirijorului).
Conform teoriei mio-elastice fonația are loc atunci, când presiunea subglotică formează o
coloană de aer care trece printre coardele vocale, contractându-le și făcându-le să emită diverse
sonorități. Sunetul se amplifică în cavitățile rezonatoare, găsind locul rezonanței optime (impostația).
Controlându-și respirația, coristul poate produce sunete prin diverse tipuri de atac:
• atacul cu intensitate sonoră scazută prezintă doua tipuri: atac precis, cu ușoară lovitură de
glotă și atac moale (pe suflu)
21
• atacul cu intensitate sonoră puternică și foarte puternică: atac dur (cu puternică lovitură de
glotă) și atac aspirat (hașurat)
Când vorbim de articulația unor sunete, avem în vedere suma proceselor biomecanice produse
de organele fonatoare, articulația făcând legatura între consoane și vocale. Sunetele produse prin
articulație, determinate de pozițiile și mișcările organelor, devin baza pentru pronunție în vorbire și în
cânt. Regiunea din canalul vocal, unde se produce o restrângere sau o închidere (ocluzie), poartă
numele de punct de articulație.
Prin pronunție întelegem rostirea integrală a unei silabe, a unui cuvant într-o propoziție.
Pronunția asigură capacitatea omului de a exprima clar și corect un cuvânt și de asemenea,
capacitatea de a da cuvântului o încărcătură afectivă, logică, semnificantă. Pronunția are la bază o
bună articulare și constă deci în redarea inteligibila a cuvintelor. Întelegerea de către public a textului
care însoțește o lucrare muzicală joacă un rol important în atingerea scopului procesului muzical,
acela de a transmite un mesaj artistic auditoriului, mesaj cuprins în bună masură de textul poetic.
Factorii care influențeaza pronunția în cântul coral sunt durata, tempoul, modalitățile de
articulație a sunetului, melismele, coroanele, tipurile de sintaxă, defectele de vorbire, regionalismele,
arhaismele, etc. Un dirijor trebuie să fie un bun cunoscător al problemelor de fonetică și principiilor
de baza ale silabisirii.
Prin dicțiune înțelegem calitatea fonetică a articulării textului pieselor muzicale. Ea se ocupă
cu pregătirea unei articulări clare, a unei pronunții corecte și cu îndepărtarea defectelor de vorbire în
cânt. Este foarte necesară și se sprijină pe articularea distinctă a silabelor unui cuvânt, respectând
însușirile lor fonetice.
Daca muzica este însoțită de cuvânt, este de preferat ca aceasta să ajungă la inima
ascultătorilor în totala lui claritate. Dicțiunea este arta de a rosti cuvintele corect și frumos. Ea este o
problemă de tehnică și de interpretare, deoarece prin ea dăm sens cuvintelor și ideilor. Fără o bună
dicțiune ascultătorul va auzi doar sunete învălmășite și vorbe nedeslușite.
Forma muzicală este alcătuită din elemente din ce în ce mai mici, pornind de la întreg către
parte: secțiuni, perioade, fraze, motive. Motivele se reintegrează în fraze, frazele în perioade,
perioadele în secțuni, recompunându-se astfel partitura analizată.
Frazarea este delimitarea frazelor în cânt prin respirații, cezuri, cât și arcuiri ale frazelor din
punct de vedere dinamic sau agogic către culminațiile lor. Culminațiile, accentele expresive pot fi
intonate prin contraste de dinamică, tensionalitate sau modificări de tempo.
Timbrul vocal este o particularitate a surselor sonore, demonstrată prin evidențierea
armonicelor superioare ale sunetului fundamental. Fizicianul german Hermann Helmholtz (1821-
1894) a determinat că sunetele grave, cu o sonoritate rotundă, amplă, sunt cele la care predomina
intensitatea primelor șase armonice. Sunetele metalice, penetrante sunt cele la care predomină
armonicele cu numar de ordine mai mare de șase. Timbrul nazal este determinat de evidenţierea
armonicelor pare etc.
Evidențierea diferită a intensității armonicelor superioare în combinaţii atât de variate este
hotărâtă și de forma cavităților de rezonanță, de structura țesuturilor organice, de tensiunea
mușchilor. Timbrul vocalic se formează în cavitatea faringo-bucală, fosele și sinusurile nazale și
frontale, iar timbrul extravocalic - din calitățile laringelui și a cavităților rezonatoare sublaringiene
(torace).
Astfel vocile se pot împărți în:
• dupa volum – mari și mici;
• dupa penetranță – aspre sau șterse;
• dupa culoare – luminoase, clare sau întunecate, tubate.
22
În structura unui cor trebuie să se țină seama de raportul numeric între compartimente,
particularități de vârstă și ținută scenică. Clasificarea vocilor corului se face după:
• înălțime – voci înalte sau voci grave;
• caracter – în funcție de registrul vocii de piept, medii sau de cap (falset).
• tipuri de voci – soprane și altiste.
Ansamblul coral devine astfel un instrument complex alcătuit din coriști care trebuie să
posede mai multe însușiri: calitate vocală, muzicalitate, sensibilitate, inteligență, memorie, voință
fermă, dăruire. Primul pas în pregătirea elevilor pentru acest tip de activitate şi fundamentul pentru
formarea vocii sunt exerciţiile de tehnică vocală, având mare grijă de calitatea foarte fragilă a
instrumentului numit voce. Aceasta se desfăşoară, obligatoriu prin exerciţii de respiraţie, emisie,
vocalize, prin exerciţii pentru educarea auzului în ansamblu astfel încât o voce (individuală sau de
partidă) să se integreze în ansamblul de voci ce alcătuiesc formaţia corală în totalitatea ei. Această
activitate se va face la fiecare oră, dar şi prin studiul individual.
Vocalizele sunt exerciții de încălzire, dezvoltare și întreținere a aparatului fonator și de
perfecționare a sonorității corale. În Renaștere și Baroc era un model melodic ce se cânta pe o singură
vocală. Astăzi se studiază combinațiile care dezvoltă anumite poziții ce favorizeaza impostația sau
care sunt întâlnite frecvent în lucrări.
Vocalizele constau din emisiunea cântată a celor 5 vocale (ca sonoritate de la sunetul laringian
m către vocalele închise, apoi din nou către cele deschise) și stau la baza studiilor de cânt. Studiul
vocalizelor urmărește eliminarea pragului zonei de pasaj prin exerciții progresive, sistematice până
când fiecare vocală emisă ajunge să fie uniformă pe toata întinderea vocii, să aparțină aceleiași
nuanțe sonore. Astfel respectăm principiile de construire și aplicare a exersării pe vocalize: de la
simplu la complicat, utilizând intervale mici, ritmica egală, atac lejer, moale, articulație în legato,
tempo moderat.
Extinzând toate aceste lucruri asupra corului ca instrument se urmărește egalizarea registrelor
prin omogenitate pe întreaga întindere a corului prin găsirea sonorităților în care partidele se
aseamană ca timbru și sonoritate. Vocalizele se plasează la începutul fiecărei repetiții și nu trebuie să
dureze decât 10-15 minute, având drept scop o emisie de calitate a vocalelor, pentru dezvoltarea
tehnicii de pronunție, articulație și dicție în cântul coral.
Canto coral se deosebește de canto principal, solistic prin permanenta capacitate de integrare
pe care coristul trebuie să o demonstreze prin egalizarea registrelor propriei voci, dozarea în funcție
de celelalte voci, omogenitatea timbrală în partidă. Disciplina de ansamblu presupune spiritul de
echipă și „înrolarea individualității, personalității și caracteristicilor fiecărui interpret în cadrul
unității de ansamblu, creând o rezultantă de sinteză capabilă să producă în cadrul sonorităților
specifice culori, atitudini și stări în infinita lor diversitate și subtilitate.” Formarea competențelor de
corist presupune pregătirea elevilor pentru a face faţă cerinţelor unei formaţii corale contemporane,
moderne, complexe, precum și eficienţa lucrului într-un ansamblu, înţelegerea şi abordarea
exhaustivă a partiturilor corale, perspectiva critică asupra elementelor de stilistică, formarea
capacităţilor de atenţie distributivă şi a capacităţii de comunicare verbală şi non-verbală, dezvoltarea
ascultării active, a percepţiei sociale, abilităţi esenţiale pentru buna funcţionare a oricărui ansamblu.
În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru
orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, vom respecta următoarea rubricaţie:
Unități de Unități de conţinut / Repertoriu Nr. de ore Administrarea timpului Observații
competenţe (estimativ)
Actuala structură a programei vizează o abordare flexibilă a demersului didactic, a căilor, a
metodelor şi a mijloacelor adecvate individualităţii elevului.
23
STRATEGII DE EVALUARE
Prin procesul de evaluare ne pronunţăm asupra stării unui proces la un anumit moment din
perspectiva informaţiilor pe care le culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să măsurăm
în raport cu o anumită normă la care ne raportăm. Evaluarea este menită să ne sprijine pentru a
îmbunătăţi învăţarea, adică formarea competențelor generale și specifice.
Funcțiile evaluării:
 De apreciere a performanțelor școlare ale elevilor, dar și a colectivului coral;
 De diagnostic al dificultăților de învățare;
 De prognoză a performanțelor viitoare;
 De feedback continuu care asigură îmbunătățirea permanentă a predării-învățării;
 De selecție a elevilor pentru următoarea treaptă de studiu;
 De formare la elevi a imaginii de sine și a capacității de autoevaluare.
Tipurile evaluării:
1. După originea factorilor angajați în procedura de evaluare deosebim:
 Evaluarea internă (realizată de profesorul care a organizat activitatea didactică);
 Evaluarea externă (realizată de o altă persoană sau de un juriu în cadrul unui concurs);
 Coevaluarea (realizată în comun de către profesor și elevi);
 Autoevaluarea (realizată de cel care învață).
2. După momentul efectuării evaluării deosebim:
 Evaluare inițială, cu funcție predictivă;
 Evaluare continuă, cu funcție formativă;
 Evaluare finală, cu funcție cumulativă sau sumativă.
Metoda de evaluare este o cale prin care profesorul oferă elevului posibilitatea de a demonstra
nivelul de stăpânire a cunoștințelor, de formare și dezvoltare a diferitor capacități, de integrare a lor
în competențe. În literatura de specialitate se operează cu două categorii de metode de evaluare:
tradiționale și complementare.
Metodele tradiționale de evaluare, așa ca lucrările scrise sau testele de cunoștințe, testele
practice cum ar fi solfegierea, citirea partiturilor, analiza auditivă a elementelor teoretice, scările de
apreciere, examenele, concursurile, concertele ș.a, sunt dominante și eficiente, dar ele nu permit
evaluarea obiectivelor ce țin mai ales de domeniul afectiv. Metodele complementare suplinesc
evaluarea prin metodele tradiționale și se referă la rezultatele școlare obținute pe o perioadă mai
îndelungată.
Pornind de la caracterul practic al activităţilor specifice ansamblului coral, în evaluarea
elevilor se va apela cu predilecţie la observarea continuă şi sistematică a acestora, atât în cadrul
partidei, cât şi al ansamblului. Dirijorul va utiliza toate formele de evaluare: inițială pentru a repartiza
coriștii în partiții, curentă pentru a-i motiva să studieze, sumativă - a manifestărilor artistice colective.
Activităţile specifice cu caracter didactic şi cultural care pot face parte din programul unei
formaţii corale la nivelul specializării sunt următoarele: concerte tematice, simpozioane, activităţi pe
ateliere pedagogice, manifestări tradiţionale şi ocazionale – locale şi naţionale; concerte, festivaluri,
concursuri. Prin intermediul unor astfel de activitati, copilul își pune în valoare calitățile vocale,
prezența scenica, dicțiunea, siguranța de sine. Noi creăm astfel cadrul favorabil exprimării libere,
stimulăm spiritul de echipă, îi adaptăm pe copii la cerințele scenei, ale publicului, generînd o
atitudine degajată, lipsită de emoții. În plus, îi educăm atât ca artiști, cât și ca spectatori, le formăm o
anumită ținută profesională pentru viitor.
24
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
1. Andronic, Ştefan – Programa de ansamblu coral pentru clasele primare şi gimnaziale ale
şcolilor cu profil muzical-coral, Chişinău, 1993.
2. Bena, Augustin – Curs practic de dirijat coral, Editura Muzicala, București, 1968
3. Bogoş, M. – Didactica disciplinilor pedagogice. Un cadru constructivist, ediţia a III-a, Editura
Paralela 45, 2008.
4. Botez, Dumitru – Tratat de cant si dirijat coral, vol. I, II, 1982, 1985
5. Cartaleanu T., – Formare de competenţe prin strategii didactice interactive. Chişinău 2008
6. Călin, M. – Teoria educaţiei. Fundamentarea epistemică şi metodologică a acţiunii educative.
Bucureşti, Editura ALL, 1996.
7. Cerghit, I. – Metode de învăţământ. – Iaşi: Polirom, 2006, 320 p.
8. Costriţchi, Maria. Ghid de implementare a curriculumului modernizat în învăţământul liceal.
Canto academic. – Chişinău, 2008.
9. Cristea, S. Dicţionar de pedagogie. – Chişinău: Editura Litera Educaţional, 2002,
10. Cristescu, Octav – Cântul, Editura Muzicală, București, 1963
11. Crişan, Al. Textul, lectura şi proectarea conţinuturilor învăţării. Revista Limba Română, 1992,
nr. 4, p. 51-54.
12. Cucoş, C. Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale. – Iaşi: Ed. Polirom, 2000, 284 p.
13. Cucoş, C. Pedagogie şi axiologie. – Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1995.
14. Dorizo, Alex. – Vocea. Mecanisme, afecțiuni, corelații, Editura Muzicală, București, 1972
15. Gagim, I., Dimensiunea psihologică a muzicii, Chişinău, 2003.
16. Gagim, I., Ştiinţa şi arta educaţiei muzicale, Chişinău, 2004.
17. Gagim, Ion. Muzica şi filozofia. – Chişinău: Ştiinţa, 2009.
18. Gâscă, Nicolae – Arta dirijorala, Editura Didactica si Pedagogica, București, 1982
19. Goraş-Postică V. Competenţa acţional-strategică. Chişinău 2012
20. Husson, Raoul – Vocea cântată, Editura Muzicală, București, 1968
21. Ionescu, M.(coord.) Demersuri creative în predare şi învăţare. – Cluj-Napoca: Ed. Presa
Universitară Clujeană, 2000.
22. Kabalevski, D. Cultivarea cugetului şi sufletului. – Chişinău: Editura Lumina, 1987.
23. Lupu-Mitescu M., Introducere în teoria şi metodologia predării şi evaluării, Iaşi,2010.
24. Maestrul Ștefan Andronic -70 de ani. Corala „Vocile primăverii”- 30 ani
25. Marin, Constantin – Arta construcției și interpretării corale. Tratat discografic.
26. Meyer, G. De ce şi cum să evaluăm. – Iaşi: Polirom, 2000.
27. Mitescu-Lupu, Mihaela. Introducere în teoria şi metodologia predării şi a evaluării. – Iaşi,
2010.
28. Morari Marina – Conceptul de cultură muzicală în context curricular: În Didactoca Pro, 2004,
nr.3(25), p.25-28.
29. Morari Marina – Metode de evaluare la Educația muzicală. În: Univers pedagogic, 2004, nr.4,
p.52-59
30. Morari Marina, Stîngă Ala – Curriculumul modernizat la educația muzicală, Lyceum,
Chișinău, 2010
31. Morari, M. Conceptul de cultură muzicală în context curricular în Didactica Pro..., nr.3(25),
2004, p.25-28.
32. Munteanu, Gabriela; Aldea, Georgeta. Didactica educaţiei muzicale în învăţământul primar. –
Bucureşti: E.D.P., 2001.
25
33. Munteanu,Gabriela. Jocul didactic muzical – Bucureşti: Editura Academiei de Muzică, 1997.
34. Neacşu, I. Ghidul general de evaluare şi examinare. – Iaşi: Univers Didactic, 1996, nr. 12-13.
35. Niedermaier, Astrid. Educaţie muzicală modernă. – Sibiu: Editura Hora, 1999
36. Noveanu, E. Competențele educatorului în școla de mîine. v.5. – București, 1999
37. Patraşcu D, Rotaru T., Cultura managerială a profesorului. Teorie şi metodologie, 2006;
38. Radu, I. Evaluarea în procesul didactic. – Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2000.
39. Stici A., Metodologia educaţiei muzicale integrate, Chişinău, 2007.
40. Tănase, A. Cultură şi civilizaţie. – Bucureşti: Editura politică, 1977.
41. Toma-Zoicas, Ligia. Pedagogia muzicii şi valorile folclorului. – Bucureşti: Ed. Muzicală,
1987
42. Ţoldan, Rodica (coord.). Idei, suflet şi dorinţa de a educa copiii. Îndrumător pentru educatori,
elevi şi studenţi – Arad, 2007.
43. Vasile, Vasile. Metodica educaţiei muzicale. – Bucureşti: Editura muzicală, 2004.
44. Vieru, Grigore; Andronic, Ştefan. Roua Veşniciei – Chişinău: Editura Pontos, 2010.
45. Vogler, J. Evaluarea în învăţământul universitar. – Iaşi: Polirom, 2000.
46. Wünsch, Wolfgang. Educaţia pentru muzică. – Cluj-Napoca: Editura Triade, 1999.
47. http://www.amgd.ro/creatie-si-cercetare/teze-de-doctorat-rezumate/442/ Negru Simona-

Daniela, Arta cântului teatral
48. http://www.didactic.ro/materiale-didactice/43234_optional-prietenii-cantareti-ansamblu-coral
49. http://administraresite.edu.ro/index.php/articles/curriculum/
50. http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/muzica/dirijat-coral-arta-150937.html
26
CURRICULUM
SOLFEGIU
2
CONCEPȚIA DISCIPLINEI SOLFEGIU
Complexitatea fenomenului muzical, derivat în esenţă din dubla ipostază a muzicii, aceea de
ştiinţă şi de artă, implică multiple domenii specifice de studiu, precum şi multiple planuri educative:
estetică, cognitivă, educativă şi chiar fizică. În ipostaza ei de ştiinţă, muzica se ocupă de studiul şi
cercetarea legităţilor şi raporturilor care structurează creaţia sa, domeniu în care se înscrie și
disciplina Solfegiu. Studiul acestei disciplini oferă elevilor oportunitatea operării cu un limbaj
universal, cu ajutorul căruia se poate citi, analiza, nota și reda orice creaţie muzicală, câştigând
echivalenţă între activitatea de cunoaştere şi cea artistică.
Prin definiţie, această disciplină se încadrează în categoria disciplinelor teoretice de specialitate.
Fără a diminua specificul teoretic al acesteia, prezentul curriculum va acorda atenţie cu preponderenţă
importanţei dezvoltării prin muzica vie a auzului, simţului ritmic, melodic, armonic si polifonic al
elevului. Activităţile practice sunt reprezentate substanţial de solfegiere şi dicteul muzical.
În contextul unor cerinţe profesionale sporite, structura şi conţinutul actual al curiculum-ului,
permite de fapt o abordare flexibilă şi implicit o mare libertate profesorului în selectarea demersului
didactic, a căilor, metodelor şi mijloacelor utilizate.
Prin noul curriculum se studiază teme teoretice, punând accentul pe aplicaţiile practice, pe
formarea unor deprinderi superioare de solfegiu şi dicteu, asigurând acumularea progresivă şi
temeinică a cunoştinţelor şi deprinderilor, sistematizate în capacităţi necesare specializării finale,
atestată de examenul de absolvire la trepta gimnazială sau de bacalaureat la treapta liceală.
Curriculum-ul pentru Solfegiu cuprinde:
I. administrarea disciplinei;
II. competențe specifice disciplinei Solfegiu, însoțite de descriptorii competenței (C-Ab-At)
care evidenţiază achiziţiile învăţării la finalul învăţământului de profil;
III. listă de conţinuturi;
IV. sugestii metodologice oferite ca sprijin cadrului didactic şi se referă la detalieri privind
conţinutul învăţării, metode, activităţi şi procedee didactice;
V. sugestii de evaluare continuă şi sumativă în scopul orientării cadrului didactic în procesul
de predare-învăţare a acestei discipline.
VI. Bibliografie
ADMINISTRAREA DISCIPLINEI
Conform Planului-Cadru pentru profilul muzical-coral, disciplinei Solfegiu i se alocă câte 2

ore pe săptămână. Ea se studiază timp de nouă ani, iar clasele în care sunt mai mult de 25 de copii se
împart în două grupe.
Disciplina Aria Clasa Nr. de ore Nr. de ore pe Nr. unități de Nr. de teme Nr. de
curriculară pentru o clasă an învățare evaluări
Solfegiu Arte I 2 68 5 30 4
II 2 68 6 40 4
III 2 68 7 45 4
IV 2 68 7 43 4
V 2 68 8 43 4
VI 2 68 8 35 4
VII 2 68 8 42 4
VIII 2 68 6 42 4
IX 2 68 7 46 4
27
COMPETENŢE SPECIFICE
1. Competența de operare cu elemente de limbaj specific în abordarea creaţiilor muzicale.
2. Competența de valorificare creativă a elementelor de limbaj asimilate.
UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ
1. Competența de operare cu elemente de limbaj specific în abordarea creaţiilor muzicale
Cunoștințe Abilități Atitudini

1.1.1 Cunoaște noțiuni teoretice și 1.2.1 Citește cursiv notele pe portativ 1.3.1 Conștientizează utilitatea
elemente de limbaj specific. în cheile Sol şi Fa. teoriei muzicale pentru studierea
altor disciplini de profil: ansamblul
1.2.2 Scrie corect din punct de vedere
coral, canto, istoria muzicii,
ortografic normativ semnele grafice
instrumentul muzical.
muzicale (notele, duratele, pauzele,
acorduri etc).
1.2.3 Construiește de la notă și în
tonalitate game, moduri, intervale,
acordurile de trei și patru sunete,
trisonurile principale şi răsturnările lor.
1.2.4 Analizează exemple muzicale,
identificând elementele de limbaj și
structură.
1.1.2 Cunoaște corelarea dintre 1.2.5 Intonează corect conținuturile 1.3.2 Contribuie prin exersare
teorie (semne) și practica auditivă teoretice studiate. conștientă la obținerea performanțelor
(sunete). profesionale.
1.2.6 Recunoaște auditiv conținuturile
teoretice prevăzute de curriculum.
1.2.7 Solfegiază cu tactare exemple
muzicale la 1-2 voci, corelând
elementele de limbaj.
1.1.3 Cunoaște reprezentarea 1.2.8 Scrie un dicteu muzical,
grafică și regulile de notografiere a corespunzător conţinuturilor prevăzute
unei melodii. de prezentul curriculum.
1.1.4 Cunoaște elemente de cultură 1.2.9 Utilizează tehnica vocală în 1.3.3 Exprimă emoții prin interpretare
vocală: respirație, emisie, frazare. interpretări individuale și colective. muzicală.
2. Competențe de valorificare creativă a elementelor de limbaj asimilate.

2.1.1 Cunoaște conținuturile 2.2.1 Improvizează, corelând elementele 2.3.1 Manifestă emoții prin
teoretice și practice prevăzute de de limbaj muzical studiate. compoziții proprii.
prezentul curriculum.
2.2.2 Recunoaşte în creaţii muzicale 2.3.2 Apreciază posibiliţăţile
audiate elementele de limbaj muzical. expresive şi descriptive ale
limbajului muzical.
2.2.3 Relevează expresivitatea
elementelor de limbaj utilizate în
creațiile muzicale.
2.2.4 Formulează judecăţi simple pe 2.3.3 Manifestă gândire critică și
baza limbajului specific asimilat. autoritică.
28
Clasa I / Solfegiu
Unităţi de competențe Unităţi de conținut Activități de învățare/ evaluare

1.Competența de operare cu elemente de limbaj Unitatea de învăţare: Învățarea teoriei
specific în abordarea creaţiilor muzicale. Elemente de limbaj muzical  Explicarea, demonstrarea, concursul muzical.
1) Sunetul
2) Tipuri de muzică. Cântarea vocală Exerciții de scriere şi construire
1.1.1 Cunoaște noțiuni teoretice și elemente de limbaj
3) Muzica instrumentală  Scrierea cheii sol, notelor muzicale din octava 1, 2 şi
specific;
mică;
1.1.2 Cunoaște corelarea dintre teorie (semnul) și
Unitatea de învăţare:  Ortografierea duratelor pătrime, optime, doime şi
practica auditivă (sunetul);
Elemente de organizare a materialului sonor pauzelor muzicale respective;
1.1.3 Cunoaște reprezetarea grafică și regulile de
1) Portativul şi notele muzicale  Repartizarea melodiei în măsuri de 2/4, 3/4, 4/4;
notografiere a unei melodii;
2) Cheia sol şi nota sol  Construirea gamei C-dur și a-moll cu indicarea
1.1.4 Cunoaște elemente de cultură vocală: respirație,
3) Nota mi, treptelor stabile, instabile, trisonului T.
emisie, frazare.
4) Nota la,
5) Nota do1, Exerciții de intonare
6) Nota do2,  Intonarea ex. melodice constituite din notele studiate;
1.2.1 Citește cursiv notele pe portativ în cheia Sol ;
7) Nota re,  Intonarea gamei do major şi la minor natural;
1.2.2 Scrie corect din punct de vedere ortografic
8) Nota fa,  Intonarea treptelor stabile, arpegiului, trisonului
normativ notele, duratele și pauzele;
9) Nota si tonicii;
1.2.3 Construiește de la notă și în tonalitate game,
10) Notele din octava a doua  Intonarea tonului şi semitonului diatonic.
moduri.
11) Notele din octava mică
1.2.4 Analizează exemple muzicale, identificând
Exerciții ritmice
elementele de limbaj și structură;
Unitatea de învăţare:  Executarea ritmică prin bătăi din palme sau cu
1.2.5 Intonează corect conținuturile teoretice studiate;
Ritmica utilizarea diferitor instrumente muzicale de percuție,
1.2.6 Recunoaște auditiv conținuturile teoretice
1) Timpul și metrul din durate de pătimi, optimi, doimi, note întregi,
prevăzute de curriculum;
2) Durata sunetului: pătrimea, optimea, doimea. pauzele acestora în măsuri de 2/4, 3/4, 4/4.
1.2.7 Solfegiază cu tactare exemple muzicale la o voce,
corelând elementele de limbaj; 3) Măsura de 2/4
4) Pauza de un timp (de pătrime) Exerciții de solfegiere
1.2.8 Scrie un dicteu muzical, corespunzător
5) Pauza de jumătate de timp (de optime)  Solfegii la 1 voce cu tactare în măsuri de
conţinuturilor prevăzute de prezentul curriculum;
6) Pauza de doi timpi (de doime) 2/4, 3/4, 4/4
1.2.9 Utilizează tehnica vocală în interpretări individuale
7) Măsura ¾, doimea cu punct. (cu elementele de limbaj corespunzătoare
și colective.
8) Pauza de doime cu punct conţinuturilor prevăzute anterior).
9) Măsură de 4/4, nota întreagă.
10) Pauza de o notă întreagă
29
Unităţi de competențe Unităţi de conținut Activități de învățare/ evaluare
1.Competența de operare cu elemente de limbaj Unitatea de învăţare:
specific în abordarea creaţiilor muzicale. Game și moduri Exerciții de analiză auditivă
 Aprecierea la auz a notelor, duratelor, măsurilor
1) Gama Do major (C dur) studiate;
1.3.1 Conștientizează utilitatea teoriei muzicale pentru
2) Tonica gamei. Notarea treptelor. Tonalitatea  Aprecierea la auz a modului major și minor natural, a
studierea partiturilor la ansamblul coral;
3) Treptele stabile şi instabile treptelor stabile, a tonului și semitonului;
1.3.2 Contribuie prin exersare conștientă la obținerea
4) Trisonul tonicii. Arpegiul tonicii  Exerciții de scriere a elementelor recunoscute auditiv.
performanțelor profesionale;
5) Tonul şi semitonul
1.3.3 Exprimă emoții prin interpretare muzicală.
6) Structura gamei majore naturale Dicteu
7) Gama la minor (a moll)  Dicteu ritmic, melodic și ritmico-melodic pe o
voce, în măsuri simple, cu elementele de limbaj
corespunzătoare conţinuturilor prevăzute anterior
2.Competența de valorificare creativă a elementelor
Unitatea de învățare: (4-6-8 măsuri).
de limbaj asimilate.
Elemente de limbaj muzical
Exerciții de compoziție
2.2.2 Recunoaşte în creaţii muzicale audiate elementele
1) Repriza. Volta.  Improvizaţia ritmică și melodică la tematica
de limbaj muzical.
2) Nuanţele dinamice propusă;
3) Legato de durată și de expresie  Compunerea unei melodii pe desenul ritmic
4) Tempoul propus;
5) Semnele de alterație: diezul  Compunerea răspunsului muzical la întrebarea
6) Semnele de alterație: bemolul muzicală;
7) Semnele de alterație: becarul  Jocul muzical.
Evaluare
 Evaluare iniţială, formativă şi sumativă.
30
Clasa II / Solfegiu
Unităţi de competențe Unităţi de conținut Activități învățare/ evaluare
1. Competența de operare cu elemente de limbaj Unitatea de învăţare: Memorarea teoriei
specific în abordarea creaţiilor muzicale. Ritmica  Explicarea, demonstrarea, analiza noțiunilor
1) Măsura 2/4 teoretice prevăzute de conținuturi.
1.1.1 Cunoaște noțiuni teoretice și elemente de limbaj 2) Măsura 3/4
specific; 3) Măsura 4/4 Exerciții de scriere şi construire
1.1.2 Cunoaște corelarea dintre teorie (semnul) și 4) Duratele și pauzele studiate în cl.I

practica auditivă (sunetul); 5) Grupul ritmic pătrime cu punct cu optime Ortografierea grupurilor ritmice;
1.1.3 Cunoaște reprezetarea grafică și regulile de 6) Șaisprezecimea  Repartizarea melodiei în măsuri de 2/4, 3/4, 4/4;
notografiere a unei melodii; 7) Grupul ritmic: optimea urmată de două şaisprezecimi  Construirea gamelor majore și minore până la un
1.1.4 Cunoaște elemente de cultură vocală: respirație, 8) Grupul ritmic: două şaisprezecimi urmate de o optime semn cu indicarea structurii modului major natural,
emisie, frazare. minor natural și armonic, treptelor stabile, trisonului.
Unitatea de învăţare:
Elemente de organizare a materialului sonor Exerciții de intonare
1.2.1 Citește cursiv notele pe portativ în cheia Sol;  Intonarea ex. melodice constituite din notele studiate;
1.2.2 Scrie corect din punct de vedere ortografic 1) Scara muzicală generală, divizarea ei în octave,  Intonarea gamelor și modurilor studiate;
normativ notele, duratele și pauzele; denumirea lor.  Intonarea treptelor stabile, arpegiului, trisonului
1.2.3 Construiește de la notă și în tonalitate game, 2) Aranjarea notelor pe portativ în cheia fa, octava mică. tonicii.
moduri, intervale;
1.2.4 Analizează exemple muzicale, identificând Unitatea de învăţare: Exerciții ritmice
elementele de limbaj și structură; Game și moduri  Executarea ritmică prin bătăi din palme sau cu
1.2.5 Intonează corect conținuturile teoretice studiate; utilizarea diferitor instrumente muzicale de percuție,
1.2.6 Recunoaște auditiv conținuturile teoretice 1) Gama Do major. din durate de pătimi, optimi, doimi, note întregi,
prevăzute de curriculum; Tonica gamei. Tonalitatea. Notarea treptelor. pauzele acestora în măsuri de 2/4, 3/4, 4/4.
1.2.7 Solfegiază cu tactare exemple muzicale la o voce, Treptele stabile şi instabile cu rezolvare
corelând elementele de limbaj; Trisonul și arpegiul tonicii Exerciții de solfegiere
1.2.8 Scrie un dicteu muzical, corespunzător 2) Tonul şi semitonul. Structura modului major natural  Solfegii la 1 voce cu tactare în măsuri de 2/4, 3/4,
conţinuturilor prevăzute de prezentul curriculum; 3) Game relative. Gama la minor. 4/4 (cu elementele de limbaj corespunzătoare
1.2.9 Utilizează tehnica vocală în interpretări individuale 4) Modul minor natural și armonic conţinuturilor prevăzute anterior);
și colective. 5) Gamele sol major și mi minor (G dur, e moll)  Solfegii la 1 voce cu ison.
6) Gamele fa major și re minor (F dur, d moll)
31
1.Competența de operare cu elemente de limbaj Unitatea de învăţare: Exerciții de analiză auditivă

specific în abordarea creaţiilor muzicale. Intervale  Aprecierea la auz a notelor, duratelor, măsurilor
studiate;
1) Prima perfectă  Aprecierea la auz a modului major și minor natural,
1.3.1 Conștientizează utilitatea teoriei muzicale pentru 2) Secunda mică și mare armonic a treptelor stabile, a tonului și semitonului;
studierea partiturilor la ansamblul coral, instrumentul 3) Terța mică și mare  Aprecierea la auz a intervalelor studiate;
muzical; 4) Cvarta (doar mărimea cantitativă)  Exerciții de scriere a elementelor recunoscute auditiv.
1.3.2 Contribuie prin exersare conștientă la obținerea 5) Cvinta (doar mărimea cantitativă)
performanțelor profesionale; 6) Sexta (doar mărimea cantitativă) Dicteu
1.3.3 Exprimă emoții prin interpretare muzicală. 7) Septima (doar mărimea cantitativă)  Dicteu ritmic, melodic și ritmico-melodic pe o
8) Octava (doar mărimea cantitativă) voce, în măsuri simple, cu elementele de limbaj
corespunzătoare conţinuturilor prevăzute anterior
2.Competența de valorificare creativă a elementelor Unitatea de învățare: (4-6-8 măsuri).
de limbaj asimilate. Elemente de limbaj muzical
Exerciții de compoziție
1) Repriza  Improvizaţia ritmică și melodică la tematica
2.2.1 Improvizează, corelând elementele de limbaj muzical 2) Nuanţele dinamice propusă;
studiate; 3) Tempoul  Compunerea unei melodii pe desenul ritmic
2.2.2 Recunoaşte în creaţii muzicale audiate elementele 4) Legato de durată și de expresie propus;
de limbaj muzical. 5) Haşuri: legato, nonlegato, staccato  Compunerea răspunsului muzical la întrebarea
muzicală;
Unitatea de învățare:  Jocul muzical;
Elemente de sintaxă muzicală  Improvizaţia ritmică și melodică pe o temă
muzicală propusă.
1) Melodia: definire, elemente componente
2) Cântare alternativă Evaluare
3) Canonul  Evaluare iniţială, formativă şi sumativă;
4) Isonul  Autoevaluarea, coevaluarea;
 Oral şi scris. Individual sau în grupuri.
32
Clasa III / Solfegiu

teoretice prevăzute de conținuturi.
1.1.1 Cunoaște noțiuni teoretice și elemente de limbaj 1) Măsurile simple 2/4, 3/4 , 3/8
specific; 2) Măsurile compuse 4/4 Exerciții de scriere şi construire
1.1.2 Cunoaște corelarea dintre teorie (semnul) și 3) Diviziunea binară a duratelor

practica auditivă (sunetul); 4) Grupuri ritmice:
Ortografierea grupurilor ritmice;
1.1.3 Cunoaște reprezetarea grafică și regulile de Optimea urmată de două şaisprezecimi
 Repartizarea melodiei în măsuri de 2/4, 3/4, 3/8, 4/4
notografiere a unei melodii; 5) Două şaisprezecimi urmate de o optime
cu ritm cruzic și anacruzic;
1.1.4 Cunoaște elemente de cultură vocală: respirație, 6) Optimea cu punct urmată de o șaisprezecime
 Construirea gamelor majore și minore până la două
emisie, frazare. 7) Diviziunea ternară: Trioletul.
semne cu indicarea structurii modului major natural,
8) Cruza și anacruza
minor natural, armonic și melodic, treptelor stabile,
1.2.1 Citește cursiv notele pe portativ în cheia Sol și instabile cu rezolvare, trisonului T.
Unitatea de învăţare:
Fa;
Elemente de organizare a materialului sonor Exerciții de intonare
1.2.2 Scrie corect din punct de vedere ortografic
normativ notele, duratele și pauzele, acorduri;  Intonarea ex. melodice;
1) Scara muzicală generală, divizarea ei în octave,  Intonarea gamei gamelor și modurilor studiate;
1.2.3 Construiește de la notă și în tonalitate game,
denumirea lor  Intonarea treptelor stabile, arpegiului, trisonului
moduri, intervale, acordurile de trei sunete, trisonurile
2) Aranjarea notelor pe portativ în cheia fa
principale; tonicii T, intervalelor studiate.
3) Scrierea notelor în octava mică
1.2.4 Analizează exemple muzicale, identificând
4) Scrierea notelor în octava mare
elementele de limbaj și structură;
1.2.5 Intonează corect conținuturile teoretice studiate; Exerciții ritmice
Unitate de învăţare:  Executarea ritmică prin bătăi din palme sau cu
1.2.6 Recunoaște auditiv conținuturile teoretice
Game și moduri utilizarea diferitor instrumente muzicale de percuție,
prevăzute de curriculum;
1.2.7 Solfegiază cu tactare exemple muzicale la o voce, din durate de pătimi, optimi, doimi, note întregi,
1) Game majore și relativele lor minore până la două pauzele acestora în măsuri de 2/4, 3/4, 4/4.
corelând elementele de limbaj;
semne în armură: D dur, h moll, B dur, g moll.
1.2.8 Scrie un dicteu muzical, corespunzător
2) Majorul natural
conţinuturilor prevăzute de prezentul curriculum;
3) Minorul natural Exerciții de solfegiere
1.2.9 Utilizează tehnica vocală în interpretări individuale
4) Minorul armonic  Solfegii la 1-2 voci (cu elementele de limbaj
și colective.
5) Minorul melodic corespunzătoare conţinuturilor prevăzute anterior).
33
1.Competența de operare cu elemente de limbaj Unitatea de învăţare: Exerciții de analiză auditivă

specific în abordarea creaţiilor muzicale. Intervale  Aprecierea la auz a modului major și minor natural,
armonic și melodic, intervalelor simple, trisonului
1) Intervalele simple (Prima, secunda, terța, cvarta, cvinta, major și minor cu răsturnări.
1.3.1 Conștientizează utilitatea teoriei muzicale pentru
sexta, septima, octava)
studierea partiturilor la ansamblul coral, instrumentul
2) Mărimea cantitativă și calitativă
muzical;
3) Intervalele melodice și armonice Dicteu
1.3.2 Contribuie prin exersare conștientă la obținerea
 Dicteu ritmic, melodic și ritmico-melodic pe o
performanțelor profesionale;
Unitatea de învățare: voce, în măsuri simple, cu elementele de limbaj
1.3.3 Exprimă emoții prin interpretare muzicală.
Acorduri corespunzătoare conţinuturilor prevăzute anterior
(4-6-8 măsuri).
1) Trisonul major : M5/3 (fără răsturnări)
2.Competența de valorificare creativă a elementelor 2) Trisonul minor: m5/3 (fără răsturnări)
de limbaj asimilate. 3) Trisonurile treptelor principale: T, S, D Exerciții de compoziție
 Improvizaţia ritmică și melodică la tematica
2.2.1 Improvizează, corelând elementele de limbaj muzical propusă;
Unitatea de învățare:
studiate.  Compunerea unei melodii pe desenul ritmic
2.2.2 Recunoaşte în creaţii muzicale audiate elementele propus;
de limbaj muzical;  Compunerea răspunsului muzical la întrebarea
1) Semnele de prescurtate a scrierii muzicale
2.2.4 Formulează judecăţi simple pe baza limbajului muzicală;
2) Nuanţele dinamice
muz  Alcătuirea frazei a doua într-o propoziție muzicală.
3) Tempoul
4) Legato de durată și de expresie
5) Haşuri: legato, nonlegato, staccato
6) Timbrul vocal și timbrul instrumental Evaluare
 Evaluare iniţială, formativă şi sumativă;
 Autoevaluarea, coevaluarea;
 Oral şi scris. Individual sau în grupuri.
Elemente de organizare a materialului sonor
1) Elemente de structură: motiv, propoziție, frază.
34
Clasa IV / Solfegiu

1.1.1 Cunoaște noțiuni teoretice și elemente de limbaj 1) Măsurile simple 2/4, 3/4 , 3/8
specific; 2) Măsurile compuse 4/4, 6/8 Exerciții de scriere şi construire
1.1.2 Cunoaște corelarea dintre teorie (semnul) și 3) Diviziunea binară și ternară a duratelor  Ortografierea grupurilor ritmice studiate;
practica auditivă (sunetul); 4) Ortografierea grupurilor ritmice  Repartizarea melodiei în măsuri de 2/4, 3/4, 3/8, 4/4,
1.1.3 Cunoaște reprezetarea grafică și regulile de 5) Cruza și anacruza 6/8 cu ritm cruzic și anacruzic;
notografiere a unei melodii; 6) Sincopa  Construirea gamelor majore și minore până la trei
1.1.4 Cunoaște elemente de cultură vocală: respirație, semne cu indicarea structurii modului major natural,
emisie, frazare. Unitate de învăţare: minor natural și armonic și melodic, treptelor stabile,
Game și moduri instabile cu rezolvare , trisonului T.
1.2.1 Citește cursiv notele pe portativ în cheia Sol și
Fa; 1) Gamele majore și relativele lor minore Exerciții de intonare
1.2.2 Scrie corect din punct de vedere ortografic până la trei semne în armură: A, fis, Es, c  Intonarea ex. melodice;
normativ notele, duratele și pauzele, acordurile; 2) Treptele stabile și instabile cu rezolvare  Intonarea gamelor și modurilor studiate;
1.2.3 Construiește de la notă și în tonalitate game, 3) Majorul natural  Intonarea treptelor stabile, arpegiului, trisonurilor
moduri, intervale, acorduri din trei sunete, trisonurile 4) Minorul natural, armonic și melodic studiate; tritonurilor, intervalelor melodice și
principale și răsturnările lor; armonice.
1.2.4 Analizează exemple muzicale, identificând Unitatea de învăţare:
elementele de limbaj și structură; Intervale Exerciții ritmice
1.2.5 Intonează corect conținuturile teoretice studiate;  Executarea ritmică prin bătăi din palme sau cu
1.2.6 Recunoaște auditiv conținuturile teoretice 1) Intervalele simple. Mărimea lor cantitativă și calitativă. utilizarea diferitor instrumente muzicale de percuție,
prevăzute de curriculum; Prima, secunda, terța, cvarta, cvinta, sexta, septima, din durate de pătimi, optimi, doimi, note întregi,
1.2.7 Solfegiază cu tactare exemple muzicale la 1-2 octava. pauzele acestora în măsuri de 2/4, 3/4, 3/8, 4/4, 6/8.
voci, corelând elementele de limbaj; 2) Răsturnarea intervalelor
1.2.8 Scrie un dicteu muzical, corespunzător 3) Intervalele complementare Exerciții de solfegiere
conţinuturilor prevăzute de prezentul curriculum; 4) Tritonurile 4+ și 5- cu rezolvare în mod  Solfegii la 1-2 voce (cu elementele de limbaj
1.2.9 Utilizează tehnica vocală în interpretări individuale 5) Intervalele melodice și armonice corespunzătoare conţinuturilor prevăzute anterior).
și colective.  Solfegii armonice la 2 voci.
35
1. Competența de operare cu elemente de limbaj Unitatea de învățare: Exerciții de analiză auditivă

specific în abordarea creaţiilor muzicale. Acorduri  Aprecierea la auz a modului major, minor natural,
armonic și melodic, intervalelor simple, tritonurilor,
1) Trisonul major și trisonul minor: M5/3, m5/3 trisonului major și minor cu răsturnări.
1.3.1 Conștientizează utilitatea teoriei muzicale pentru (stare directă)
studierea partiturilor la ansamblul coral, instrumentul 2) Stările (răsturnările) trisonului major și minor: Dicteu
muzical; Sextacordul major și minor M6, m6.  Dicteu ritmic, melodic și ritmico-melodic pe o
1.3.2 Contribuie prin exersare conștientă la obținerea Cvartsextacordul major și minor M6/4, m6/4 voce, în măsuri simple, cu elementele de limbaj
performanțelor profesionale. 3) Trisonurile treptelor principale cu răsturnări în major corespunzătoare conţinuturilor (8 măsuri).
natural și minor armonic:
2.Competența de valorificare creativă a elementelor T, T6, T6/4, S, S6, S6/4, D, D6, D6/4. Exerciții de compoziție
de limbaj asimilate.  Compunerea unei melodii pe desenul ritmic
Unitatea de învăţare: propus;
2.2.1 Improvizează, corelând elementele de limbaj muzical Elemente de organizare a materialului sonor  Alcătuirea frazei a doua într-o propoziție
studiate; muzicală;
2.2.2 Recunoaşte în creaţii muzicale audiate elementele 1) Scara muzicală generală, divizarea ei în octave,  Improvizaţia ritmică și melodică pe tematica
de limbaj muzical; denumirea lor. propusă;
2.2.4 Formulează judecăţi simple pe baza limbajului 2) Aranjarea notelor pe portativ în cheia fa  Analiza structurii unei melodii simple.
specific asimilat. 3) Octava mică
4) Octava mare Evaluare
5) Contr-octava  Evaluare iniţială, formativă şi sumativă;
 Autoevaluarea, coevaluarea;
Unitatea de învățare:  Oral şi scris. Individual sau în grupuri.
Organizarea materialului sonor
1) Elemente de structură: motiv, propoziție, frază
1) Nuanţele dinamice și tempoul

2) Ornamente: apogiatura
36
Clasa V / Solfegiu
1) Clasificarea măsurilor teoretice prevăzute de conținuturi.
1.1.1 Cunoaște noțiuni teoretice și elemente de limbaj 2) Măsurile simple 2/4, 2/8, ¾, 3/8 Exerciții de scriere şi construire
specific; 3) Măsurile compuse 4/4, 4/8, 6/8  Ortografierea grupurilor ritmice;
1.1.2 Cunoaște corelarea dintre teorie (semnul) și 4) Diviziunea binară normală și excepțională a duratelor  Repartizarea melodiei în măsuri de 2/4, 2/8, 3/4, 3/8,
practica auditivă (sunetul); 5) Ortografierea grupurilor ritmice 4/4, 4/8, 6/8 cu ritm cruzic și anacruzic;
1.1.3 Cunoaște reprezetarea grafică și regulile de 6) Sincopa  Construirea gamelor majore și minore până la patru
notografiere a unei melodii; 7) Trioletul semne cu indicarea structurii modului major natural,
1.1.4 Cunoaște elemente de cultură vocală: respirație, minor natural și armonic și melodic, treptelor stabile,
emisie, frazare. Unitate de învăţare: instabile cu rezolvare;
Game și moduri  Construirea intervalelor simple, tritonurilor în mod
1) Game majore și relativele lor minore până la patru cu rezolvare;
1.2.1 Citește cursiv notele pe portativ în cheia Sol și semne în armură: E, cis, As, f  Construirea trisonurilor studiate cu răsturnări și
Fa; 2) Majorul natural rezolvări;
1.2.2 Scrie corect din punct de vedere ortografic 3) Minorul natural, armonic și melodic  Construirea septacordului de dominantă cu răsturnări
normativ notele, duratele și pauzele, acordurile din trei în mod.
și patru sunete; Unitate de învăţare: Exerciții de intonare
1.2.3 Construiește de la notă și în tonalitate game, Intervale  Intonarea ex. melodice;
moduri, intervale, acordurile de trei și patru sunete, 1) Tonul și semitonul diatonic și cromatic  Intonarea gamelor și modurilor studiate;
trisonurile principale şi răsturnările lor; 2) Intervalele simple (Prima-octava)  Intonarea treptelor stabile, arpegiului, trisonurilor
1.2.4 Analizează exemple muzicale, identificând Mărimea lor cantitativă și calitativă principale;
elementele de limbaj și structură; 3) Intervale consonante și disonante  Intonarea intervalelor melodice și armonice;
1.2.5 Intonează corect conținuturile teoretice studiate; 4) Răsturnarea intervalelor  Intonarea tonurilor și semitonurilor diatonice și
1.2.6 Recunoaște auditiv conținuturile teoretice 5) Intervalele complementare cromatice;
prevăzute de curriculum; 6) Intervalele stabile și instabile cu rezolvare  Intonarea tritonurilor în mod cu rezolvare;
1.2.7 Solfegiază cu tactare exemple muzicale la1-2 voci, 7) Tritonurile 4+ și 5- cu rezolvare în tonalitate  Intonarea septacordului de dominantă cu răsturnări.
corelând elementele de limbaj; Exerciții ritmice
1.2.8 Scrie un dicteu muzical, corespunzător Unitatea de învățare:  Executarea ritmică prin bătăi din palme sau cu
conţinuturilor prevăzute de prezentul curriculum; Acorduri utilizarea diferitor instrumente muzicale de percuție,
1.2.9 Utilizează tehnica vocală în interpretări individuale 1) Acordul de trei sunete din durate de pătimi, optimi, doimi, note întregi,
și colective. Trisonul major, minor, mărit și micșorat: pauzele acestora în măsuri de 2/4, 2/8, 3/4, 3/8, 4/4,
M5/3, m5/3, M5/3+, m5/3- 6/8.
37
1. Competența de operare cu elemente de limbaj 2) Stările (răsturnările) trisonului major și minor: Exerciții de solfegiere
specific în abordarea creaţiilor muzicale. M6, M6/4, m6, m6/4  Solfegii la 1-2 voce (cu elementele de limbaj
3) Trisonurile treptelor principale cu răsturnări corespunzătoare conţinuturilor prevăzute anterior);
1.3.1 Conștientizează utilitatea teoriei muzicale pentru T, T6, T6/4, S, S6, S6/4, D, D6, D6/4.  Solfegii armonice la 2 voci.
studierea partiturilor la ansamblul coral, canto, istoria 4) Rezolvarea S, D în T Exerciții de analiză auditivă
muzicii, instrumentul muzical; 5) Elemente de înlănțuire a acordurilor principale  Aprecierea la auz a modului major natural, minor
1.3.2 Contribuie prin exersare conștientă la obținerea natural,
performanțelor profesionale; Unitatea de învățare:  armonic și melodic;
1.3.3 Exprimă emoții prin interpretare muzicală. Acorduri  Aprecierea la auz a intervalelor simple;
1) Acordul de patru sunete – septacordul  Aprecierea la auz a tritonurilor în mod cu rezolvare;
2) Septacordul de dominantă cu răsturnări , fără rezolvări:  Aprecierea la auz a trisonului major și minor cu
D7, D6/5, D4/3, D2 răsturnări; trisonului micșorat, intervalelor simple;
 Aprecierea la auz a septacordului de dominantă cu
2.Competența de valorificare creativă a elementelor Unitatea de învăţare: răsturnări.
de limbaj asimilate. Elemente de organizare a materialului sonor Dicteu
1) Scara muzicală generală, divizarea ei în octave  Dicteu ritmic, melodic și ritmico-melodic pe o
2.2.1 Improvizează, corelând elementele de limbaj muzical 2) Aranjarea notelor pe portativ în cheia fa voce, în măsurile 2/4, ¾, 4/4, cu elementele de
studiate; 3) Octava mică, mare, contr-octava, subcontroctava limbaj corespunzătoare conţinuturilor prevăzute
2.2.2 Recunoaşte în creaţii muzicale audiate elementele anterior (8 măsuri).
de limbaj muzical; Unitatea de învățare: Exerciții de compoziție
2.2.4 Formulează judecăţi simple pe baza limbajului Organizarea materialului sonor  Compunerea unei melodii pe desenul ritmic
specific asimilat; 1) Elemente de structură: motiv, propoziție, frază. propus,
2.3.1 Manifestă emoții prin compoziții proprii;  Alcătuirea frazei a doua într-o propoziție
2.3.3 Manifestă gîndire critică și autoritică. Unitatea de învățare: muzicală;
Elemente de limbaj muzical  Compunerea compoziților proprii;
1) Nuanţele dinamice  Improvizaţia ritmică și melodică pe tematica
2) Tempoul propusă;
3) Ornamente: apogiatura, mordentul.  Realizarea unui acompaniament propriu din
acordurile principale.
Evaluare
 Evaluare iniţială, formativă şi sumativă,
 Autoevaluarea, coevaluarea.
 Oral şi scris
 Individual sau în grupuri – duete, trio, cvartete,
octete etc.
38
Clasa VI / Solfegiu
Unităţi de competențe Unitărţi de conținut Activități învățare/ evaluare
1.1.1 Cunoaște noțiuni teoretice și elemente de limbaj 1) Clasificarea măsurilor Exerciții de scriere şi construire
specific; 2) Măsurile simple 2/4, 2/8, 3/4 , 3/8  Ortografierea grupurilor ritmice;
1.1.2 Cunoaște corelarea dintre teorie (semnul) și 3) Măsurile compuse 4/4, 4/8,  Repartizarea melodiei în măsuri de 2/4, 2/8, 3/4, 3/8,
practica auditivă (sunetul); 4) Măsuri etegogene de cinci timpi 5/8 4/4, 4/8, 5/8, 7/8 cu ritm cruzic și anacruzic;
1.1.3 Cunoaște reprezetarea grafică și regulile de 5) Diviziunea binară normală și excepțională a duratelor  Construirea gamelor majore și minore până la cinci
notografiere a unei melodii; 6) Ortografierea grupurilor ritmice cu structuri speciale semne cu indicarea structurii modului major natural,
1.1.4 Cunoaște elemente de cultură vocală: respirație, 7) Sincopa minor natural și armonic, melodic, treptelor stabile,
emisie, frazare. instabile cu rezolvare;
Unitate de învăţare:  Construirea modurilor populare;
Game și moduri  Construirea intervalelor simple și compuse;
1.2.1 Citește cursiv notele pe portativ în cheia Sol și  Construirea tritonurilor în tonalitate cu rezolvare;
Fa; 1) Game majore și relativele lor minore până la cinci  Construirea trisonurilor studiate cu răsturnări și
1.2.2 Scrie corect din punct de vedere ortografic semne în armură: H, gis, Des, b rezolvări;
normativ notele, duratele și pauzele, acordurile din trei 2) Treptele stabile și instabile cu rezolvare în mod  Constuirea septacordului de dominantă cu răsturnări
și patru sunete; 3) Treptele principale în mod: I, IV, V în tonalitate.
1.2.3 Construiește de la notă și în tonalitate game, 4) Majorul natural Exerciții de intonare
moduri, intervale, acordurile de trei și patru sunete, 5) Minorul natural, armonic și melodic  Intonarea ex. cu trepte melodic și armonic;
trisonurile principale şi răsturnările lor; 6) Modurile populare majore diatonice ionic, lidic,  Intonarea gamelor și modurilor studiate;
1.2.4 Analizează exemple muzicale, identificând mixolidic  Intonarea treptelor stabile, arpegiului, trisonurilor
elementele de limbaj și structură; principale;
1.2.5 Intonează corect conținuturile teoretice studiate; Unitatea de învăţare:  Intonarea intervalelor melodice și armonice;
1.2.6 Recunoaște auditiv conținuturile teoretice Intervale  Intonarea tritonurilor în mod cu rezolvare;
prevăzute de curriculum;  Intonarea septacordului de dominantă cu răsturnări în
1.2.7 Solfegiază cu tactare exemple muzicale la 1-2 1) Tonul și semitonul diatonic și cromatic mod.
voci, corelând elementele de limbaj; 2) Intervalele simple. Mărimea cantitativă și calitativă Exerciții ritmice
1.2.8 Scrie un dicteu muzical, corespunzător 3) Răsturnarea intervalelor. Intervalele complementare  Executarea ritmică prin bătăi din palme sau cu
conţinuturilor prevăzute de prezentul curriculum; 4) Intervalele stabile și instabile cu rezolvare în mod utilizarea diferitor instrumente muzicale de percuție,
1.2.9 Utilizează tehnica vocală în interpretări individuale 5) Tritonurile 4+ și 5- cu rezolvare în tonalitate din durate de pătimi, optimi, doimi, note întregi,
și colective. 6) Intervalele compuse (Nona, decima) pauzele acestora în măsuri de 2/4, 3/4, 3/8, 4/4, 5/8,
6/8 7/8.
39
1. Competența de operare cu elemente de limbaj Unitatea de învățare: Exerciții de solfegiere

specific în abordarea creaţiilor muzicale. Acorduri  Solfegii la 1-2 voce (cu elementele de limbaj
1) Acordul de trei sunete. Trisonul major, minor, mărit și corespunzătoare conţinuturilor prevăzute anterior);
1.3.1 Conștientizează utilitatea teoriei muzicale pentru micșorat: M5/3, m5/3, M5/3+, m5/3-  Solfegii armonice la 2 voci;
studierea partiturilor la ansamblul coral, canto, istoria 2) Stările (răsturnările) trisonului major și minor:  Solfegii la 2 voci cu pian.
muzicii, instrumentul muzical; M6, M6/4, m6, m6/4 Exerciții de analiză auditivă
1.3.2 Contribuie prin exersare conștientă la obținerea 3) Trisonurile treptelor principale cu răsturnări  Aprecierea la auz a modului major și minor natural,
performanțelor profesionale; T, T6, T6/4, S, S6, S6/4, D, D6, D6/4. armonic și melodic;
1.3.3 Exprimă emoții prin interpretare muzicală. 4) Rezolvarea S, D în T  Aprecierea la auz a modurilor populare;
5) Elemente de înlănțuire a acordurilor principale  Aprecierea la auz a intervalelor simple și compuse;
 Aprecierea la auz a tritonurilor în mod cu rezolvare;
Unitatea de învățare:  Aprecierea la auz a trisonului major și minor cu
2.Competența de valorificare creativă a elementelor Acorduri răsturnări, a trisonului micșorat, mărit;
de limbaj asimilate. 1) Acordul de patru sunete – septacordul  Aprecierea la auz a septacordului de dominantă cu
2) Septacordul de dominantă cu răsturnări și rezolvarea lor răsturnări în mod.
2.2.1 Improvizează, corelând elementele de limbaj muzical în tonalitate: D7, D6/5, D4/3, D2 Dicteu
studiate;  Dicteu ritmic, melodic și ritmico-melodic pe o
2.2.2 Recunoaşte în creaţii muzicale audiate elementele Unitatea de învăţare: voce, în măsurile 2/4, ¾, 4/4, cu elementele de
de limbaj muzical; Elemente de organizare a materialului sonor limbaj corespunzătoare conţinuturilor prevăzute
2.2.3 Relevează expresivitatea elementelor de limbaj 1) Scara muzicală generală, divizarea ei în octave anterior (8-10 măsuri)
utilizate în creațiile muzicale; 2) Transpoziții din cheia sol în cheia fa Exerciții de compoziție
2.2.4 Formulează judecăţi simple pe baza limbajului  Compunerea unei melodii pe desenul ritmic
specific asimilat. Unitatea de învățare: propus, Compunerea compoziților proprii;
Organizarea materialului sonor  Alcătuirea frazei a doua într-o propoziție
2.3.1 Manifestă emoții prin compoziții proprii; 1) Elemente de structură: motiv, propoziție, frază muzicală;
2.3.3 Manifestă gândire critică și autoritică.  Improvizaţia ritmică și melodică pe tematica
Unitatea de învățare: propusă;
Elemente de limbaj muzical  Realizarea unui acompaniament propriu din
1) Nuanţele dinamice acordurile principale.
2) Tempoul Evaluare
3) Ornamente: apogiatura, mordentul, trilul, arpegiato,  Evaluare iniţială, formativă şi sumativă,
glissando  Autoevaluarea, coevaluarea.
 Oral şi scris
 Individual sau în grupuri – duete, trio, cvartete,
octete etc.
40
Clasa VII / Solfegiu
1) Clasificarea măsurilor teoretice.
1.1.1 Cunoaște noțiuni teoretice și elemente de limbaj 2) Măsurile simple 2/4, 2/8, 3/4 , 3/8 Exerciții de scriere şi construire
specific; 3) Măsurile compuse 4/4, 4/8, 6/8  Ortografierea grupurilor ritmice studiate;
1.1.2 Cunoaște corelarea dintre teorie (semnul) și 4) Măsuri eterogene de cinci și șapte timpi 5/8 și 7/8  Repartizarea melodiei în măsuri de 2/4, 2/8, 3/4,3/8,
practica auditivă (sunetul); 5) Măsuri alternative 4/4, 4/8, 5/8, 7/8, 6/8, 9/8;
1.1.3 Cunoaște reprezetarea grafică și regulile de 6) Diviziunea binară normală și excepțională a duratelor  Construirea gamelor majore și minore până la șase
notografiere a unei melodii; 7) Ortografierea grupurilor ritmice cu structuri speciale semne cu indicarea structurii modului;
1.1.4 Cunoaște elemente de cultură vocală: respirație,  Construirea treptelor stabile, instabile cu rezolvare;
emisie, frazare. Unitatea de învăţare:  Construirea modurilor populare;
Game și moduri  Construirea gamei cromatice majore;
1) Gamele majore și relativele lor minore până la șase  Construirea intervalelor simple și compuse;
1.2.1 Citește cursiv notele pe portativ în cheia Sol și semne în armură: Fis, dis, Ges, es  Construirea intervalelor caracteristice și tritonurilor
Fa; 2) Majorul natural, armonic, melodic în mod cu rezolvare;
1.2.2 Scrie corect din punct de vedere ortografic 3) Minorul natural, armonic și melodic  Construirea trisonurilor studiate cu răsturnări și
normativ notele, duratele și pauzele, acordurile din trei 4) Treptele stabile și instabile cu rezolvare rezolvări;
și patru sunete; 5) Treptele principale și secundare în mod  Construirea septacordului de dominantă cu răsturnări
1.2.3 Construiește de la notă și în tonalitate game, 6) Modurile populare majore diatonice: și rezolvări în tonalitate;
moduri, intervale, acordurile de trei și patru sunete, ionic, lidic, mixolidic  Construirea septacordului de sensibilă mic și
trisonurile principale şi răsturnările lor; 7) Modurile populare minore diatonice: micșorat.
1.2.4 Analizează exemple muzicale, identificând eolic, doric, frigic, hipofrigic/locric Exerciții de intonare
elementele de limbaj și structură; 8) Cromatizarea gamei majore, ascendent și descendent.  Intonarea ex. melodice;
1.2.5 Intonează corect conținuturile teoretice studiate;  Intonarea gamelor și modurilor diatonice, populare
1.2.6 Recunoaște auditiv conținuturile teoretice Unitate de învăţare: studiate; treptelor stabile, arpegiului, trisonurilor
prevăzute de curriculum; Intervale principale;
1.2.7 Solfegiază cu tactare exemple muzicale la 1-2 1) Intervalele simple. Mărimea cantitativă și calitativă.  Intonarea intervalelor melodice și armonice simple și
voci, corelând elementele de limbaj; 2) Răsturnarea intervalelor. Intervalele complementare compuse;
1.2.8 Scrie un dicteu muzical, corespunzător 3) Intervalele stabile și instabile cu rezolvare în mod  Intonarea tritonurilor în mod cu rezolvare;
conţinuturilor prevăzute de prezentul curriculum; 4) Intervalele consonante și disonante  Intonarea septacordului de dominantă cu răsturnări și
1.2.9 Utilizează tehnica vocală în interpretări individuale 5) Tritonurile 4+ și 5- cu rezolvare în tonalitate rezolvări în tonalitate;
și colective. 6) Intervalele caracteristice: 2+, 7- cu rezolvare în modul  Intonarea septacordului de sensibilă mic și micșorat.
major şi minor armonic Exerciții ritmice
7) Intervalele compuse  Executarea ritmică prin bătăi din palme sau cu
41
1. Competența de operare cu elemente de limbaj Unitatea de învățare: utilizarea diferitor instrumente muzicale de percuție,
specific în abordarea creaţiilor muzicale. Acorduri din diverse durate și pauzele acestora în măsuri de
1) Acordul de trei sunete. Trisonul major, minor, mărit și 2/4, 2/8, 3/4, 3/8, 4/4, 4/8, 5/8, 6/8, 7/8,
1.3.1 Conștientizează utilitatea teoriei muzicale pentru micșorat: M5/3, m5/3, M5/3+, m5/3- Exerciții de solfegiere
studierea partiturilor la ansamblul coral, canto, istoria 2) Trisonuri consonante și disonante  Solfegii la 1 și 2 voci (cu elementele de limbaj
muzicii, instrumentul muzical; 3) Stările (răsturnările) trisonului major și minor: corespunzătoare conţinuturilor prevăzute anterior);
1.3.2 Contribuie prin exersare conștientă la obținerea M6, M6/4, m6, m6/4 Exerciții de analiză auditivă
performanțelor profesionale; 4) Trisonurile treptelor principale cu răsturnări și rezolvări  Aprecierea la auz a modului major și minor natural,
1.3.3 Exprimă emoții prin interpretare muzicală. T, T6, T6/4, S, S6, S6/4, D, D6, D6/4. armonic și melodic; a modurilor populare;
5) Trisonurile treptelor secundare  Aprecierea la auz a intervalelor simple și compuse;
(SII, TSVI, DTIII, DVII)  Aprecierea la auz a tritonurilor în mod cu rezolvare;
2.Competența de valorificare creativă a elementelor 6) Elemente de înlănțuire a acordurilor principale  Aprecierea la auz a trisonului major și minor cu
de limbaj asimilate. răsturnări, a trisonului micșorat, mărit;
Unitatea de învățare:  Aprecierea la auz a septacordului de dominantă cu
2.2.1 Improvizează, corelând elementele de limbaj muzical Acorduri răsturnări în mod;
studiate. 1) Acordul de patru sunete – septacordul  Aprecierea la auz a septacordului de sensibilă mic și
2.2.2 Recunoaşte în creaţii muzicale audiate elementele 2) Septacordul de dominantă cu răsturnări și rezolvarea lor micșorat.
de limbaj muzical; în tonalitate: D7, D6/5, D4/3, D2 Dicteu
2.2.3 Relevează expresivitatea elementelor de limbaj 3) Septacordul de sensibilă mic și micșorat în tonalitate  Dicteu ritmic, melodic și ritmico-melodic pe o
utilizate în creațiile muzicale; (fără rezolvare) DVII7 mic și DVII7- voce, în măsurile 2/4, ¾, 4/4, cu elementele de
2.2.4 Formulează judecăţi simple pe baza limbajului Unitatea de învățare: limbaj corespunzătoare conţinuturilor prevăzute
specific asimilat. Elemente de expresivitate muzicală anterior (8-12 măsuri).
1) Elemente de dinamică Exerciții de compoziție
2) Elemente de agogică  Compunerea unei melodii pe desenul ritmic
2.3.1 Manifestă emoții prin compoziții proprii; 3) Elemente de analiză muzicală: motiv, frază, propoziție propus;
2.3.2 Apreciază posibiliţăţile expresive şi descriptive ale 4) Ornamente: apogiatura, mordentul, trilul, arpegiato,  Compunerea compoziților proprii;
limbajului muzical; glissando etc.  Alcătuirea frazei a doua într-o propoziție muz.;
2.3.3 Manifestă gândire critică și autoritică. Unitatea de învățare:  Improvizaţia ritmică și melodică pe o temă
Organizarea materialului sonor muzicală propusă;
1) Elemente de structură: motiv, propoziție, frază  Realizarea unui acompaniament propriu din
Unitatea de învățare: acordurile principale.
Elemente de limbaj muzical Evaluare
1) Nuanţele dinamice. Tempoul  Evaluare iniţială, formativă şi sumativă;
2) Ornamente: apogiatura, mordentul, trilul, arpegiato,  Autoevaluarea, coevaluarea; Oral şi scris;
glissando.  Individual sau în grupuri – duete, trio, cvartete,
octete etc.
42
Clasa VIII / Solfegiu
Unităţi de competențe Unitărţi de conținuturi Activități învățare/ evaluare
1. Competența de operare cu elemente de limbaj Unitatea de învăţare: Învățarea teoriei
specific în abordarea creaţiilor muzicale. Ritmica  Explicarea, demonstrarea, analiza
1) Clasificarea măsurilor Exerciții de scriere şi construire
1.1.1 Cunoaște noțiuni teoretice și elemente de limbaj 2) Măsurile simple binare și ternare: 2/4, 2/8, 3/4 , 3/8  Repartizarea melodiei în măsuri de 2/4, 2/8, 3/4,3/8,
specific; 3) Măsurile compuse omogen: 4/4, 4/8, 6/8, 9/8 4/4, 4/8, 5/8, 5/16, 6/8, 9/8, 12/8 cu ritm cruzic și
1.1.2 Cunoaște corelarea dintre teorie (semnul) și 4) Măsuri eterogene de cinci și șapte timpi 5/8, 7/8, anacruzic;
practica auditivă (sunetul); 5) Măsuri alternative  Construirea gamelor majore și minore până la șapte
1.1.3 Cunoaște reprezetarea grafică și regulile de 6) Diviziunea binară normală și excepțională a duratelor: semne cu indicarea structurii , treptelor stabile și
notografiere a unei melodii; cvartoletul, cvintoletul, sextoletul instabile cu rezolvare;
1.1.4 Cunoaște elemente de cultură vocală: respirație, 7) Ortografierea grupurilor ritmice cu structuri speciale  Construirea modurilor populare;
emisie, frazare. Unitate de învăţare:  Construirea gamei cromatice majore și minore;
Game și moduri  Construirea intervalelor simple, compuse;
1) Game majore și relativele lor minore până la șapte  Construirea intervalelor caracteristice și tritonurilor
1.2.1 Citește cursiv notele pe portativ în cheia Sol și semne în armură: Cis, ais, Ces, as; în mod cu rezolvare;
Fa; 2) Cadranul tonalităților  Construirea trisonurilor principale și secundare cu
1.2.2 Scrie corect din punct de vedere ortografic 3) Noțiuni generale despre mod. Modul major și minor. răsturnări și rezolvări;
normativ notele, duratele și pauzele, acordurile din trei Trăsăturile lor caracteristice. Tetracordurile. Funţiile  Construirea septacordului de dominantă cu răsturnări
și patru sunete; principale şi secundare ale treptelor. și rezolvări în tonalitate și de la sunet;
1.2.3 Construiește de la notă și în tonalitate game, 4) Varietățile modurilor diatonice (major natural, armonic,  Construirea septacordului de sensibilă mic și
moduri, intervale, acordurile de trei și patru sunete, melodic; minor natural, armonic, melodic) micșorat; septacordului tr.II în tonalitate;
trisonurile principale şi răsturnările lor; 5) Game relative, omonime și enarmonice  Construirea succesiunii de septacorduri prin metoda
1.2.4 Analizează exemple muzicale, identificând 6) Modurile populare majore și minore diatonice cercului.
elementele de limbaj și structură; 7) Cromatizarea gamei majore și minore Exerciții de intonare
1.2.5 Intonează corect conținuturile teoretice studiate; 8) Înrudirea tonalităților de gradul I.  Intonarea gamelor și modurilor diatonice, populare;
1.2.6 Recunoaște auditiv conținuturile teoretice Unitate de învăţare:  Intonarea treptelor stabile, arpegiului, trisonurilor
prevăzute de curriculum; Intervale principale;
1.2.7 Solfegiază cu tactare exemple muzicale la o voce, 1) Intervalele simple și compuse  Intonarea intervalelor melodice și armonice simple și
corelând elementele de limbaj; 2) Răsturnarea intervalelor. Intervalele complementare compuse;
1.2.8 Scrie un dicteu muzical, corespunzător 3) Intervalele stabile și instabile cu rezolvare  Intonarea tritonurilor în mod cu rezolvare;
conţinuturilor prevăzute de prezentul curriculum; 4) Intervalele consonante și disonante  Intonarea D7, D6/5, D4/3, D2, DVII7, DVII6/5, DVII4/3,
1.2.9 Utilizează tehnica vocală în interpretări individuale 5) Tritonurile cu rezolvare în mod și de la notă DVII2 mic și micșorat
și colective. 6) Intervalele caracteristice cu rezolvare Exerciții ritmice
7) Intervalele enarmonice  Executarea ritmică prin bătăi din palme sau cu
utilizarea diferitor instrumente muzicale de percuție,
43
Unităţi de competențe Unitărţi de conținuturi Activități învățare/ evaluare
1. Competența de operare cu elemente de limbaj Unitatea de învățare: din durate de pătimi, optimi, doimi, note întregi,
specific în abordarea creaţiilor muzicale. Acorduri pauzele acestora în măsuri de 2/4, 2/8, 3/4, 3/8, 4/4,
1) Acordul de trei sunete. Trisonul major, minor, mărit și 4/8, 5/8, 6/8, 9/8, 12/8;
1.3.1 Conștientizează utilitatea teoriei muzicale pentru micșorat: M5/3, m5/3, M5/3+, m5/3- Exerciții de solfegiere
studierea partiturilor la ansamblul coral, canto, istoria 2) Trisonuri consonante și disonante  Solfegii la 1 și 2 voci;
muzicii, instrumentul muzical; 3) Stările (răsturnările) trisonului major și minor: Exerciții de analiză auditivă
1.3.2 Contribuie prin exersare conștientă la obținerea M6, M6/4, m6, m6/4  Recunoașterea la auz a modului major și minor
performanțelor profesionale; 4) Trisonurile treptelor principale cu răsturnări și rezolvări natural, armonic și melodic;
1.3.3 Exprimă emoții prin interpretare muzicală. T, T6, T6/4, S, S6, S6/4, D, D6, D6/4.  Recunoașterea la auz a modurilor populare;
5) Trisonurile treptelor secundare  Recunoașterea la auz a intervalelor simple și
(SII, TSVI, DTIII, DVII) compuse;
2.Competența de valorificare creativă a elementelor 6) Elemente de înlănțuire a acordurilor principale  Recunoașterea la auz a tritonurilor în mod cu
de limbaj asimilate. rezolvare;
Unitatea de învățare:  Recunoașterea la auz a trisonului major și minor cu
2.2.1 Improvizează, corelând elementele de limbaj muzical Acorduri răsturnări, a trisonului micșorat, mărit;
studiate; 1) Acordul de patru sunete. Tipul septacordurilor  Recunoașterea la auz a septacordului de dominantă
2.2.2 Recunoaşte în creaţii muzicale audiate elementele 2) Septacordul de dominantă cu răsturnări D7, D6/5, D4/3, cu răsturnări în mod;
de limbaj muzical; D2. Rezolvarea lor în tonalitate și de la sunet  Recunoașterea la auz a septacordului de sensibilă mic
2.2.3 Relevează expresivitatea elementelor de limbaj 3) Septacordul de sensibilă mic și micșorat cu rezolvare și micșorat.
utilizate în creațiile muzicale; 4) Septacordul treptei a doua SII7 cu răsturnări SII6/5, Dicteu
2.2.4 Formulează judecăţi simple pe baza limbajului SII4/3, SII2 (fără rezolvare)  Dicteu ritmic, melodic și ritmico-melodic pe o
specific; 5) Trecerea unui septacord în altul (metoda cercului) voce, în măsurile 2/4, ¾, 4/4, 3/8, 6/8 cu
2.3.1 Manifestă emoții prin compoziții proprii; elementele de limbaj corespunzătoare
2.3.2 Apreciază posibiliţăţile expresive şi descriptive ale Unitatea de învățare: conţinuturilor prevăzute anterior (8-16 măsuri).
limbajului muzical; Elemente de expresivitate muzicală Exerciții de compoziție
2.3.3 Manifestă gândire critică și autoritică. 1) Din istoria notației muzicale  Compunerea unei melodii pe desenul ritmic
2) Elemente de dinamică propus,
3) Elemente de agogică  Compunerea compoziților proprii;
4) Elemente de analiză muzicală: motiv, frază, propoziție.  Improvizaţia ritmică și melodică pe o temă
5) Ornamente: grupett-ul, portamento, fioritura. muzicală propusă;
 Realizarea unui acompaniament propriu.
Evaluare
 Evaluare iniţială, formativă şi sumativă;
 Oral şi scris;
 Individual sau în grupuri – duete, trio, cvartete etc
44
Clasa IX / Solfegiu
Unităţi de competențe Unităţi de conținuturi Activități învățare/ evaluare
1. Competența de operare cu elemente de limbaj Unitatea de învăţare: Învățarea teoriei
specific în abordarea creaţiilor muzicale. Elemente de organizare a materialului sonor  Explicarea, demonstrarea, analiza
1) Sunetul muzical şi însuşirile lui Exerciții de scriere şi construire
1.1.1 Cunoaște noțiuni teoretice și elemente de limbaj 2) Din istoria notației muzicale  Repartizarea melodiei în măsuri de 2/4, 2/8, 3/4,3/8,
specific; 3) Cunoașterea sistemului cheilor Sol, Fa și Do 4/4, 4/8, 5/8, 5/16, 6/8, 9/8, 12/8 cu ritm cruzic și
1.1.2 Cunoaște corelarea dintre teorie (semnul) și 4) Scara muzicală generală, divizarea ei în octave anacruzic;
practica auditivă (sunetul);  Construirea gamelor majore și minore până la șapte
1.1.3 Cunoaște reprezetarea grafică și regulile de semne cu indicarea structurii , treptelor stabile și
notografiere a unei melodii; Unitatea de învăţare: instabile cu rezolvare;
1.1.4 Cunoaște elemente de cultură vocală: respirație, Ritmica  Construirea modurilor populare;
emisie, frazare. 1) Clasificarea măsurilor  Construirea gamei cromatice majore și minore;
2) Măsurile simple binare și ternare: 2/4, 2/8, 3/4 , 3/8  Construirea intervalelor simple, compuse;
3) Măsurile compuse omogen: 4/4, 4/8, 6/8, 9/8, 12/8  Construirea intervalelor caracteristice și tritonurilor
1.2.1 Citește cursiv notele pe portativ în cheia Sol și 4) Măsuri eterogene de cinci și șapte timpi 5/8, 7/8, în mod cu rezolvare;
Fa; 5) Măsuri alternative  Construirea trisonurilor principale și secundare cu
1.2.2 Scrie corect din punct de vedere ortografic 6) Diviziunea binară normală și excepțională a duratelor răsturnări și rezolvări;
normativ notele, duratele și pauzele, acordurile din trei 7) Grupări ritmice: trioletul – nonoletul  Construirea septacordului de dominantă cu răsturnări
și patru sunete; 8) Ortografierea grupurilor ritmice cu structuri speciale și rezolvări în tonalitate și de la sunet;
1.2.3 Construiește de la notă și în tonalitate game,  Construirea septacordului de sensibilă mic și
moduri, intervale, acordurile de trei și patru sunete, micșorat; septacordului tr.II în tonalitate;
trisonurile principale şi răsturnările lor; Unitate de învăţare:  Construirea succesiunii de septacorduri prin metoda
1.2.4 Analizează exemple muzicale, identificând Game și moduri cercului.
elementele de limbaj și structură; 1) Noţiune de gamă, mod, tonalitate Exerciții de intonare
1.2.5 Intonează corect conținuturile teoretice studiate; 2) Cadranul tonalităţilor  Intonarea gamelor și modurilor diatonice, populare;
1.2.6 Recunoaște auditiv conținuturile teoretice 3) Game relative  Intonarea treptelor stabile, arpegiului, trisonurilor
prevăzute de curriculum. 4) Tonalităţi omonime şi enarmonice principale;
5) Varietăţile gamelor majore și minore diatonice  Intonarea intervalelor melodice și armonice simple și
6) Înrudirea tonalităţilor în sistemul temperat, gr.I compuse;
1.2.7 Solfegiază cu tactare exemple muzicale la 1-2 voci, 7) Modulaţia definitivă  Intonarea tritonurilor în mod cu rezolvare;
corelând elementele de limbaj; 8) Modurile populare majore și minore diatonice  Intonarea D7, D6/5, D4/3, D2, DVII7, DVII6/5, DVII4/3,
1.2.8 Scrie un dicteu muzical, corespunzător 9) Cromatizarea gamei majore și minore DVII2 mic și micșorat
conţinuturilor prevăzute de prezentul curriculum; 10) Pentatonica Exerciții ritmice
1.2.9 Utilizează tehnica vocală în interpretări individuale  Executarea ritmică prin bătăi din palme sau cu
și colective. utilizarea diferitor instrumente muzicale de percuție,
45
Unităţi de competențe Unităţi de conținuturi Activități învățare/ evaluare
1. Competența de operare cu elemente de limbaj Unitate de învăţare: din durate de pătimi, optimi, doimi, note întregi,
specific în abordarea creaţiilor muzicale. Intervale pauzele acestora în măsuri de 2/4, 2/8, 3/4, 3/8, 4/4,
1) Intervalele simple și compuse 4/8, 5/8, 6/8, 9/8, 12/8;
1.3.1 Conștientizează utilitatea teoriei muzicale pentru 2) Răsturnarea intervalelor Exerciții de solfegiere
studierea partiturilor la ansamblul coral, canto, istoria 3) Intervalele complementare  Solfegii la 1 și 2 voci;
muzicii, instrumentul muzical; 4) Intervalele stabile și instabile cu rezolvare Exerciții de analiză auditivă
1.3.2 Contribuie prin exersare conștientă la obținerea 5) Intervalele consonante și disonante.  Recunoașterea la auz a modului major și minor
performanțelor profesionale; 6) Tritonurile cu rezolvare în mod și de la notă natural, armonic și melodic;
1.3.3 Exprimă emoții prin interpretare muzicală. 7) Intervalele caracteristice cu rezolvare  Recunoașterea la auz a modurilor populare;
8) Intervalele enarmonice  Recunoașterea la auz a intervalelor simple și
compuse;
Unitatea de învățare:  Recunoașterea la auz a tritonurilor în mod cu
2. Competența de valorificare creativă a elementelor Acorduri rezolvare;
de asimilate. 1) Acordul de trei sunete. Trisonul major, minor, mărit și  Recunoașterea la auz a trisonului major și minor cu
micșorat. Trisonuri consonante și disonante răsturnări, a trisonului micșorat, mărit;
2.2.1 Improvizează, corelând elementele de limbaj muzical 2) Stările (răsturnările) trisonului major și minor  Recunoașterea la auz a septacordului de dominantă
studiate; 3) Trisonurile treptelor principale cu răsturnări cu răsturnări în mod;
2.2.2 Recunoaşte în creaţii muzicale audiate elementele 4) Trisonurile treptelor secundare  Recunoașterea la auz a septacordului de sensibilă mic
de limbaj muzical; 5) Elemente de înlănțuire a acordurilor și micșorat.
2.2.3 Relevează expresivitatea elementelor de limbaj Dicteu
utilizate în creațiile muzicale; Unitatea de învățare:  Dicteu ritmic, melodic și ritmico-melodic pe o
2.2.4 Formulează judecăţi simple pe baza limbajului Acorduri voce, în măsurile 2/4, ¾, 4/4, 3/8, 6/8 cu
specific asimilat. 1) Acordul de patru sunete. Tipurile septacordului elementele de limbaj corespunzătoare
2) Septacordul de dominantă cu răsturnări și rezolvări în conţinuturilor prevăzute anterior (8-16 măsuri).
tonalitate și de la sunet Exerciții de compoziție
2.3.1 Manifestă emoții prin compoziții proprii; 3) Septacordul de sensibilă mic și micșorat cu rezolvare  Compunerea unei melodii pe desenul ritmic
2.3.2 Apreciază posibiliţăţile expresive şi descriptive ale 4) Septacordul treptei a doua cu răsturnări propus,
limbajului muzical; 5) Trecerea unui septacord în altul (metoda cercului)  Compunerea compoziților proprii;
2.3.3 Manifestă gândire critică și autoritică. Unitatea de învățare:  Improvizaţia ritmică și melodică pe o temă
Elemente de expresivitate muzicală muzicală propusă;
1) Elemente de dinamică  Realizarea unui acompaniament propriu.
2) Elemente de agogică Evaluare
3) Elemente de analiză muzicală: motiv, frază, propoziție  Evaluare iniţială, formativă şi sumativă;
4) Ornamentele muzicale: apogiatura, mordentul,  Oral şi scris;
grupetul, trilul, arpegiato, glisando etc.  Individual sau în grupuri – duete, trio, cvartete etc
46
CONȚINUTRI TEMATICE LA SOLFEGIU
Unitate de Clasele
Conținuturi teoretice
conţinut 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Elemente de Sunetul și calitățile lui. + + + + + + + + +
organizare a Notografierea sunetelor. Portativul. + + + + + + + + +
materialului Scrierea notelor pe liniile și spațiile portativului. + + + + + + + + +
sonor Scrierea notelor pe liniuțele adăugătoare. + + + + + + + + +
Ortografia scrierii notelor și duratelor pe portativ. + + + + + + + + +
Aranjarea notelor pe portativ în cheia sol. + + + + + + + + +
Aranjarea notelor pe portativ în cheia fa. - + + + + + + + +
Cunoașterea sistemului cheilor Sol, Fa și Do. - - - - - - - - +
Scara muzicală generală, divizarea ei în octave. + + + + + + + + +
Denumirea silabică şi literală a notelor scăriţei muzicale. - - + + + + + + +
Din istoria notației muzicale. - - - - - - - - +
Ritmica Timpul și metrul. + + + + + + + + +
Diviziunea Pătrime, optime, doime, notă întreagă. + + + + + + + + +
normală a Șasprezecimea, pătrime cu punct. - + + + + + + + +
valorilor de durată Optimea cu două șaisprezecimi. - + + + + + + + +
Optimea cu punct. - - + + + + + + +
Diviziunea Trioletul - - + + + + + + +
excepțională a Cvartoletul , cvintoletul, sextoletul, etc. - - - - - - - + +
valorilor de durată Septoletul, nonoletul - - - - - - - + +
Pauzele muzicale + + + + + + + + +
Ortografierea grupării duratelor (instrumental şi vocal) + + + + + + + + +
Cruza și anacruza - - + + + + + + +
Sincopa - - - + + + + + +
Măsuri simple binară 2/4 și ternară 3/4 + + + + + + + + +
ternară 3/8 - - + + + + + + +
Măsuri compuse 4/4 + + + + + + + + +
omogene 6/8 - - - + + + + + +
Clasificarea 2/8, 4/8 - - - - + + + + +
măsurilor 5/8 - - - - - + + + +
7/8 - - - - - - + + +
9/8, 12/8 - - - - - - + + +
Măsuri alternative - - - - - - + + +
Game și Gamele do major și la minor + + + + + + + + +
moduri Treptele stabile și instabile. + + + + + + + + +
Rezolvarea în mod a treptelor instabile în cele stabile. - + + + + + + + +
Treptele principale. - - + + + + + + +
Treptele secundare. - - - - - - + + +
Gamele cu un semn în armură: G / e, F / d - + + + + + + + +
Gamele cu două semne: D / h, B / g - - + + + + + + +
Gamele cu trei semne: A / fis, Es / c - - - + + + + + +
Gamele cu patru semne: E / cis, As / f - - - - + + + + +
Gamele cu cinci semne: H / gis, Des / b - - - - - + + + +
Gamele cu șase semne: Fis / dis, Ges / as - - - - - - + + +
Gamele cu șapte semne: Cis / ais, Des / b - - - - - - - + +
Cadranul tonalităților - - - - - - - + +
Game relative + + + + + + + + +
Game omonime - - - - - - - + +
Game enarmonice - - - - - - - + +
Modul major natural + + + + + + + + +
Modul major armonic - - - - - - + + +
Modul major melodic - - - - - - + + +
Modul minor natural + + + + + + + + +
Modul minor armonic - + + + + + + + +
Modul minor melodic - - + + + + + + +
Modul minor natural + + + + + + + + +
Modul minor armonic - + + + + + + + +
Modul minor melodic - - + + + + + + +
47
Unitate de Clasele
Conținuturi teoretice
conţinut 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Game și Modurile populare - - - - - + + + +
moduri Scări modale. Pentatonica - - - - - - - - +
Cromatizarea gamei majore și minore - - - - - - - + +
Înrudirea tonalităților în sistemul temperat - - - - - - - - +
Modulația - - - - - - - - +
Intervale Tonul și semitonul + + + + + + + + +
Tonul și semitonul cromatic și diatonic - - - - + + + + +
Intervalele simple. - + + + + + + + +
Intervalele compuse. - - - - - + + + +
Intervalele melodice și armonice. - - + + + + + + +
Răsturnarea intervalelor. Intervale complementare. - - - + + + + + +
Tritonurile cu rezolvare - - - + + + + + +
Intervalele caracteristice - - - - - - + + +
Intervalele stabile și instabile cu rezolvare - - - - + + + + +
Intervalele compuse - - - - - - + + +
Intervalele consonante și disonante - - - - + + + + +
Intervale enarmonice - - - - - - + + +
Acorduri Acordul de trei sunete. Trisonul major și minor. + + + + + + + + +
Trisonul mărit și micșorat de la nota. - - - - + + + + +
Stările trisonului major și minor. - - - + + + + + +
Trisonurile treptelor principale T, S, D cu răsturnări. - - - + + + + + +
Rezolvarea S, D în T. - - - - + + + + +
Înlănțuirea acordurilor principale. - - - - + + + + +
Trisonurile treptelor secundare SII, DVII - - - - - - + + +
Trisonurile treptelor secundare SII, DVII / DTIII, TSVI - - - - - - - + +
Acordul de patru sunete. - - - - + + + + +
Tipuri de septacorduri: mic major, mic minor etc. - - - - - - - + +
Septacordul de dominantă cu răsturnări în mod. - - - - + + + + +
D7, D6/5, D4/3, D2 cu rezolvare în mod. - - - - - + + + +
D7, D6/5, D4/3, D2 cu rezolvare de la notă. - - - - - - - + +
Septacordul de sensibilă, DVII7 mic și micșorat - - - - - - + + +
DVII7 cu răsturnări și rezolvări în mod - - - - - - - + +
SII7 cu răsturnări în mod - - - - - - - + +
Trecerea unui septacord în altul (metoda cercului) - - - - - - - + +
Elemente de Sunetul și însușirile lui. + + + + + + + + +
limbaj Tipuri de muzică. Cîntare vocală. + + + + + + + + +
muzical Timbrul vocal. Clasificarea vocilor. + + + + + + + + +
Muzica instrumentală. Clasificarea și timbrul instrumentelor. + + + + + + + + +
Semnele de repetare: repriza, volta, indicaţii de prescurtare. + + + + + + + + +
Semnele de notație a intensității: nuanţele dinamice. + + + + + + + + +
Semnele de expresivitate (legato de expresie). + + + + + + + + +
Semnele de prelungire a duratei sunetelor: (legato de durată) + + + + + + + + +
Tempoul. Termeni de agogică. + + + + + + + + +
Hașuri: legato, non legato, staccato, accente - + + + + + + + +
Semnele de alteraţie şi scrierea lor + + + + + + + + +
apogiatura - - - + + + + + +
mordentul - - - - + + + + +
Ornamente:
trilul, arpegiato, glissando - - - - - + + + +
grupett-ul, portamento, fioritura. - - - - - - + + +
Elemente de Forma monopartită: motiv, propoziție, frază, perioadă - - - + + + + + +
sintaxă Cezură, cadență - - - - - - - + +
muzicală Cântare alternativă. + + + + + + + + +
Canonul. Isonul. + + + + + + + + +
Secvențe diatonice și cromatice - - - - - - + + +
48
Scopul general al cursului Teoria muzicii – solfegiu – dicteu muzical constă în studierea
fundamentală a elementelor muzicii în vederea dezvoltării aptitudinilor şi capacităţilor muzicale,
pentru însușirea cunoştinţelor teoretice şi dezvoltarea continuă a deprinderilor practice, care în
ansamblu contribuie la formarea gândirii muzicale contemporane – ele constituind baza studierii
tuturor celorlalte discipline muzicale de profil tehnic şi de sinteză. De aceea, dată fiind importanţa
acestei discipline complexe, se impune o cât mai judicioasă aşezare a ei pe linia justă a
învăţământului muzical-artistic, ţinând seama – în primul rând – de obiectivele esenţiale ale artei în
general şi ale muzicii în special.
Pentru atingerea scopului propriu disciplinei este necesară o metodologie de predare adecvată,
care să ţină cont de toate progresele ştiinţifice şi tehnice realizate de lumea contemporană. Pe de o
parte, sunt necesare metode şi procedee pedagogice moderne, care să permită elevilor cunoaşterea cât
mai temeinică a elementelor limbajului muzical, pe de altă parte - metode şi procedee care să le
dezvolte gustul pentru muzica populară şi cultă, românească şi universală, clasică şi contemporană,
precum şi pentru înţelegerea şi exercitarea profesiei muzicale alese.
Cunoaştem că principiile didactice sunt nişte norme generale care stau la baza organizării şi
dirijării activităţii didactice. În predarea solfegiului ținem cont de aceleași principii didactice
universale.
Bunăoară principiul accesibilităţii sau al orientării după particularităţile de vârstă şi
individuale ale elevilor impune cadrului didactic o bună cunoaştere a conţinutului programei, a
manualului după care se parcurge materia clasei respective şi, desigur, a structurii personalităţii
elevului pe plan intelectual la fiecare vârstă şi la fiecare nivel de învăţământ, pentru ca însuşirea
cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor muzicale să poată fi adecvată şi să dea rezultatele aşteptate.
Cerinţele învăţării amplifică treptat efortul din partea elevului, iar educatorul trebuie să asigure
dozarea acestuia, venind în sprijinul accesibilităţii cunoştinţelor cu metode variate, cu mijloace de
învăţământ intuitive şi strategii euristice, pentru o însuşire activă şi profundă a cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor muzicale.
Didactica tradiţională recomandă o serie de reguli, cum ar fi: trecerea de la uşor la greu, de la
concret la abstract în scopul accesibilizării cunoştinţelor în învăţământul primar și gimnazial.
Cercetările contemporane arată că regulile de mai sus pot uneori să alterneze în procesul de
învăţământ în sensul că se poate pleca şi de la general spre particular, sau de la abstract la concret.
Principiul legării teoriei de practică exprimă cerinţa de a îmbina însuşirea cunoştinţelor
teoretice cu particularitatea aplicării lor în practică în vederea rezolvării sarcinilor ulterioare. Se pot
desprinde două direcţii principale prin care cunoştinţele teoretice se îmbină cu cele practice în
procesul de învăţământ:
a) Aplicarea cunoştinţelor asimilate în rezolvarea altor sarcini teoretice (exerciții de construire,
alcătuirea unor scheme sau algoritmi de analiză).
b) Realizarea unei activităţi practice, care se bazează pe cunoştinţele teoretice sau operaţii
intelectuale (solfegiere, dicteu, analiză auditivă).
Cele expuse mai sus se realizează prin următoarele activităţi:
 exerciţii de intonare;
 exerciţii ritmice;
 solfegiu individual şi colectiv;
 dictat scris şi oral (melodic și armonic);
 analiză auditivă;
49
 analiză teoretică sintactică;
 elemente de improvizaţie.
În realizarea activităţilor nominalizate se va proceda gradat, bazându-se pe elementele pe care
auzul nostru le poseda natural.
Specificul disciplinei Teoria muzicii – solfegiu – dicteu muzical constă în asigurarea formării la
elevi a capacităţilor necesare înţelegerii, asimilării şi operării cu limbajul muzical. Traseul didactic
parcurs în acest sens, pentru fiecare element în parte, este:
 receptarea, conştientizarea, analizarea, execuţia vocală prin solfegiere;
 receptarea, conştientizarea, analizarea, notarea (prin semne specifice) - dicteul;
 valorificarea expresivă a limbajului asimilat prin exerciţii de improvizaţie - creaţia.
Această structurare a demersului didactic specific precizează cele trei stadii ale învăţării,
eşalonate ascendent. Parcurgerea acestei căi asigură, pe lângă respectarea specificului disciplinei,
achiziţii temeinice pentru o bună pregătire de specialitate. Creaţia reprezintă treapta superioară pe
linia valorificării elementelor de limbaj asimilate, vizând această activitate specializată, de mai târziu.
Capacitatea de descifrare a partiturilor, de analizare şi de structurare a lor, descoperind, numind şi
respectând elementele de limbaj muzical, reprezintă un suport intelectual necesar oricărui interpret. Cu
precădere solfegiul, şi mai ales deprinderea de citire la prima vedere, favorizează asimilarea rapidă a
lucrărilor muzicale și dobândirea unui nivel satisfăcător de orientare într-o partitură solistică sau
corală de nivel mediu. Pentru dezvoltarea acestor competențe se vor selecta cele mai potrivite
exemple muzicale din creaţia populară, din lucrarile unor compozitori universali de valoare, pentru
ilustrarea şi aprofundarea noţiunilor teoretice însuşite şi se va asigura o legătură organică între
cunoştinţele vechi şi noi, în vederea unei însuşiri cât mai temeinice. În procesul învățării ne putem
ajuta și de un instrument, mai ales cu claviatura sau oricare altul, fie pentru a ne lua tonul, fie pentru
a ne controla ici, colo pe parcursul exercițiului. Dar în lipsa instrumentelor este suficient și un
camerton.
Pornind de la realitatea interdependenţei auz-execuţie vocală, solfegierea trebuie să constituie
calea care conduce firesc spre dicteul muzical. Dicteul muzical dezvoltă auzul muzical, cu sprijin pe
auzul intern, acesta fiind un important ajutor în conturarea unei concepţii interpretative.
Dezvoltarea gândirii tonal-funcţionale are primordialitate firească în activitate. Solfegiile tonale
se completează cu dicteul tonal-funcţional structurat în: dicteu ritmic, melodic, ritmico-melodic, la o
voce. Opţiunea spre literatura muzicală barocă şi clasică în alegerea exemplelor muzicale aplicative
constituie un mijloc în plus de cunoaştere a creaţiei muzicale, soluţie primară pentru înţelegerea
acesteia.
Exerciţiile de creaţie permit valorificarea elementelor de limbaj asimilate şi fac dovada
capacităţii elevilor de operare pe un plan superior, independent şi personal, cu limbajul muzical.
Utilizarea vocii elevilor într-o măsură considerabilă, obligă la grija pentru respectarea unor
cerinţe în emisie şi chiar de cultivare a ei. Aceasta contribuie la facilitarea accesului tuturor elevilor la
creaţia muzicală, conferind totodată calitate exerciţiului de solfegiere şi motivând elevul pentru
această activitate. Interpretarea unor partituri corale de către grupa de studiu poate constitui în aceste
condiţii o realitate câştigată, o modalitate de evaluare sumativă, o finalitate.
50
STRATEGII DE EVALUARE
Prin procesul de evaluare ne pronunţăm asupra stării unui proces la un anumit moment din
perspectiva informaţiilor pe care le culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să măsurăm
în raport cu o anumită normă la care ne raportăm. Evaluarea este menită să ne sprijine pentru a
îmbunătăţi învăţarea, adică formarea competențelor generale și specifice.
Funcțiile evaluării:
 De apreciere a performanțelor școlare ale elevilor;
 De diagnostic al dificultăților de învățare;
 De prognoză a performanțelor viitoare;
 De feedback continuu care asigură îmbunătățirea permanentă a predării-învățării;
 De selecție a elevilor pentru următoarea treaptă de studiu;
 De formare la elevi a imaginii de sine și a capacității de autoevaluare.
Tipurile evaluării:
1. După originea factorilor angajați în procedura de evaluare deosebim:
 Evaluarea internă (realizată de profesorul care a organizat activitatea didactică);
 Evaluarea externă (realizată de o altă persoană sau de un juriu în cadrul unui concurs);
 Coevaluarea (realizată în comun de către profesor și elevi);
 Autoevaluarea (realizată de cel care învață).
2. După momentul efectuării evaluării deosebim:
 Evaluare inițială, cu funcție predictivă;
 Evaluare continuă, cu funcție formativă;
 Evaluare finală, cu funcție cumulativă sau sumativă.
Metoda de evaluare este o cale prin care profesorul oferă elevului posibilitatea de a demonstra
nivelul de stăpânire a cunoștințelor, de formare și dezvoltare a diferitor capacități, de integrare a lor
în competențe. În literatura de specialitate se operează cu două categorii de metode de evaluare:
tradiționale și complementare.
Metodele tradiționale de evaluare, așa ca lucrările scrise sau testele de cunoștințe, testele
practice cum ar fi solfegierea, citirea partiturilor, analiza auditivă a elementelor teoretice, scările de
apreciere, examenele, concursurile, ș.a, sunt dominante și eficiente. Metodele complementare
suplinesc evaluarea prin metodele tradiționale și se referă la rezultatele școlare obținute pe o perioadă
mai îndelungată.
Pornind de la caracterul teoretic și practic al activităţilor în evaluarea elevilor se va apela cu
predilecţie la observarea continuă şi sistematică a acestora.
51
BIBLIOGRAFIE :
Pentru profesori:
1. Arnoud, Solfegii, București, 2008.
2. Buga D., Curs de teorie elementară a muzicii, Zăbriceni 2005.
3. Coticova N., Solfegiu pentru școlile muzicale, ed.2, Leningrad, 1983.
4. Delion P., - Metodica educatiei muzicale, Editura Hyperion, Chisinau, 1993.
5. Diaconu I., Manual practic de solfegiu, grupa de studii din studii din cl.V-a, Iași, 2010.
6. Diaconu I., Solfegii de dictat și teoria muzicii, editura Media musica, 2002.
7. Flotova, Solfegiu cl.6-7, Rostov, 2010.
8. Kalmîkov B., Fridkin G., Solfegiu la 1 și 2 voci, p.II, Moskova, 1980.
9. Munteanu, G., Metodica predarii educatiei muzicale in gimnaziu si liceu, Editura Sigmas
Primex, Bucuresti 1999.
10. Popescu C., Solfegii din literatura muzicală a genului Liric, Iași, 2010.
11. Ruseaeva, Dicteuri la o voce, Moscova, 1999.
12. Solfegiu pentru toţi - Manual complet de învăţare a citirii muzicale, Vol. I, Editura Media
Musica a Academiei de Muzica „Gheorghe Dima”, Cluj, 2007.
13. Stănoiu Ad., Admiterea la academia de muzică (analize-sinteze-exerciții), București, 1997.
14. Teoria muzicii de liceu, cl. a IX-a, www.teoriamuzicii.lx.ro
15. Țurcanu L., Solfegiu, p.I, Chișinău, 1989.
16. Țurcanu L., Țurcanu A., Abecedarul muzicii și solfegiul, Chișinău, 1989.
17. Țurcanu L.F., Doga E.D., Teoria elementară a muzicii, Chișinău, 1991.
Pentru elevi:
1. Ganea M. Să învățăm alfabetul muzicii.
2. Motora-Ionescu A., Wisky E., Teorie și solfegii, manual pentru cl.II, III, IV, Editura didactică
și pedagogică, București.
52
CURRICULUM
ISTORIA MUZICII
3
CONCEPȚIA DISCIPLINEI ISTORIA MUZICII
Istoria muzicii este una dintre cele mai importante componente ale muzicologiei, este disciplina
ȋn cadrul căreia se studiază evoluția artei muzicale ȋn decursul vremurilor. Ea este strȃns legată de
istoria celorlalte arte și, implicit, de istoria generală a culturii precum și de ȋntreaga istorie a
dezvoltării societății omenești.
Prin studiul Istoriei muzicii se ȋnțelege o analiză a fenomenului muzical sub toate aspectele sale,
prezente de-a lungul veacurilor. Pentru periodizarea istoriei muzicii ne bazăm pe marile etape ale
culturii europene, dar trebuie să ținem cont și de periodizarea impusă de datele limbajului și ale
structurilor muzicale, a căror dezvoltare prezintă anumite decalaje.
În cadrul pregătirii artistice de specialitate existenţa disciplinelor teoretice bazate pe studiul
cronologic al artelor constituie un liant între latura practică a formării elevilor din clasele vocaţionale
şi cea teoretică, în scopul definirii personalităţii artistice. Studiul istoriei muzicii universale și
românești este considerat fundamental în însușirea și înțelegerea principalelor stiluri muzicale, în
crearea și îmbogățirea culturii artistice a elevilor.
Alături de celelalte discipline muzicale, studiul istoriei muzicii are un caracter informativ – de
acumulare de cunoștințe, dar mai ales formativ. În această ultimă postură, cunoașterea epocilor,
perioadelor, etapelor, stilurilor muzicii universale creează elevului posibilitatea de a distinge trăsături
esențiale, valori ori nonvalori în cadrul fenomenului muzical istoric și actual.
În acest sens, disciplina de specialitate Istoria muzicii din domeniul istoriei artelor îşi
propune:
- să familiarizeze elevii cu terminologia de specialitate, elaborată pe baza cunoaşterii conceptelor
operaţionale fundamentale;
- să dezvolte capacitatea de comunicare într-un limbaj specializat;
- să formeze deprinderi şi tehnici de lucru privind selectarea informaţiei istorice, folosind variate
tehnici de procesare a informaţiei artistice mediatizate, abordând toate mijloacele existente astăzi
(spectacol artistic, material bibliografic, surse istorice neconvenţionale, creaţii artistice notate
tradiţional şi pe suport electronic, mijloace mass-media, internet etc.);
- să genereze strategii cognitive bazate pe relaţii interdisciplinare, atât în interiorul ariei curriculare
Arte, cât şi cu alte domenii (literatură, istorie, logică, filosofie, ştiinţe socio-umane, ştiinţe ale
naturii etc.);
- să dezvolte capacităţi de valorizare, într-un sistem axiologic propriu, bazat pe o cunoaştere
fundamentată şi permiţând elevilor argumentarea lor;
- să ajute elevii să-şi definească propria personalitate creatoare prin raportare la stilurile artistice
fundamentale şi la reprezentanţii majori ai culturii naţionale şi universale.
Conţinuturile învăţării sunt organizate în concordanţă cu fiecare competenţă, dar, în acelaşi
timp, pot fi mijloace şi pentru realizarea altor competenţe specifice. Profesorul are astfel o libertate
sporită de a acţiona în funcţie de particularităţile individuale ale elevilor, de opţiunile acestora şi de
posibilităţile variate date de baza artistică şi materială din fiecare unitate de învăţământ.
Responsabilitatea profesorului faţă de calea aleasă în dezvoltarea competenţelor, prin diversificarea
conţinuturilor, evident, creşte în aceeaşi măsură.
Studierea acestei discipline cuprinde prelegeri teoretice, audiții muzicale cu ajutorul aparaturii
audio și video, participări la concerte, parcurgerea unei bibliografii, redactarea de referate și lucrări,
analize muzicale.
Pentru elevii din clasele cu profil muzical-coral, studiul disciplinei Istoria muzicii începe în
clasa a V-a și se încheie în clasa a IX-a.
53
Planul-cadru prevede câte 1 oră pe săptămână pe parcursul întregului învăţământ gimnazial.
Administrarea disciplinei
clasa Nr. ore / săptămână Nr. ore an Evaluări
V 1 34 4
VI 1 34 4
VII 1 34 4
VIII 1 34 4
IX 1 33 4
COMPETENȚE SPECIFICE
1. Competența de operare cu elemente de limbaj muzicologic în abordarea creaţiilor muzicale;
2. Competența de recunoaștere a creațiilor muzicale prin raportare la stilul compozitorului, epoca și
curentul muzical;
3. Competența de investigare a evenimentelor artei muzicale în scopul comunicării opiniilor estetice;
1.1.1 Cunoaște terminologia 1.2.1 Operează cu termeni din muzicologie, cu noțiuni 1.3.1 Este receptiv faţă de
de specialitate. specifice și concepte fundamentale din domeniu. diversitatea culturală definită
1.2.2 Utilizează limbajul specializat în comunicările istoric şi geografic.
sale orale sau scrise pentru relatarea informațiilor.
1.1.2 Cunoaște evoluţia şi 1.2.3 Analizează creaţiile muzicale din perspectivă
apartenenţa stilistică a istorică.
creaţiilor muzicale studiate. 1.2.4 Caracterizează genurile şi formele muzicale,
imaginea muzicală şi mijloacele de realizare artistică a
creaţiilor muzicale.
1.2.5 Determină elementele de limbaj muzical, care
contribuie la expresivitatea artistică a creaţiei.
1.2.6 Compară opinii diferite privind valoarea artistică,
estetică, spirituală etc. a creaţiilor muzicale.
2. Competența de recunoaștere a creațiilor muzicale prin raportare la stilul compozitorului, epoca și curentul
muzical;
2.1.1 Cunoaște normele de 2.2.1 Demonstrează deprinderi de audiere. 2.3.1 Manifestă o cultură înaltă
conduită corectă în timpul audiţiei muzicii în
recomandate în timpul 2.2.2 Identifică apartenenţa creaţiei muzicale audiate cadrul lecţiilor şi în activitatea
audiției creațiilor muzicale. (compozitor, stil, epocă). artistică extracurriculară.
2.2.3 Recunoaşte caracteristicile definitorii ale creaţiilor
artistice abordate, în funcţie de elementele de limbaj
specific, conform epocii şi stilului artistic.
2.1.2 Cunoaște repertoriul 2.2.4 Citeşte/urmăreşte partituri muzicale în cadrul 2.3.2 Participă afectiv la
muzical selectat. audiţiilor muzicale. perceperea muzicii.
3. Competența de investigare a evenimentelor artei muzicale în scopul comunicării opiniilor estetice;

3.1.1 Cunoaște denumirea 3.2.1 Selectează informaţii istorice, folosind variate 3.3.1 Utilizează independent
epocilor, perioadelor, tehnici de procesare a informaţiei mediatizate. diverse surse de cunoaştere
etapelor, stilurilor muzicii 3.2.2 Identifică relaţiile dintre muzică şi alte arte în (enciclopedii, dicţionare,
universale etc. manifestările sincretice din perioadele istorice studiate. partituri, surse on-line, digitale)
3.2.3 Comunică opinii estetice prin raportare la stilurile 3.3.2 Manifestă capacităţi de
artistice fundamentale şi la reprezentanţii majori ai valorizare a fenomenului
culturii naţionale şi universale. muzical.
3.3.3 Manifestă disponibilitate
de a transfera în viaţa socială
valori estetice autentice.
54
Clasa a V-a / Semestrul I
Unităţi de conţinut
Unităţi de competenţe Ore
Modul Subiecte Audiții
1. Competența de operare cu elemente de I. Muzica- Mijloacele de expresie muzicală Basmul muzical Poveste din Codridava de T.Chiriac
1
limbaj specific în abordarea creaţiilor arta sunetelor
muzicale. 9 ore Timbrul instrumental. Clasificarea instrumentelor Basmul muzical Poveste din Codridava de T.Chiriac
1
muzicale. Instrumentele muzicale cordofone. Balada pentru vioară de C.Porumbescu
1.1.1 Cunoaște terminologia de specialitate; Instrumentele muzicale cu claviatură Für Elise de L.van Beethoven
1.2.1 Comunică într-un limbaj specializat, 1
operând cu elemente specifice; Instrumentele muzicale aerofone Povestea muzicală Petrică și lupul de Prokofiev
1.2.3 Analizează creaţiile muzicale după un 1
anumit algoritm; Instrumentele muzicale de percuție Povestea muzicală Petrică și lupul de Prokofiev
1.2.4 Caracterizează genurile şi formele 1
muzicale, imaginea muzicală şi mijloacele de Orchestra simfonică Primăvara din concertul Anotimpurile de A.Vivaldi
realizare artistică a creaţiilor muzicale. 1
Instrumente muzicale populare. Ciocârlia, orchestra Lăutarii, dirijor N.Botgros.
2. Competența de recunoaștere a creațiilor Pseudoinstrumentele. Fanfara prezidențială 1
muzicale prin raportare la stilul Formații instrumentale (taraful și fanfara).
compozitorului, epoca și curentul muzical. Muzica vocală. Tipuri de voci. Aria Reginei nopții și duetul Papaghena și Papagheno
1
Tipuri de coruri. din opera Flautul fermecat de W.A.Mozart
2.1.1 Cunoaște normele de conduită corectă Evaluare sumativă nr.1 Audiții conform listei conținuturilor de program.
recomandate în timpul audiției creațiilor 1
muzicale; III. Sintaxa Sintaxa muzicală. Audiții conform listei conținuturilor de program.
2.1.2 Cunoaște repertoriul muzical selectat; 1
muzicală Elemente de morfologie și structură internă.
2.2.1 Demonstrează deprinderi de audiere; 6 ore Forma monopartită Preludiul în la major de F.Chopin
2.2.2 Identifică apartenenţa creaţiei muzicale 1
audiate (compozitor, stil, epocă); Forma bipartită simplă Cântecul lui Solveig din suita Peer Gynt de E.Grieg
2.3.2 Participă afectiv la perceperea muzicii. 1
Forma tripartită simplă Barcarola din ciclul Anotimpurile de P.Ceaikovskii
3.Competența de investigare a 1
evenimentelor artei muzicale în Evaluare sumativă nr.2 Audiții conform listei conținuturilor de program.
scopul comunicării opiniilor 1
estetice. Analiza evaluării. Lecție de sinteză. Audiții conform listei conținuturilor de program.
1
3.3.1 Utilizează independent diverse surse de
cunoaştere (enciclopedii, dicţionare, partituri, Total 15
surse on-line, digitale etc). Evaluări sumative – 2 ore
55
Clasa a V-a / Semestrul II
1. Competența de operare cu elemente de IV.Genurile Genurile muzicale și clasificarea lor. Romanța Scrisoare mamei (Ionică)
1
limbaj specific în abordarea creaţiilor muzicale Genurile muzicii vocale. Cântecul. Romanța. Aria. Aria lui Figaro din opera Nunta lui Figaro de Mozart
muzicale. 18 ore Genurile muzicii instrumentale: Inventiune la două voci, preludiu do minor,
1
invențiunea, preludiul, toccata. Tocatta și fuga în re minor de J.S.Bach
1.1.1 Cunoaște terminologia de specialitate; Genurile muzicii instrumentale: Rondo alla turca de W.A.Mozart
1.2.1 Comunică într-un limbaj specializat, 1
variațiunile, rondo Variațiuni pe o temă de Paganini de J.Brahms
operând cu elemente specifice; Genurile muzicii instrumentale: Studiu revoluționar de F.Chopin
1.2.3 Analizează creaţiile muzicale după un 1
studiul, serenada, miniatura instrumentală. Serenada de F.Schubert
anumit algoritm; Genurile muzicii instrumentale de formă amplă: Sonata în D-dur de J.Haydn, p.I
1.2.4 Caracterizează genurile şi formele 1
sonata.
muzicale, imaginea muzicală şi mijloacele de Genurile muzicii instrumentale de formă amplă: Primăvara din ciclul Anotimpurile de A.Vivaldi
realizare artistică a creaţiilor muzicale. 1
concertul.
Genurile muzicii instrumentale de formă amplă: Simfonia nr. 5, m.I, de L.van Beethoven
2. Competența de recunoaștere a creațiilor 1
simfonia.
muzicale prin raportare la stilul Evaluare sumativă nr.3. Audiții conform listei conținuturilor de program.
compozitorului, epoca și curentul muzical. 1
Marșul. Marșul Radetzki de J.Strauss
2.1.1 Cunoaște normele de conduită corectă 1
recomandate în timpul audiției creațiilor Suita preclasică. Suita engleză de J.Bach
muzicale; 1
2.1.2 Cunoaște repertoriul muzical selectat; Dansuri europene ale sec.XIX Valsul florilor din baletul Spărgătorul de nuci
2.2.1 Demonstrează deprinderi de audiere; Polca de J.Strauss
1
2.2.2 Identifică apartenenţa creaţiei muzicale Dansurile populare naționale Hora moldovenească, Călușarii
audiate (compozitor, stil, epocă); 1
2.3.2 Participă afectiv la perceperea muzicii.
Apariția și dezvoltarea operei. Aria Reginei nopții și duetul Papaghena și Papagheno
1
din opera Flautul fermecat de W.A.Mozart
Structura internă a operei. Aria lui Figaro din opera Nunta lui Figaro de Mozart
evenimentelor artei muzicale în Baletul. Dansul micilor lebede și Adagio din baletul Lacul
scopul comunicării opiniilor lebedelor de Ceaikovskii
1
estetice.
Lecție de totalizare. Audiții conform listei conținuturilor de program.
1
Evaluare sumativă nr.4. Audiții conform listei conținuturilor de program.
cunoaştere (enciclopedii, dicţionare, partituri, 1
surse on-line, digitale etc).
Analiza evaluărilor. Audiții conform listei conținuturilor de program.
1
Total 18
Evaluări sumative – 2 ore
56
Clasa a VI-a / Semestrul I
1. Competența de operare cu elemente de I. Muzica în Originile muzicii. Preistoria. Creații audiate în clasa a V-a.
1
limbaj specific în abordarea creaţiilor Preistorie și
muzicale. Antichitate Muzica în Antichitate. History of music, part I. Imnurile delfice;
1
1.1.1 Cunoaște terminologia de specialitate; 3 ore Grecia și Roma Antică. Skolionul lui Seikilos; Imn zeiței Diana
1.2.1 Comunică într-un limbaj specializat, Muzica în Antichitatea extraeuropeană. Cea mai veche melodie
operând cu elemente specifice; 1
1.2.3 Analizează creaţiile muzicale după un II.Muzica în Muzica în Evul Mediu. History of music, part II
1
anumit algoritm; Evul Mediu Muzica religioasă medievală. Muzica bizantină. Cînt bizantin: Phos Hilaron, Agni Parthene
1.2.4 Caracterizează genurile şi formele 5 ore Muzica gregoriană Muzică gregoriană
muzicale, imaginea muzicală şi mijloacele de 1
Cînt gregorian: Salve Regina
realizare artistică a creaţiilor muzicale. Muzica laică în Evul Mediu Muzică medievală - dansuri
1
2. Competența de recunoaștere a creațiilor Notația muzicală. Ars Antiqua și Ars Nova. Filmul Loenin și Perotin. Musical contibution.
muzicale prin raportare la stilul Guido d'Arezzo, Imn sf. Juan Bautista
compozitorului, epoca și curentul muzical 1
Leonin, Pascha Nostrum , Organum Duplum
2.1.2 Cunoaște repertoriul muzical selectat; Guillaume de Machaut, Douce dame jolie
2.2.1 Demonstrează deprinderi de audiere; Evaluare sumativă nr.1. Audiții conform conținuturilor de program
audiate (compozitor, stil, epocă); III.Muzica în Muzica în Renaștere. Reprezentați. History of music, part II
2.3.1 Manifestă o cultură înaltă în timpul 1
Renaștere Tallis, Spem in alium; Allegri, Miserere
audiţiei muzicii în cadrul lecţiilor şi în 8 ore Școala franco-flamandă. Josquin des Pres, El Grillo
activitatea artistică extracurriculară; 1
Josquin des Pres.
2.3.2 Participă afectiv la perceperea muzicii. Renașterea în Italia. Palestrina, Kyrie din Missa Papae Marcelli
1
Giovanni Luigi Palestrina
3.Competența de investigare a Renașterea în Germania. Orlando di Lasso, Eco, Matona mia cara
evenimentelor artei muzicale în 1
Orlando di Lasso.
scopul comunicării opiniilor Claudio Monteverdi. Monteverdi, Zefiro torno, Canzonette d amore
estetice. 1
Laudate Dominum
2.3.1 Manifestă o cultură înaltă în timpul Evaluare sumativă nr.2 Audiții conform conținuturilor de program
audiţiei muzicii în cadrul lecţiilor şi în 1
activitatea artistică extracurriculară; Analiza testului. Lecție de totalizare Monteverdi, Toccata din opera Orfeu
3.3.1 Utilizează independent diverse surse de Aria Vi ricorda, o broschi ombrosi
1
cunoaştere (enciclopedii, dicţionare, partituri, Total 15
cunoaştere (enciclopedii, dicţionare, partituri,
surse on-line, digitale etc.).
57
Clasa a VI-a / Semestrul II
1. Competența de operare cu elemente de IV. Muzica în Muzica în perioada Barocului. History of music, part III
1
limbaj specific în abordarea creaţiilor Baroc
muzicale. 18 ore Începuturile operei. Monteverdi: Aria Pur ti miro, pur ti godo din opera
1
1.1.1 Cunoaște terminologia de specialitate; Opera italiană după Monteverdi. Încoronarea Popeei
1.2.1 Comunică într-un limbaj specializat, Opera și baletul în Franța. Lully: Suită orchestrală din opera Alceste
Jean Baptiste Lully. Aria C'est lui dont les dieux ont fait choix din opera Isis
1.2.3 Analizează creaţiile muzicale după un Georg Friederich Händel Händel: Passacaglia în g-moll
1
anumit algoritm; Viața și activitatea. La Réjouissance, Muzica focurilor de artificii
1.2.4 Caracterizează genurile şi formele Opera și oratoriul în creația lui Händel. Händel: Corul Halleluia din oratoriul Messiah
Aria Lascia ch'io pianga din opera Rinaldo
realizare artistică a creaţiilor muzicale. Lecție de sinteză. Audiții conform conținuturilor de program.
1
Evaluare formativă.
2. Competența de recunoaștere a creațiilor Muzica instrumentală în Baroc. History of music, part IV
1
muzicale prin raportare la stilul Genuri și forme instrumentale.
compozitorului, epoca și curentul muzical. Antonio Vivaldi Vivaldi: Primăvara și Iarna din concertul Anotimpurile
2.1.2 Cunoaște repertoriul muzical selectat; 1
Gloria din oratoriul Gloria
2.2.1 Demonstrează deprinderi de audiere; Arta claveciniștior francezi. Le coucou de Louis Claude Daquin
Rameau: Tamburina, Găina. Couperin: La convalescente
audiate (compozitor, stil, epocă); Alessandro și Domenico Scarlatti. A.Scarlatti: Le violette
2.3.1 Manifestă o cultură înaltă în timpul D.Scarlatti: Sonata d minor
1
audiţiei muzicii în cadrul lecţiilor şi în Lecție de sinteză. Audiții conform conținuturilor de program.
activitatea artistică extracurriculară; Evaluare sumativă nr.3.
1
2.3.2 Participă afectiv la perceperea muzicii. Johann Sebastian Bach. Bach: Tocatta și fuga re minor
1
Creația pentru orgă. Structura fugii.
3.Competența de investigare a Bach. Muzica pentru clavir. Bach: Preludiu și fuga în c-moll
evenimentelor artei muzicale în Invențiune la două voci nr.8
1
scopul comunicării opiniilor Bach. Creația instrumentală Bach: Badinerie din suita nr.2 pentru orchestră
estetice. 1
2.3.1 Manifestă o cultură înaltă în timpul
Carl Willibald Gluck. Gluck: Melodie
audiţiei muzicii în cadrul lecţiilor şi în 1
Aria J`ai perdu mon Eurydice din opera Orfeu și Euridice.
activitatea artistică extracurriculară;
Giovani Batista Pergolesi. Cantata Stabat mater, nr.8, 12.
3.3.1 Utilizează independent diverse surse de 1
Evaluare sumativă nr.4. Audiții conform conținuturilor de program
surse on-line, digitale etc). 1
cunoaştere (enciclopedii, dicţionare, partituri, Lecție de sinteză. Audiții conform conținuturilor de program
1
Total 18
58
Clasa a VII-a / Semestrul I
1. Competența de operare cu elemente de I. Muzica în a Muzica în a doua jumătate a sec.XVIII. Hystory of music, partea a IV-a
1
limbaj specific în abordarea creaţiilor doua jumătate Clasicismul muzical.
muzicale. a sec.XVIII. Franz Joseph Haydn. Haydn: Sonata e-moll
1
1.1.1 Cunoaște terminologia de specialitate; Clasicismul în Forma de sonată.
1.1.2 Cunoaște evoluţia şi apartenenţa muzică. Franz Joseph Haydn. Haydn: Simfonia nr.103 în Es dur
stilistică a creaţiilor muzicale studiate; 10 ore 1
Ciclul sonato-simfonic.
1.2.1 Comunică într-un limbaj specializat, Wolfgang Amadeus Mozart. Mozart: Sonata nr.11 A dur;
Sonatele.
1.2.3 Analizează creaţiile muzicale după un W.A.Mozart. Mozart: Simfonia nr.40;
1
anumit algoritm; Creația simfonică.
1.2.4 Caracterizează genurile şi formele Opera în creația lui Mozart. Mozart: Uvertura și Aria lui Figaro din opera Nunta lui
muzicale, imaginea muzicală şi mijloacele de Figaro; aria Reginei nopții și duetul Papagena-Papageno din 1
realizare artistică a creaţiilor muzicale. opera Flautul fermecat
Ludwig van Beethoven. Beethoven: Sonatele nr.8, nr.14
2. Competența de recunoaștere a creațiilor 1
Sonatele pentru pian
muzicale prin raportare la stilul Beethoven. Beethoven: Simfonia nr.5, p.I , Finalul simfoniei nr.9
compozitorului, epoca și curentul muzical 1
Creația simfonică.Concertul.
2.1.2 Cunoaște repertoriul muzical selectat; Beethoven. Beethoven: Concertul Imperial
2.2.1 Demonstrează deprinderi de audiere; 1
Muzica cu program. Uvertura Egmont
2.2.2 Identifică apartenenţa creaţiei muzicale Lecție de sinteză. Clasicismul. Audiții conform conținuturilor de program.
audiate (compozitor, stil, epocă); Evaluare sumativă nr.1
1
2.3.1 Manifestă o cultură înaltă în timpul II. Muzica la Muzica la începutul sec. XIX. Paganini: Capriciu
audiţiei muzicii în cadrul lecţiilor şi în începutul Nicolo Paganini.
1
activitatea artistică extracurriculară; sec. XIX. Opera la începutul sec XIX. Weber: Corul vânătorilor din opera Der freischutz
2.3.2 Participă afectiv la perceperea muzicii. 6 ore Carl Maria von Weber.
1
Compozitorii de operă: Rossini, Aria lui Figaro din opera Bărbierul din Sevilla
3.Competența de investigare a G.Rossini, D.Donizetti, V.Bellini Bellini, aria Casta Diva din opera Norma de Bellini, 1
evenimentelor artei muzicale în Donizetti, Una furtiva lagrima din opera L'elisir d'amore
scopul comunicării opiniilor Evaluare sumativă nr.2. Audiții conform conținuturilor de program. 1
estetice. Cultura muzicală românească în prima Pann: Apărătoare Doamnă, Tatăl nostru, Leliță Săftiță
2.3.1 Manifestă o cultură înaltă în timpul 2
jumătate a sec.XIX. Anton Pann.
audiţiei muzicii în cadrul lecţiilor şi în
Total 16
activitatea artistică extracurriculară;
59
Clasa a VII-a / Semestrul II
Unităţi de competențe Unităţi de conţinut
Ore
1. Competența de operare cu elemente de III Romantismul Romantismul în muzică . Hystory of music
1
limbaj specific în abordarea creaţiilor în muzică
muzicale. 10 ore Franz Schubert. Liedul Margareta torcînd din ciclul Frumoasa morăriță
1
1.1.1 Cunoaște terminologia de specialitate; Lieduri Regele ielilor, Păstrăvul, Serenada, Ave Maria
1.1.2 Cunoaște evoluţia şi apartenenţa Felix Mendelssohn-Bartoldy. Mendelssohn: Cântece fără cuvinte, op.30, nr.3 și 6.
stilistică a creaţiilor muzicale studiate; 1
1.2.1 Comunică într-un limbaj specializat, Robert Schumann. Schumann: Eusebiu și Florestan din suita Carnaval;
Arabesca, Ciclul Dragoste de poet, liedul 1;
1.2.5 Determină elementele de limbaj Frederic Chopin. Chopin: Preludiu A-dur, Poloneza A-dur, Vals es-dur,
1
muzical, care contribuie la expresivitatea op.18, Mazurca op.7, nr.4, Studiu revoluționar
artistică a creaţiei; Lecție de sinteză. Romantismul și Audiții prevăzute de conținuturilor de program.
1.3.1 Este receptiv faţă de diversitatea 1
reprezentanții curentului muzical. Hystory of music, part
culturală definită istoric şi geografic. Hector Berlioz. Muzica cu program. Berlioz, Simfonia Fantastică
1
2. Competența de recunoaștere a creațiilor
muzicale prin raportare la stilul Ferenz Liszt. Creația pentru pian. Liszt, Suita Anii de pelerinaj
1
compozitorului, epoca și curentul muzical.
2.1.2 Cunoaște repertoriul muzical selectat; Ferenz Liszt. Muzica simfonică cu program. Liszt, Rapsodia ungară nr.2; Concertul prentru pian No. 1;
1
2.2.1 Demonstrează deprinderi de audiere; Paganini studiu No.3, La Campanella
2.2.2 Identifică apartenenţa creaţiei muzicale Evaluare sumativă nr.3 Audiții conform conținuturilor de program.
1
audiate (compozitor, stil, epocă); Realizările compozitorilor romantici.
2.2.4 Citeşte/urmăreşte partituri muzicale în IV. Opera Evoluția genului de operă în sec XIX. Verdi: Corul Sclavilor evrei din Nabucco
1
cadrul audiţiilor muzicale; în sec. XIX Giuseppe Verdi. Operele Nabucco și Ernani. Corul Briganzilor din Ernani
2.3.1 Manifestă o cultură înaltă în timpul 8 ore G.Verdi. Trilogia populară: Rigoletto: La Donna e Mobile;
audiţiei muzicii în cadrul lecţiilor şi în Rigoletto, Traviata și Trubadurul. Cortigiani vil razza dannata
1
activitatea artistică extracurriculară; Opera Aida Traviata: Preludio, Sempre libera, Brindisi
2.3.2 Participă afectiv la perceperea muzicii. Aida: Marșul triumfal
Richard Wagner. Reforma de operă. Wagner: Marș nupțial și Dansul walkiriilor din opera
3.Competența de investigare a Lohengrin
1
evenimentelor artei muzicale în Richard Wagner. Tetralogia. Wagner: Întroducerea operei Tristan și Izolda
estetice. Lecție de sinteză Audiții prevăzute de conținuturilor de program. 1
3.1.1 Cunoaște denumirea epocilor,
Evaluare sumativă nr.4 Audiții prevăzute de conținuturilor de program. 1
perioadelor, etapelor, stilurilor muzicii
universale etc; Lecție de totalizare. Audiții prevăzute de conținuturilor de program.
3.3.1 Utilizează independent diverse surse de 2
Compozitori cu renume din sec XIX.
cunoaştere (enciclopedii, dicţionare, partituri, Total
18
surse on-line, digitale etc). Evaluări sumative – 2
ore
60
Clasa a VIII-a / Semestrul I
Ore
1. Competența de operare cu elemente de I.Școlile Muzica sec. XIX. Hystory of music, part X-XII
1
limbaj specific în abordarea creaţiilor naționale Apariția și dezvoltarea școlilor naționale. Audiții prevăzute de conținuturile clasei a VII-a
muzicale. 15 ore Școala națională rusă. Glinka: arii din operele Ruslan și Ludmila; Ivan Susanin
1.1.1 Cunoaște terminologia de specialitate; 1
Mihail Glinka
1.1.2 Cunoaște evoluţia şi apartenenţa Școala națională rusă. Grupul celor cinci. Musorgskii : Suita Tablouri dintr-o expoziție
Modest Musorgskii
1.2.1 Comunică într-un limbaj specializat, Nicolai Rimskii-Korsakov Rimskii-Korsakov: Suită simfonică Șeherezada, Zborul
bondarului, opera Fata de zăpadă
1.2.3 Analizează creaţiile muzicale după un Alexandr Borodin Dansurile polovițiene din opera Kneazul Igor
anumit algoritm; 1
1.2.4 Caracterizează genurile şi formele Piotr Tchaikovsky (Ceaikovskii) Ciclul Anotimpurile: Aprilie și Octombrie
Creația pentru pian. Muzica simfonică Concertul nr.1 pentru pian și orchestră
realizare artistică a creaţiilor muzicale. Piotr Tchaikovsky (Ceaikovskii) Tchaikovsky: aria lui Oneghin, scena scrisorii, din opera
2. Competența de recunoaștere a creațiilor Opera și baletul. Evghenii Oneghin
1
muzicale prin raportare la stilul Dansul micilor lebede și Adagio din baletul Lacul lebedelor.
compozitorului, epoca și curentul muzical Valsul florilor din baletul Spărgătorul de nuci
2.1.2 Cunoaște repertoriul muzical selectat; Evaluare sumativă nr.1 Audiții prevăzute de conținuturile de program.
1
2.2.1 Demonstrează deprinderi de audiere;
2.2.2 Identifică apartenenţa creaţiei muzicale Școala națională cehă: Smetana: Poemul simfonic Vltava
1
audiate (compozitor, stil, epocă); Bedrich Smetana
2.3.1 Manifestă o cultură înaltă în timpul Școala națională cehă: Dvorak: Simfonia a IX-a, p.IV, Humoresca
1
audiţiei muzicii în cadrul lecţiilor şi în Antonin Dvorak
activitatea artistică extracurriculară; Școala națională norvegiană: Grieg: Suita Peer Gynt: Dimineața, Dansul Anitrei, Cîntecul
2.3.2 Participă afectiv la perceperea muzicii. Edvard Grieg lui Solveig. 1
Poemul simfonic În peștera Regelui munților
3.Competența de investigare a Școala națională franceză: Georges Bizet, Bizet: Uvertura și Habanera din opera Carmen;
evenimentelor artei muzicale în 1
Leo Delibes Delibes: Duetul Florilor din opera Lakme
scopul comunicării opiniilor Școala națională franceză: Gounod, Gounod: Aria Margaritei din opara Faust
estetice. 1
Massenet, Offenbach Massenet: Meditație; Offenbach: Can can music
3.3.1 Utilizează independent diverse surse de Evaluare sumativă nr.2 Audiții prevăzute de conținuturile de program.
cunoaştere (enciclopedii, dicţionare, partituri, 1
surse on-line, digitale etc);
Lecție de totalizare Audiții prevăzute de conținuturile de program.
3.2.2 Identifică relaţiile dintre muzică şi alte 1
arte în manifestările sincretice din perioadele
Total 16
istorice studiate;
3.3.2 Manifestă capacităţi de valorizare a
fenomenului muzical.
61
Clasa a VIII-a / Semestrul II
Ore
1. Competența de operare cu elemente de II. Cultura Cultura muzicală românească Caudella: Aria Ochii-albaștri-s drăgălași, Concertul nr.1
1
limbaj specific în abordarea creaţiilor muzicală sf. sec XIX-începutul sec XX. Flechtenmacher, uvertura Moldova, Hora Unirii
muzicale. românească Gavriil Musicescu. Musicescu: Concertul coral nr.1 și 2
1
1.1.2 Cunoaște evoluţia şi apartenenţa sf. sec XIX-
stilistică a creaţiilor muzicale studiate; începutul sec XX Ciprian Porumbescu. Porumbescu: Balada pentru vioară; corul Crai nou din
1.2.2 Utilizează limbajul specializat în 4 ore 1
opereta Crai Nou.
comunicările sale orale sau scrise pentru Lecție de sinteză Audiții prevăzute de conținuturile de program.
1
relatarea informațiilor; Evaluare formativă
1.2.4 Caracterizează genurile şi formele III. Muzica Muzica în a doua jumătate a sec.XIX- Hystory of music, part X-XIV
universală în a începutul sec.XX. Curente muzicale.
realizare artistică a creaţiilor muzicale. doua jumătate a Johann Strauss Strauss: Valsul Dunărea albastră
1
sec.XIX – Uvertura și Aria Adelei din opereta Liliacul
încep. sec.XX Simfonismul postromantic. Bruckner: Simfonia romantică nr.4
muzicale prin raportare la stilul 1
14 ore Anton Brukner.
compozitorului, epoca și curentul muzical.
2.1.2 Cunoaște repertoriul muzical selectat; Johannes Brahms Brahms: Dans ungar nr.5; Simfonia nr.4, p.I;
1
2.2.2 Identifică apartenenţa creaţiei muzicale Variații pe o temă de Paganini
audiate (compozitor, stil, epocă); Lecție de sinteză. Audiții conform conținuturilor de program.
1
2.2.3 Recunoaşte caracteristicile definitorii
ale creaţiilor artistice abordate, în funcţie de Camille Saint-Saens Saint-Saens: Carnavalul animalelor, Aria Mon coeur
1
elementele de limbaj specific, conform s'ouvre à ta voix din opera Samson și Dalila
epocii şi şi stilului artistic; Giacomo Puccini Puccini: Aria O, mio bambino carro din opera Giani
1
2.3.1 Manifestă o cultură înaltă în timpul Schichi; aria Nessun Dorma din opera Turandot
audiţiei muzicii în cadrul lecţiilor şi în Lecție de sinteză. Audiții conform conținuturilor de program.
1
activitatea artistică extracurriculară; Evaluare sumativă nr.3.
Impresionismul Debussy : Preludiile Fata cu păr bălai, Pași pe zăpadă,
3.Competența de investigare a Claude Debussy. Creația pentru pian. Vântul în câmpie, Clar de lună
1
evenimentelor artei muzicale în C. Debussy. Creația simfonică. Debussy : Poemul simfonic Marea, După-amiaza unui
scopul comunicării opiniilor faun
1
estetice. Moris Ravel Ravel: Bolero
3.1.1 Cunoaște denumirea epocilor, 1
perioadelor, etapelor, stilurilor muzicii
Lecție de sinteză. Audiții conform conținuturilor de program. 1
universale etc;
3.2.1 Selectează informaţii istorice, folosind Evaluare sumativă nr.4. Audiții conform conținuturilor de program.
2
variate tehnici de procesare a informaţiei
mediatizate; Total 18 ore
3.3.2 Manifestă capacităţi de valorizare a Evaluări sumative – 2
62
Clasa a IX-a / Semestrul I
1. Competența de operare cu elemente de I. Muzica Muzica modernă, sec XX. Hystory music (part XIV-XX)
1
limbaj specific în abordarea creaţiilor universală în
muzicale. sec.XX Serghei Rachmaninov Rachmaninov: Preludiul în do diez minor
1
1.1.1 Cunoaște terminologia de specialitate; 10 ore Concertul nr.2 pentru pian și orchestră
1.1.2 Cunoaște evoluţia şi apartenenţa Serghei Prokofiev Dansul cavalerilor din baletul Romeo și Julieta
1.2.1 Comunică într-un limbaj specializat, Dmitrii Șostakovich Simfonia nr.7, partea I
1.2.4 Caracterizează genurile şi formele Bela Bartok și Zoltan Kodaly Bartok: Suita de dansuri populare românești
Kodaly: suită orchestrală Dansuri din Galanta, cor-Ave Maria,
realizare artistică a creaţiilor muzicale. George Gershwin Gershwin: Rapsody in blue
1.2.6 Compară opinii diferite privind valoarea 1
Summertime
artistică, estetică, spirituală etc. a creaţiilor Igor Stravinskii Fragmente din baletul Petrușca
muzicale. 1
2. Competența de recunoaștere a creațiilor Carl Orff și Benjamin Britten O, fortuna de C.Orff

1
muzicale prin raportare la stilul Variațiuni pe o temă de Purcell de B.Britten
compozitorului, epoca și curentul muzical Lecție de sinteză Audiții conform conținuturilor de program.
1
2.1.2 Cunoaște repertoriul muzical selectat;
2.2.2 Identifică apartenenţa creaţiei muzicale Evaluare sumativă nr1. Audiții prevăzute de conținuturile de program.
1
audiate (compozitor, stil, epocă);
2.2.3 Recunoaşte caracteristicile definitorii II. Istoria Istoria muzicii din Antichitate pînă la Hystory music (part I-VI)
1
ale creaţiilor artistice abordate, în funcţie de muzicii de la Clasicism.
elementele de limbaj specific, conform epocii origini pînă în Istoria muzicii sec.XIX Hystory music (part VII-XIII)
1
şi stilului artistic; prezent.
5 ore Istoria muzicii sec. XX Hystory music (part XIV-XX)
evenimentelor artei muzicale în Evaluare sumativă nr.2 Audiții prevăzute de conținuturile de program.
estetice. Lecție de totalizare Audiții prevăzute de conținuturile de program.
3.2.1 Selectează informaţii istorice, folosind 1
Total 16
mediatizate;
3.2.2 Identifică relaţiile dintre muzică şi alte
arte în manifestările sincretice din perioadele
istorice studiate;
3.3.2 Manifestă capacităţi de valorizare a
3.3.3 Manifestă disponibilitate de a transfera
în viaţa socială valori estetice autentice.
63
Clasa a IX-a / Semestrul II
Competențe / Subcompetențe Conţinuturi
(Descriptori de competență) Ore
1. Competența de operare cu elemente de III. Folclorul Folclorul muzical românesc. Clasificare. Obiceiuri de iarnă: Plugușorul, Capra, Ursul, Căluții, etc
1
limbaj specific în abordarea creaţiilor românesc Folclorul calendaristic. Obiceiuri de vară: Paparuda, Caloianul
muzicale. 6 ore Folclorul copiilor, folclorul nupțial, Jocurile copiilor
1
1.1.2 Cunoaște evoluţia şi apartenenţa funebru și păstoresc. Tradiții de nuntă, Bocet, Doina păstorească.
stilistică a creaţiilor muzicale studiate; Folclorul muzical românesc neocazional. Sara bună, bade Ioane
1.2.2 Utilizează limbajul specializat în 1
Doina și Balada. Balada lui Ștefan cel Mare
comunicările sale orale sau scrise pentru Folclorul muzical românesc neocazional. De la Cernăuți la vale, Haida roată, măi flăcăi
relatarea informațiilor; 1
Cîntecul propriu-zis și dansul. Hora Moldovenească, Sârba moldovenilor, Ciocârlia
1.2.4 Caracterizează genurile şi formele Folclorul urban
realizare artistică a creaţiilor muzicale. Evaluare sumativă nr.3. Audiții conform conținuturilor de program.
1
muzicale prin raportare la stilul IV. Cultura Muzica românească în sec. XVII-XVIII. Tatăl nostru, Leliță Saftiță de Anton Pann
1
compozitorului, epoca și curentul muzical. muzicală
2.1.2 Cunoaște repertoriul muzical selectat; națională Muzica românească în sec.XIX. Flechtenmacher, uvertura Moldova
1
2.2.2 Identifică apartenenţa creaţiei muzicale 11 ore Porumbescu: Balada pentru vioară de C.Porumbescu
audiate (compozitor, stil, epocă); Muzica românească în sec.XX. Negrea: Păstorița, Tarantella
1
2.2.3 Recunoaşte caracteristicile definitorii Drăgoi: Trandafir de pe răzoare
ale creaţiilor artistice abordate, în funcţie de George Enescu Enescu: Rapsodia nr.1 și 2
1
elementele de limbaj specific, conform epocii
şi stilului artistic; Muzica în Basarabia. Sec XX-XXI. Neaga: Poemul Nistrului, p.I; Coca Primăvara
1
2.3.1 Manifestă o cultură înaltă în timpul Ștefan Neaga și Eugen Coca Stîrcea: Ariozo Domnicăi din opera Inima Domnicăi
audiţiei muzicii în cadrul lecţiilor şi în Eugen Doga Duet liric din baletul Luceafărul; filmul Maria Mirabela, valsul
1
activitatea artistică extracurriculară. Gingașa și tandra mea fiară, Codrii mei.
Gheorghe Mustea Mustea: Aria și cântecul lui Lăpușneanu din opera Alexandru
3.Competența de investigare a Lăpușneanu
1
evenimentelor artei muzicale în Tudor Chiriac Basmul muzical „Poveste din Codridava”, Cantata De la Tiras
scopul comunicării opiniilor pîn la Tissa, Miorița, La moartea lui Ștefan Vodă.
1
estetice. Lecție de sinteză. Audiții conform conținuturilor de program.
3.2.1 Selectează informaţii istorice, folosind 1
Evaluare sumativă nr.4. Audiții conform conținuturilor de program.
mediatizate; 1
3.2.3 Comunică opinii estetice prin raportare
Reprezentanți de vază ai culturii muzicale Audiții conform conținuturilor de program.
la stilurile artistice fundamentale şi la 1
naționale și universale
reprezentanţii majori ai culturii naţionale şi
universale. Total 17
3.3.2 Manifestă capacităţi de valorizare a Evaluări sumative – 2 ore
fenomenului muzical
64
Pentru disciplina Istoria muzicii, această viziune curriculară permite profesorului o abordare
metodică flexibilă, propunându-şi să fundamenteze la nivel teoretic şi practic orizontul cultural al
elevilor profilului muzical-coral. Având în vedere că specificul disciplinei impune, pe lângă o
abordare tematică şi o tratare tradiţională cronologică, conţinuturile obligatorii prevăzute în
curriculum urmează a fi parcurse în succesiunea lor istorică, dar numai după ce elevii dobândesc,
treptat, atât cunoştinţele conceptuale, cât şi pe cele stilistice, relevate în practica muzicală propriu-
zisă.
Astfel, în vederea asimilării lexicului şi operării cu limbajul specific disciplinei, cât şi pentru
fundamentarea cunoaşterii expresiei individuale în contextul diversităţii culturale contemporane,
elementele de bază ale curriculumului trec accentul de pe latura teoretică spre cea aplicativă:
 audiţia muzicală orientată către conştientizarea elementelor de limbaj şi expresie, definitorii
stilistic, în funcţie de epocile studiate;
 folosirea unor tehnici de informare şi de cercetare de factură muzicologică, prin utilizarea
elementelor muzicale (receptate prin audiţie, memorate şi reproduse), utilizarea partiturii şi a
materialelor de specialitate (diverse surse de informaţie, de la dicţionar la internet).
Libertatea de opţiune a cadrului didactic, în raport cu demersul metodologic, se va reflecta în
primul rând, în alegerea materialului muzical ce urmează a fi audiat, în selectarea bibliografiei, în
funcţie de resursele locale, de condiţiile existente în şcoală şi de individualitatea fiecărui elev sau cel
puţin grup de elevi cu preocupări şi interese convergente.
Audiţia muzicală se va constitui dintr-un complex de valori muzicale universale şi naţionale.
Sugestiile pentru audiţie, stabilite pe baza unei selecţii prin care s-au avut în vedere conţinuturi şi finalităţi
educative, lasă libertatea profesorului de a veni în întâmpinarea receptivităţii copiilor. Având în vedere că
audiţia muzicală nu mai este un mijloc auxiliar al lecţiei teoretice (de ilustrare a unei noţiuni, de
exemplificare a unui element etc.), aceasta devine în sine o cale de receptare a muzicii pe coordonate
muzicale generale şi culturale. Profesorul va trebui să reconsidere procesul audiţiei. Ca pondere în cadrul
lecţiei, audiţiei i se va acorda un timp important, aceasta devenind parte componentă a lecţiei. Foarte util este
ca materialul de audiat să fie repetat, ştiut fiind că procesul receptării unei lucrări muzicale se sedimentează
în timp, prin multe reascultări. Satisfacţia recunoaşterii auditive a unor teme cântate anterior asigură audiţiei
valenţe valorice sporite. Procesul audiţiei trebuie permanent controlat sub aspectul concentrării elevilor şi
dirijat prin explicaţii, sugestii etc., de natură muzicală şi estetică.
Momentele de audiţie prevăzute trebuie acordate cu preferinţele elevilor, dar şi cu genurile şi
cu formele muzicale, cu problematica propusă spre conştientizare prin subiectul lecţiei. În acest sens,
audiţia muzicală va fi orientată de profesor către elementele de limbaj, stilistice sau expresive, cu o
importanţă covârşitoare pentru realizarea tuturor competenţelor pe care le impune prezentul
curriculum. Nu trebuie să uităm că adevăratul contact cu arta muzicală se face în sala de concert,
suportul electronic fiind doar o alternativă modernă la veritabila întâlnire nemijlocită cu spiritul
creaţiei muzicale.
Pentru a putea înţelege şi accesa informaţia de specialitate, elevii urmează a fi familiarizaţi cu
terminologia specifică disciplinelor muzicale, ce cuprinde, obligatoriu, o bază conceptuală, în
principal de natură estetică. La finalizarea studiilor, curriculumul prevede ca viitorul absolvent al
studiilor specializate muzicale să poată comunica prin limbajul specializat al disciplinei propriile
opţiuni estetice şi să formuleze judecăţi, avizate şi argumentate.
65
Cel puţin la fel de importantă pentru realizarea majorităţii competenţelor specifice este
capacitatea profesorului de formare la elev a unei metode adecvate, ştiinţifice, de lucru cu materialele
de informare utilizate în scopul perfecţionării continue a tinerilor muzicieni ca viitori profesionişti şi
oameni de cultură, într-o epocă a informaţiei.
În acest sens, se vor propune de către profesor bibliografii cuprinzând studii muzicologice
tematice, lucrări de sinteză, inclusiv aparţinând domeniilor adiacente. Profesorul va indica cele mai
semnificative capitole pentru tema abordată, pentru a fi citite, comentate sau rezumate de către elevi.
De asemenea, pot fi utilizate monografii ale personalităţilor culturale sau artistice studiate, dicţionare,
diverse capitole din lucrări teoretice mai ample, din care profesorul va indica elevului tema, capitolul,
ideea sau chiar numai conceptul pentru a cărui cunoaştere se propune bibliografia.
Se sugerează profesorului să aibă în vedere, pentru selectarea materialului bibliografic indicat,
următoarele criterii:
 să fie adecvat nivelului de dezvoltare a elevilor, profesorul putând selecta din sugestiile
bibliografice sau propune alte bibliografii;
 să fie bine dozat ca volum de lucru individual. Acoperirea întregii arii tematice sau
prezentarea compozitorilor poate fi realizată prin alocarea fiecărui elev sau grup de 2-3
elevi, a unei alte tematici sau monografii compoziţionale, restul clasei urmând să folosească
dicţionarul, astfel încât aceasta să poată comenta pe marginea materialului realizat;
 să fie la îndemâna elevului (fie că acesta îl are în biblioteca personală, fie că se găseşte în
librării sau în biblioteci, fie că are acces direct la internet);
 să existe materialul muzical ilustrativ, astfel încât nici o prezentare să nu rămână doar la
nivel literar.
Ceea ce rămâne definitoriu pentru conţinutul disciplinei şi deosebit de important pentru
dimensiunea sa formativă este metodologia de lucru cu informaţia la nivel muzicologic, de la
partitura muzicală, la participarea la spectacolul muzical ca eveniment unic artistic şi cultural, la
tehnici de lucru cu dicţionarul, cartea de specialitate, internetul şi modalităţile de selecţie avizată şi
conştientă dintr-o largă ofertă de discuri, casete, programe mass-media.
Activităţile muzicale se abordează gradat, progresiv, parcurgând trei stadii de formare a
deprinderilor muzicale: receptarea şi executarea elementelor muzicale propuse, recunoaşterea lor auditivă şi
valorificarea creativă. Pentru receptarea şi executarea elementelor muzicale se utilizează metode active,
axate pe exersarea şi pe implicarea directă a elevului în muzicalizarea sa. Recunoaşterea auditivă a
elementelor muzicale, analiza, compararea şi aprecierea lor oferă posibilitatea descoperirii, pe de o parte, a
bogăţiei şi a diversităţii problematicii muzicale, iar pe de altă parte, a propriei capacităţi de selectare auditivă
a elementelor de limbaj muzical. Stadiul superior în educaţia muzicală îl reprezintă capacitatea de a se
exprima pe sine prin muzică, abordând actul creaţiei la nivelul pe care pregătirea proprie îl permite. De
asemenea, elevii îşi pot selecta valoric repertoriul şi îşi pot exprima şi a argumenta aprecierile şi preferinţele.
Pornind de la caracterul practic al activităţilor specifice disciplinelor educaţiei muzicale, evaluarea
presupune observarea continuă şi sistematică a elevilor de a participa la activităţi colective, nu doar
individuale. Reproducerea materialului muzical memorat mecanic, ca procedeu de evaluare tradiţional, va fi
înlocuită de metode alternative de evaluare (referatul, proiectul, portofoliul etc.), precum şi de alte forme de
evaluare a manifestărilor artistice colective şi/sau individuale (concerte, recitaluri, concursuri).
Fondul de cultură muzicală, modalităţile de lucru specifice disciplinei istoria muzicii asigură
atracţia şi interesul elevilor faţă de această disciplină, condiţie fundamentală pentru dezvoltarea
competenţelor sale.
66
BIBLIOGRAFIE
1. Badrajan Svetlana, Rojnoveanu Angela, Rotaru Stela, Literatura muzicală pentru școlile de
artă și de muzică, vol I-II, Editura Notograf prim, ISBN 978-9975-4119-9-8
2. Chelaru, Carmen, Cui i-e frică de Istoria muzicii?!, vol. I-III Editura Artes, Iași 2006
3. Denizeau, Gérard, Să înţelegem şi să identificăm genurile muzicale, Editura Meridiane,
Bucureşti, 2000
4. Driga Mirela, Istoria muzicii pentru licee vocaționale, specialitatea Muzica, manual pentru
clasele a IX-a și a X-a, Editura CD PRESS, 2008, ISBN 978-973-1760-83-4
5. Pascu, George; Boțocan Melania, Carte de istorie a muzicii, Editura Vasiliana, ’98, Iași,
2003, 2 vol. Isbn 973-8148-91-x Vol. II:Isbn 973-8148-93-6
6. Stoianov Carmen, Stoianov Petru, Istoria muzicii românești, Editura fundației România de
mâine, București 1995 ISBN-973-725-292-6
7. Ştefănescu, Ioana, O istorie a muzicii universale, vol. I-IV Editura Fundaţiei Culturale
Române, Bucureşti 1996-2002
8. Maia Ciobanu, Forme muzicale, Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine, 2005.
ISBN-973-725-236-5
 Surse din Internet:

9. 12 lecții de istoria muzicii, http://cpciasi.wordpress.com/
10. Carmen Chilaru http://www.arteiasi.ro/intmuz/other/programe/Istoria_muzicii.pdf
11. Despre muzică: istoria muzicii http://istoriamuzicii.blogspot.com/2010/01/muzica-in-
preistorie.html
12. Dolmetsch Online Music Dictionary http://www.dolmetsch.com/musictheorydefs.htm
13. IMDb –Internet Movie Database http://www.imdb.com/
14. Istoria muzicii. Artă și cultură http://muzicainscoala.wordpress.com/istoria-muzicii/
15. Wikipedia, the Free Encyclopedia http://en.wikipedia.org/wiki/
16. Cântarea corala în Biserica Ortodoxa Română http://www.crestinortodox.ro/liturgica/viata-
liturgica/cantarea-corala-biserica-ortodoxa-romana-70654.html
17. Pop-Miculi Otilia, Curs de folclor muzical, Universitatea Spiru Haret,
http://www.spiruharet.ro/facultati/muzica/biblioteca/ab706d610905a41ae01fa45acc8a9b8b.pdf
67
CURRICULUM
CANTO
4
CONCEPȚIA DISCIPLINEI CANTO
Arta, componentă de bază a educaţiei, trebuie integrată în pregătirea copiilor de la vârstă

fragedă, acolo unde cresc şi se recrutează lăstari pentru toate ramificaţiile arborelui social, iar arta
capătă o importanţă hotărâtoare prin puterea sa de aderare la această vârstă, cunoscut fiind rolul pe
care îl au impresiile din copilărie în formarea ulterioară a adultului.
Deprinderile de cântare vocală au o primă importanţă în ansamblul deprinderilor muzicale, iar
modalitatea de formare a acestora la această vârstă are un rol deosebit pentru succesul culturii
muzicale ulterioare. „Cântarea este mijlocul de căpetenie pentru educaţia muzicală a copiilor”,
spunea Gheorghe Breazul. Actualul curriculum de învăţământ muzical este axat tocmai pe această
idee, cântecul şi cântarea fiind preocupare esenţială a profilului muzical-coral.
E de la sine înțeles că acei copiii, care se înscriu la profilul muzical-coral, vin cu diverse tipuri
de voci, ei încă nu ştiu să le folosească. Învăţătorul are obligaţia să-i învețe să cânte corect și să
mânuiască cu iscusință acest instrument muzical natural. Cel mai important obiectiv în această
direcţie este dezvoltarea emisiei vocale și respiraţii corecte în timpul cântului, fără de care eficienţa
oricărui exerciţiu vocal, cântec sau solfegiu va avea foarte mult de suferit.
Disciplina Canto, predestinată pentru elevii claselor cu profil muzical-coral reprezintă
disciplina opțională, care face parte din compartimentul disciplinelor muzicale de profil şi are la bază
abordarea materialului expus sub diverse aspecte – interpretare, analiză, discuţie. Prin intermediul
acestei discipline se valorifică potențialul vocal și cel creativ al elevului. Formarea competenţelor
specifice în urma însuşirii cursului de Canto este în strânsă legătură cu sintetizarea şi consolidarea
cunoştinţelor şi deprinderilor obţinute în procesul de studiere a disciplinelor muzical-teoretice (teoria
muzicii, solfegiu, pian, ansamblul coral).
Arta cântului fiind un proces complex, cursul va urmări atât dezvoltarea aptitudinilor vocale
individualizate, cât şi implementarea elementelor de tehnică vocală şi a formării legăturilor asociative
dintre respiraţie și rezonanţă, dar şi a rezistenţei la un efort susţinut.
Finalitatea majoră în studiul disciplinei Canto academic constă în formarea competenței
muzical-vocale. Competenţa muzical-vocală reprezintă un sistem integrat de cunoştinţe, capacităţi,
deprinderi şi atitudini dobândite de elev prin învăţare şi mobilizate prin contexte și mijloace specifice
de realizare, adaptate vârstei și nivelului cognitiv al elevului în vederea soluţionării unor probleme
referitoare la arta muzicală vocală cu care acesta se poate confrunta în viaţa reală.
Pentru a forma elevului competențe vocal-interpretative este necesar ca el:
 să stăpânească un sistem de cunoștințe fundamentale din domeniul muzical-teoretic și
interpretativ – în funcție de problema care va trebui rezolvată în final;
 să posede deprinderi și capacități de utilizare/aplicare a abilităților în situații
simple/standarde pentru a le înțelege, realizând astfel funcționalitatea cunoștințelor
obținute;
 să rezolve diferite situații-problemă, conștientizând astfel cunoștințele funcționale în
viziunea proprie;
 să rezolve situații semnificative în diverse contexte care prezintă anumite probleme din
viața cotidiană, manifestând comportamente/atitudini conform achizițiilor finale, adică
competență.
Deoarece fiecare elev prezintă o structură psiho-somatică fonatorie şi artistică proprie, cursul
se desfăşoară individual, având la bază un studiu sistematic fundamentat pe exerciţii de cultură
vocală, la care se va adăuga elementul vizual, auditiv şi motric în diferitele lor aspecte. Ora de canto
este predată de un profesor de specialitate. El este asistat și ajutat de profesorul-maestru de concert.
68
Studiul artei cântului se axează pe două componente inseparabile: tehnic-vocală şi artistic-
interpretativă.
Componenta tehnic-vocală a conținuturilor se referă la:
• structura aparatului vocal și funcționarea lui în timpul cântului;
• formarea sonorității vocale (emisia vocală, coloritul vocalelor, plasarea sunetului în
cutia de rezonanță);
• respirație și tipurile de respirație, principiile respirației artistice, gimnastica
respiratorie;
• articulația și dicția;
• nivelarea registrelor vocale;
• intonația și factorii de care depinde.
Componenta artistic-interpretativă derivă din necesitatea dezvăluirii valorii și semnificației
creațiilor muzicale prin intermediul vocii și artistismului interpretului. Constituentele acestei
componente vizează:
• funcția interpretului în muzica vocală;
• determinarea structurii creației și a mesajului literar-muzical;
• stabilirea unui plan și stil de interpretare;
• originalitatea interpretării;
• repere metodologice de creativitate în procesul studierii muzicii vocale;
Mecanismele de eficientizare a creativității muzicale în procesul studierii și interpretării țin de
imaginația muzical-creativă, receptivitatea artistică și gândirea muzicală operatorie.
Competențele muzical-vocale ale elevilor se pot forma și dezvolta doar în baza
predispozițiilor și aptitudinilor muzicale specifice domeniului, muzicalitatea fiind un indiciu
concludent în obținerea performanței creatoare muzicale. Cursul are la bază abordarea graduală a
unui repertoriu care va avea ca finalitate familiarizarea elevului cu dificultăţile tehnice şi stilistice ale
partiturilor vocale. Repertoriul realizat pe parcursul anilor de studii trebuie să reprezinte un stocaj
artistic informaţional şi o deschidere a unor orizonturi artistice în cultura muzicală a elevului.
Conţinuturile disciplinei sunt concepute din perspectiva corelaţiei elementelor limbajului
specific acestui gen de artă, iar repertoriul va fi selectat în baza interacţiunii diverselor stiluri, epoci,
genuri muzicale. Realizarea acestor conținuturi va contribui la formarea gustului estetic şi la
cultivarea dragostei pentru arta vocală ca element important al culturii muzicale.
În cadrul desfășurării orelor de canto academic cadrele didactice vor orienta educația elevilor
spre valorizarea artei muzicale vocale având ca obiective motivația acestora pentru profesarea acestei
arte, precum și beneficierea de cunoștințe și deprinderi mobilizate în viața reală.
1. Competența de utilizare a tehnicii specifice pentru formarea sonorității vocale.

2. Competența de operare cu elemente de limbaj muzical în abordarea creaţiilor vocale.
3. Competența de interpretare artistică în contextul situaţiilor specifice.
4. Competența de angajare în activități socio-culturale.
69
1. Competența de utilizare a tehnicii specifice pentru formarea deprinderilor vocale.
1.Cunoștințe 2.Abilități 3.Atitudini

1.1.1 Cunoaște regulile 1.2.1 Utilizează poziția corectă a corpului în timpul 1.3.1 Manifestă responsabilitate
despre poziția corectă în cântului. în menținerea igienei vocale.
timpul cântului.
1.1.2 Cunoaște normele de 1.2.2 Păstrează condiția fizică bună a aparatului vocal
igienă și de întreținere a și a corpului - instrument muzical viu care necesită
condiției fizice. atenție individuală.
1.1.3 Cunoaște structura și 1.2.3 Utilizează și dozează corect tipurile de 1.3.2 Conștientizează
regulile funcționării respirație. importanța executării corecte a
aparatului respirator și vocal 1.2.4 Utilizează mai multe tipuri de atac al sunetului. exercițiilor pentru dezvoltarea
în timpul cântului. 1.2.5 Posedă o respirație artistică flexibilă și o deprinderilor vocale.
ajustează rapid la caracterul frazei muzicale.
1.1.4 Cunoaște regulile de 1.2.6 Emite uniform vocalele.
formare a sonorității vocale 1.2.7 Plasează corect sunetul în cutia de rezonanță.
și de dezvoltare a tehnicii 1.2.7 Reproduce corect intonațional înălțimea
vocal-corale. sunetelor.
1.2.8 Utilizează cu ușurință diferite tehnici de atac al
sunetului – legato în cantilenă, non legato în creațiile
mai energice, staccato în piesele de virtuozitate,
diverse accente.
1.2.10 Demonstrează cultură vocală prin utilizarea
calităților vocale cultivate, așa ca naturalețea,
intensitatea, sonoritatea, elasticitatea, flexibilitatea,
maleabilitatea, eleganța, rafinament etc.
1.2.11 Posedă ambitusul vocal individual în
corespundere cu particularitățile de vârstă și timbrul
vocal nativ.
1.2.12 Execută exerciții vocale pentru extinderea
diapazonului vocii.
1.12.13 Articulează clar și explicit consoanele,
silabele și cuvintele creației interpretate.
2. Competența de operare cu elemente de limbaj muzical în abordarea creaţiilor vocale.

2.1.1 Cunoaște elemente de limbaj 2.2.1 Analizează creația după un plan 2.3.1 Recunoaște utilitatea
muzical și literar. structurat. terminologiei muzicale de
2.2.2 Citește elementele de limbaj specialitate.
specifice partiturii.
2.2.3 Solfegiază melodia.
2.2.4 Cântă melodia cu text, determinând
mesajul literar al lucrării.
2.1.2 Cunoaște elemente de structură 2.2.5 Distinge structura și forma muzicală
și formă muzicală: început, parte, a creației ca modalitate de structurare și
repetiţie, culminaţie, sfârşit, motiv, desfășurare în timp a dramaturgiei
temă, frază. muzicale a creației.
2.2.6 Determină evenimentele sonor-
artistice în piesele muzicale (început,
parte, repetiţie, culminaţie, sfârşit) și de
structură muzicală (motiv, temă, frază).
2.1.3 Cunoaște elementele de 2.2.7 Identifică și utilizează elementele de 2.3.2 Apreciază posibiliţăţile
expresivitate muzicală: tempoul, expresivitate. expresive şi descriptive ale
nuanțele dinamice, modurile de atac limbajului muzical şi literar.
al sunetului, frazarea, ornamentele
melodice etc.)
.
70
3. Competența de interpretare în contextul situaţiilor specifice

3.1.1 Cunoaște un repertoriu 3.2.1 Elaborează planul interpretativ al piesei 3.3.1 Exprimă emoții și stări
din muzica clasică universală vocale. sufletești în concordanță cu tipul
și națională. 3.2.2 Identifică modalități de exprimare a creației interpretate;
conţinutului de idei. 3.3.2 Manifestă interes pentru
3.2.3 Valorifică conștient și creativ imaginea valorile culturii muzicale
muzical-artistică sugerată de piesa respectivă. universale și naţionale.
3.1.2 Cunoaște rolul 3.2.4 Redă sentimente prin mijloacele tehnice și 3.3.3 Se angajează cu afecțiune în
interpretului în muzică. sonore ale vocii. modelarea imaginii muzical-
3.2.5 Diferențiază prin interpretare lucrări de artistice prin interpretare
diferit gen, stil, epocă etc. expresivă.
3.2.6 Exteriorizează emoțiile în procesul de
interpretare.
3.1.3 Cunoaște caracteristicile 3.2.7 Cântă în stilul și maniera școlii clasice de 3.3.4 Demonstrează gustul artistic
fenomenului muzical. canto. în interpretare prin respectarea
stilului școlii de canto academic.
3.2.8 Exprimară atitudini proprii și abilități de 3.3.5 Manifestă iniţiative în
analiză. susţinerea propriilor opinii
estetice.
4. Competența de angajare în activități socio-culturale.

4.1.1 Cunoaște normele care 4.2.2 Demonstrează un comportament disciplinat 4.3.1 Relaționează emotiv cu
asigură o prezență scenică de și o bună organizare. publicul.
performanță a unui interpret 4.2.3 Demonstrează abilități de comunicare
scenică.
4.2.4 Interacționează cu maestrul de concert în
scopul obținerii performanței interpretative.
4.1.2 Cunoaște modalități și 4.2.5 Se implică în activităţi cultural-muzicale. 4.3.2 Manifestă disponibilitate de
forme de organizare a unei a transfera în viaţa socială valori
serbări. 4.2.6 Organizează independent evenimente estetice autentice.
artistice.
CONȚINUTURI. REPERTORIU ORIENTATIV
 CLASA A V-A, primul an de studiu individual
În primul an de studiu individual se vor consolida cunoștințele și deprinderile vocale,

dobândite în cadrul orelor de ansamblul coral. Elevul va fi motivat să studieze canto în mod
individual pentru depistarea calităților vocale solistice și pregătirii calitative, adecvate tipului său de
voce. Va fi inițiat în probleme de tehnică vocală, se va urmări formarea unei tehnici corecte de
respirație costal-diafragmală, se va tinde spre formarea unei emisii sonore lejere, se va acorda atenție
dezvoltării unui ambitus amplu și omogen în corespundere cu timbrul natural al vocii.
Profesorul, în afara noţiunilor practice, va preda câteva noţiuni teoretice ce ţin de anatomia,
fiziologia şi igiena aparatului fonator, cum ar fi anatomia și funcţiile laringelui, descrierea actului
respirator, principalele organe şi părţi anatomice implicate în respiraţie, tipuri de respiraţie,
gimnastica respiratorie.
71
Studiile practice vor începe cu exerciții de cultură vocală și vocalize, selectate în funcţie de
specificul vocii şi de posibilităţile elevului, de la cele mai simple la cele complexe. Apoi se va trece la
studierea creațiilor cu acompaniament, prioritare fiind cele care se învață repede, se cântă cu plăcere
și produc emoții artistice.
• Cerințe de program:
Semestrul I: o vocaliză, două cântece cu caracter diferit.
Semestrul II: o vocaliză, două cântece cu caracter contrastant.
• Repertoriu orientativ:
Abt Franz, Vocalize
Bitkin Vladimir, Bună dimineața
Gavriș Emil, Leagănă-mă, leagăn drag
Glinka Mihail, Noapte la Veneția
Grieg Edvard, Detskaia pesenka
Ionescu Nelu, Ghioceii
Kiui Cesar, Maischii deni
Krîlatov E., Колыбельная медведицы
Lîsoi Simion, Izvoraș în codru
Mozart W. A., Cântec de leagăn
Pauls Raimond, Băiețelul și greierașul
Tcaikovsky Piotr Ilici, Primăvara
 CLASA A VI-A, al doilea an de studiu individual
Acest an se va axa, cu precădere pe problemele de tehnică vocală, chiar dacă ea se va dezvolta

pe parcursul tuturor anilor de studii.
Etapele de studiu vor cuprinde:
- Respiraţie şi gimnastică respiratorie adaptată cântului (exerciţii pentru disciplinarea
respiraţiei; exerciţii pentru mărirea timpului în faza expiratorie a respiraţiei; exerciţii pentru
sonorizarea expiraţiei pe vocalize simple);
- Atacul și sprijinul sunetului (exerciţii pe sunete lungi, ţinute; aplicaţii de vocale pe aceeaşi
treaptă; sunete învecinate ascendente sau descendente);
- Impostaţie. Exerciţii pe intervale mici până la cvintă şi arpegii mici;
- Legarea sunetelor. Legato. Exerciţii pe terţă, cvintă şi arpegii mici;
- Articulaţie (studiul vocalelor A, E, I, O, U; studiul consoanelor);
- Vocalizarea – vocalize pe secundă, terţă, cvintă. Arpegii mici.
În afară de vocalizele folosite în scopul perfecţionării tehnice, se vor studia atât lieduri mai
puţin pretenţiose din punct de vedere tehnic şi interpretativ din literatura muzicală miniaturală a
compozitorilor: J.Haydn, W.A.Mozart, L.van Beethoven, Fr.Schubert, A.Rubinstein, C.Kiui, E.Grieg,
M.Glinka etc.,cât şi piese din creaţia muzicală românească a compozitorilor: Ed.Caudella, E.
Mezzetti, Al. Flechtenmacher, C. Porumbescu, G. Dima, E.Gavriș, T.Brediceanu, N.Ionescu etc.
Semestrul II: vocaliză, două cântece cu caracter contrastant.
72
Abt Franz, Vocalize
Arensky Anton, Dormi, copile al meu
Brediceanu Tiberiu, Miorița
Gavris Emil, Peste vârfuri
Pleșca Lăpușneanu Alexandru, Lacul
Rubinshtein Anton, Culmile muntoase
Schubert Franz, Serenada matinală
Tcaikovsky Piotr Ilici, Seară de iarnă
 CLASA A VII-A, al treilea an de studiu individual
Problemele de tehnică vocală vor fi îmbogăţite cu exerciţii mai dificile pentru însuşirea
agilităţilor în cânt. Se lucrează în continuare pentru mărirea capacităţii respiratorii şi pentru dozarea
respiraţiei, pentru formare frazării corecte în cânt, pentru fixarea unei bune impostaţii. Dicţia corectă
în cânt asigură expresivitatea discursului melodic şi poetic.
Se va insista asupra egalizării registrelor vocii. Repertoriul va cuprinde studii acompaniate
dificile, vocalize de concert, piese din literatura muzicală a secolului XVIII şi XIX, ca şi piese din
creaţia muzicală românească: J.S.Bach, C.W.Gluck, J.Haydn, W.A.Mozart, L.van Beethoven, G.
Donizetti, C.M.von Weber; lieduri din epoca romantică: Fr.Schubert, R.Schumann, L.van Beethoven,
J.Brahms, F.Mendelssohn–Bartholdy, Fr.Chopin, Fr.Liszt, Ed.Grieg, M. de Falla, etc. precum şi piese
din creaţia muzicală românească: T.Brediceanu, S.Drăgoi, C.Brăiloiu, E.Monţia, Al.Zirra, D.Kiriac,
M. Negrea, A.Borgovan, M.Jora, G.Enescu, J.N.Ottescu, A.Stoia, P.Constantinescu etc.
Se va acorda o atenţie deosebită dicţiei şi pronunţiei corecte în cânt.
Semestrul I: o vocaliză, două creații cu caracter diferit.
Semestrul II: vocaliză, două creații cu caracter contrastant.
Vilinski Irina, Vocalize

Zeidler Gaitano, Vocalize
Canzone napoletana, Marinaio innamorato
Chilcott Bob, Can you hear me?
Curtis, E. Torna a Surriento
Gavriș Emil, Câte stele-au răsărit
Gavriș Emil, Prima întîlnire
Pauls Raimond, Melodie din film
Pergolesi G.B., Stabat mater
Rădulescu Ion, La casa-n care m-am născut
Tcaikovsky Piotr, Moi sadik
Vietti N., Comprate i miei fiori
73
 CLASA A VIII-A, al patrulea an de studiu individual
Se continuă dezvoltarea tehnicii vocale prin exerciţii şi vocalize complexe.

Repertoriul va fi lărgit în mod sistematic pentru a reflecta pregătirea muzicală şi vocală a
elevului.
Considerând că problemele de tehnică vocală sunt bine însuşite, se va pune accent pe studiiul
expresivităţii în arta cântului. Se va continua perfecţionarea tehnicii vocale prin vocalize de
Varlamov, Zeidler, Vilinskii, Abt, Conccone.
Repertoriul va fi alcătuit din piese din creaţia compozitorilor: G.Verdi, G.Rossini, C.Saint-
Saëns, G.Bizet, M.Mussorgski, C.Debussy, M.Ravel, J.Offenbach, J.Strauss, Ch.Lecocq, Ed.Audran,
G. Fauré, E. Satie, R. Wagner etc.
Vor fi abordate lieduri din creaţia vocală românească a compozitorilor: Al.Mendelsohn, G.
Enescu, F.Donceanu, P.Beritoiu, V.Spătărelu, V.Munteanu, L.Dimitriu, D.Popovici, T.Ciortea, Gh.
Dumitrescu, L.Profeta, El.Popovici, H.Jerea, A.Stroe, M.Marbé, D.Ghenciu etc.
Semestrul I: o vocaliză, două creații cu caracter diferit.
Varlamov Alexander, Vocalize
Zeidler Gaitano, Vocalize
Curtis E., Canta pe`mme
Dubravin Iakob, Рояль
Fasolo G., Cangia tue voglie, o mio cor
Gavriș Emil, A mai trecut un an
Gavriș Emil, Mi-a mai rămas romanța
Mozart W.A., Fragment din opera Flautul fermecat
Rădulescu Ion, Măicuța mea
 CLASA A IX-A, al cincilea an de studiu individual
În clasa a IX-a, dat fiind faptul că elevii au un grad de maturitate mai mare, se vor discuta mai
profund problemele contemporane ale tehnicii artei cântului clasic, după cum urmează:
I. Bazele ştiinţifice ale cântului

1) Noţiuni de anatomie şi fizilologie vocală; organele respiratorii; organele vocale; rezonatorii;
organele articulatorii; organul auzului; sistemul muscular.
2) Sunetul vocal şi fiziologia fonaţiei: formarea sunetului vocal;
3) Vocea: formele fiziologice ale vocii; însuşirile vocilor; atacul sunetului, poza de voce, emisia
vocală; mutaţia; vocile şi împărţirea lor;
4) Elemente de acustică vocală: fonaţia şi funcţia respiratorie; inflenţa cavităţilor faringo-buco-
nazale asupra fonaţiei; calităţile vocii (intensitate, timbru, înălţime, vibrato şi trill,
inteligibilitatea vocii, modificările vocale în funcţie de vârstă); rolul organelor de articulaţie
(limbă, maxilar inferior, buze şi văl palatin) în realizarea dicţiunii (articulaţiei, pronunţiei);
5) Pregătirea practică: ţinuta, gimnastica.
74
II. Probleme de tehnică vocală
1) Respiraţia: respiraţia claviculară, costală, abdominală; respiraţia costadiafragmală.
2) Emisia vocală şi fiziologia ei: sunetele juste şi naturale; obţinerea întinderii, egalizării şi a
supleţei;
3) Interpretarea: principii generale; emoţia, tracul; articularea; pronunţarea; dicţia; gestul;
mimica; mişcarea; interpretarea muzicii; relația dintre acompaniator și cântăreț.
III.Aspecte de igienă vocală: activitatea zilnică; gimnastica igienică, sporturile; repausul, odihna,
somnul, vacanţa; alimentaţia; îmbrăcămintea; maladiile cântăreţilor.
Repertoriul va cuprinde piese, lieduri şi arii din creaţia compozitorilor: J.Pergolesi, Gastaldon,
Bapata, Chiara, C.Frank, Al.Roussel, A.Haciaturian, S.Prokofiev, B.Bartok, B. Britten, B. Blancher,
A.Copland, S.Barber, G.Gershwin, H.Villa-Lobos, L.Bernstein, G.Menotti, Cortescu, Gavriș,
Ionescu, Dubravin, Malașkin etc.
Concone Giuseppe, Varlamov Alexander, Vilinski Irina, Zeidler Gaitano Vocalize
Bapata E., Statte vicino a mme
Chiara V., La spagnola
Chopin Frederick, Dorința
Cortescu Alexandru, Album de amintiri
Frank Cesar Panis angelicus
Gastaldon S., Muzica poibita
Gavriș Emil, Când ghioceii înfloreau
Gavriș Emil, Cât ne iubeam
Malașkin L., О если бы выразить в звуке
Pergolesi G.B., Stabat mater
Criteriile de apreciere în cadrul formelor de evaluare academică decurg din însăşi scopul
procesului de învăţământ al disciplinei canto: formarea artistului liric. Aceste criterii se referă la
existenţa şi dezvoltarea calităţilor vocale reflectate în repertoriul prezentat, la nivelul de tehnică
vocală şi la totalitatea mijloacelor artistice, culturale şi intelectuale cu care elevul realizează
programul prezentat.
Prin evaluarea formativă și sumativă se va aprecia nivelul tehnic şi interpretativ la care s-a
ajuns raportat la timbrul, volumul, ambitusul vocal şi penetranţa sunetului. În timpul prezentării
concertului academic interpretarea elevului trebuie să reflecte cultura sa muzicală, inteligenţă şi
talent, orientarea estetică şi diversitatea stilurilor prezentate.
75
Dezvoltarea vocii şi a auzului muzical la toţi copiii se realizează prin exerciţii special
organizate (vocalize) şi, respectiv, prin cântarea propriu-zisă. Dacă într-un trecut nu prea îndepărtat se
considera că vocea şi auzul muzical sunt daruri înnăscute, cu care nu sunt înzestraţi toţi copiii - şi ca
urmare, cântarea vocală era lăsată pe seama celor care puteau să cânte de la natură – astăzi, pedagogia
muzicală, alimentată de experienţa practică de la catedră, a ajuns la concluzia că cea mai mare parte
dintre deficienţii vocali – cunoscuţi sub numele de afoni sunt educabili din punct de vedere muzical,
dobândind, prin exerciţii, capacitatea de intonare justă şi emisie corectă, mai ales în cântarea colectivă
– cu excepţia unor cazuri patologice.
În acest sens, preocuparea atentă a învăţătorului, asupra căruia apasă întreaga răspundere de
educare a vocii şi auzului muzical, trebuie să fie mai mult decât obligatorie. În primul rând,
învăţătorul trebuie să fie convins că vocile frumoase ale elevilor, mai mult sau mai puţin dotaţi, se
formează prin exerciţii de cultură vocală, adecvate vârstelor şi efectuate în mod sistematic.
Învăţătorul trebuie să cunoască tehnica exerciţiilor de cultură vocală, axate pe specificul de
vârstă al elevilor, pentru a realiza formarea deprinderilor de intonaţie justă a sunetelor şi a
intervalelor muzicale, de emisie luminoasă şi pronunţare corectă a silabelor, de omogenitate şi
supleţe vocală, toate aceste deprinderi asigurând interpretarea expresivă a cântecelor.
Pentru ca elevii să înţeleagă utilitatea acestor exerciţii tehnice este necesar ca, în cadrul
cântării vocal-corale să se creeze o formă sau disciplină artistică, care să ducă la realizarea unanimă a
aceluiaşi obiectiv – interpretarea cît mai expresivă a muzicii – izvor de nesecate bucurii. Este necesar,
de asemenea, ca atât elevul, cât şi învăţătorul să înţeleagă că, de fapt, acordarea vocilor constă în
coordonarea centrilor nervoşi auditivi, cu vibraţia corzilor vocale, prin exerciţii efectuate în acest
scop.
În exerciţiile de cultură vocal-auditivă se va porni de la asigurarea unor condiţii favorabile
cântării, şi anume:
- aerisirea sălii de clasă – menţionăm faptul că în timpul cântării respiraţia este deosebit de
profundă, consumând mai mult oxigen decât în timpul lecţiilor de la alte discipline;
- asigurarea disciplinei în clasă (prin amplasament corespunzător) şi a unei atmosfere de
relaxare favorabilă cîntării;
- poziţia corpului în timpul cântării poate fi în picioare sau şezând.
În timpul lecţiilor de canto elevii pot sta așezați pe scaune sau în picioare lângă pian. În timpul
desfăşurării exerciţiilor de cultură se recomandă ca poziţia corpului să fie cu spatele drept, umerii
traşi un pic înapoi, capul ridicat cu bărbia dreaptă, cu privirea înainte, cu picioarele desfăcute la
nivelul umerilor şi braţele libere pe lângă corp. Ţinem să semnalăm faptul că nu este indicat să se
ceară elevilor să stea cu mâinile la spate în timpul cântării, deoarece această poziţie este obositoare,
incomodă şi provoacă încordarea corpului, total improprie în activitatea de cântare. Dimpotrivă, în
timpul cântării este necesară o deplină relaxare a corpului şi a picioarelor.
Se va urmări apoi formarea deprinderilor de a respira corect, în scopul emisiei naturale a
sunetelor şi a fixării intonaţiei cât mai juste, prin acordarea şi omogenizarea vocilor. Pentru fiecare
din aceste deprinderi este necesar să se întreprindă exerciţii speciale. Exerciţiile vocale vor urma după
ce s-a asigurat respiraţia de cânt şi vor viza diferite aspecte ale cântării.
În alegerea demersului didactic individualizat fiecărui elev, profesorul va avea în vedere cu
predilecţie dezvoltarea fiziologică şi psihică a elevului. Acest criteriu va fi hotărâtor în alegerea
strategiilor didactice adecvate, a repertoriului şi a elementelor simple de tehnică vocală. Ţinând cont
de specificul disciplinei şi de competenţele specifice prevăzute curriculum, se va acorda atenţie
76
respiraţiei, dicţiei, emisiei fireşti şi, îndeosebi, intonaţiei, evitându-se vocalizele greoaie, care solicită
excesiv vocea.
Deprinderile de cultură vocală se vor dobândi prin exerciţii simple, alese cu grijă,
corespunzător ambitusului vocii elevilor, care la vârsta de 12-16 ani se află în plin proces de
transformare şi dezvoltare fiziologică. În stabilirea tipului de voce pentru fiecare elev, profesorul va
acorda atenţie sporită formării la elev a deprinderilor corecte de cânt, fără să îl solicite pe acesta în
sensul deformării tipului de voce care îi este specific (de exemplu, în vocalize, ambitusul vocal va fi
solicitat, în funcţie de tipul de voce, fără a forţa vocea).
Repertoriul este elementul fundamental în educaţia muzicală a cântăreţului; de alegerea,
eşalonarea şi gradarea lui depind rezultatele studiului. Repertoriul va fi eşalonat pe cei 5 ani de
studiu; el trebuie să corespundă nivelului dezvoltării tehnice-vocale şi posibilităţilor intelectuale şi
artistice ale fiecărui elev în parte.
Profesorul va evita repertoriul ce prezintă dificultăţi de redare pentru elevii pe care îi instruiește.
Dificultăţii tehnice îi corespunde în egală măsură dificultatea în înţelegerea mesajului şi în prelucrarea
acestuia. Un asemenea demers, va fi ales în clasele ulterioare, dacă elevul dovedeşte aptitudini şi
perspective certe de specializare în interpretarea vocală. Performanţa artistică poate fi demonstrată pe
un repertoriu adecvat vârstei, posibilităţilor vocale reale şi specificului temperamental al elevului. La
acest nivel, el reuşeşte să cuprindă întreaga problematică impusă. În aceeaşi ordine de idei, se va evita o
îndrumare de tip dresaj, stimulând o participare activă, creativă.
Repertoriul propus se va lucra la clasă astfel:
- analizarea muzicală şi literară a fiecărei piese pentru completarea imaginii muzicale;
- însuşirea muzicală a piesei (intonaţie, ritm, text);
- studierea problemelor de tehnică vocală impusă de piesa respectivă;
- studiul dicţiei, sensului şi expresivităţii cuvintelor;
- memorizarea piesei;
- desăvârşirea actului interpretativ.
În scop formativ, audierea repertoriului de studiat în interpretări de referinţă constituie un
model stimulator al personalităţii elevilor. Discuţiile profesor-elev, audiţiile comparate, pe baza
criteriilor precizate de cadrul didactic, contribuie la dezvoltarea spiritului critic şi formarea unei
opinii proprii fenomenul muzical. Repertoriul sugerat va fi abordat pornind de la melodii cu nivel de
complexitate scăzut, până la abordarea melodii care să valorifice integral posibilităţile vocale şi
interpretative ale elevilor.
Realizarea interpretării repertoriului recomandat decurge din îmbinarea explicaţiilor
profesorului cu studiul individual şi aportul personalităţii artistice a elevului. Repertoriul va fi studiat
în limba originală, dar se poate studia şi în limba română. Atât repertoriul prezentat în concerte, cât şi
la examene va fi executat din memorie.
Pentru dezvoltarea competențelor de angajare în activități socio-culturale profesorul va discuta
cu elevul atât despre relaţia dintre imaginea sonoră - vocală şi atitudinea, comportamentul întregului
corp, în scenă, în timpul cântatului, cât și despre relaţia care se stabileşte între cântul vocal şi mimica,
gesturile și expresia actoricească. Elevul va trebui să conștentientizeze că fiecare interpretare nouă a
creației ar putea fi de fiecare dată alta, neputându-se repeta identic, deoarece manifestarea liberă a
creaţiei celui care interpretează își va lăsa amprenta individualității. Ieșind în scenă, el devine artistil
care dezvăluie publicului prin intermediul vocii şi măiestriei sale, valoarea şi sensul artistic al unei
opere muzicale.
77
BIBLIOGRAFIE
1. Cristescu, D. – Cântul, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1963

2. Dorizzo, Al. – Vocea, mecanisme, afecţiuni, corelaţii, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1972
3. Huţan Constantin, Buzatu Carmen - Îndrumător metodic pentru predarea educaţiei muzicale,
Editura Emia, Deva, 2006;
4. Ionescu, A. – Unele probleme de metodica predării cântului, Ed. C.C.S.S., Bucureşti, 1971
5. Livescu, A. – Despre dicţiune, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1965
6. Programa analitică a disciplinei Canto, Universitatea de Arte „George Enescu”, Iaşi,
Facultatea de Interpretare muzicală
7. Revista de pedagogie - Modernizarea învăţământului primar, Bucureşti, 1981.
78
CURRICULUM
INTERPRETARE
INSTRUMENTALĂ
5
CONCEPȚIA DISCIPLINEI
Cântatul vocal şi instrumental are efect benefic pentru dezvoltarea armonioasă şi echilibrată a
copiilor. Numeroase studii contemporane confirmă faptul că studiul unui instrument muzical în
copilărie antrenează memoria auditivă și vizuală, stimulează coeficientul de inteligenţă, formează
coerență în gândire. Totodată, cântul la pian, vioară, chitară sau la alte instrumente muzicale
contribuie la dezvoltarea sentimentelor de multumire și încredere în sine, stimulând în același timp,
acțiuni complexe de coordonare a mișcărilor, concentrare susținută și disciplină sporită.
Ideea dezvoltării personalităţii unui individ prin muzică reprezintă crezul învăţământului
artistic. Pregătirea de specialitate a elevilor de la profilul muzical-coral presupune fructificarea
achiziţiilor învăţării dobândite prin educaţia de bază (disciplinele din trunchiul comun) ca modalitate
de întregire a formării intelectuale, estetice şi morale a elevilor. În învăţământul vocaţional, studierea
instrumentului muzical de către elevii claselor cu profil constituie un mijloc important de
valorificare a capacităţilor şi potenţialului muzical-artistic, contribuind astfel la îmbogăţirea culturii
muzicale a elevului ca parte componentă a culturii lui spirituale şi la dezvoltarea unei conștiințe
bazate pe valori reale, reflectate atît în arta muzicală, cât și în societate.
Disciplina practică Intrpretare instrumentală vine să aprofundeze competenţele muzicale
ale elevului, bazate pe totalitatea de cunoştinţe, abilităţi practice specifice domeniului muzical -
artistic şi atitudini antrenate, care la rândul său reprezintă baza culturii muzicale a elevului. Această
disciplină dezvoltă în special capacităţile de interpretare instrumentale, asimilarea unui
repertoriu muzical-interpretativ vast, propus în conţinuturile curriculare, contribuie la
dezvoltarea gustului estetic și a capacității de apreciere valorică a creaţiilor muzicale studiate şi
interpretate.
Prin acest curriculumul, se intenţionează optimizarea şi eficientizarea sistemului de pregătire
instrumentală. Acesta prevede:
- studiul tehnicii instrumentale, abordat prin exerciții și studii tehnice de diversă complexitate;
- cunoașterea unui repertoriu al instrumentului respectiv, prin cunoaşterea aprofundată a
lucrărilor muzicale, de diverse forme și genuri, ale tuturor epocilor stilistice muzicale;
- analiza comparată a diverselor moduri/stiluri de interpretare a artiştilor reprezentativi și
consacrați în domeniu;
- o instruire în muzica clasică, astfel încât toţi cei care urmează aceste cursuri să deţină o
pregătire temeinică ce îi va ajuta să abordeze cu mare uşurinţă şi alte genuri muzicale (folclor,
muzică uşoară, jazz.)
De asemenea, prin această ofertă educaţională este posibilă atât evaluarea cu acurateţe a
deprinderilor, a cunoştinţelor şi a competenţelor dobândite, cât și conturarea traseelor individuale de
evoluţie profesională a tinerilor muzicieni-instrumentişti, prin adaptarea repertoriilor şi a
modalităţilor de abordare a acestora la particularităţile lor intelectuale, afective şi motrice.
Curriculum-ul pentru Intrpretare instrumentală include următoarele elemente:
- studiul instrumentului nu numai ca supliment pentru întregirea culturii generale, ci ca un
sistem de competenţe care include cunoştinţe, abilităţi şi atitudini specifice interpretului
cultivat;
- pregătirea de specialitate a elevilor ca mijloc de orientare a acestuia spre trasee ulterioare de
pregătire superioară şi ca posibilitate de atingere a unui nivel superior de performanţă în
interpretare;
79
- parcurgerea repertoriului nu ca un scop în sine, ci ca mijloc pentru atingerea competenţelor
interpretului şi ca element indispensabil desăvârşirii personalităţii artistului în devenire şi a
viitorului meloman avizat de artă.
Acest document reprezintă pentru profesor un instrument de lucru ce permite deplasarea
accentului de pe acumulările teoretice de cunoştinţe, pe utilizarea acestora în practica muzical-
instrumentală, de pe caracterul informativ al pregătirii de specialitate, pe cel formativ, aplicativ,
centrând procesul didactic pe elev şi pe opţiunile sale. Structura curriculumului solicită o abordare
flexibilă în demersul didactic, a căilor, a metodelor şi a mijloacelor adecvate individualităţii elevului.
Conţinuturile disciplinei practice Interpretarea instrumentală, sunt orientate spre realizarea
corelaţiei între limbajul specific al muzicii şi interacţiunea de stiluri şi epoci în diversele genuri ale
muzicii naţionale şi universale. Ele sunt reprezentate prin repertoriul muzical propus pentru
interpretare instrumentală solo.
Prezentul curriculum cuprinde:
I. administrarea disciplinei;
II. competențe specifice disciplinei, însoțite de descriptorii competenței (C-Ab-At) care
evidenţiază achiziţiile învăţării, la finalul învăţământului de profil;
III. listă de conţinuturi și cerințe de program;
IV. sugestii metodologice oferite ca sprijin cadrului didactic şi se referă la detalieri privind
conţinutul învăţării, metode, activităţi şi procedee didactice;
V. sugestii de evaluare continuă şi sumativă în scopul orientării cadrului didactic în procesul
de predare-învăţare a acestei discipline.
VI. bibliografie
Oferta educațională a claselor cu profil muzical-coral cu privire la interpretarea instrumentală
diferă de la o instituție la alta. Elevul poate alege unul din următoarele instrumente muzicale: pian,
acordeon, vioară, chitară, nai, fluier, saxofon, clarinet, țambal sau oricare altul dacă catedra dispune
de cadrele didactice corespunzătoare și deține o baza tehnico-materială adecvată cerințelor. Planul
cadru de învăţământ al claselor cu profil muzical-coral prevede câte o oră pe săptămână pentru
studierea unui instrument muzical în mod individual. Instrumentele cu corzi și aerofone se
acompaniază de un maestru de concert, care participă, alături de profesorul de specialitate, la
însușirea și interpretarea repertoriului selectat.
ADMINISTRAREA DISCIPLINEI
Durata studiilor – 8 ani
Disciplina Clasa Nr. de ore/săptămână Nr. de ore pe an Nr. evaluări

II 1 34 2
III 1 34 2
IV 1 34 2
Interpretare V 1 34 2
instrumentală VI 1 34 2
VII 1 34 2
VIII 1 34 2
IX 1 34 2
80
1. Competența de operare cu elemente de limbaj specific în abordarea creaţiilor muzicale;
2. Competența de interpretare muzicală și creativă în contextul situațiilor specifice.
UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ:

1.1.1 Cunoaște noțiuni generale despre 1.2.1 Susține prin efort fizic poziţia 1.3.1 Contribuie prin studiu
originea și structura instrumentului corectă la instrument. conştient și sistematic la
muzical. dezvoltarea tehnicii
instrumentale.
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția 1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a
corectă a corpului și aparatului întregului aparat interpretativ în timpul
interpretativ. cântării la instrument.
1.1.3 Cunoaște regulile de interpretare 1.2.3 Execută exerciții de formare și
la instrumentul muzical. consolidare a deprinderilor interpretative.
1.1.4 Cunoaște noţiunile teoretice şi 1.2.4 Analizează elementele de limbaj din
elementele de limbaj muzical din textul muzical, utilizând vocabularul de
creația muzicală studiată. specialitate.
1.2.5 Citește partitura muzicală conform
elementelor de limbaj specifice.
1.2.6 Explică logica internă a piesei.

2.1.1 Cunoaște repertoriul de studiu. 2.2.1 Interpretează conștient partitura, 2.3.1 Transmite emoţii prin
conform problematicii ridicate de textele interpretare la instrument.
studiate.
2.2.2 Asigură fluiditatea interpretării unei
creații muzicale.
2.1.2 Descifrează sensurile textului 2.2.3 Interpretează expresiv lucrarea în
muzical. conformitate cu mijloacele de expresie
muzicală indicate în partitură.
2.1.3 Identifică elemente de formă, stil, 2.2.4 Redă muzica în caracterul și stilul 2.3.2 Exprimă interes faţă de
valoare interpretativă pe baza impus de tipul și conceptul lucrării. varietatea muzicii universale.
explorării unei partituri.
2.1.4 Discerne spiritul interpretării 2.2.5 Abordează creativ imaginea muzicală a 2.3.3 Participă activ la
diferitelor stiluri și genuri muzicale. pieselor interpretate. diferite acţiuni, competiţii şi
alte forme de formare
2.2.6 Demonstrează un nivel interpretativ
profesională continuă.
competitiv.
2.1.5 Diferențiază în audiții diverse 2.2.7 Analizează interpretarea proprie în 2.3.4 Manifestă gândire
interpretări în scopul formării gândirii vederea optimizării propriei interpretări. critică şi autocritică pentru
muzical-interpretative. dezvoltarea performanţelor
profesionale.
81
Prin noţiunea de metodică instrumentală înţelegem totalitatea procedeelor şi punctelor de

vedere pe care este bazată predarea tuturor pedagogilor unui anumit instrument. Ea este un curs de
sinteză care se ridică de la particularul problemelor meşteşugului instrumental la generalul ştiinţific
fundamentat pe datele psihologiei şi pedagogiei generale.
Prin noțiunea de metodă de predare se înțelege în general modul de lucru folosit în procesul
de învățământ prin care pedagogul transmite către elev un volum de cunoștințe, formându-i, în același
timp, un set corespunzător de princeperi și deprinderi.
Metodele de predare pot fi împărțite dupa mijlocul de învățământ dominant în folosirea lor:
a) metode verbale (cuvântul);
a) metode intuitive (observarea de către elev);
b) metode active (activitatea elevului la lecție și în afara ei).
În practica învățământului aceste metode se întrepătrund, putând fi folosite simultan sau
succesiv în cadrul uneia și aceleiași lecții.
Din metodele verbale fac parte expunerea, conversația și documentarea.
Expunerea este o metodă de predare care constă în comunicarea orala a cunoștintelor de către
profesor. Ea poate îmbrăca diferite forme în învățămâtul instrumental: explicația, descrierea,
povestirea, informarea etc.
Avantajele expunerii sunt numeroase și importante: asigură claritatea, precizia și plasticitatea
transmiterii cunoștințelor, asigură un model de abordare rațională a fenomenului artistic, îndrumă în
mod corect gândirea elevilor, oferă o cale mult mai scurtă de învățare, mult mai rapidă și mai
economică decât orice altă metodă. Recomandăm, totuși profesorilor să nu facă abuz de această
metodă care, dacă devine o dominantă verbalistică în cadrul lecției, reduce totul la asimilarea unor
formule, reguli, principii etc., și, respectiv, nu angajează în suficientă măsură elevii, servindu-le doar
adevăruri gata elaborate.
Exprimarea logică, verbală a profesorului de instrument este un model de exprimare, de
gândire, de comportare pentru elev. Iată de ce mesajul profesorului trebuie sa fie cât mai ordonat,
sistematizat și, în același timp, atractiv prin plasticitatea și expresivitatea lui.
Conversația este o metodă de învățământ care are la bază dialogul dintre profesor și elev în
vederea realizării obiectivelor instructiv-educative propuse. Ea poate fi euristică, de aprofundare și
de consolidare a unor cunoștințe sau chiar examinatorie. Modalitățile de desfășurare a conversației
trebuie să se bazeze pe relații destinse între profesor și elev, care să vizeze stimularea gândirii
elevului și nu inhibarea acesteia.
Documentarea independentă a elevului constituie o metoda de învățământ care asigură
valorificarea plenară a surselor de informare aflate în partituri și în lucrări teoretice în vederea
iluminării treptate, graduale a unui anume scop instructiv. Această metodă, dirijată corect de către
profesor, permite elevului să facă niște achiziții cognitive reale într-un timp mult mai scurt și cu o
eficacitate calitativă mult sporită.
Metodele verbale constituie, deci, o pârghie importantă a profesorului de instrument în relația
sa cu elevii. Imbinarea metodelor verbale cu alte categorii de metode poate asigura succesul unui
proces de învățământ eficient.
Printre metodele intuitive se numără observarea, demonstrarea și modelarea.
Observarea individuală-dirijată este o metodă de învățământ care, spre deosebire de
observația liberă, nedirijată, spontană, are un caracter programat, desfășurându-se pe baza unui plan
82
strict conceput conform obiectivelor pedagogice ale lecției. Ea este folosită în vederea obținerii de
informații și formării de priceperi și deprinderi necesare elevului la un moment dat.
Demonstrarea este metoda de învățământ care constă în prezentarea nemijlocită de către
profesor a problematicii studiate și poate fi de mai multe feluri:
 demonstrarea pe text;
 demonstrarea cu ajutorul imprimărilor (audio, video);
 demonstrarea prin experiență.
Aceste trei tipuri sunt de obicei combinate în lecția de instrument, completându-se reciproc și
activând receptivitatea și motivația elevului.
Modelarea constă în ansamblul operațiunilor prin care elevul realizează obiectivele estetice
stabilite, servindu-se pe parcurs de modelele abstracte sugerate de profesor, care au rolul să-i clarifice
imaginea artistică în procesul de elaborare. Cel mai la îndemană procedeu de modelare este cântul
vocal al cantilenelor, efectuat de către profesor sau elev. Un procedeu de modelare mai evoluat este
acela prin care elevul este solicitat să reprezente din imaginație timbrele specifice ale instrumentelor
orchestrei simfonice ori a sonorității orchestrei în întregime.
Metoda modelării permite crearea la elevi a posibilității de trecere cu ușurință de la imiginea
palpabilă a evenimentului sonor direct la reprezentări din ce în ce mai abstracte şi invers, de la
abstracțiunile cele mai mai subtile la perceperea activă a evenimentului sonor în toată complexitatea
sa. Ea favorizează formarea capacității de abstractizare și generalizare în gândirea muzicală a elevilor.
Folosirea metodelor intuitive ajută la însușirea de către elevi a unor cunoștinte temeinice, le
formează deprinderile de a observa și a cerceta, ceea ce contribuie la formarea unor concepte clare şi
precise în cadrul orizontului gândirii muzicale. Totuși aceste metode mențin elevul în sfera
învățământului pasiv, receptarea cuvântului fiind înlocuită, de această dată, cu intuirea imaginii.
Cele mai răspândite metode active sunt exercițiul, algoritmizarea, euristica, integrarea.
Exercițiul este o metodă de învățământ în cadrul căreia elevul are un rol activ, constant, în
repetarea sistematică și conștientă a unor acțiuni instrumentale sau intelectuale, vizând dobândirea
unor priceperi și deprideri. El poate să îmbrace mai multe forme:
 Exercițiul introductiv, are un caracter incipient și este folosit pentru a forma elevului
priceperile și deprinderile în executarea unor acțiuni instrumentale, pe baza demonstrației și
indicațiilor profesorului.
 Exercițiul de bază urmărește fixarea prin repetiție dirijată a unui demers instrumental într-o
anumită succesiune a acțiunilor în vederea consolidării întregului într-un stereotip stabil.
 Exercițiul creator urmăreste dezvoltarea laturii artistice a discursului muzical aflat în studiu.
Exercițiul este o activitate de bază în însușirea măiestriei de mânuire a instrumentului
muzical. Cu ajutorul lui se pot forma în timp noi priceperi și deprinderi corecte; dezvoltând o serie
întreagă de dexterități mintale și manuale: agerime, suplețe, spirit de observație, spirit de
independență, inițiativă, atenție distributivă, capacitate de autocontrol etc. Exercițiul solicită atât un
volum mare de timp, cât și energie psiho-fizică.
Algoritmizarea este o metodă de învățământ care constă în determinarea unor unități logice
de conținut (algoritmi) ce urmează a fi parcurse de elevi în vederea rezolvării unor sarcini concrete.
Este folosită pentru a forma și dezvolta diferite laturi ale auzului sau pentru a-i forma deprinderi
complexe.
Cele mai importante feluri de algoritmi în învățământul instrumental sunt:
 algoritmi de recunoaștere – care se referă la identificări active și pertinente ale unor elemente
de formă, stil, valoare interpretativă etc., pe baza explorării unei partituri sau respectiv a
audierii unei imprimări;
83
 algoritmi de rezolvare – care cuprind normele de bază de traducere în act instrumental a
datelor incifrate în text: dinamică, agogică, digitație, frazare, formă etc.;
 algoritmi metodologici – care cuprind etapele esențiale de travaliu instrumental în abordarea
unui text: studierea unor pasaje, rezolvarea dificultăților tehnice, studiul rar-repede, arid-
expresiv etc.;
 algoritmi de optimizare – care constau în principalele norme care stau la baza dezvoltării
mereu ascendente calitativ a demersului instrumental: memorarea tot mai rapidă și temeinică,
descifrarea tot mai subtilă a sensurilor textului, plasticitatea mai mare a expresiei, puterea de
transmisie tot mai convingatoare etc.
Putem spune că instrucția instrumentală ar fi de neimaginat fără algoritmizare, acțiune care
solicită din partea profesorului și elevului ordonare, planificare, discernământ, capacitate superioară
de decizie. Algoritmizarea mărește randamentul studiului instrumental prin scurtarea timpului de
învățare, însă absolutizarea acestei metode ar duce la conformism și șablonizare, impiedicând
dezvoltarea gândirii creatoare.
Euristica este o metodă de învățământ complexă, care implică un ansamblu de operații în care
elevul, sprijinit de profesor, caută și descoperă sau nu cu propriile sale forțe intelectuale, explicații,
semnificații, rezolvări, soluții, legi, cauze, esențe ale diferitelor aspecte ale demersului instrumental.
Metoda euristică sintetizează conținutul mai multor metode de învățământ deductive și inductive. Ea
dezvoltă gândirea și creativitatea, voința, răbdarea și imaginația.
Integrarea în practica artistică este o metodă de neînlocuit în formarea elevilor pentru
activitatea scenică de perspectivă. Se realizează prin cuprinderea elevului în recitaluri sau concerte
publice și prin urmărirea îndeaproape a evoluției sale. Integrarea de timpuriu a elevilor în practica
artistică scurtează timpul de instruire a acestora pentru a ajunge la un anumit nivel de performanță
prin formarea unor obișnuințe, priceperi complexe necesare viitorului practician instrumental sau
chiar interpret de scena.
Metodele active conferă elevului un rol primordial în procesul de învățământ instrumental,
datorită faptului că la baza demersului în cauză se află nu atît cuvântul sau intenția activă, cât, mai cu
seamă, acțiunea în care elevul este implicat în mod sistematic și pe multiple planuri. Aceasta face ca
principala cale de formare a elevilor să fie dată de activitatea creatoare proprie, fundament al însușirii
temeinice a unor cunoștinte vaste, al formării unor priceperi și deprinderi precise și corecte.
Aceste metode nu pot rezolva întreaga problematică a formării profesionale a elevilor
instrumentiști, de aceea este bine de îmbinat cu metodele verbale și cu cele intuitive.
În evaluarea performanţelor elevilor, vor fi utilizate criterii precum:
 fidelitatea redării textului muzical scris;
 coerenţa discursului muzical;
 modul de redare a stilului şi a caracterului operei muzicale;
 nivelul de dezvoltare al deprinderilor tehnico-instrumentale;
 originalitatea transmiterii mesajului operei muzicale.
În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru
orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice de perspectivă, propunem un model de
plan individual pe care profesorul îl va completa la începutul anului de studii, selectând programul pe
care îl va interpreta elevul (vezi Anexa 1). Acest program poate fi completat pe parcursul anului cu
noi creații, dacă elevul a reușit să realizeze programul proiectat într-o perioadă mai scurtă.
În acelaș plan individual profesorul își va proiecta activitatea, determinând numărul de ore pe
care îl va realiza împreună cu elevul său, iar la Notițe va face unele observații cu referire la
schimbările neprevăzute.
84
Pe parcursul anului și la finele lui profesorul va completa și celelalte tabele cu informația pe
care o solicită acestea: situația școlară a elevului (calificativele sau mediile deduse), rezultatele
evaluărilor sumative, evidența realizării orelor, participarea elevului în concursuri și concerte, nivelul
formării competențelor interpretative la sfârșit de an școlar, o scurtă caracteristică a activității
elevului. Aceste informații se vor depozita în fiecare an în portofoliul elevului pentru a putea urmări
mai lesne evoluția lui.
Pentru proiectarea didactică curentă propunem două modele de structuri ale desfăşurării
activităţii didactice propriu-zise:
Model 1
Instituţia
Disciplina
Profesorul
Elevul
Clasa
Data
Subiectul lecţiei:
Competenţe specifice:
Unități de competență:
Obiective operaţionale:
Conţinuturi:
 Metode şi procedee:
 Resurse:
 Forme de organizare:
Etapele lecţiei Obiective operaţionale Activităţi de predare Strategii didactice Timp Evaluare
Organizare
Încălzirea aparatului
Actualizarea cunoştinţelor
Obținerea performanțelor
Asigurarea feedback-ului
Evaluare
Sarcini pentru acasă
În prezent se utilizează şi altă schemă de proiectare, proiectarea în format ERRE, care conţine
următoarele etape ale lecţiei:
Model 2
I. Evocare
II. Realizarea sensului
Exerciţii tehnice
Actualizarea cunoştinţelor
Obţinerea performanţelor
III. Reflecţie
Discuţie dirijată cu privire la achiziţiile acumulate în cadrul orei
IV. Extindere
Sarcini pentru acasă
85
Anexa 1
Plan individual la disciplina Interpretare instrumentală
Anul de studii 2018-2019
Elev Clasa Profesorul Interpretare instrumentală

IId Pian
Clasa a II-a / clasa I de studiu instrumental / pian

Unităţi de competenţe Unităţi de conţinut
1. Competenţa de operare cu elemente de limbaj specific în abordarea creaţiilor muzicale.
1.1.1 Cunoaște noțiuni generale despre originea și  Cunoștință cu structura pianului;
structura instrumentului muzical.  Stabilirea poziţiei corpului în timpul interpretării la pian;
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a  Formarea deprinderii poziţiei degetelor, mânilor și a cotului;
corpului și aparatului interpretativ.  Exerciții pentru formarea dexterității mâinilor drepte și stângă;
1.1.4 Cunoaște noțiunile teoretice și elementele de  Exerciții simultane pentru ambele mâini;
limbaj muzical din creația muzicală studiată.  Formarea dexterităților interpretative;
 Formarea atacului sunetului;
1.2.1 Susține prin efort fizic poziţia corectă la  Formarea automatismelor;
pian.  Utilizarea digitaţiei corecte.
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului
aparat interpretativ în timpul cântării la
instrument.
1.2.3. Demonstrează deprinderi la instrument.
1.1.4 Cunoaște noţiunile teoretice şi elementele de  Studierea notaţiei muzicale în cheile sol şi fa;
limbaj muzical din creația muzicală studiată.  Locul notelor pe portativ şi denumirea lor;
 Scara muzicală generală. Deosebirea de înălţime a sunetelor;
 Măsurile 2/4, 3/4, 4/4, etc;
 Durate şi pauze: notă întreagă, doime cu punct, doime, pătrimi,
pătrimi cu punct, optimi;
 Nuanțele dinamice și agogica;
 Modalitățile de atac ale sunetului: nonlegato, legato;
 Semnele de prescurtare: repriza și volta.
1.2.4 Analizează elementele de limbaj din textul  Elemente de sintaxă muzicală: motiv, propoziţie, frază;
muzical, utilizând vocabularul de specialitate.  Elemente de limbaj muzical: tonalitate, măsură, metru, ritm,
nuanţe dinamice, tempo, modalitățile de atac ale sunetului etc.
1.2.5 Citește partitura muzicală conform  Citirea partiturii, utilizând numărarea în glas cu executarea
elementelor de limbaj specifice. indicaţiilor partiturii.
2. Competenţa de interpretare muzicală şi creativă în contextul situaţiilor specifice.
2.1.1 Cunoaște repertoriul de studiu.  Studiul partiturilor prin repetiție dirijată într-o anumită
2.2.2 Asigură fluiditatea interpretării unei succesiune a acțiunilor;
creații muzicale.  Interpretarea pe note și din memorie a creației, pe fragmente și
integral.
2.2.1 Interpretează conștient partitura conform  Controlul activităţii interpretative a tehnicii instrumentale şi de
problematicii ridicate de textele studiate. emisie sonoră: tuşeul instrumental al sunetului, frazarea,
coerenţa discursului muzical.
2.2.3 Interpretează expresiv lucrarea în  Redarea imaginii și sensului textului muzical prin interpretare
conformitate cu mijloacele de expresie muzicală instrumentală expresivă, emotivă, cursivă, în tempoul indicat cu
indicate în partitură. respectarea caracterului şi tuturor termenilor de limbaj muzical.
2.3.1 Transmite emoţii prin interpretare la
instrument.
2.3.4 Manifestă gândire critică şi autocritică  Formarea deprinderilor de pregătire psihologică pentru evaluare
pentru dezvoltarea performanţelor profesionale. publică.
 Analiza interpretării.
86
Cerințe de program Forma
Perioada Program de examinare
studiat pe parcursul unui an: evaluării
 1 gamă majoră; Semestrul I Decembrie Lecţie de 2 piese cu caracter
 1-2 studii în diferite variante de mişcare; control contrastant.
 6 piese cu caracter contrastant
(vesele, lirice, meditative, dansante etc.); Semestrul II Aprilie / Examen 2 piese cu caracter
 1 creație de formă amplă (sonatină, p.1), Mai contrastant.
opțional, semestrul II. sau opțional
1 sonatină, p.1și o
1 piesă
Cerinţe pentru pregătirea tehnică:

 C-dur. Se execută pe întindere de 2 octave în sens direct, separat;
 acorduri mici din trei sunete (trisonul tonicii cu răsturnări).
Administrarea disciplinei:
Numele Ore proiectate
Clasa
elevului Ore/săptămână Ziua Sem.I Ziua Sem.II Anual
II 1
Program pentru semestrul I

Program Repertoriu Observații
Compozitor Creație cu privire la realizare
Exerciții
Studiu
Piese
Program pentru semestrul II

Program Repertoriu Observații
Compozitor Creație cu privire la realizare
Exerciții
Studiu
Game
Piese
Notițe:
87
FIȘĂ DE EVALUARE A ELEVULUI LA DISCIPLINA INTERPRETARE INSTRUMENTALĂ / PIAN
Anul de studii 2018-2019
1) Situația școlară:
An studiu Semestrul I Semestrul II Calificativul
Numele elevului Clasa
instrum ES1 Sem. I ES2 Sem. II anual
II I
2) Rezultatele evaluării sumative:

Perioada Evaluarea Data Programul interpretat Calificativul
Semestrul I ES1
Lecție de control
Semestrul II ES2
Examen
3) Evidența realizării orelor:

Numele elevului cl. Perioada Ore Ore Ore Motivul nerealizării
proiectate realizate nerealizate
semestrul I
II semestrul II
anual
4) Participarea elevului în concursuri:

Premiul Concursul Data Unde s-a desfășurat
- - -
5) Participarea elevului în concerte:

Nr. Concertul Data Unde s-a desfășurat
- - -
6) Nivelul de realizare a formării competențelor interpretative

Unități de competențe: Nivel realizare
1 2 3
1.1.1 Cunoaște noțiuni generale despre originea și structura instrumentului muzical.
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a corpului și aparatului interpretativ.
1.1.4 Cunoaște noțiunile teoretice și elementele de limbaj muzical din creația muzicală studiată.
1.2.1 Susține prin efort fizic poziţia corectă la pian.
1.2.3 Demonstrează deprinderi de interpretare la instrument.
1.2.4 Analizează elementele de limbaj din textul muzical, utilizând vocabularul de specialitate.
1.2.5 Citește partitura muzicală conform elementelor de limbaj specific.
2.1.1 Cunoaște repertoriul de studiu.
2.2.1 Interpretează conștient partitura conform problematicii ridicate de textele studiate.
2.2.2 Asigură interpretarea cursivă, ritmică și integră a creației muzicale.
2.2.3 Interpretează expresiv în conformitate cu mijloacele de expresie muzicală indicate în partitură.
2.3.1 Transmite emoţii prin interpretare la instrument.
2.3.4 Analizează interpretarea proprie în vederea optimizării propriei interpretări..
1 – nivel de performanță foarte bun, avansat, realizează independent, fără ajutor, sigur, cu exactitate, cu precizie, interpretează muzical, expresiv, creativ.
2 – nivel de performanță bun, mediu, realizează ghidat, îndrumat, cu ajutor din partea profesorului, un pic nesigur, cu mici abateri, interpretează
expresiv.
3 – nivel de performanță suficient, minim, realizează cu mult sprijin din partea profesorului, nesigur, timid, cu dificultate, cu ezitări, cu greșeli, puțin
expresiv.
7) Caracteristica activității elevului pe parcursul anului de studii:
88
CURRICULUM
INTERPRETARE
INSTRUMENTALĂ
PIAN
5.1
CONȚINUTURI PENTRU STUDIEREA PIANULUI
În cultura umanității din trecut şi prezent, instrumentele muzicale reprezintă un segment

important de transmitere a mesajelor pe calea sunetelor sau pentru a susţine prin sunet şi ritm
cântecul, dansul, jocurile teatralizate, diverse ceremonii ş.a. În sensul larg al cuvântului,
instrumentele muzicale sunt, înainte de toate, un mijloc de emitere de către persoana fizică a sunetului
în afara propriului organism şi, totodată, o modalitate de completare a resurselor oferite, în acest sens,
de propriul său corp.
S-a observat, că orice copil, mai ales la o vârstă fragedă, caută să cânte la un instrument
muzical și, de cele mai multe ori, ei aleg pianul. Acest instrument îi atrage ca un magnet, trezindu-le
dorința de a apăsa măcar puțin pe clapele sidefii.
Pianul (prescurtarea cuvântului de origine italiană pianoforte) este un instrument muzical
foarte răspândit, al carui sunetul este produs de corzi metalice fixate pe o placă de rezonanță din lemn
sau metal, lovite de ciocănele acoperite cu pâslă, prin intermediul unei claviaturi. Pe parcursul istoriei
sale, începând cu secolul al XII-lea, și până la forma actuală a pianului modern, acest instrument a
suferit multiple modificări de ordin constructiv. Sec. XII constituie, prin apariția monocordului cu
clape, momentul de început, în evoluția constructivă a pianului. Mai târziu apare clavicordul,
clavecinul apoi, pianofortele (sec. XVIII) și pianul din ziua de astăzi.
Cursul de pian înglobează informații privind studiul acestui instrument, pornind de la
elemente de construcție ale pianului, parcurgând apoi elementele de bază și avansate ale tehnicii
instrumentale, până la abordarea conceptuală și stilistică a interpretării la pian. Însușirea corectă a
elementelor tehnicii pianistice, dezvoltarea (începând cu etapa de inițiere) atenției distributive, a
puterii de concentrare, conștientizarea și controlul reacțiilor emoționale în timpul prestațiilor scenice,
sunt doar câteva obiective urmărite pe parcursul acestui curs.
Cursul de pian are ca obiective și crearea unui cadru complex de studiu al muzicii, fapt ce
poate permite mai târziu copilului, în funcţie de constituţia lui fizică și dorința acestuia, reorientarea
către un alt instrument, ce necesită din punct de vedere fizic un efort mai mare (flaut, oboi, clarinet,
fagot, chitară, violoncel, contrabas, percuţie etc.).
Cel care parcurge acest curs, va avea posibilitatea să-și dezvolte memoria și inteligența
analitică, creativitatea, lărgirea orizontului muzical și nu numai, echilibrul psiho-emoțional și
gândirea pozitivă.
89
1. Competențe de operare cu elemente de limbaj specific în abordarea creaţiilor muzicale;
2. Competențe de interpretare muzicală și creativă în contextul situațiilor specifice.
1. Competențe de operare cu elemente de limbaj specific în abordarea creaţiilor muzicale.

muzical. dezvoltarea deprinderilor
interpretative şi tehnicii
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția 1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a instrumentale.



1.1.5 Cunoaște forma creației și părțile 1.2.6 Explică logica internă a piesei.
ei componente.
2. Competențe de interpretare muzicală și creativă în contextul situațiilor specifice.

studiate.
2.2.2 Asigură interpretarea cursivă, ritmică
și integră a creației muzicale.
competitiv.
profesionale.
90
Clasa a II-a / clasa I de studiu instrumental / pian
1.1.1 Cunoaște noțiuni generale despre originea și  Cunoștință cu structura pianului;
structura instrumentului muzical.  Stabilirea poziţiei corpului în timpul interpretării la pian;
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a  Formarea deprinderii poziţiei degetelor, mânilor și a cotului;
corpului și aparatului interpretativ.  Exerciții pentru formarea dexterității mâinilor drepte și stângă;
1.1.4 Cunoaște noțiunile teoretice și elementele de  Exerciții simultane pentru ambele mâini;
limbaj muzical din creația muzicală studiată.  Formarea dexterităților interpretative;
 Formarea atacului sunetului;
1.2.1 Susține prin efort fizic poziţia corectă la  Formarea automatismelor;
pian.  Utilizarea digitaţiei corecte.
instrument.
1.2.3. Demonstrează deprinderi la instrument.
 Măsurile 2/4, 3/4, 4/4, etc;
integral.
instrument.
Cerințe de program Forma

Perioada Program de examinare
 1 gamă majoră; Semestrul I Decembrie Lecţie de 2 piese cu caracter
 1-2 studii în diferite variante de mişcare; control contrastant.
 6 piese cu caracter contrastant
 1 creație de formă amplă (sonatină, p.1), Mai contrastant.
opțional, semestrul II. sau opțional
1 sonatină, p.1și o
1 piesă
91
 C-dur. Se execută pe întindere de 2 octave în sens direct, separat;

 acorduri mici din trei sunete (trisonul tonicii cu răsturnări).
Repertoriu orientativ:
Studii
Berens G.,Studiu, (C-dur) Lemoine A., Studiu, (G-dur)
Clementi M.,Studiu, (C-dur) Liubarski N., Studiu, (C-dur, e-moll)
Cuvşinnikov N.,Studiu, (C-dur) Necrasov Iu., Studiu, (C-dur)
Czerny C.,Studii, op.599, 841 Nicolaev A., Studiu, (C-dur)
Goedicke A.,Studii, op.32 Pirumov A., Studiu, (a-moll)
Gnesina E., Studii, (C-dur, A-dur) Schytte A., Studii, op.108
Goldeiveiuzer A., Studiu, (A-dur) Schytte L., Studiu, (C-dur) (d-moll)
Jilinskii A., Studiu, (G-dur) Sidelnikov L., Studiu, (G-dur)
Kabalevschii D., Studiu, (C-dur) Stepanenko M., Studiu, (C-dur)
Kiuner C., Studiu, (C-dur)
Piese polifonice
Bach J.S., Menuet, (G-dur) Mozart W.A., Menuet, (D-dur)
Haydn J., Menuet, (G-dur) Mozart W.A., Menuet, (d-moll)
Koroviţîn V., Bourre, (e-moll) Mozart W.A., Menuet, (e-moll)
Kozeluch L., Andante, (G-dur) Purcell G., Menuet, (a-moll)
Mozart Leopold, Bourre, (e-moll) Türk D., Allegretto, (D-dur)
Piese clasice
Berkovici I., Sonatina, (C-dur) Ivaniko O., Variații, (C-dur)
Dunkomb V., Sonatina, (C-dur) Kikta V.,Variații pe tema cântecului popular ucrainean,
Halaimov S., Sonatina, (G-dur) Lukomschi L., Sonatina № 2, (D-dur), p.I
Ivaniko O., Sonatina № 1, (C-dur) Reineke K., Scherzino, (F-dur)
Ivaniko O., Sonatina № 2, (C-dur) Reineke K., Sonatina, (B-dur)
Ivaniko O., Sonatina № 3, (e-moll) Vanhali Ia., Sonatina, (C-dur)
Ivaniko O., Sonatina № 4, (a-moll)
Piese din repertoriul universal

Abelev Iu., Cântec de toamnă Kabalevski D., Aventură interesantă, op.39, № 7 (G-dur)
Abramov A., В замке краель, (e-moll) Koroviţîn V., Valsul cenuşeresei, (C-dur)
Bartok B., Piesa, (a-moll) Koroviţîn V.,Valsul cenuşeresei (C-dur)
Beethoven L.W., Dans german, (C-dur) Lubarski M., Găinuşa, (g-moll)
Berlin B., Purceluşii, (C-dur) Maykapar S., Povestea, (a-moll)
Ceaicovski P.I., Cântec vechi francez, c.39, №16, (g-moll) Maykapar S., Fluturaş, (d-moll)
Corenevskaia I.,Ploiţa, (e-moll) Negruţa O., Gluma
Filipp I., Cântec de leagăn, (G-dur) Orff K., Piesa, (a-moll)
Galuta L., Polca, (F-dur) Riugrok A., Păpuşa, (d-moll)
Greceaninov A., Despărţirea, c.98, nr.4 (g-moll) Riuigrok A., Dansul păpuşilor, (G-dur)
Greceaninov A., Mazurca Rouli A., În ţara piticilor, (a-moll)
Haydn J., Dans german, (F-dur) Stepovoi Ia., Albina,(G-dur)
Haydn J., Dans german, (G-dur) Shostakovich D., Marş
Piese din repertoriul național

Ciobanu Gh., Cimpoiul Siegmeister E., În fiecare seară, (blues) (C-dur)
Cântec popular ucrainean, Oi tî, deviţa zaruceanaia Sigmeister E., Cântec popular american, (G-dur)
Cornea-Ionescu A., Cântec popular românesc,(a-moll) Tarasenko O., Cântec de glumă, (G-dur)
Tarasenko O., Dragul mamei Ionel, (e-moll)
92
Clasa a III-a/ clasa a II-a de studiu instrumental / pian
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a  Consolidarea poziţiei corpului în timpul interpretării la pian:
corpului și aparatului interpretativ. deplasarea mâinii, poziţia cotului şi a degetelor;
 Consolidarea deprinderii poziţiei degetelor, mânilor și a cotului;
 Formarea dexterităților interpretative:
1.2.1 Susține prin efort fizic poziţia corectă la Exerciții pentru dezvoltarea dexterității mâinilor drepte și
pian. stângă;
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului Exerciții pentru dezvoltarea interpretării simultane cu ambele
aparat interpretativ în timpul cântării la mâini;
instrument.  Exerciții pentru dezvoltarea agilității și mobilității degetelor;
1.2.3. Demonstrează deprinderi de interpretare la  Dezvoltarea diferitor tipuri de atac al sunetului şi a tuşeului
instrument. pianistic calitativ;
 Utilizarea digitaţiei corecte;
 Formarea automatismelor.
limbaj muzical din creația muzicală studiată.  Scara muzicală generală. Registrele timbrale;
 Măsurile 2/4, 3/4, 4/4, etc;
pătrimi cu punct, optimi, șaisprezecimi, grupuri ritmice,
diviziuni ternare;
 Modalitățile de atac ale sunetului: nonlegato, legato, staccato,
accente, ornamente (apogiatura scurtă);
 Elementele de expresivitate: legato de durată, legato de
expresie, fermato, cezura etc.
2.2.2 Asigură interpretarea cursivă, ritmică și succesiune a acțiunilor;
integră a creației muzicale.  Interpretarea pe note și din memorie a creației, pe fragmente și
integral.
2.2.1 Interpretează conștient partitura conform  Controlul activităţii interpretative: emisia sunetului, frazarea,
problematicii ridicate de textele studiate. coerenţa discursului muzical.
instrument.
2.3.4 Analizează interpretarea proprie în  Formarea deprinderilor de pregătire psihologică pentru evaluare
vederea optimizării propriei interpretări. publică.
Forma
Cerințe de program / an Perioada Program de examinare
evaluării
 2 game; Semestrul I Examen 1 1 piesă cu elemente polifonice
 2 studii în diferite variante de mişcare (studiu Decembrie 1 piesă universală sau
melodic, studiu cu tehnică de game); națională
 2-4 piese din repretoriul universal sau Semestrul II Colocvium 1 gamă
național; Februarie tehnic 1 studiu
 1 piesă cu elemente polifonice (menuet, Aprilie / Mai Examen 2 1 creație de formă amplă
poloneză, arie, gigă, gavot, larghetto, etc) 1 piesă universală sau
 1 creație de formă amplă (sonatină, p.I sau națională
p.II-III).
93
 C-dur și a-moll natural. Se execută pe întindere de 2-4 octave în sens direct, cu ambele mâini;
 acorduri mici din trei sunete (trisonul tonicii cu răsturnări), cu ambele mâini;
 arpegii scurte de 4 sunete cu mâinile separat (elevii cu nivel avansat vor cânta cu ambele mâini).
Repertoriu orientativ
Studii
Berens G.Studii № 31,33, 44-50, op.70 Lecuppe F.,Studii № 3-20, op. 17

Czerny C., Studii № 10-20, op.599, 841, p.I,(red. G.Germer) Lemoine A., Studii № 1-10, op. 37
Goedicke A., Studii № 10-26, op. 47 Loeschhorn A., Studii № 3-9, op. 65
Lack T., Studii ,№ 5,6,8, op. 172 Schytte L., Studii № 2-9, op.68
Piese polifonice
Bach J.S., Menuet, (G-dur) Pachelbel I., Sarabanda, (A-dur)

Bach J.S., Polonez, (g-moll) Pleyel I., Larghetto, B 520/ii, (G-dur)
Corelli A., Sarabanda, (d-moll) Rameau J.P., Menuet, (a-moll)
Dvarionas B., Preludiu, (a-moll) Rameau J.P., Menuet, (g-moll)
Goedicke A,. Sarabanda, c.36, № 18, (e-moll) Türk D., Allegretto, (D-dur)
Handel G.F., Fugetta, (a-moll) Türk D., Arioso, (F-dur)
Piese clasice
Andre A., Sonatina, c.34, № 2, (a-moll) Kuhlau F., Sonatina, op.55, nr.3, (C-dur)
Bercovici I., Variaţii pe o temă populară rusă Kuhlau F.,Variațiuni, op.40, nr.2, (G-dur)
Во саду ли в огороде, (a-moll) Mozart W.A., Allegro, (B-dur)
Clementi M., Sonatina, p.1, op.36, № 2, (G-dur) Mozart W.A., Sonatina, p.I-II, (C-dur)
Diabelly A., Sonatină, op.68 (F-dur) Mozart W.A., Variaţii pe o temă din opera
Goedicke A., Sonatina, p.I, (C-dur) „Flautul fermecat”, (G-dur)
Gillock W., Rondo, (F-dur) Scarlatti D., Sonata, K.34, (d-moll)
Gurlitt C., Sonatina, (C-dur) Steibelt D., Sonatina, p.I, (C-dur)
Haslinger T., Sonatina, p.I-II, (C-dur)
Antiufeev B., Dans vechi, (G-dur) Koroviţîn V., Polca, (C-dur)

Bartók B., Piesa, (C-dur) Koroviţîn V.,Galop, (D-dur)
Beethoven L.W., Dans german, (A-dur) Lubarski M., Cântec, (g-moll)
Beethoven L.W., Dans german, (C-dur) Lubarski M., Dans, (G-dur)
Berlin B., Maimuţe pe copaci, (G-dur) Maykapar S., Ciobănaş, (G-dur)
Ceaikovscki P., Boala păpuşii,op.36, № 6 (g-moll) Maykapar S., Dans, (G-dur)
Ceaikovski P., Cîntec vechi francez, op.39, №16, (g-moll) Maykapar S., Povestea, (a-moll)
Dandlo J., Fratele Jak, (F-dur) Maykapar S., Vals, (D-dur)
Goedicke A., Piesa,, c.6, № 17, (a-moll) Mozart W.A., Piesa, (F-dur)
Ghevorkean Iu., Ofensat, (c-moll) Offenbach J., Can, can, (C-dur)
Gillock W., Ariel, (C-dur) Ruigrok Leo P., Păpușa, (d-moll)
Gillock W., Fiesta, (G-dur) Schumann R., Marşul soldăţeilor, op.68, № 2 (G-dur)
Gillock W., Vals trist, (f-moll) Schumann R., Prima pierdere, op. 68, № 15, (e-moll)
Grechaninov A., Vals, (F-dur) Siegmeister E., Spirituel, (A-dur)
Grechaninov A.,Caliscova Şişov I., Vals mic, (B-dur)
Haydn J., Dans german, (d-moll) Shostakovich D., Flaşneta, (C-dur)
Kabalevscki D., Vals mic, c.27, № 23, (a-moll) Ţiliher P., Împreună cu piticii, (G-dur)
Haciaturian A., Andantino, (c-moll)
Rotaru V., Sârba Neaga S., Du-te, du-te, dorule, (d-moll)
94
Clasa a IV-a/ clasa a III-a de studiu instrumental / pian
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a  Consolidarea poziţiei corecte la pian: deplasarea mâinii, poziţia
corpului și aparatului interpretativ. cotului şi a degetelor;
1.1.3 Cunoaște regulile de interpretare la  Consolidarea dexterităților interpretative;
instrumentul muzical.  Exerciții pentru dezvoltarea agilității și mobilității degetelor;
 Dezvoltarea atenției distributive și capacității de autocontrol.
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului  Dezvoltarea deprinderii de emitere expresivă a sunetului;
aparat interpretativ în timpul cântării la  Dezvoltarea diferitor tipuri de atac al sunetului şi a tuşeului
instrument. pianistic calitativ;
1.2.3. Demonstrează deprinderi de interpretare la  Utilizarea digitaţiei corecte;
instrument.
1.3.1 Contribuie prin studiu conştient și sistematic

la dezvoltarea tehnicii instrumentale.
1.1.4 Cunoaște noţiunile teoretice şi elementele de  Măsurile binare și ternare, simple și compuse etc;
limbaj muzical din creația muzicală studiată.  Diviziuni excepționale ale valorilor de note;
accente, ornamente (apogiatura scurtă, apogiatura dublă,
mordentul);
 Elementele de expresivitate interpretate în stilul epocii.
1.2.5 Citește partitura muzicală conform  Citirea partiturii, utilizând vederea anticipativă și numărarea în
elementelor de limbaj specifice. glas cu executarea indicaţiilor partiturii.
succesiune a acțiunilor;
2.3.2 Exprimă interes faţă de varietatea muzicii  Interpretarea pe note și din memorie a creației, pe fragmente și
universale. integral.
2.2.1 Interpretează conștient partitura, conform  Controlul activităţii interpretative a tehnicii instrumentale şi de
2.2.2 Asigură interpretarea cursivă, ritmică și coerenţa discursului muzical.
integră a creației muzicale.
2.2.3 Interpretează expresiv lucrarea în
conformitate cu mijloacele de expresie muzicală
indicate în partitură.
2.2.5 Abordează creativ imaginea muzicală a  Redarea imaginii și sensului textului muzical prin interpretare
pieselor interpretate. instrumentală expresivă, emotivă, cursivă, în tempoul indicat cu
2.3.1 Transmite emoţii prin interpretare la respectarea caracterului şi tuturor termenilor de limbaj muzical.
instrument.
2.2.7 Analizează interpretarea proprie în vederea  Formarea deprinderilor de pregătire psihologică pentru evaluare
optimizării propriei interpretări. publică.
2.3.4 Manifestă gândire critică şi autocritică  Analiza interpretării proprii. Autoevaluarea.
pentru dezvoltarea performanţelor profesionale.
Forma
evaluării
 2-4 game; Semestrul I Examen 1 1 creație polifonică
 2 studii în diferite variante de mişcare (studiu Decembrie 1 piesă universală sau națională
melodic, studiu cu tehnică de game);
 2 piese din repretoriul universal sau național; Semestrul II Colocvium 1 gamă
 1 creație polifonică (invenține la 2 voci) sau Februarie tehnic 1 studiu
piesă cu elemente polifonice (menuet, arie, Aprilie / Mai Examen 2 1 creație de formă amplă
gigue, gavotte, larghetto, versetto, etc.); 1 piesă universală sau națională
 1 creație de formă amplă (sonatină, p.I sau
p.II-III etc.)variaţiuni uşoare.), semestrul II.
95
 G-dur, F-dur natural. Se execută în sens direct și contrar pe întindere de 4 octave;

 e-moll, d-moll armonic. Se execută în sens direct pe întindere de 4 octave;
 acorduri mici din trei sunete (trisonul tonicii cu răsturnări);
 arpegii scurte, pe întindere de 4 octave, în sens direct;
 arpegii lungi de la treapta I, în sens direct;
 gama cromatică pe întindere de 4 octave în sens direct cu ambele mâini.
Studii
Berens G., Studii № 1-10, op.61 Goedicke A., Studii, № 1-15, op.60
Berens G., Studii № 5-10, op.88 Goedicke A., Studiu № 19, op.32, (G-dur)
Bertini A., Studii № 4,5,9, op. 29, 32 Lemoine A., Studii № 28-50 op. 37
Czerny C., Studii № 70-75, op.139 Loeschhorn A., Studii № 1-10 op. 65
Czerny C., Studii № 60-65, op.599 Loeschhorn A., Studii № 1-4 op. 66
Czerny C., Studii № 6,8,12, p.2 (red. G.Germer) Maykapar S., Preludiu-staccato
Piese polifonice
Arman J., Fugetta, (C-dur) Bach J.S., Preludiu mic, (C-dur)

Bach F,.Ă., Menuet, (f-moll) Bach J.S., Preludiu mic, (g-moll)
Bach J.S., Allegro, (g-moll) Mozart W.A., Menuet, (G-dur)
Bach J.S., Menuet, (f-moll) Corelli A., Sarabanda, (e-moll)
Bach J.S., Menuet, (g-moll) Goedicke A., Invenţia, op.60, (F-dur)
Bach J.S., Menuet, caietul Anei Magdalena Bach c-moll Händel G.F., Sarabanda, (d-moll)
Bach J.S., Menuet, caietul Anei Magdalena Bach (G-dur) Lack T., Sarabanda, op.41, № 9, (e-moll)
Piese clasice
Beethoven L.W.,Sonatina, p.I,II, (F-dur) Kabalevskii D., Sonatina, op.27, № 18 (a-moll)

Benda J.A., Sonata, (a-moll) Kabalevskii D., Variaţii, op.51, (F-dur)
Berkovici I., Sonatina, p.I,II, (G-dur) Kuhlay F., Variaţii, op.42, (G-dur)
Cimarosa D., Sonatina, p.I, (G-dur) Melartin E., Sonatina, (g-moll)
Clementi M., Sonatina, op.36, № 2, (G-dur) Mozart W.A., Sonatina, p.I,III, (F-dur)
Diabelli A., Sonatina, p.I, (F-dur) Şiurovskii Iu.,Variaţii, (a-moll)
Diabelli A., Sonatina, op.151, p.III, (G-dur)
Ceaikovski P., Polca, op.39, № 14 (B-dur) Kabalevskii D., Vals, op.39 (a-moll)
Ceaikovski P.I., Cântecul ciocârliei, c.39,№ 22, (G-dur) Haciaturian A., Andantino, (c-moll)
Ceaikovski P.I., Mazurca, op.39, № 10 (d-moll) Kosenko V., Polca, op.15 (E-dur)
Dvarionas B., Vals, (a-moll) Kosenko V., Vals, (h-moll)
Gillock W., The juggler, (Es-dur) Lobel S., Povestire
Gillock W., In Old Vienna, (C-dur) Pachulski G., În visuri
Grechaninov A., Cântec trist, op.123 (h-moll) Pachulski G., Marş, op.65 (C-dur)
Grechaninov A., Vals, op.158, № 4, (As-dur) Prokofiev S., La plimbare
Grieg E., Melodie, (a-moll) Schumann R., Călăreţul îndrăzneţ, (a-moll)
Haydn J., Little serenade, (F-dur) Schumann R., Cântec sicilian, op.68 (a-moll)
Herbin M., Polca, (e-dur) Schumann R., Diehappy farmer, (F-dur)
Jilinschi A., Şoriceii, (a-moll) Şostakovici D., Gavot, (C-dur)
Jubinskaia N., Meditație, (d-moll) Vila-Lobos H., Lasă mama să mă legene, (h-moll)
Kabalevskii D., Clovnii, op.39 (C-dur)

Tkaci Z., Căluţul
96
Clasa a V-a/ clasa a IV-a de studiu instrumental
1.1.3 Cunoaște regulile de interpretare la  Lărgirea spațiului de activitate tehnică:
 Exerciții pentru dezvoltarea tehnicii pianistice;
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului  Dezvoltarea velocității;
aparat interpretativ în timpul cântării la  Consolidarea dexterităților interpretative;
instrument.  Dezvoltarea diferitor tipuri de atac al sunetului şi a tuşeului
1.2.3. Execută exerciții de formare și consolidare pianistic;
a deprinderilor interpretative.  Dezvoltarea deprinderii de emitere expresivă a sunetului;
1.3.1 Contribuie prin studiu conştient și sistematic  Utilizarea digitaţiei corecte.
 Modalitățile de atac ale sunetului;
 Accente, ornamente (apogiatura scurtă, apogiatura dublă,
mordentul);
2.3.2 Exprimă interes faţă de varietatea muzicii  Interpretarea pe note și din memorie a creației, pe fragmente și
universale. integral.
2.2.1 Interpretează conștient partitura, conform  Controlul activităţii interpretative a tehnicii instrumentale şi de
2.2.2 Asigură interpretarea cursivă, ritmică și coerenţa discursului muzical.
instrument.
Forma
evaluării
melodic, studiu cu tehnică de game); națională
 1 creație polifonică (invenține la 2 voci) sau Februarie tehnic 1 studiu
piesă cu elemente polifonice (menuet, arie, Aprilie / Mai Examen 2 1 creație de formă amplă
gigă, gavot, larghetto, versetto, etc.) 1 piesă universală sau
 1 creație de formă amplă (sonatină, sonată, națională
p.I sau p.II-III etc.).
97
 D-dur, B-dur natural. Se execută în sens direct și contrar pe întindere de 4 octave;

 h-moll, g-moll armonic, melodic. Se execută în sens direct pe întindere de 4 octave;
 gama cromatică pe întindere de 4 octave în sens direct.
Studii
Berens G., Studii № 20-30, op. 61,88 Goedicke A., Studiu № 19, op. 32, (G-dur)
Bertini A., Studii № 18-30, op. 29 Gheller S., Studii № 12,17, op. 59
Czerny C., Studii № 1-6, op. 299 Lemoine A., Studii № 20-28, op. 37
Czerny C., Studii № 63-70, op. 599 Loeschhorn A., Studii № 6-20, op. 66
Czerny C., Studii № 71-80, op.139 Loeschhorn A., Studii № 8-15, op.65
Piese polifonice
Bach F.E., Menuet, (f-moll) Glinka M., Fugă la 2 voci, (a-moll)

Bach J.S., Menuet, din suita franceză № 2, (c-moll) Händel G.F., Curanta, (F-dur)
Bach J.S., Polonez, (g-moll) Händel G.F., Sarabanda, (d-moll)
Bach J.S., Preludiu mic, (d-moll, e-moll) Mozart L.W., Arie, (g-moll)
Bach J.S., Preludiu mic, № 1-8, caietul I Mozart W.A., Gigă
Dussek J., Menuet, (G-dur) Zipoli D., Fughetta, (e-moll)
Piese clasice
Beethoven L.W., Sonata, № 19, op.49, p.I, (G-dur) Kuhlay F., Sonatina,№ 1, op.55, p.I,II, (C-dur)
Beethoven L.W., Sonatina, p.I, II, (F-dur) Kuhlay F., Variaţii, (G-dur)
Cimaroza D., Sonata, (g-moll) Liubarski N., Variaţii, pe tema cântecului popular rus
Clementi M., Sonatina, № 2, p.I, op.36, (G-dur) Mozart W.A., Sonatina, (C-dur, A-dur)
Clementi M., Sonatina, № 3, p.I, op. 36,(C-dur) Mozart W.A., Sonatina, p.I, III, (F-dur)
Glière R., Rondo, № 6, op.43, (G-dur) Vanhali I., Sonatina, (A-dur)
Kabalevscki D., Sonatina, №18, op.27, (a-moll) Weber C.M., Sonatina, (C-dur)
Kuhlay F., Sonatina, (A-dur)
Ceaikovschi P., Cântecul ciocârliei, №22,op.39, (G-dur) Maykapar S., Poveste mică, № 4, op.8, (a-moll)
Ciudov I., Vals romantic, cis-moll Mendelssohn-Bartholdy F., Cântec fără cuvinte, E-dur
Debussy C., Micul negro, (C-dur) Pahulischii G., Preludiu, №1, op.8, (c-moll)
Goedicke A., Piesa, № 17, op.6, (a-moll) Pahulischii G., Preludiu,№ 1, op.8, (c-moll)
Grechaninov A., Dans, op.118, (B-dur) Prokofiev S., Marş, № 10, op.65, (C-dur)
Grechaninov A., În stil popular Prokofiev S., Povestea, № 3, op.65, (a-moll)
Kabalevskii D., Tocatina, № 12, op.27, (a-moll) Rakov N., Polca, (C-dur)
Kalinikov V., Cântec trist Schubert F., Vals, (h-moll)
MacDowell E., To a Wild Rose, (A-dur) Shostakovich D., Dans, (D-dur)
Maykapar S., Dansul marionetelor, № 12, op.8, (G-dur)
Ciobanu Gh., Oiţele Rotaru V., Cimpoiul

Pautza S., Căluşarul Bănăţean, (G-dur) Rotaru V., Miniatura
98
Clasa a VI-a/ clasa a V-a de studiu instrumental / pian
mordentul);

2.1.3 Identifică elemente de formă, stil, valoare succesiune a acțiunilor;
interpretativă pe baza explorării unei partituri.  Interpretarea pe note și din memorie a creației, pe fragmente și
2.3.2 Exprimă interes faţă de varietatea muzicii integral.
universale.
2.2.1 Interpretează conștient partitura, conform  Controlul activităţii interpretative: emisia sunetului, frazarea,
2.2.2 Asigură interpretarea cursivă, ritmică și
instrument.
Cerințe de program / an Perioada Forma Program de examinare

evaluării
melodic, studiu cu tehnică de game, arpegii națională
lungi, tehnică combinată, etc.); Semestrul II Colocvium 1 gamă
 2 piese din repretoriul universal sau național; Februarie tehnic 1 studiu
 1 creație polifonică (invenține la 2 voci); Aprilie / Mai Examen 2 1 creație de formă amplă
 1 creație de formă amplă (sonatină, sonată, 1 piesă universală sau
p.I sau p.II-III etc.). națională
99
Cerinţele pentru pregătirea tehnică:
 A-dur, Es-dur natural. Se execută contrar pe întindere de 4 octave, iar în sens direct la distanță de terță;
 fis-moll, c-moll armonic, melodic. Se execută în sens direct pe întindere de 4 octave;
 arpegii lungi cu toate răsturnările, în sens direct;
Studii
Berens G., Studii № 25-35, op. 61, 88 Goediche A., Studiu № 20-25, op.32
Bertini A., Studii № 22-25, op. 29, 32 Lemoine A., Studii № 25-30, op.37
Cramer I., Studii № 1, 10, op. 60 Loeschhorn A., Studii № 10-15, op. 6
Czerny C., Studii № 10-20, op. 849 Loeschhorn A., Studii № 23,25,28, op. 66
Czerny C., Studii № 5-15, op.299 Moszkowski M., Studii № 1-10, op. 90
Piese polifonice
Bortneanski D., Sonata, p.I, (C-dur) Clementi M., Sonatina, № 2, p.II (rondo), op.38, (B-dur)
Carl Marria von Weber, Andante cu variații, № 4 Kuhlay F., Sonatina, № 1, op.59, (A-dur)
Cimarosa D., Sonata, (g-moll) Scarlatti D., Sonata, (F-dur)
Clementi M., Sonata, № 1, op.1, (F-dur) Scultă A., Sonatina, p.I, (C-dur)
Clementi M., Sonata, № 1, op.1, (G-dur) Lully, Gavote en Rondeau, (d-moll)
Clementi M., Sonata, № 6, p.I, op.36, (D-dur)
Piese clasice
Bortneanski D., Sonata, p.I, (C-dur) Clementi M., Sonatina, № 2, p.II (rondo), op.38, (B-dur)
Carl Marria von Weber, Andante cu variații, № 4 Kuhlay F., Sonatina, № 1, op.59, (A-dur)
Cimarosa D., Sonata, (g-moll) Scarlatti D., Sonata, (F-dur)
Clementi M., Sonata, № 1, op.1, (F-dur) Scultă A., Sonatina, p.I, (C-dur)
Clementi M., Sonata, № 1, op.1, (G-dur) Lully, Gavote en Rondeau, (d-moll)
Clementi M., Sonata, № 6, p.I, op.36, (D-dur)
Ceaikovski P., Баба яга, (e-moll) Mussorgski M., Lacrimă

Ceaikovski P., Сладкая греза, (C-dur) Pachulski G., Preludiu, (c-moll)
Glière R., Romanță, (e-moll) Prokofiev S., Dimineața, (C-dur)
Gillock W. L., Tarantella Regehr J., Листок из альбома, (D-dur)
Gillock W. L., Fontain in The Rain, (F-dur) Stoyanov A., Tristeţea, (g-moll)
Glinka M., Vals de adio, (G-dur) Schumann P., Cântec fără cuvinte, (F-dur)
Grieg E., Vals, (e-moll) Schumann P., Piesa, № 26, op.68, (F-dur)
Grieg E., Mazurca, op. 43, № 3, (g-moll) Shumann P., Moş gerilă, № 12, op.68, (a-moll)
Grieg E., Cântec popular, № 5, op.12, (fis-moll) Shapiro A., Basm
Grieg E., Tablou poetic, (h-moll)
Lobel S., Bătuta

Tcaci Z., Jocul copiilor, (A-dur)
100
Clasa a VII-a/ clasa a VI-a de studiu instrumental / pian
1.1.5 Cunoaște forma creației și părțile ei  Nuanțele dinamice și agogica;
componente.  Modalitățile de atac ale sunetului: nonlegato, legato, staccato,
mordentul);

2.1.2 Descifrează sensurile textului muzical. succesiune a acțiunilor;
2.1.3 Identifică elemente de formă, stil, valoare  Interpretarea pe note și din memorie a creației, pe fragmente și
interpretativă pe baza explorării unei partituri. integral.
2.1.4 Discerne spiritul interpretării diferitelor
stiluri și genuri muzicale.
2.1.5 Diferențiază în audiții diverse interpretări în
scopul formării gîndirii muzical-interpretative.
2.3.2 Exprimă interes faţă de varietatea muzicii
universale.
2.2.4 Redă muzica în caracterul și stilul impus de  Redarea imaginii și sensului textului muzical prin interpretare
tipul și conceptul creației. instrumentală expresivă, emotivă, cursivă, în tempoul indicat cu
2.2.5 Abordează creativ imaginea muzicală a respectarea caracterului şi tuturor termenilor de limbaj muzical.
pieselor interpretate.
instrument.
2.2.6 Demonstrează un nivel interpretativ  Analiza interpretării proprii. Autoevaluarea.
competitiv.
2.3.4 Manifestă gândire critică şi autocritică
101
Forma
evaluării
 2-4 game; Semestrul I Examen1 1 piesă universală sau
 2 studii în diferite variante de mişcare (studiu Decembrie națională
melodic, studiu cu tehnică de game, cu 1 piesă cu elemente
tehnică de terță, terțe frînte, arpegii frînte, polifonice
arpegii lungi, tehnică combinată, etc.); Semestrul II Colocvium 1 game
 2 piese din repretoriul universal sau național; Februarie tehnic 1 studiu
 1 creație polifonică (invenține la 2-3 voci); Aprilie / Mai Examen 2 1 piesăuniversală sau
p.I sau p.II-III; temă cu variațiuni etc.). 1 piesă clasică
 E-dur, As-dur natural. Se execută contrar pe întindere de 4 octave, iar în sens direct la distanță de terță și decimă;
 cis-moll, f-moll armonic, melodic. Se execută în sens direct pe întindere de 4 octave; (opțional - în sens contrar);
 acorduri mici/mari din trei/patru sunete (trisonul tonicii cu răsturnări);
 arpegii lungi cu toate răsturnările, în sens direct sau în sens contrar;
 gama cromatică pe întindere de 4 octave în sens direct (opțional - în sens contrar).
Studii
Berens G., Studii № 35-40, op. 61,88 Goediche A., Studii № 20-25, op.32
Berens G., Studii, op.88 Lak T., Studii № 5-8, op.172
Czerny C.,Studii № 20-30, op.299 Lemoine A., Studii № 20,23,35,39, op.37
Czerny C.,Studii, op.740 Lemoine A., Studii, op.37
Goediche A., Studii № 10-30, op.47 Loeschhorn A., Studii № 10-15, op. 13
Goediche A., Studii № 3,18,20, op.58 Loeschhorn A., Studii, op. 65
Piese polifonice
Ciurlionis M., Fugetta Mozart W.A., Turkish march, (a-moll)

Daguin L.C. Le coucou, (e-moll) Myaskovsky N., Fuga în stil vechi, № 2, op. 43 (e-moll)
Frumerii G., Siciliana, (H-dur) Myaskovsky N., Fugă la 2 voci, № 3, op.78, (g-moll)
Mahler G., Două invenții mici,pe o temă germană, C dur Otsa H., Preludiu și fuga, (D-dur)
Piese clasice
Beethoven L.W., Sonatina III, (C-dur) Kuhlay F., Sonatina № 1, op.59, (A-dur)
Cimarosa D., Sonata № 11,(B-dur, c-moll) Kuhlay F., Sonatina № 3, op.20, (F-dur)
Cimarosa D., Sonata, (G-dur, a-moll) Mozart W.A., Rondou, KV 485,(D-dur)
Clementi M., Sonatina № 1, op.37, (Es-dur) Mozart W.A., Sonata № 16, p. 1, (C-dur)
Grazioli Dj., Sonata, p.I, (G-dur) Mozart W.A., Sonata, p.I, KV545, (C-dur)
Grecianinov A., Sonatina, (F-dur) Skarlatti D., Sonata, (d-moll)
Haydn J., Sonata № 1, op.14, p.1, (G-dur) Weber K.M., Sonatina, (C-dur)
Haydn J., Sonata, p.II,III, (D-dur)
Bacher-Grondahl A., Spanilă Sheet, op.55, № 5, (e-moll) Oginski M.C., Polonez, (a-moll)
Beethoven L.W., Fur Elise, (a-moll) Olsen O., Norwegian serenade, op.19, № 2, (A-dur)
Ciudov I., Vals romantic, (cis-moll) Prokofiev S., Cântec fără cuvinte, (a-moll)
Filtsch C., Romanze ohne Worte, (e-moll) Rachmaninov S., Polca italiană, (d-moll)
Gladkovski A., Preludiu (aria), (D-dur) Rebikov V., Осенние листья, (fis-moll)
Leadov E., Mazurca, № 3, op. 576 Schubert F., Vals, № 6, op.18, (h-moll)
Mozart W.A., Două peise pentru copii, (F-dur, A-dur)
102
Clasa a VIII-a/ clasa a VII-a de studiu instrumental / pian
componente.  Modalitățile de atac ale sunetului: nonlegato, legato, staccato,
mordentul);

interpretativă pe baza explorării unei partituri. integral.
scopul formării gândirii muzical-interpretative.
universale.
instrument.
competitiv.
2.3.4 Manifestă gândire critică şi autocritică
103
Forma
evaluării
melodic, studiu cu tehnică de game, cu națională
tehnică de terță, terțe frânte, arpegii frânte, Semestrul II Colocvium 1 gamă
arpegii lungi, tehnică combinată, etc.) Februarie tehnic 1 studiu
 2 piese din repretoriul universal sau național; Aprilie / Mai Examen 2 1 creație de formă amplă
 1 creație polifonică (invenține la 2-3 voci); 1 piesă universală sau
p.I sau p.II-III; temă cu variațiuni etc.).

 H-dur, Des-dur natural. Se execută contrar pe întindere de 4 octave, iar în sens direct la distanță de terță, decimă,
sextă;
 gis-moll, b-moll armonic, melodic. Se execută în sens direct pe întindere de 4 octave sau în sens contrar;
 arpegii lungi cu toate răsturnările, în sens contrar;
 arpegii lungi D7, DVII7, în sens direct;
 gama cromatică pe întindere de 4 octave în sens contrar.
Studii
Berens G., Studii, op.61,88 Goediche A., Studii, op.58

Czerny C.,Studii, op.299 Goediche A., Studiu, op.32
Czerny C.,Studii, op.636 Lemoine A., Studii, op.37
Goediche A., Studii, op.47 Loeschhorn A., Studii, op.66
Piese polifonice
Bach J.S., Invenție la 2 voci, (a-moll) Bach J.S., Sițiliana, (g-moll)

Bach J.S., Invenție la 2 voci, (F-dur) Glinka M., Fuga, (a-moll)
Bach J.S., Invenție la 2 voci, (g-moll) Händel G., Capriccio, (g-moll)
Bach J.S., Preludiu, (e-moll) Paderewski I.J., Sarabanda, op.14, № 2, (h-moll)
Piese clasice
Clementi M., Sonatina№ 6, p.I, op.36, (D-dur) Kuhlay F., Sonatina№ 1, op.55, (C-dur)
Glinka M., Variații, pe tema „Среди долины ровныя” Kuhlay F., Sonatina№ 3, p.I-II, op.20,(F-dur)
Kuhlay F., Sonatina, № 3, op.55, (C-dur) Paganini N., Variații, (c-moll)
ArenskyA., Romanță, op.53, (F-dur) Kalinnikov V., Elegie

Ceaikovscki P., Vals sentimental № 6,op.51, (f-moll) Lyadov A., Preludiu, № 3,op.40, (F-dur)
Ceaikovski P., Anotimpurile. Octombrie, (d-moll) Lyadov A., Vals, op.9, (A-dur)
Chopin F., Vals, op. 69, № 2, (h-moll) Mendelssohn-Bartholdy F.,
Filtsch C., Barcarolle, (Ges-dur) Cântecul gondolierului veneţian, № 6, op.19, (g-moll)
Glinka M., Mazurca,(c-moll) Schubert F.P., Moments musicaux, op. 93-3 (f-moll)
Glinka M., Vals de adio, (G-dur) SchumannP., Amintire, (A-dur)
Griboyedov A., Două valsuri, (As-dur, e-moll) Scult A., Arieta, (a-moll)
Doga E., Sonet, Portret Neaga Gh., Preludiu, (C-dur)

Dumitrescu T., Preludiu, (cis-moll) Rotaru V., Humorescă
104
Clasa a IX-a/ clasa a VIII-a de studiu instrumental / pian
aparat interpretativ în timpul cântării la instrument.  Consolidarea dexterităților interpretative;
1.2.3. Execută exerciții de formare și consolidare a  Dezvoltarea diferitor tipuri de atac al sunetului şi a tuşeului
deprinderilor interpretative. pianistic;
 Dezvoltarea deprinderii de emitere expresivă a sunetului;
1.3.1 Contribuie prin studiu conştient și sistematic la  Dezvoltarea atenției distributive și capacității de
dezvoltarea tehnicii instrumentale. autocontrol.
 Utilizarea digitaţiei corecte.
componente.  Modalitățile de atac ale sunetului: nonlegato, legato,
staccato, accente, ornamente (apogiatura scurtă,
apogiatura dublă, mordentul);
nuanţe dinamice, tempo, modalitățile de atac ale sunetului
etc.
1.2.5 Citește partitura muzicală conform elementelor  Citirea partiturii, utilizând vederea anticipativă și numărarea
de limbaj specifice. în glas cu executarea indicaţiilor partiturii.
2.1.3 Identifică elemente de formă, stil, valoare  Interpretarea pe note și din memorie a creației, pe fragmente
interpretativă pe baza explorării unei partituri. și integral.
2.1.4 Discerne spiritul interpretării diferitelor stiluri
și genuri muzicale.
universale.
2.2.1 Interpretează conștient partitura, conform  Controlul activităţii interpretative: emisia sunetului,
problematicii ridicate de textele studiate. frazarea, coerenţa discursului muzical.
2.2.3 Interpretează expresiv lucrarea în conformitate
cu mijloacele de expresie muzicală indicate în
partitură.
2.2.4 Redă muzica în caracterul și stilul impus de  Redarea imaginii și sensului textului muzical prin
tipul și conceptul creației. interpretare instrumentală expresivă, emotivă, cursivă, în
2.2.5 Abordează creativ imaginea muzicală a pieselor tempoul indicat cu respectarea caracterului şi tuturor
interpretate. termenilor de limbaj muzical.
2.2.7 Analizează interpretarea proprie în vederea  Formarea deprinderilor de pregătire psihologică pentru
optimizării propriei interpretări. evaluare publică.
2.2.6 Demonstrează un nivel interpretativ competitiv.  Analiza interpretării proprii. Autoevaluarea.
2.3.4 Manifestă gândire critică şi autocritică pentru
dezvoltarea performanţelor profesionale.
105
Forma
evaluării
 1-2 studii (studiu melodic, studiu cu tehnică Decembrie 1 piesă
de game, cu tehnică de terță, terțe frânte,
arpegii frânte, arpegii lungi, tehnică Semestrul II Colocvium 1 gamă
combinată, etc.); Februarie tehnic 1 studiu
 1-2 piese din repretoriul universal sau Aprilie / Mai
național;
 1 creație polifonică (invenține la 2-3 voci, Examen de 1 creație de formă amplă
preludiu și fugă, suită, etc.) absolvire 1 piesă universală sau
 Fis-dur, Ges-dur natural. Se execută contrar pe întindere de 4 octave, iar în sens direct la distanță de terță, decimă,
sextă;
 dis-moll, es-moll armonic, melodic. Se execută în sens direct pe întindere de 4 octave;
 arpegii lungi cu toate răsturnările, în sens contrar;
 arpegii lungi D7, DVII7, în sens direct;
 gama cromatică pe întindere de 4 octave în sens contrar.
Studii
Czerny C., Studii № 20-34, op.299 Gummeli I., Studii, № 1-8,op.125

Gillock W., Valse Etude, (G-dur) Moszkowski M., Studii № 1-9, op. 72
Haciaturian A., Studiu 36, (C-dur) Czerny C., Studii № 1-10, op.740
Liszt F., Studiu № 1, op.1, (C-dur) Cramer I., Studii № 4-20, op. 60
Loeschhorn A., Studii № 27,29,32, op. 66 Moszkowski M., Studii № 10-15, op.32
Loeschhorn A., Studii № 60-65, op. 25
Piese polifonice
Bach J.S., Invenţie la 3 voci № 11, (h-moll) Kabalevski D., Preludiu şi fuga, (e-moll)
Bach J.S., Invenție la 3 voci, (d-moll) Liadov A., Canon, (c-moll)
Bach J.S., Invenție la 3 voci, (h-moll) Maykapar S., Preludiu şi fugetta, (a-moll)
Händel G.F., Suită, Preludiu, Courante, Gigă, (G-dur) Paderewski I.J., Menuet, op.14, № 1, (G-dur)
Piese clasice
Beethoven W.A., Sonatina № 1, op.2 (fis-moll) Haydn I., Sonata, p.I, (F-dur)
Beethoven W.A., Sonatina № 51, op.10, (c-moll) Kuhlay F., Sonatina № 6, op.55, (C-dur)
Beethoven W.A., Sonatina uşoară, op. 49, № 19 Lipatti D., Sonatină pentru mâina stângă, (a-moll)
Beethoven W.A., Sonatina, (B-dur)
Brahms I., Vals, № 15, op.39, (As-dur) Gliere R., Melodia, op.99
Ceaikovski P., Anotimpurile. Aprilie. Ghiocelul, 4, op.37 Jdanov S., Preludiu, (c-moll)
Chopin F., Vals, № 2, op.69, (h-moll) Paderewski I.J., Un moment musical, op.16, № 6, (As-dur)
Chopin F., Vals Petit chien, № 2, op.64-1, (Des-dur) Rahmaninov S., Elegia, op.3 (1892), (ges-moll)
Filtsch C., Adieu!, op.posth., № 3, (c-moll) Schubert F., Expromt, op.142, (As-dur)
Filtsch C., Mazurka, op.3, № 3, (es-moll) Smetana B., Polcă poietică, op.8, (g-moll)
Gliere R., Eskiz, № 3, op.56 Sviridov G., Vals, (cis-moll)
Piese din repertoriul naţional
Tcaci Z., Zi de sărbătoare, (D-dur)
106
În activitatea didactică, se va pune accentul prioritar pe abordarea, în interpretare, a stilului

clasic, pornindu-se de la premisa că elevul trebuie să-și formeze competenţe de interpretare specifice
acestui stil, necesare inclusiv pentru participarea în competiţii de acest gen. Această sugestie nu invită
la excluderea din repertoriu a lucrărilor muzicale aparţinând altor stiluri, ci subliniază importanţa
clasicismului în arta interpretativă.
Dacă în învăţământul primar elevii au fost familiarizaţi cu noţiuni de ordin general – tehnice şi
interpretative – în învăţământul gimnazial se vor consolida achiziţiile referitoare la tehnica
instrumentală şi se va urmări un traseu tehnic şi interpretativ specific clasicismului. Pe parcursul
instruirii, cadrul didactic va avea în vedere dezvoltarea fizică şi psihică a copilului, stabilind strategii
didactice adecvate. Se va evita o îndrumare de tip mecanic, stimulând atât implicarea şi creativitatea
elevului, cât şi pe cea a cadrului didactic.
Problemele tehnice vor fi abordate prin studii, dar şi prin exerciţii ajutătoare, nefiind indicată
doar metoda repetării unor pasaje. Elevul va pune în context expresiv şi asimilările de ordin tehnic
instrumental. Se va insista pe dobândirea unei tehnici adecvate, prin game şi studii orientate pe
diferite probleme. Tehnica instrumentală nu este un scop, ci un mijloc prin care elevul trebuie să îşi
dezvolte capacităţile de redare fidelă a textului muzical. De aceea, se va insista pe dezvoltarea
rezistenţei şi forţei degetelor prin game, studii sau alte modalităţi de obţinere a unei tehnici ce pot
contribui constructiv la formarea abilităților de interpretare a elevului.
Una dintre problemele importante de ordin tehnic este, de exemplu, trecerea degetului 1,
asupra căreia trebuie să se insiste, deoarece poate periclita execuţia uniformă (execuţia egală) a
gamelor şi arpegiilor prezente cu precădere în repertorii clasice, putând da naştere la accente nedorite
şi întreruperi în frazele melodice. Din acest motiv se vor alege studii care să faciliteze egalizarea
sunetele şi duratelor în succesiunea acestora. Astfel, în execuţia corectă a gamelor şi a arpegiilor, care
pot genera accente şi rupturi în frazele melodice sau pasajele de virtuozitate, se va insista asupra
exersării degetului 1. De asemenea, se vor selecta studii tehnice relevante pentru această problemă
(recomandări pentru elevii claselor mari: C.Czerny – Studii op.740, nr.1, 2, 3, 5, 11, 14, 16, etc).
Se va urmării egalizarea deprinderilor pentru mâina dreaptă şi mâina stîngă. Neglijarea acestui
aspect constituie adesea cauza unor dezechilibre tehnice şi muzicale (C. Czerny – Studii op.740, nr. 5,
8, 11 etc).
Se va urmări deplasarea pe claviatură cu mişcări suple ale braţelor şi a poignet-ului (C.Czerny
– studii op. 740, nr. 4, 6, 9, 13, 15). Recomandăm abordarea mai multor studii ce vizează probleme
diferite şi în acelaşi timp complete pentru a evita totuşi o concentrare exagerată asupra numai
anumitor probleme - concentrare ce poate degenera într-o crispare totală a aparatului pianistic.
O altă problemă de natură tehnică o constituie modul de atac al sunetului și tușeul pianistic. Se
vor studia diferite moduri de atac, cu accent pe cel specific stilului clasic.
Acordurile de trei şi de patru sunete, lucrate în mod izolat, sub formă de exerciţii, dar şi
pentru studii (C.Czerny, op.740, nr.13), vor facilita consolidarea musculaturii, a tendoanelor şi a
poziţiei corecte a mâinii pe claviatură. De altfel, această problemă este prezentă în aproape fiecare
studiu, acordurile fiind acompaniamente frecvente. Se va controla o perfectă relaxare şi libertate a
braţelor, evitându-se rigiditatea articulaţiilor.
Pentru elevii din clasele mari se va acorda o atenţie deosebită studiului terţelor – problemă
atinsă doar ocazional în anii anteriori, urmărind atacul simultan al degetelor, în ciuda constituţiei lor
inegale (C.Czerny– studiile op. 740, nr. 4, 10).
107
Octavele, frânte şi simultane, fără a constitui încă o problemă tehnică centrală, vor fi studiate
cu multă atenţie în studii ca C.Czerny, op.740, nr. 8. Această tehnică va fi perfecţionată şi în
următorii ani de studiu, odată cu dezvoltarea fizică a mâinii. Studiul notelor repetate va dezvolta
supleţea şi viteza în schimbarea degetelor (C. Czerny, op. 740, nr. 7, 11).
Atât primele cunoştinţe, cât şi tehnica dobândită – în mod special, prin studiile lui C. Czerny –
dar şi altele - vor contribui la aprofundarea stilului clasic. Se vor conştientiza problemele de frazare şi
de construcţie a formei studiate înainte de abordarea sonatelor de referinţă ale clasicilor vienezi. În
această clasă se recomandă investigarea sonatelor care au condus la desăvârşirea formei. Sonatele
aparţinând fiilor lui J.S.Bach reprezintă un fundament solid care nu poate fi omis din repertoriul
pentru pian. Carl Philipp Emanuel Bach - considerat părintele sonatei clasice - deţine o creaţie
deosebit de importantă pentru formarea interpretării stilului clasic, influenţînd şi creaţia şi educaţia
fratelui său, Johann Christian, Wilhelm Friedemann Bach.
Sonatele lui Muzio Clementi pot fi abordate selectîndu-le pe acelea care nu suprasolicită
rezistenţa tehnică a elevilor (op. 7, nr. 3 sol minor, op.20 nr. 2, do diez minor, op.25 nr. 2. sol major,
op.26 nr. 3 re major) şi pe cele ale lui Domenico Scarlatti şi Domenico Cimarosa. Aprofundarea
stilului de interpretare a repertoriului clasic poate fi continuată şi în clasele următoare, iar finalitatea
acestei recomandări o reprezintă dobândirea de către elev a unei virtuozităţi interpretative ce îl poate
reprezenta la nivel competiţional. Repertoriul nu exclude sonate ale clasicilor vienezi, cadrul didactic
selectându-le cu atenţie pe cele adecvate particularităţilor elevilor.
Se va acorda atenţie sporită utilizării pedalei în interpretare, pentru evitarea folosirii acesteia
uneori în exces sau alteori deloc. Audierea repertoriului prevăzut pentru studiere, în interpretări de
referinţă, constituie un model stimulativ pentru viitorul interpret.
Abordarea în paralel a altor stiluri, precum romantic, modern sau național contribuie de
asemenea la stimularea sensibilităţii, creativităţii dezvoltarea simţului ritmic şi al spontaneităţii în
execuţie, oferind posibilitatea abordării în cadrul orelor şi a improvizaţiei – ca element de noutate în
studiul instrumental.
Una din activităţile căreia trebuie să i se acorde o atenţie specială este memorizarea textului
muzical. Proces psihic complex, interpretarea din memorie reprezintă o etapă esenţială în cadrul
pregătirii instrumentale. Recomandăm în acest sens, ca un prim episod în memorizare să îl constituie
aplicarea metodei solfegierii temelor. Acestea pot contribui la fixarea în auzul interior a temelor din
discursul muzical. Totodată, memorizarea textului nu trebuie să devină un scop în sine care să
„robotizeze” elevul, ci să-l ajute să se elibereze de „stresul partiturii” ca să poată reda întregul său
potenţial interpretativ. Pentru a evita greșelile se va pune accent pe conștientizarea patiturii. Învățarea
mecanică e dușmanul numărul unu al oricărui instrumentist. Este foarte important ca profesorul să
explice logica internă a piesei, oricat de mic ar fi elevul. Se pot găsi diverse metode pentru a se
asimila logic o partitură. Apoi, bineînțeles că trebuie create reflexele. Logica împreună cu reflexele
taie mult din emoții. Totodata, se mai rodeaza în timp. De aceea elevii trebuie puși sa cânte cât mai
des la mici audiții.
Profesorul are un rol esenţial în depistarea elevilor capabili de performanţă şi în îndrumarea
lor competentă, pentru obţinerea unui nivel interpretativ competitiv pe plan naţional şi internaţional.
Pentru aceasta, cadrul didactic trebuie să dovedească disponibilitate pentru pregătirea continuă, prin
toate mijloacele oficiale, media, etc., să participe activ la diferite acţiuni, competiţii şi alte forme de
pregătire şi formare profesională continuă, finalizând demersul prin adaptarea şi implicarea sa
responsabilă în pregătirea pentru performanţă a elevilor, determinând eliminarea riscului promovării
falselor valori. Discuţiile profesor-elev, audiţiile comparate, precum şi consultarea unor articole
muzicale de specialitate contribuie la dezvoltarea spiritului critic şi la formarea unei opinii proprii.
108
Elevul va fi susţinut şi stimulat în apariţiile sale publice, care constituie situaţii de verificare a
elementelor asimilate, dar şi a comportamentului său scenic.
În acest document, repertoriul are valoare de sugestie, rămânând la discreția cadrului didactic
să propună alte repertorii, ţinând cont de particularităţile de dezvoltare fizică, psihică şi intelectuală a
elevilor, astfel încât elevii să dobândească şi să-şi consolideze imaginea de ansamblu asupra stilului
studiat, de la începutul acesteia.
BIBLIOGRAFIE:
1. Bălan Th., Principii de pianistică – Bucureşti, 1966.

2. Gagim I., Dicţionar de muzică – Chişinău: Ştiinţa, 2008.
3. Moraru M., Dicţionar de forme şi genuri muzicale – Chişinău, 1998.
4. Răducanu M., Metodă de pian – Bucureşti: Ed. Muzicală, 1987.
5. Răducanu M., Principii de didactică instrumentală – Iaşi: Ed. Moldova, 1994.
6. Solomon G., Metodica predării pianului – Bucureşti, 1966.
7. Алексеев А., Методика обучения игре на фортепиано Изд. 3-е. – М.: Музыка, 1978.
8. Баренбойм Л., Путь к музицированию – Л.: Сов.композитор, 1973.
9. Ваверко Л., Работа над музыкальным произведением: Методическая разработка –
Кишинёв.: КГУ, 1987.
10. Любомудрова Н., Методика обучения игре на фортепиано: Учебн. пособие – М.:
Музыка, 1982.
11. Савшинский С., Детская фортепианная педагогика // Вопросы фортепианной
педагогики (Вып. 4) / Ред. В.Натансон. – М.: Музыка,1976. С.3–30.
109
CURRICULUM
INTERPRETARE
INSTRUMENTALĂ
ACORDEON
5.2
CONȚINUTURI PENTRU STUDIEREA ACORDEONULUI
Acordeonul este un instrument polifonic portartiv cu rezervor de aer și claviatură, care

funcţionează cu ajutorul aerului împins de burduf spre nişte lame din oţel special şi funcţionează
asemănător muzicuţei de gură. Prin apăsarea clapelor aerul este lăsat să treacă numai spre acele
muzicuţe care sunt aranjate într-o anumită ordine pentru a se putea obţine melodia. O persoană poate
cânta la acordeon trăgând (expandând) şi împingând (comprimând) burduful, făcând astfel ca aerul să
treacă prin conducte metalice, denumite tubuşoare. Acest flux de aer face tubuşoarele să vibreze, fapt
care produce sunete. Interpretul poate cânta melodia pe butoanele de pe chei sau manualulul de
dreapta, iar acompaniamentul, constând din bas și pre-set de butoane coardă, pe manualul de stânga.
Acordeonul, ca mijloc de răspândire a muzicii, înnobilat printr-o tehnică avansată, prin
valoarea muzicii executate, poate deveni un bun prieten al iubitorilor de muzică. Fiind un instrument
ușor transportabil, el contribuie mult la popularizarea muzicii în cercuri largi. Acordeonistul
folosește pentru mâina dreaptă structura claviaturii pianului. Tehnica mâinii stângi dezvoltă simțul
armonic al interpretului, care la un moment dat, poate să-și combine singur acompaniamente
improvizate, ajutând la îmbogățirea cântului comun sau solistic.
Din momentul în care acest instrument a început să prindă contur, sunetele foarte plăcute,
inconfundabile, au făcut ca acordeonul să se bucure de un succes enorm. Leagănul mondial al
industriei de acordeoane este considerată Italia. Aici, la Castelfiardo, există și un muzeu al
acordeonului, iar în fiecare an are loc un concurs internațional de interpretare la acest instrument. În
Parisul de la 1900, acordeonul devenise regele instrumentelor, îndrăgit peste măsură de interpreții de
chansonette, inspirându-i pe poeți și nelipsit de la balurile mondene. În Austria, Elveția, Germania
valsul, polka, marșurile se potriveau perfect sunetelor acordeonului, în Argentina - tangoul, cumbia
(muzică tradițională) - în Columbia, forro - în Brazilia etc.
Inițial, și la noi în țară, acordeonul s-a făcut remarcat mai ales în orchestrele de muzică
populară, unde avea rol solistic și de acompaniament, dublând sau înlocuind țambalul. În prezent
repertoriul care poate fi executat la acest instrument include creații de diferite genuri, stiluri și epoci.
Totuși, arta interpretării la acordeon, reprezintă un gen relativ nou, luând amploare pe la
mijlocul secolului trecut. Sistemul de învățare și interpretare la acordeon începe în anii `20-30 ai
sec.XX. Acest flux a fost pe deplin susţinut de şcoala interpretativă mondială, dar în special de cea
ex-sovietică care s-a remarcat prin pedagogi și interpreți de mare valoare: A.V. Lunociarskii, A.
Glazunov, F. Lips, V. Zolotoriev etc. Astfel, mulți interpreți talentați au reușit, într-un termen extrem
de scurt, să transmită propriul talent profesional și altor interpreți, ajutându-i să ajungă în marea lume
a muzicii.
Cursul de acordeon oferă indicații de ordin teoretic cu aplicații practice pentru a da un impuls
nou popularizării acestui instrument muzical, însumează informații necesare studiului lui, pornind de
la elemente de construcție ale acordeonului, parcurgând apoi elementele de bază și avansate ale
tehnicii instrumentale, până la abordarea conceptuală și stilistică a interpretării la acest instrument.
Însușirea corectă a elementelor tehnicii de interpretare, dezvoltarea (începând cu etapa de inițiere)
atenției distributive, a puterii de concentrare, conștientizarea și controlul reacțiilor emoționale în
timpul prestațiilor scenice, sunt doar câteva obiective urmărite în cadrul acestui curs. Conținuturile
sunt ordonate în mod progresiv, respectând principiul accesibilității, pentru a face elevul să aibă
plăcerea de a se asculta și a se face ascultat în mici piese cu o sonoritate bună și cu o tehnică simplă.
110

instrumentale.

studiate.
creații muzicale.
competitiv.
profesionale.
111
Clasa a II-a / I an de studiu instrumental / acordeon
1.1.1 Cunoaște noțiuni generale despre originea și  Cunoștință cu structura acordeonului;
structura instrumentului muzical / acordeon.  Stabilirea poziţiei corpului în timpul interpretării la acordeon;
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a  Ajustarea corectă a curelelor;
corpului și aparatului interpretativ.  Exerciții pentru deschiderea corectă a foiului;
1.1.3 Cunoaște regulile de interpretare la  Utilizarea butonului de aer silențios pentru închiderea
acordeon. burdufului;
 Formarea deprinderii poziţiei degetelor, mânilor și a cotului;
1.2.1 Susține prin efort fizic poziţia corectă la  Formarea dexterităților interpretative;
acordeon.  Exerciții pentru formarea dexterității mâinilor drepte și stângă;
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului  Exerciții pentru formarea interpretării simultane pentru ambele
aparat interpretativ în timpul cântării la mâini;
instrument.  Mișcarea constantă, lină a burdufului pentru producerea
1.2.3 Demonstrează deprinderi de interpretare la sunetelor clare;
acordeon.  Utilizarea digitaţiei corecte.

 Măsurile 2/4, 3/4, 4/4, etc;
 Interpretarea pe note și din memorie a creației, pe fragmente și
integral.
2.2.1 Interpretează conștient partitura , conform  Controlul activităţii interpretative: emisia sunetului prin
problematicii ridicate de textele studiate. întinderea corectă a burdufului, frazarea, coerenţa discursului
2.2.2 Asigură fluiditatea interpretării unei muzical.
creații muzicale.
conformitate cu mijloacele de expresie muzicală instrumentală expresivă, emotivă, cursivă, în tempoul indicat,
indicate în partitură. cu respectarea caracterului şi tuturor termenilor de limbaj
2.3.1 Transmite emoţii prin interpretare la muzical.
instrument.
Cerințe de program / an: Perioada Forma evaluării Program de examinare

 1 gamă majoră; Semestrul I Lecţie de control 2 piese cu caracter
 1-2 studii în diferite variante de mişcare; Decembrie contrastant
 6 piese cu caracter contrastant Semestrul II Examen 2 piese cu caracter
(vesele, lirice, meditative, dansante etc.). Aprilie / Mai contrastant
112
 C-dur. Se execută pe întindere de octavă, separat, legato și non legato;
 Studii
 Talachin A., Hrestomatia acordeonista
Gnesin E., Studiu, C-dur
Schitte L., Studiu
 Luşnicov V., Şcoala pentru acordeon

Berens G., Studiu, G-dur
Berens G., Studiu, F-dur
Czerny C., Studiu, D- dur
 Chiroşca D., Neamţu P., Metodă de acordeon

Chiroşca D., Studiu
Cineacov., Studiu, F- dur
Czerny C., Studiu, F- dur
Jigalov V., Studiu, C-dur
Neamţu P., Studiu
 Piatigorschi V., Studii pentru acordeon

Șalin, Studiu, d-moll
Piatigorschi V., Studiu
Schitte L., Studiu, C-dur
 Piese din repertoriul universal

Denisov V., Polca
Jigalov V., Polca
Luşnicov V., Dans
Luşnicov V., Melodie
Luşnicov V., Vals
Teleman G., Piesă
 Mirec., Şcoala pentru acordeon
Cîntec bulgăresc, Albinuţa
Cântec de leagăn
Cântec leton
Cântec polonez de glumă
Cîntec rusesc, Kamarinskaia
Kabalevskii D., Cântec
Krasev M., Brăduțul
Londonov P., Cântec de jale
 Piese din repertoriul național și folcloric

Afară plouă de aseară
Brâul
Copila mamei
Deal deluşor
Dute dor pe valea seacă
Floricica
Joc
La morişcă
M-am pornit la Chişinău
Mariţa
Mă duceam şi eu la moară
Măi, cucule, blestemat
Primăvara
113
Clasa a III-a / al II-lea an de studiu instrumental / acordeon
1.1.1 Cunoaște noțiuni generale despre structura  Consolidarea cunoașterii structurii acordeonului;
instrumentului muzical / acordeon.  Consolidarea poziţiei corpului în timpul interpretării la
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a acordeon;
corpului și aparatului interpretativ.  Consolidarea deprinderii poziţiei degetelor, mâinilor și a
1.1.3 Cunoaște regulile de interpretare la cotului;
acordeon.  Exerciții pentru dezvoltarea dexterității mâinilor drepte și
stângă;
1.2.1 Susține prin efort fizic poziţia corectă la  Exerciții simultane pentru ambele mâini;
acordeon.  Exerciții pentru deschiderea corectă a foiului;
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului  Utilizarea butonului de aer silențios pentru închiderea
aparat interpretativ în timpul cântării la burdufului;
instrument.  Formarea dexterităților interpretative;
1.2.3 Demonstrează deprinderi de interpretare la  Mișcarea constantă, lină a burdufului pentru producerea
acordeon. sunetelor clare;
1.3.1 Contribuie prin studiu conştient și sistematic  Exerciții pentru dezvoltarea agilității și mobilității degetelor.
limbaj muzical din creația muzicală studiată.  Scara muzicală generală. Registrele timbrale;
 Măsurile 2/4, 3/4, 4/4, etc;
pătrimi cu punct, optimi, șaisprezecimi, grupuri ritmice,
diviziuni ternare;
accente, ornamente (apogiatura scurtă)
expresie, fermato, cezura etc.

integral.
2.2.1 Interpretează conștient partitura, conform  Controlul activităţii interpretative: emisia sunetului prin
creații muzicale.
instrument.
114
Cerințe de program / an Perioada Forma evaluării Program de examinare
 1 gamă majoră; Semestrul I Examen nr.1 1 piesă universală
 1-2 studii în diferite variante de Decembrie 1 piesă populară
mişcare; Semestrul II Colocvium tehnic 1 gamă
 6-8 piese cu caracter contrastant Februarie 1 studiu
(vesele, lirice, meditative, dansante Aprilie / Mai Examen nr.2 2 piese cu caracter contrastant
etc.).
 C, G, F-dur. Se execută pe întindere de octavă în sens direct, separat cu diferite modalități de atac al sunetului
(legato, non legato, staccato);
 arpegiul lung pe întindere de 2 octave;
 acorduri din trei sunete (trisonul tonicii cu răsturnări).
 Studii
 Londonov P, Şcoala pentru acordeon

Berens G., Studiu, C-dur  Chiroşca D., Neamţu P., Metodă de acordeon
Czerny C., Studiu D- dur Neamţu P., Studiu G-dur
Luşnicov V., Studiu C-dur Neamţu P., Studiu d-moll
Schitte L., Studiu, D-dur, F-dur, G-dur
 Piatigorskii V., Studii pentru acordeon
 Luşnicov V., Şcoala pentru acordeon Piatigorskii V., Studiu G-dur
Czerny C., Studiu F- dur Piatigorskii V., Studiu d-moll
Jigalov V., Studiu C-dur Shitte L., Studiu C-dur
Şalin A., Studiu F- dur
 Londonov P., Şcoala pentru acordeon

Bartok B., Piesă
Cîntec popular ceh, Anuşca
Gedike A., Piesă
Schubert F., Păstrăvul (Foreli)
 Crestomaţie pentru acordeon cl.I-II

Brahms I., Cântec de leagăn
Ceaikovskii P., Cântec francez vechi
Liubarskii N., Găinușa (Curocica)
Weber C., Dans
 Mirec A., Şcoala pentru acordeon

Lully J.B, Gavotte
Schubert F., Ländler

Bate vântul Joc moldovenesc
Cântec popular Joc
De când badea mi s-a dus Mă duceam şi eu la moară
Deschide mândruţă uşa Măicuţă nu mă certa
Dute dor pe valea seacă Sârba trei ciocane
Grigoraş cu pălărie Sus pe deal
Hora, G-dur Trandafir de pe cetate
115
Clasa a IV-a / al III-lea an de studiu instrumental / acordeon
1.1.1 Cunoaște noțiuni generale despre originea și  Consolidarea cunoașterii structurii acordeonului;
structura instrumentului muzical / acordeon.  Exerciții pentru dezvoltarea dexterității mâinilor drepte și
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a stângă;
corpului și aparatului interpretativ.  Exerciții pentru conducerea corectă a foiului;
1.1.3 Cunoaște regulile de interpretare la  Utilizarea butonului de aer silențios pentru închiderea
acordeon. burdufului;
 Mișcarea constantă, lină a burdufului pentru producerea
1.2.1 Susține prin efort fizic poziţia corectă la sunetelor clare;
acordeon.  Utilizarea digitaţiei corecte;
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului  Consolidarea dexterităților interpretative;
aparat interpretativ în timpul cântării la acordeon.  Exerciții pentru dezvoltarea agilității și mobilității degetelor;
1.2.3. Demonstrează deprinderi de interpretare la  Exerciții pentru dezvoltarea atenției distributive;
acordeon.  Formarea deprinderii de emitere expresivă a sunetului.
1.1.4 Cunoaște noţiunile teoretice şi elementele de  Scara muzicală generală. Registrele timbrale;
limbaj muzical din creația muzicală studiată.  Măsurile binare și ternare, simple și compuse etc;
 Diviziuni excepționale a valorilor de note;
accente, ornamente (apogiatura scurtă, mordentul)
expresie etc.
integral.
creații muzicale.
instrument.

 2 game majore; Semestrul I Examen nr.1 2 piese
 1-2 studii în diferite variante de Decembrie
mişcare;
 6-8 piese cu caracter contrastant Semestrul II Colocvium tehnic 1 gamă
(vesele, lirice, meditative, dansante etc.). Februarie 1 studiu
Aprilie / Mai
Examen nr.2 2 piese cu caracter contrastant
116
• C-dur, G-dur, F-dur. Se execută pe întindere de 2 octave în sens direct cu modalități de atac al sunetului (legato, non
legato, staccato, 2 note legato - 2 note staccato și verso);
• arpegiul lung pe întindere de 2 octave;
• arpegiul scurt din 3 sunete pe întindere de 2 octave;
• acorduri din trei sunete (trisonul tonicii cu răsturnări).
 Studii
Berens G., Studiu D-dur Jigalov V., Studiu C-dur
Czerny C., Studiu D- dur Schitte L., Studiu C-dur
Czerny C., Studiu F- dur Salin A., Studiu a-moll
 Chiroşca D., Neamţu P., Metodă de acordeon
Neamţu P., Studiu C- dur Neamţu P., Studiu G- dur
Neamţu P., Studiu d-moll Neamţu P., Studiu F- dur
 Crestomaţie pentru acordeon cl.III
Berens G., Studiu a-moll Pavin S., Studiu F-dur
Leshgorn A., Studiu e-moll Schitte L., Studiu, D- dur
 Piese polifonice
 Crestomaţie pentru acordeon cl.III-IV
Blondinni F., Arietta Mozart V., Menuet
Glinka M., Piesă polifonică Händel G., Piesă polifonică
Mozart V., Burre Händel G., Sarabanda
 Piese clasice
Haslinger T., Sonatina Praci I., Temă cu variaţiuni

 Crestomaţie pentru acordeon cl.II-III
Beethoven L., Dans german Schubert F., Vals
Glinka M., Polca Schumann R., Marşul soldățeilor
Grecianinov A. Mazurca Weber C., Corul vânătorilor
Mozart W.A., Vals Schubert F., Păstrăvul

Aliabiev A., Romanţă Glinka M., Ciocârlia
Ceaikin M., Dans Mozart W.A., Cântec de primăvară
Cîntec popular irlandez, Ploiţa Sokaliskii V., Păsăruica (Ptaşca)

 Şalin.A. Cântece populare
Ciobănaş La un capăt de ogor
De ziua mamei Polca
Frunză verde doi bujori Să-mi cânţi cobzar
Jocul bătrînesc Şapte gâşte
La cosit Şiragul
 Neamţu P. Metodă de acordeon

Brâul Hora
Dragă mi-i leliţa-n joc La Nistru la mărgioară
Frunză verde braboi Mărioara
Frunzuliţă de mohor Sârba veche
117
Clasa a V-a / al IV-lea an de studiu instrumental / acordeon
1.1.3 Cunoaște regulile de interpretare la  Exerciții pentru dezvoltarea dexterității mâinilor drepte și
instrumentul muzical. stângă;
1.2.1 Susține prin efort fizic poziţia corectă la  Mișcarea constantă, lină a burdufului pentru producerea
acordeon. sunetelor clare;
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului  Consolidarea dexterităților interpretative;
aparat interpretativ în timpul cântării la  Exerciții pentru dezvoltarea agilității și mobilității degetelor;
instrument.  Exerciții pentru dezvoltarea atenției distributive;
1.2.3 Demonstrează deprinderi de interpretare la  Formarea deprinderii de emitere expresivă a sunetului;
acordeon.  Utilizarea digitaţiei corecte.
1.1.4 Cunoaște noţiunile teoretice şi elementele de  Scara muzicală generală. Registrele timbrale;
 Diviziuni excepționale ale valorilor de note;
mordentul);
expresie etc.
integral.
creații muzicale.
2.2.5 Abordează creativ imaginea muzicală a
instrument.

 2 game majore; Semestrul I Examen nr.1 1 piesă cu elemente
 1 gamă minoră; Decembrie polifonice
 1-2 studii în diferite variante de mişcare; 1 piesă populară
 (studiu melodic, studiu cu tehnică de game, cu
Semestrul II Colocvium tehnic 1 gamă
tehnică combinată, etc );
Februarie 1 studiu
 1 piesă din repretoriul universal;
Aprilie / Mai
 2 piese din repretoriul folcloric.
Examen nr.2 2 piese cu caracter
contrastant
118
 D-dur, B-dur natural. Se execută în sens direct și contrar pe întindere de 4 octave;

 h-moll, g-moll armonic, melodic. Se execută în sens direct pe întindere de 4 octave;
 Studii

Berens G., Studiu D- dur Jigalov V., Studiu C-dur
Czerny C., Studiu D- dur Schitte L., Studiu C-dur
Czerny C., Studiu F- dur Larne A., Studiu D-dur
Neamţu P., Studiu C- dur și G-dur Neamţu P., Studiu d-moll și e-moll
 Crestomaţie pentru acordeon cl.III
Berens G., Studiu a-moll Pavin S., Studiu F-dur
Leshgorn A., Studiu e-moll Schitte L., Studiu D-dur
 Crestomaţie pentru acordeon cl.III-IV
Händel G., Sarabanda Zipoli D., Menuet
Bach I.S., Menuet Mozart W.A., Burre
Golubev E., Cântec de leagăn Händel G., Piesă polifonică
Mozart W.A., Menuet Purcell H., Aria
 Piese preclasice și clasice

Beethoven L., Romanţa din sonatina, G-dur Ştubert D., Sonatina, C-dur
Haydn I., Allegro din sonatina D-dur Maikapar S., Rondo
 Achimov.I., Crestomaţie pentru acordeon cl.V
Kabalevskii D., Variaţiuni Weber C.M., Sonatina

Maicapar S., Vals Haydn J., Dans
Beethoven L., Hârciogul (Suroc) Schubert F., Dans german
 Crestomaţie pentru acordeon cl.IV
Pavin S. prelucrare Bandura Buşuev F. Polcă letuaniană
Luşnicov V., Şcoala pentru acordeon
Beethoven L., Ecossais (dans) Schuman R. Romanţă
Ivanov V. Polca Verdi G., Marş din opera Aida
Kabalevskii D., Clovnii Guriliov A., Clopoţelul
Grieg E., Vals Mirec A., Vals tirolez
 Crestomaţie pentru acordeon cl. IV-V
Ivanov V., Rondo- scherzo Benedict V., Carnavalul din Veneţia

 Chiroşca D., Cântece şi dansuri populare
Budineaua Catincuţa
Bătuta Călăreţul
Bătuta cahulenilor Ciobănaş
 Chiroşca D., Piese pentru acordeonişti
De ziua mamei Hora, e-moll
Dragă bădiţă Joc moldovenesc
Frunzişoară lozioară Jocul lui Tudose
Hora lui Toadere Turturica
119
Clasa a VI-a / al V-lea an de studiu instrumental / acordeon
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului  Exerciții pentru dezvoltarea dexterității ambelor mâini;
aparat interpretativ în timpul cântării la  Mișcarea constantă, lină a burdufului pe fraze;
instrument.  Consolidarea dexterităților interpretative;
1.2.3 Demonstrează deprinderi de interpretare la  Lărgirea spațiului de activitate tehnică;
acordeon.  Exerciții pentru dezvoltarea agilității și mobilității degetelor;
 Exerciții pentru dezvoltarea atenției distributive;
1.3.1 Contribuie prin studiu conştient și sistematic  Formarea deprinderii de emitere expresivă a sunetului;
la dezvoltarea tehnicii instrumentale  Utilizarea digitaţiei corecte;
1.1.4 Cunoaște noţiunile teoretice şi elementele de  Registrele acordeonului;
mordentul);
expresie etc.
muzical, utilizînd vocabularul de specialitate.  Elemente de limbaj muzical: tonalitate, măsură, metru, ritm,
integral.
2.1.2 Descifrează sensurile textului muzical.  Controlul activităţii interpretative: emisia sunetului prin
2.2.1 Interpretează conștient partitura, conform întinderea corectă a burdufului, frazarea, coerenţa discursului
problematicii ridicate de textele studiate. muzical.
creații muzicale.
instrument.
2.2.5 Abordează creativ imaginea muzicală a  Formarea deprinderilor de pregătire psihologică pentru evaluare
pieselor interpretate. publică.
2.3.3 Participă activ la diferite acţiuni, competiţii  Analiza interpretării proprii. Autoevaluarea.
şi alte forme de formare profesională continuă.
2.3.4 Manifestă gîndire critică şi autocritică

 2 game minore; Decembrie polifonice
 (studiu melodic, studiu cu tehnică de game,
Semestrul II Colocvium tehnic 2 game
cu tehnică combinată, etc );
Februarie 1 studiu
 1-2 piese din repretoriul universal;
Aprilie / Mai Examen nr.2 2 piese cu caracter
 1-2 piese din repretoriul folcloric.
contrastant
• Es-dur, A-dur, e-moll, d-moll armonic, melodic. Se execută pe întindere de 2 octave în sens direct cu
modalități de atac al sunetului ( legato, non legato, staccato, 2 note legato - 2 note staccato și verso);
 Studii
 Koniaev.S., Studii pentru acordeon
Aksiuk S., Studiu D-dur Czerny C., Studiu C-dur
Berens G., Studiu F-dur Duvenou D., Studiu G-dur
Burgmüler F., Studiu e-moll Stoianov A., Studiu G-dur
Bertini A., Studiu c-moll Lemoine G., Studiu D-dur
Lack T., Studiu a-moll Tihonov T., Studiu e-moll
 Crestomaţie pentru acordeon cl.IV
Czerny C., Studiu H-dur Duvernou J., Studiu F- dur
Kraciov V., Studiu a-moll Zubarev A., Studiu c-moll
Bach I.S., Menuet Gedike A., Sarabanda
Vilenski M., Fugetto Grieg E., Cântec de leagăn
 Piese clasice
 Achimov.I., Crestomaţie pentru acordeon cl.V
Haydn I. Allegro din sonatina D- dur Pleyel I., Sonatina
Haslinger P., Sonatina Ştubert D. Sonatina, C-dur
Mozart W.A., Andante Weber C.M., Sonatina

Haciaturean A., Vals Asaliev B., Dans
Ceaikovskii P., Vals Franck C., Organistul
 Crestomaţie pentu acordeon cl. IV-V
Ceaikovskii P., Marşul soldățeilor de plumb Müller A., Scherzo
Ceaikovskii P., Polca Carlton B., Dja-da
Buşuev F., Polcă letoniană Schuman R., Romanţă
Pavin S., prelucrare Bandura Bredis S., Piesă
 Piese populare
Bătuta Hai, flăcăi, săriţi la joc
Bulgărcuţa Moldova
Bună-i brânza din burduf Sârba
Ciobănaş Trandafir de la Moldova
 Croitoru E., Melodii populare pentru acordeon
Hora Tropoţica
 Neamţu P. Metodă de acordeon
Bătuta Cahulenilor Bătuta din Giurgiuleşti
Bătuta de astă vară Foaie verde de secară
121
Clasa a VII-a / al VI-lea an de studiu instrumental / acordeon
1.3.1 Contribuie prin studiu conştient și sistematic  Exerciții pentru dezvoltarea dexterității ambelor mâini;
la dezvoltarea tehnicii instrumentale.  Mișcarea constantă, lină a burdufului pe fraze;
 Consolidarea dexterităților interpretative;
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului  Lărgirea spațiului de activitate tehnică;
1.2.3 Demonstrează deprinderi de interpretare la  Formarea deprinderii de emitere expresivă a sunetului;
acordeon.  Utilizarea digitaţiei corecte;

mordentul);
expresie etc.
integral.
creații muzicale.
2.1.2 Descifrează sensurile textului muzical.  Redarea imaginii și sensului textului muzical prin interpretare
2.2.3 Interpretează expresiv lucrarea în instrumentală expresivă, emotivă, cursivă, în tempoul indicat cu
conformitate cu mijloacele de expresie muzicală respectarea caracterului şi tuturor termenilor de limbaj muzical.
instrument.
2.1.5 Diferențiază în audiții diverse interpretări în  Formarea deprinderilor de pregătire psihologică pentru evaluare
scopul formării gândirii muzical-interpretative. publică.

 2 game minore; Decembrie polifonice
 (studiu melodic, studiu cu tehnică de Semestrul II Colocvium tehnic 2 game
game, cu tehnică combinată, etc ); Februarie 1 studiu
 1 piesă cu elemente polifonice (menuet, Aprilie / Mai
preludiu, bourre, arie, gigă, gavot, etc)
 1 piesă clasică (sonatină, temă cu Examen nr.2 2 piese cu caracter
variațiuni); contrastant
122
• As-dur, E-dur, h-moll, g-moll armonic, melodic. Se execută pe întindere de 2 octave în sens direct cu
modalități de atac al sunetului ( legato, non legato, staccato, 2 note legato - 2 note staccato și verso);
 Studii
 Koniaev.S., Studii pentru acordeon
Czerny C., Studiu, A- dur Fatan A., Studiu, a-moll
Duvenou D., Studiu, G-dur Lecuppe A., Studiu a-moll
 Crestomaţie pentru acordeon cl.VI
Craciov V., Studiu a-moll Marin A., Studiu, B-dur
Gurlit C., Studiu h-moll Scarlatti D., Studiu, G-dur
Händel G. Ciaccona Purcell G., Aria
Mozart W.A. Menuet
 Piese clasice
 Akimov.I., Crestomaţie pentru acordeon cl.VI
Delibes L., Bolero Dubeaga I., Amintire
Diabelli A., Rondo Maikapar S., Rondoul mic
Ceaikovskii P.,Vals Glinka M., Mazurca
 Crestomaţie pentru acordeon cl.V-VI
Ceaikovskii P., Polca Maslennikov I., Motive ţigăneşti
Rachmaninov S., Polca italiană Bredis S., Russkie suvenirî
Kalinnikov V., Cântec trist Leoncavallo R., Despărţirea
Kreisler F., Bucuria dragostei Pavin S. prelucrare Bandura
Ceaikovskii P., Cântec neapolitan Rubinstein A., Melodia
Dunaevskii I., Valsul școlii Şostakovici D., Dans spaniol
Haciaturean A., Galop Verdi G. Marş din opera Aida
 Piese din repertoriul folcloric

Bătuta Orheienilor Joc
Brîul din Selişte Leagănul
Bulgărcuţa Sîrba
 Croitoru E., Melodii populare pentru acordeon
Bătuta Bătuta din Giurgiuleşti
 Neamţu P., Metodă de acordeon
Bătuta Cahulenilor Învîrtita
Bătuta de astă vară Cu mândrele
Oleandra Ruseasca
Foaie verde de secară Crăiţele
Hangul Băsmăluţa
123
Clasa a VIII-a / al VII-lea an de studiu instrumental / acordeon
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a  Exerciții pentru dezvoltarea dexterității ambelor mâini;
corpului și aparatului interpretativ.  Mișcarea constantă, lină a burdufului pe fraze;
1.3.1 Contribuie prin studiu conştient și sistematic  Consolidarea dexterităților interpretative;
la dezvoltarea tehnicii instrumentale.  Lărgirea spațiului de activitate tehnică;
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului  Exerciții pentru dezvoltarea agilității și mobilității degetelor;
aparat interpretativ în timpul cântării la  Exerciții pentru dezvoltarea atenției distributive;
instrument.  Formarea deprinderii de emitere expresivă a sunetului;
1.2.3 Demonstrează deprinderi de interpretare la  Utilizarea digitaţiei corecte;
instrument.  Dezvoltarea atenției distributive și capacității de autocontrol.
 Modalitățile de atac ale sunetului: accente, ornamente
(apogiatura scurtă, apogiatura dublă, mordentul, trioletul);
 Elementele de expresivitate.
1.2.4 Analizează elementele de limbaj din textul  Elemente de sintaxă muzicală: motiv, propoziţie, frază, forma;
1.2.5 Citește partitura muzicală conform  Citirea partiturii, utilizând vederea anticipativă cu executarea
integral.
creații muzicale.
2.1.3 Identifică elemente de formă, stil, valoare instrumentală expresivă, emotivă, cursivă, în tempoul indicat cu
interpretativă pe baza explorării unei partituri. respectarea caracterului şi tuturor termenilor de limbaj muzical.
2.2.4 Redă muzica în caracterul și stilul impus de
tipul și conceptul lucrării.
instrument.
universale.
2.3.3 Participă activ la diferite acţiuni, competiţii  Formarea deprinderilor de pregătire psihologică pentru evaluare
şi alte forme de formare profesională continuă. publică.

• 2 game majore; Semestrul I Examen nr.1 1 piesă cu elemente
• 2 game minore; Decembrie polifonice
• 1-2 studii în diferite variante de mişcare; 1 piesă populară
(studiu melodic, studiu cu tehnică de game,
cu tehnică combinată, etc ); Semestrul II Colocvium tehnic 2 game
• 1 piesă cu elemente polifonice (menuet, Februarie 1 studiu
preludiu, burre, arie, gigă, gavot, etc) Aprilie / Mai
• 1 piesă clasică (sonatină, temă cu variațiuni); Examen nr.2 2 piese cu caracter
• 1-2 piese din repretoriul universal; contrastant
• 1-2 piese din repretoriul folcloric.
124
• H-dur, Des-dur, fis-moll, c-moll armonic, melodic. Se execută pe întindere de 2 octave în sens direct cu modalități
de atac al sunetului (legato, non legato, staccato, 2 note legato - 2 note staccato și verso);
 Studii
 Koniaev S., Studii pentru acordeon

Aksiuk S., Studiu, D-dur Berens G., Studiu, F-dur
Bertini A., Studiu, h-moll Concon J., Studiu e-moll
 Crestomaţie pentru acordeon cl.VII
Craciov V., Studiu, a-moll Duvernou J., Studiu, F-dur
Czerny C., Studiu, H-dur Gurlit C., Studiu, h-moll
Bach I.S. Largo Golubev E., Aria
Bach I.S. Sarabanda din suita engleză, a-moll Mozart W.A., Menuet
Franck S., Preludiu Purcell G., Largo
Glinka M., Fuga, A-dur Scarlatti D., Largetto
 Formă amplă
Schuman R., Sonata Ştubert D., Sonatina, C-dur
Mozart W.A., Menuet din simfonia Es-dur Weber C.M., Sonatina
 Achimov.I., Crestomaţie pentru acordeon cl.VI
Clementi M., Sonatina nr.3 Pleyel I., Sonatina

Ceaikovskii P., Polca Rachmaninov S., Polca italiană
Glier R., Vals Varlamov A., Sarafanul roşu
Ciaikovskii P., Lacul lebedelor Schumann R., Melodie
Kuhnov P., Fluturele de noapte Surţunov V., Drum de iarnă

Bătuta Orheienilor Hai flăcăi săriţi la joc
Bulgărcuţa Sârba
Ciobănaş Sârba veche
 Croitoru. E., Melodii populare pentru acordeon
Hora Tropoţica
 Neamţu P., Metodă de acordeon
Bătuta din Giurgiuleşti Hangul
Bulgăreasca Hora veselă
Cadânja Hostropăţ
Crăiţele Oleandra
125
Clasa a IX-a / clasa a VIII-a de studiu instrumental / acordeon
1.3.1 Contribuie prin studiu conştient și sistematic  Exerciții pentru dezvoltarea dexterității ambelor mâini;
la dezvoltarea tehnicii instrumentale.  Mișcarea constantă, lină a burdufului pe fraze;
 Consolidarea dexterităților interpretative;
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului  Lărgirea spațiului de activitate tehnică;
1.2.3 Demonstrează deprinderi de interpretare la  Consolidarea deprinderii de emitere expresivă a sunetului;
instrument.  Utilizarea digitaţiei corecte;
mordentul, trioletul);
expresie etc.
1.2.4 Analizează elementele de limbaj din textul  Elemente de sintaxă muzicală: motiv, propoziţie, frază, forma
muzical, utilizând vocabularul de specialitate. mono și bipartită;
 Elemente de limbaj muzical: tonalitate, măsură, metru, ritm,
2.2.1 Interpretează conștient partitura conform succesiune a acțiunilor;
problematicii ridicate de textele studiate.  Interpretarea pe note și din memorie a creației, pe fragmente și
integral.
2.2.2 Asigură fluiditatea interpretării unei  Controlul activităţii interpretative: emisia sunetului prin
creații muzicale. întinderea corectă a burdufului, frazarea, coerenţa discursului
muzical.
2.1.4 Discerne spiritul interpretării diferitelor instrumentală expresivă, emotivă, cursivă, în tempoul indicat cu
stiluri și genuri muzicale. respectarea caracterului şi tuturor termenilor de limbaj muzical.
2.2.4 Redă muzica în caracterul și stilul impus de
tipul și conceptul lucrării.
instrument.
universale.
2.1.5 Diferențiază în audiții diverse interpretări în  Formarea deprinderilor de pregătire psihologică pentru evaluare
scopul formării gândirii muzical-interpretative. publică.
competitiv.

 2 game majore; Semestrul I Examen 1 piesă polifonică
 2 game minore; Decembrie
 1 studiu în diferite variante de mişcare; Semestrul II Colocvium tehnic 2 game
 (studiu melodic, studiu cu tehnică de game, Februarie 1 studiu
cu tehnică combinată, etc ); Aprilie / Mai
 1 piesă cu elemente polifonice (menuet, Examen nr.2 1 piesă universală
preludiu, burre, arie, gigă, gavot, etc)
1 piesă populară
 1 piesă clasică (sonatină, temă cu variațiuni);
126
• 1 gamă majoră și 1 gamă minoră la alegere. Se execută pe întindere de 2 octave în sens direct la distanță de
terță cu modalități de atac al sunetului (legato, non legato, staccato, 2 note legato - 2 note staccato și verso);
 Studii
 Koniaev S., Studii pentru acordeon
Duvenou D., Studiu, C-dur
Czerny C., Studiu, B-dur
Lack T., Studiu, a-moll Lemoine G., Studiu, A-dur
 Crestomaţie pentru acordeon cl.VII
Luşnicov V., Studiu, E-dur Marin A., Studiu, H-dur

Bach I.S., Menuet Telemann G., Fantezie
Gedike A., Sarabanda Vilenski M., Fugetto
Golubev E., Aria Zipoli D., Jiga
Grieg E., Fugetto
 Formă amplă

Mozart W.A., Andante Mozart W.A., Marş turcesc
 Achimov.I., Crestomaţie pentru acordeon cl.VII

Cimaroza D., Sonatina Zvonarev O., Sonatina
Haslinger T., Sonatina

Glinka M., Polonez Asaliev B., Dans
Ceaikovskii P., Vals Rachmaninov S., Polcă italiană
Glinka M., Despărţire Grieg E., Vals

Bătuta Orheienilor Ciobănaş
Bulgărcuţa Sârba
 Croitoru. E., Melodii populare pentru acordeon

Bătuta Cahulenilor Hostropăţ
Bătuta din Giurgiuleşti Învârtita
Cadânja Ruseasca
Hora Sfredeluş
Tropoţica
127
Este bine cunoscut faptul că practica instrucției instrumentale se dovedește a fi un proces viu,
foarte dinamic si, chiar, instabil. Raporturile dintre profesor și elev în cadrul procesului de învățământ
trebuie considerate ca un tot unitar, un sistem dinamic închis, în care este inclus și acordeonul.
Informația care circulă între profesor și elev are urmatoarele traiectorii posibile:
1) de la profesor la elev (prin explicații verbale și prin intermediul exemplificării la acordeon
(adică, în general, acțiunea de comandă a profesorului).
2) de la elev spre profesor prin intermediul acordeonului, adica efectul acțiunii de comandă a
elevului.
3) informația de conexiune inversă a profesorului, de adaptare a persuasiunii la rezultatele
elevului (acțiunea de control a profesorului).
Scopul final al funcționării sistemului este transmiterea de către profesor a modelelor sale
sonore către elev pentru a-l face apt să-și formeze și să-și perfecționeze deprinderile acordeonistice
sub controlul propriului auz intern.
Încă de la prima ora de instrucție instrumentală profesorul urmăreste transmiterea modelelor
sonore corecte spre auzul intern al elevului. Este, deci, de datoria pedagogului să confere îndrumărilor
sale un caracter precis direcționat, lipsit de redudanță (exces de explicații) și un conținut prin care să
le facă purtatoare a sensurilor celor mai generale. De configurația și valoarea acestuia depinde, într-o
mare măsură, valoarea mesajului verbal, care în cadrul învățământului instrumental este orientat în
cea mai mare parte în jurul încercării continue de explicitare a notelor imaginilor artistice abstracte
transmise intuitiv. Un fapt și mai relevant il constituie specificul acestei acțiuni verbale de a nu fi
niciodată suficientă în transmiterea completă a mesajului artistic-persuasiv; totdeauna este nevoie de
elemente plastice și pregnante, pentru a putea finaliza modelul sonor de concepție al profesorului într-
o execuție izomorfă a elevului.
Indiferent de măiestria profesorului de acordeon, cursul de specialitate instrumentală nu poate
să cuprindă – prin specificul său – foarte multe probleme teoretice privind generalizarea mijloacelor
şi procedeelor acordeonistice. Conţinutul său va fi format dintr-o multitudine de detalii
meșteșugărești care presupun un migălos control permanent din partea profesorului și o deosebită
concentrare în timp din partea elevului. Metoda de predare va trebui să se axeze pe principiile
metodice cele mai generale, care, prin natura lor, împiedică eventualele erori subiectiviste și
coordonează studiul către rezultate previzibile, verificate de experienţa generaţiilor anterioare.
Formarea unui profesor de acordeon în ceea ce priveşte metoda proprie de predare nu poate să
se bazeze doar pe parcurgerea unui singur curs. Este necesară studierea unor discipline ca pedagogia
generală, psihologia pedagogică, psihologia copilului etc. Pentru a-şi putea exercita rolul său dublu
instructiv-educativ, profesorul de acordeon trebuie să cunoască atât caracteristicile personalitaţii
elevilor clasei sale, cât și metodologia formării deprinderilor de interpretare instrumentală. Pornind pe
drumul școlarizării unui elev la acordeon, profesorul trebuie să stabilească clar finalitățile didactice și
să-și selecteze cele mai adecvate metode pentru formarea deprinderilor de bază. Mai târziu, odată cu
consolidarea lor, se trece la sintetizarea într-o rezultantă creatoare a tuturor procedeelor învăţate
separat, natural, conform problematicii ridicate de textele studiate. Modalitatea realizării acestei
sinteze ţine de măiestria profesorului şi de specificul individualizat al elevului.
E binecunoscut faptul că pentru a excela în studierea unui instrument profesorul trebuie, în
primul rând, să-i explice elevului care este poziţia corectă a aparatului, să-l familiarizeze cu
principiile anatomo-fiziologice. Elevul trebuie să înțeleagă că la baza dezvoltării lui ca interpret stă
libertatea aparatului. Poziţia corpului său în timpul interpretării trebuie să fie cât mai relaxată, iar
128
elementul care se află la baza întregului aparat este mişcarea. Imobilitatea voită, forţată a unei părţi
cât de mici a aparatului aduce după sine denaturarea calităţii sunetului, lipsa de egalitate şi
dezinvoltură în tehnica de degete.
În scopul realizării acestei dezinvolturi în mobilitate de o mare importanţă este poziţia pe scaun
a interpretului. De la început elevul trebuie să ştie că poziţia corectă este aşezarea la jumătatea
scaunului. El nu trebuie să se proptească de spetează nici măcar la studiu. Este lesne de înţeles că
dacă se studiază rezemat, se formează un reflex, în virtutea căruia elevul va continua şi în clasă sau pe
scenă atitudinea comodă din timpul studiului.
Încă un lucru important este proptirea picioarelor pe podea. Se va ţine cont de statura elevului
la alegerea scaunului, care se stabileşte în funcţie de lungimea picioarelor. Ele au rolul de spijinitor al
corpului şi conferă bustului un echilibru perfect, conform centrului normal de greutate. Astfel
mişcările vor deveni nestingherite şi lejere.
Libertatea în mişcări a instrumentalistului presupune nu doar o coordonare izolată, ci şi una
organizată corespunzător funcţiilor nervoase şi musculare ale organismului său, iar liniştea corpului
nu trebuie confundată cu imobilitatea acestuia. Prin imobilitate, rigiditate, interpretul îşi închide
singur accesul spre o interpretare degajată, cu sunet de calitate.
Trebuie de menţionat că descătuşarea aparatului nu semnifică o relaxare totală a muşchilor.
Chiar în cazul unei destinderi maximale a mâinii, în poziţia când aceasta stă atârnată în jos, în ea se
menţine un tonus muscular potenţial. Pentru a obţine o libertate coordonată este necesar ca în
procesul instructiv să se acorde sistematic atenţie acestor factori în vederea obţinerii rezultatului
scontat.
Libertatea musculară este strâns legată de cea psihică. În contextul producerii în concert aceasta
joacă un rol primordial, astfel manifestându-se legea unităţii şi interaţiunii funcţiilor organismului
nostru. Dintr-o parte, încordarea psihică stinghereşte spontaneitatea artistică şi libertatea de
interpretare, cauzând tensionarea aparatului, din altă parte, lipsa libertăţii de coordonare a acestuia
limitează posibilitatea transmiterii creatoare a gândurilor şi sentimentelor interpretului.
Încordarea psihică poate apărea din diferite motive. Interpretarea la un instrument nou, într-un
loc neobişnuit, prezența publicului – toți aceşti excitanţi noi influiențează într-un anumit mod asupra
sistemului nervos şi pot duce la încordare psihică şi musculară în interpretare. Practica pedagogică
cunoaşte cazuri, când elevii ce cunoşteau la perfecţie programul, se pierdeau într-o ambianţă
neobişnuită, iar interpretarea lor era stingherită şi neexpresivă. Aceasta se mai întâmpla şi atunci când
în preajma concertului sau a examenului se fac observaţii ce contrazic planurile interpretative şi
deprinderile deja formate, precum şi imaginea ce şi-a creat-o elevul despre lucrare în general.
Deaceea se recomandă de a face observaţii cu mult înainte de concert sau examen, iar în preajma
acestuia de a da doar sfaturi cu caracter general, ţinând cont de starea psihică a interpretului, iar
această regulă trebuie să fie respectată cu stricteţe.
Poziția incorectă la instrument, procedeele de interpretare incorecte frânează evoluţia ulterioară
a elevului, ceea ce pentru un muzician este o mare traumă psihologică. S-au constatat mai multe
cauze, cu caracter psihic sau fiziologic, ce contribuie la încătuşarea elevului:
- ţinuta şi poziția greşită la instrument;
- caracterul static al mâinii, atunci când aceasta nu i-a parte la interpretare şi e încordată, iar
greutatea ei este concentrată nu în degete, ci în mâinî;
- încordarea degetului unu;
- un pasaj învăţat greşit şi interpretat într-un ritm prea rapid;
- digitația greşită;
- oboseala, surmenajul fizic şi psihic.
129
Pentru a obține o interpretare liberă la acordeon este necesar să formăm chiar de la primele
lecţii poziţia corectă a aparatului interpretativ. Astfel, cotul nu trebuie să fie ridicat prea sus, el va
forma un unghi cu trunchiul corpului, dar şi cu instrumentul, poignetul (încheietura mîinii) va avea o
formă semirotundă, degetele se vor menţine rotungite ca să poată cânta cu pernuţele degetelor.
Cu scopul de a dezvolta unele funcţii pur fiziologice, cum sunt întărirea vârfurilor degetelor,
mărirea independenţei degetelor şi dezvoltarea agilităţii se practică diferite modalităţi de lucru digital.
Iată câteva exerciții recomandate pentru elevii începători:
- Stând pe vârful degetelor, elevul va ridica mâinile în sus, inspirând. Mâinile atârnă liber, iar la
expiraţie ele cad uşor;
- Elevul face mişcări circulare ale mâinilor din cot în direcţia acelor de ceasornic, fără a ridica
umerii;
- Elevul face aceleaşi mişcări circulare în direcița acelor de ceasornic, dar de această dată, din
poignet;
- Pentru întărirea falangelor degetelor elevul se sprijină cu falangele degetelor 2, 3, 4, 5 pe
marginea mesei, făcând mişcări de împingere spre spate.
- Pentru dezvoltarea mobilităţii şi agilităţii degetelor se recomandă următorul exerciţiu: flutură
uşor şi firesc din toate degetele, aşa cum o fac copiii când îşi iau rămas bun.
Pentru formarea și dezvoltarea tehnicii degetelor, care urmărește realizarea egalităţii de atac
(de intensitate) şi de durată, precum şi pentru dezvoltarea sensibilităţii tuşeului, în scopul
diferenţierilor dinamice şi timbrale se vor practica exerciţiile cu game, arpegii, acorduri, etc.
Studiul gamelor ridică diverse probleme, cum sunt: problema întoarcerii degetului 1 pe
dedesubt (a flexibilităţii degetului şi a poignetului), problema poziţiei corecte de atac a degetelor,
problema modalităţilor diferite de atac şi a gradaţiilor dinamice diferite. Cauza principală a
interpretării neregulate şi neuniforme a gamelor este mobilitatea neînsemnată a degetului mare. În
acest scop trebuie de dezvoltat agilitatea acestuia, aplicându-l pe neobservate cu o mişcare de
sinestătătoare, neschimbând poziţia mîinii.
Un moment dificil în interpretarea pieselor care includ ornamente, mai ales cele din
repertoriul românesc, este studiul executării corecte, egale și expresive a acestor floricele muzicale.
Elevul trebuie învățat să cânte cu precizie, suplețe și naturalețe apogiaturile scurte, mordentul,
grupetul și alte figuri ritmice. In ceea ce priveşte trilul, este bine cunoscut faptul că nu oricine posedă
în mod natural uşurinţa necesară pentru executarea lui. Se impune un studiu special asupra trilului,
începând cu tempouri lente şi cu atac digital foarte energic, şi terminând cu maxima repetiţie posibilă
şi atacul micşorat la nivelul clapei. În studiul trilului se impune exersarea cu mâna foarte liberă,
având ca element activ doar degetele care lucrează.
Este important ca aceste și alte forme ale tehnicii să fie studiate la mâini separate şi la început
numai în tempouri lente. Pe măsura consolidării deprinderilor necesare, profesorul va trece în mod
gradat la studiul cu ambele mâini şi la tempouri mai mari.
Totuși lucrul asupra exerciţiilor la instrument nu trebuie nici într-un caz să devină un scop în
sine; el trebuie conceput ca o metodă de educare a unei tehnici muzicale conştiente şi nici de cum
mecanice. Exerciţiile vor fi utile doar cu condiţia că ele sunt executate cu stricteţe – aproximaţia este
de neconceput. Lucrul asupra lor cere o concentrare totală, iar criteriul principal este calitatea
sunetului. Încordarea, incomoditatea, surmenarea, tensiunea fizică şi psihică se reflectă imediat în
sunet.
lor competentă, pentru obţinerea unui nivel interpretativ competitiv pe plan naţional şi internaţional.
Pentru aceasta, cadrul didactic trebuie să dovedească disponibilitate pentru pregătirea continuă, prin
130
toate mijloacele oficiale, media, etc., să participe activ la diferite acţiuni, competiţii şi alte forme de
pregătire şi formare profesională continuă, finalizând demersul instructiv prin adaptarea şi implicarea
sa responsabilă în pregătirea pentru performanţă a elevilor, determinînd eliminarea riscului
promovării falselor valori. Discuţiile profesor-elev, audiţiile comparate, precum şi consultarea unor
articole muzicale de specialitate contribuie la dezvoltarea spiritului critic şi la formarea unei opinii
proprii. Elevul va fi susţinut şi stimulat în apariţiile sale publice, care constituie situaţii de verificare a
elementelor asimilate, dar şi a comportamentului său scenic.
BIBLIOGRAFIE:
1. Babii Vladimir, „Metodica studiului şi predării instumentelor”, Ediţia II-a, Iaşi.

2. Damian Benone, „Metodă de acordeon”, Ediţia III-a, Iaşi.
3. Iancu Mişu, Romea Petre, „Metodă de acordeon”, Ediţia V-a, Bucureşti.
4. Pocinoc Tatiana, „Ornamentaţia în interpretarea instrumentului”, Editura ARTES, Iaşi 2005.
5. http://www.creeaza.com/familie/diverse/muzica/Istoria-acordeonului-Posibilit181.php
6. www.librariamuzicala.ro/cs-docs/11528-1363676658.pdf, Alfred Mendelson
131
CURRICULUM
INTERPRETARE
INSTRUMENTALĂ
CHITARĂ
5.3
CONȚINUTURI PENTRU STUDIEREA INSTRUMENTULUI MUZICAL CHITARA
Chitara este un instrument muzical cordofon (cu coarde) din familia lăutei, având bare de
metal (taste) dispuse transversal pe tastieră, acționat prin ciupire sau percuție, cu degetele ori diferite
obiecte ajutătoare.
Originea chitarei nu este clar stabilită, fiind adusă, se pare, din Asiria sau Babilon în Peninsula
Iberică, de către romani (chitara latină) şi, cu sigurantă, de către arabi în secolul XII (chitara
mauriană). Chitara veche era cu mult mai mică decat cea cu care suntem astăzi obişnuiţi, iar cutia de
rezonanţă era puţin mai subţiată (sugrumată la mijloc).
Primele chitare aveau numai patru rînduri de corzi, duble; mai tîrziu, pe la 1656, îsi face
apariţia chitara cu cinci corzi, pentru ca în 1801, un barbier din Paris, Marechal, să-i adauge cea de-a
şasea coardă - mi. Lutieri renumiţi ca Stradivarius în Italia sau Joachim Tielke în Germania au făurit
modele foarte frumos ornamentate, dar forma actuală a chitarei se datorează lutierului spaniol
Antonio de Torres. Concepţia modernă a instrumentului datează din a doua jumătate a secolului XIX.
Ea constă din şase corzi, întinse la o extremitate pe un suport şi la cealaltă de nişte cuie care se pot
strînge după dorinţă.
Chiar dacă nu face parte din orchestră, chitara a fost instrumentul preferat al multor
compozitori. Schubert şi Weber, între alţii, se acompaniau cu ea, când îşi gândeau şi îşi cântau
melodiile. Cu toate acestea, a fost nevoie să se nască Andres Segovia ca acest instrument să ajungă la
aprecierea pe care o are astăzi, impunîndu-se în muzica modernă şi contemporană.
Aşadar, începînd cu a două jumătate a sec. XX, chitara a devenit un instrument nu numai
popular, dar şi respectat. Potențialul acestui instrument în educarea muzicală și estetică a tinerei
generații devine tot mai pronunțat. Interesul în ceea ce o privește este într-o continuă creştere, acest
lucru manifestîndu-se atât prin numeroasele creaţii pentru chitară ale compozitorilor moderni, cât şi
prin numărul tot mai mare de interpreţi, amatori şi profesionişti.
Prezentul curriculum se adresează profesorilor de chitară din școlile cu profil muzical-coral
ca sugestie de material de studiu, oferind o gamă largă de metode tradiționale eficiente de inițiere în
arta interpretativă chitaristică. La finele cursului elevul va poseda un minim necesar de cunoștințe
teoretice: noțiuni din sfera teoriei muzicii (note muzicale, valori de note, semne de alterație,
caracteristice ale gamelor majore și minore ș.a) cunoștințe ce țin de istoricul instrumentelor cu coarde
ciupite (lăuta, mandolina, chitara), a lutieriei (construcție, modele, lutieri celebri) sau de istoria
muzicii (compozitori sau interpreți renumiți). Accentul se pune pe teorie aplicată prin descrierea și
studiul tehnicilor de acționare specifice chitarei clasice considerate unanim a fi cele mai complexe și
care mai apoi se pot adapta facil cerințelor genurilor muzicale moderne: folk, pop-rock, country, jazz
etc.
Conținuturile sunt ordonate în mod progresiv astfel, încît randamentul procesului de învățare
să fie maxim. Materialul cuprinde exerciții, studii, piese din literatura universală, aparținînd cu
precădere compozitorilor italieni din sec. XIX, perioadelor Renașterii și Barocului, dar și lucrări
semnate de interpreți cu renume.
Orele de studiu instrumental vor contribui la dezvoltarea (începând cu etapa de inițiere)
atenției distributive, a puterii de concentrare, conștientizarea și controlul reacțiilor emoționale în
timpul prestațiilor scenice. Profesorul le va cultiva elevilor dragostea față de muzică și de chitară, în
special, îi va ajuta să o înțeleagă și să o cînte cu suflet, va încerca să-și motiveze elevii să dea dovadă
de ambiție, perseverență, răbdare, înalt nivel autocritic, o permanentă dorință de autodepășire pentru a
deveni niște interpreți buni.
132
UNITĂȚI DE COMPETENȚE

instrumentale.

elementele de limbaj muzical din textul muzical, utilizâmd vocabularul de

studiate.
creații muzicale.
competitiv.
2.1.5 Diferențiază în audiții diverse 2.2.7 Analizează interpretarea proprie în 2.3.4 Manifestă gîndire
profesionale.
133
Clasa a II-a / I-ul an de studiu instrumental / chitara
Unități de competențe Unități de conținuturi
1.1.1 Cunoaște noțiuni generale despre structura  Descrierea chitarei și părțile ei componente.
instrumentului muzical.  Însușirea poziţiei de interpretare la chitară clasică:
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a - așezarea;
corpului și aparatului interpretativ. - poziția mâinii stângi,
1.1.4 Cunoaște regulile de mânuire a - poziția degetului mare după grif;
instrumentului. - poziția degetelor 1, 2, 3, 4 deasupra corzilor;
- poziția mâinii drepte și sistemul de ciupire.
 Deprinderea tehnicilor de atac asupra corzilor - apoyando și
1.2.1 Susține prin efort fizic poziţia corectă la tirando.
chitară.  Alternarea și sincronizarea degetelor p, i, m, a în diverse
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului formule.
aparat interpretativ în timpul cântării la  Formarea dexterităților interpretative;
instrument.  Utilizarea digitaţiei corecte.
1.2.3. Execută exerciții de formare și consolidare
a deprinderilor interpretative.
1.1.5 Cunoaște noţiunile teoretice şi elementele de  Studierea notaţiei muzicale în cheia sol ;
limbaj muzical din creația muzicală studiată.  Învățarea locului notelor pe portativ şi denumirea lor;
 Studierea locului notelor pe griful chitării până la tasta V;
 Cunoașterea măsurilor de doi, trei și patru timpi;
 Cunoașterea și executarea valorilor de note și pauze: notă
întreagă, doime cu punct, doime, pătrimi, pătrimi cu punct,
optimi;
 Nuanțele dinamice (p, mf, f);
 Agogica (andante, moderato).
muzical.  Elemente de limbaj muzical: tonalitate, măsură, metru, ritm,
nuanţe dinamice, tempo etc.

integral.
2.2.1 Redă textul muzical, conform  Controlul activităţii interpretative: atacul asupra corzii, calitatea
problematicii ridicate de textele studiate. sunetului, frazarea.
instrument.
Cerințe de program / an: Perioada Forma evaluării Program examinare

 Exerciții; Semestrul I Lecţie de control 2 piese
 Gamele C-dur, G-dur; Decembrie
 1-2 studii; Semestrul II Examen 2 piese
 6-8 piese. Aprilie / Mai
134
 C-dur, G-dur. Se execută într-o octavă, cu durate de pătrimi, ascendent și descendent, I poziție. Digitația include
utilizarea coardelor libere.
 Ivanov-Kramskoi Alexandr, Школа игры для шестиструнной гитары, Музгиз 1934, 1938
Sor Fernando, Studiu, pag.10, 23, 26
Carcassi Mateo, Preludiu, pag.43
Carulli Ferdinando, Vals, pag.24
 Ivanov-Kramskoi Alexandr, Школа игры на шестиструнной гитаре , Музгиз, 1957

Carcassi Mateo, Studiu, pag. 42, 47
Carcassi Mateo, Allegro, pag. 41
Carulli Ferdinando, Allegretto, pag.50
Grecianinov Alexandr, Vals, pag.45
Ivanov-Kramskoi Alexandr , Andantino, pag.56
Ivanov-Kramskoi Alexandr, Preludiu, pag 57
 Din alte surse:
Sor Fernando, Studiu, op.31

Tarega Francisco, Studiu, c major
Carcassi Mateo, Allegretto, c major, nr.2

Carcassi Mateo, Andantino, c minor
Carcassi Mateo, Andantino, g major
Carcassi Mateo, Vals, c major
Fortea Daniel, Vals, a minor
Giuliani Mauro, Studiu, c major, op.100, №1
Ivanov-Kramskoi Alexandr, Как по морю
Ivanov-Kramskoi Alexandr, Preludiu, e minor
Krieger Johann, Bourrée
Messonnier Antoine, Cîntec german
Molino Francesco, Rondo, c major
Philipp Isidor, Cîntec de leagăn
Din folclorul copiilor Ploaia

Din foloclorul copiilor Acul
Din folclorul copiilor Împreună să jucăm
135
Clasa a III-a / al II-lea an de studiu instrumental / chitara
Unități de competențe Unități de conținuturi
1.1.1 Cunoaște noțiuni generale despre structura  Consolidarea poziţiei clasice de interpretare la chitară;
instrumentului muzical.  Perfecționarea tehnicilor de atac asupra corzilor - apoyando și
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a tirando.
corpului și aparatului interpretativ.  Alternarea și sincronizarea degetelor p, i, m, a în diverse
1.1.4 Cunoaște regulile de mânuire a formule.
instrumentului.  Formarea dexterităților interpretative;
 Utilizarea digitaţiei corecte.
1.2.1 Susține prin efort fizic poziţia corectă la

chitară.
instrument.
1.1.5 Cunoaște noţiunile teoretice şi elementele de  Cunoasterea aflării notelor pe griful chitării până în spațiul V,
limbaj muzical din creația muzicală studiată. inclusiv corespondentul lor pe portativ și invers;
 Cunoașterea măsurilor de doi, trei și patru timpi;
 Cunoașterea și executarea unor formule ritmice mai complicate:
optime cu două șaisprezecimi, triolete;
 Cunoaşterea şi executarea exerciţiilor de tehnică (legato);
 Nuanțele dinamice și agogica.
 Studierea acordurilor esențiale/principale (T, S, D)

integral.
problematicii ridicate de textele studiate. sunetului, frazarea, coerenţa discursului muzical.
instrument.
136
Cerințe de program / an: Perioada Forma evaluării Program examinare
 Exerciții; Semestrul I Examen 2 piese contrastante
 2 game; Decembrie
 1-2 studii în diferite variante de mişcare; Semestrul II Colocvium tehnic 1 gamă
 6-8 piese cu caracter contrastant. 1 studiu
Aprilie / Mai Examen 2 piese contrastante
 C-dur, G-dur, F-dur. Se execută pe întindere de 2 octave cu durate de pătrimi și optimi, ascendent și descendent.
Digitația include utilizarea coardelor libere.
 Cadență (T-S-D-T).
 Ivanov-Kramskoi Alexandr, „Школа игры на шестиструнной гитаре”, Музгиз, 1957

Ivanov-Kramskoi Alexandr, Studii, pag.17, 20, 24
Ivanov-Kramskoi Alexandr, Dans, pag.26
Ivanov-Kramskoi Alexandr, Preludiu, pag.28
 „Девять пьес мастеров гитаристов для шестиструнной гитары”, Музгиз, 1960

Tarega Fernando, Studiu, mi minor
Aguado Dionisio, Allegretto
Carcassi Mateo, Andante;
Carcassi Mateo, Andantino
Carulli Ferdinando, Vals
Giuliani Mauro, Allegro
Sor Fernando, Allegretto
Baian Corina, Albinele
 Din alte surse:
Aguado Dionisio, Studiu-mazurcă

Sagreras Hulio, Studiu, d major
Carcassi Mateo, Allegretto, d major

Carulli Ferdinando, Larghetto
Carcassi Mateo , Vals
Cîntec ceh, prel. Șumeev
Grecianinov Alexandr, Mazurca
Ivanov-Kramskoi Alexandr, „I шумить, i гуде”
Mertz Johann Kaspar, Czardas
Aguado Dionisio, Vals în g major
Paganini Nicolo, Vals
Robert de Visée, Menuet
Schumann Robert, Marș militar
Weiss Sylvius Leopold, Menuet
Zipoli Domenico, Menuet, d minor
Botes M. Cocoșul
Teodosiu G. Greirașul
137
Clasa a IV-a / al III-lea an de studiu instrumental / chitara
Unități de competență Unități de conținuturi
1.1.1 Cunoaște noțiuni generale despre structura  Consolidarea poziţiei clasice de interpretare la chitară;
instrumentului muzical.  Perfecționarea tehnicilor de atac asupra corzilor - apoyando și
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a tirando;
corpului și aparatului interpretativ.  Însușirea noilor tehnici: barre;
1.1.4 Cunoaște regulile de mânuire a  Alternarea și sincronizarea degetelor p, i, m, a în diverse
instrumentului. formule;
1.2.1 Susține prin efort fizic poziţia corectă la  Consolidarea dexterităților interpretative;
chitară.  Exerciții pentru dezvoltarea agilității și mobilității degetelor;
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului  Exerciții pentru dezvoltarea atenției distributive;
aparat interpretativ în timpul cântării la  Formarea deprinderii de emitere expresivă a sunetului;
instrument.  Însușirea digitației corecte.
1.1.5 Cunoaște noţiunile teoretice şi elementele de  Cunoașterea amplasării notelor pe chitară pînă în spațiul V,
limbaj muzical din creația muzicală studiată. inclusiv corespondentul lor pe portativ și invers;
 Cunoașterea și executarea unor formule ritmice mai complicate
în măsuri de doi, trei, patru și șase timpi;
 Cunoaşterea şi executarea exerciţiilor de tehnică (legato), a
exerciţiilor ritmice;
 Studierea acordurilor principale (T, S, D).
integral.
instrument.
 Analiza interpretării proprii. Autoevaluarea.

 2 game; Semestrul I Examen 2 piese cu caracter contrastant
 2 studii în diferite variante de mişcare Decembrie
(studiu melodic, studiu cu tehnică de
game); Semestrul II Colocvium tehnic 1 gamă
 6-8 piese din repretoriul universal și Februarie 1 studiu
național. Aprilie / Mai
Examen 2 piese cu caracter contrastant
138
 C-dur, a-moll, G-dur, e-moll. Se execută pe întindere de 2 octave, cu durate de pătrimi, optimi și triolete, ascendent
și descendent. Digitația include utilizarea coardelor libere.
 Cadență (T-S-D-T).
 Agafoșin P.S., „Школа игры для шестиструнной гитары”, Музгиз 1934, 1938
Aguado Dionisio, Studiu, pag.34
Giuliani Mauro, Studiu, pag. 58
Giuliani Mauro, Studiu, pag.59
Sor Fernando, Studiu, pag.38
Diabelli Anton, Marș, pag.46

Diabelli Anton, Menuet, pag.35
Diabelli Anton, Scherzo, pag.65
Giuliani Mauro, Andantino, pag.52
Schumann Robert, Piesă, pag.32
 Fetisov G.A., „Crestomație pentru chitară”, caietul II, ed. lui Vladimir Kotanskii
Carcassi Mateo, Vals, pag.9
Losy Jan Antonin, Giga, pag.28
Molino Francesco, Canzona, pag.7
Molino Francesco, Fanfarele, pag.7
 Din alte surse:
Giuliani Mauro, Studiu, a minor, op.100, № 11

Carcassi Mateo, Studiu, a minor, op.60, №7
Carcassi Mateo, Studiu, a major, op.60, №3
Carulli Ferdinando, Studiu, g major
Sorr Ferdinand, Studiu, a minor, op.31, № 20
Lungu N., Toamna.

Popovici T., Ninge
Potolea I., Ceasul
Vicol I., Rîndunica
Bach Johann Sebastian, Menuet, e minor

Bach Johann Sebastian, Menuet, g major
Bach Johann Sebastian, Poloneză, a minor
Carcassi Mateo, Alegretto, c major
Carulli Ferdinando, Rondo, g major
Händel Georg Friedrich, Sarabanda, e minor
Kalataund B., Gavotte
Paganini Nicolo, Sonatina, c major №2
Kost N., Rondoletto
Rocamora Manuel, Mazurca
Roch Pascual, Habanera
Sorr Ferdinand, Alegretto, f major
Tarega Francisco, Lagrima (preludiu)
Tcaikovsky Piotr, Cîntec vechi francez
Tcaikovsky Piotr, În biserică
139
Clasa a V-a / al IV-lea an de studiu instrumental / chitara
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a  Consolidarea dexterităților interpretative;
corpului și aparatului interpretativ.  Perfecționarea tehnicilor de atac asupra corzilor - apoyando și
1.1.4 Cunoaște regulile de mânuire a tirando.
instrumentului.  Însușirea tehnicii tremolo în mîna dreaptă;
1.3.1 Contribuie prin studiu conştient și sistematic  Dezvoltarea tehnicii barre;
la dezvoltarea tehnicii instrumentale.  Dezvoltarea atenției distributive și capacității de autocontrol;
 Exerciții pentru dezvoltarea agilității și mobilității degetelor;
1.2.1 Susține prin efort fizic poziţia corectă la  Consolidarea deprinderii de emitere expresivă a sunetului;
chitară.  Utilizarea digitaţiei corecte;
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului  Perfecționarea vibrației sunetului;
aparat interpretativ în timpul cântării la  Consolidarea auzului armonic și polifonic;
instrument.  Exerciții de acompaniament;
1.2.3. Execută exerciții de formare și consolidare  Interpretare vocală cu acompaniament de chitară.
1.1.5 Cunoaște noţiunile teoretice şi elementele de  Cunoasterea locului notelor pe chitară până în spațiul VII ,
limbaj muzical din creația muzicală studiată. inclusiv corespondentul lor pe portativ;
 Măsurile binare și ternare, simple și compuse etc;
 Cunoașterea și executarea unor formule ritmice mai complicate;
Studierea acordurilor principale (T, S, D).
integral.
instrument.

 2 game; Semestrul I Examen 2 piese cu caracter
 2 studii în diferite variante de mişcare Decembrie contrastant
 6-8 piese cu caracter contrastant din Semestrul II Colocvium tehnic 1 gamă
repretoriul universal și național. Februarie 1 studiu
Aprilie / Mai Examen 2 piese cu caracter
contrastant
140
 F-dur, d-moll, D-dur, h-moll. Se execută pe întindere de 2 octave, cu durate de pătrimi, optimi, triolete și cvartolete,
ascendent și descendent. Digitația include utilizarea diferitor poziții (conform A.Segovia);
 Cadență (T-S-D-T);
 Gama cromatică pe întindere de 2 octave.
 Fetisov G.A., „Crestomație pentru chitară”, caietul II, ed. lui Vladimir Kotanskii
Fetisov G., Studiu, pag.45
Sor Fernando, Studiu, pag.43
Vinițkii A., Studiu, pag.44
Graupner Jakey, Bourrée, pag.32
Losy Jan Antonin, Giga, pag.28
Robert de Visée, Sarabanda, pag.29
 Ivanov-Kramskoi Alexandr, „Школа игры на шестиструнной гитаре” , Музгиз, 1948
Carcassi Mateo, Vals, pag.95
Carulli Ferdinando, Scherzo, pag.89
Carulli Ferdinando, Siciliana, pag.100
Ghedike Alexandr, Cimpoiul (Волынка), pag.83
Grecianinov Alexandr, В разлуке, pag.97
Sor Fernando, Andante, pag.90
 Din alte surse:
Carcassi Mateo, Studiu, a major ор. 60, № 23
Carcassi Mateo, Studiu, c major ор. 60, № 15
Sor Fernando, Studiu, h minor, ор. 35, № 22
Giuliani Mauro, Studiu, e minor, ор. 48, № 5
Giuliani Mauro, Studiu, e minor, ор.100, №13
Tarega Francisco, Studiu-menuet
Giuliani Mauro, Sonatina, c major, op. 71, № 1, ч. 1.
Paganini Nicolo, Sonatina, c major
Bach Johann Sebastian, Bourée, e minor BWV 996
Bach Johann Sebastian, Sarabanda, h minor
Robert de Vizée, Passacaglia
Anido Maria-Luisa, Melodie populară argentiniană

Carcassi Mateo, Andantino, a major
Cardoso Jorge, Milonga
Galilei Vincenzo, Canzone
Galilei Vincenzo, Gagliarda
Ivanov-Kramskoi Alexandr, Vals
Kosma Joseph, Autumn leaves (Frunze de toamnă)
Kost N., Rondo, g major
Lauro Antonio, Negrito (vals din Venesuela)
Paul McCartney-Lennon, Yesterday
Pernambuco Joao, Sons de carrilhoes ( Sunetul clopoțeilor)
Tarega Francisco, Adelita (mazurca)
Weiss Silviu Leopold, Fantezie
Botez M., Popas
Maior A., Rugă
Mereş C., Moara
Negrea M., Mamei
Colind, O, brad frumos
141
Clasa a VI-a / al V-lea an de studiu instrumental / chitara
1.3.1 Contribuie prin studiu conştient și sistematic tirando.
la dezvoltarea tehnicii instrumentale.  Dezvoltarea tehnicii tremolo în mâina dreaptă;
 Dezvoltarea atenției distributive și capacității de autocontrol;
aparat interpretativ în timpul cântării la  Consolidarea deprinderii de emitere expresivă a sunetului;
1.2.3. Execută exerciții de formare și consolidare  Perfecționarea vibrației sunetului;
a deprinderilor interpretative.  Consolidarea auzului armonic și polifonic;
 Consolidarea tehnicii barre;
 Exerciții de acompaniament;
 Interpretare vocală cu acompaniament de chitară.
Studierea acordurilor în tonalitatea gamelor prevăzute de
program.
integral.
instrument.

 2 game; Semestrul I Examen 2 piese cu caracter
 1-2 studii în diferite variante de mişcare Decembrie contrastant
arpegii lungi, tehnică combinată, etc. ); Semestrul II Colocvium tehnic 1 gamă
4-6 piese din repertoriul universal și naţional. Februarie 1 studiu
Aprilie / Mai
Examen 2 piese cu caracter
contrastant
142
 D-dur, h-moll, B-dur, g-moll. Se execută pe întindere de 2 octave, cu durate de pătrimi, optimi, triolete și cvartolete,
ascendent și descendent. Digitația include utilizarea diferitor poziții (conform A.Segovia);
 Cadență (T-S-D-T);
Carcassi Mario, Studiu, c major, ор. 60, № 1

Carcassi Mario, Studiu, d major, op. 60, № 14
Carcassi Mario, Studiu, e minor, op. 60, № 19
Giuliani Mauro, Studiu, e major, ор. 48, № 9.
Damas Tomas, Studiu-scherzo, a major
Albert Heinrich, Sonatina, e minor, № 1, p.I

Albert Heinrich, Sonatina, e minor, № 1, p.III (Rondeau)
Paganini Nicolo, Sonata, c major
Bach Johan Sebastian, Bourée, h minor, BWV 1002

Bach Johan Sebastian, Gavotte, e major, BWV 1012
Bach Johan Sebastian, Preludiu, d minor, BWV 999
Bach Johan Sebastian, Preludiu, d major, BWV 1007
Händel Georg Friedrich, Sarabanda cu variații
Scarlati Alessandro-Ponce M., Gavotte
Carcassi Mario, Rondeau, e major

Francesco da Milano, Canzone
Go down Mouses, American Negro spiritual
Lauro Antonio, Negrito (vals din Venesuela)
Ponce Manuel, Estrellita „Звездочка”
Sanz Gaspar, Canarios
Savio Isaias, Batucada (Музыкальная шкатулка)
Sor Fernando, Rondeau, d major
Ludic M. Ciobănaşul
Porcişanu C. Peneş M. La şcoală
143
Clasa a VII-a / al VI-lea an de studiu instrumental / chitara
la dezvoltarea tehnicii instrumentale.  Dezvoltarea tehnicii tremolo în mîna dreaptă;
Interpretare vocală cu acompaniament de chitară.
Studierea acordurilor în tonalitatea gamelor prevăzute de
program.
integral.
2.2.1 Redă textul muzical, conform  Controlul activităţii interpretative: frazarea, coerenţa
problematicii ridicate de textele studiate. discursului muzical.
instrument.

 2 game; Semestrul I Concert 2 piese cu caracter diferit
 1-2 studii în diferite variante de mişcare Decembrie academic
(studiu melodic, studiu cu tehnică de game, Semestrul II Colocvium tehnic 1 gamă
arpegii lungi, tehnică combinată, etc. ); Februarie 1 studiu
 4-6 piese din repertoriul universal și național. Aprilie / Mai Examen de 2 creații
promovare
144
 B-dur, g-moll, A-dur, fis-moll. Se execută pe întindere de 2-3 octave, cu durate de pătrimi, optimi, triolete și
cvartolete, ascendent și descendent. Digitația include utilizarea diferitor poziții (conform A.Segovia);
 Cadență cu element barre (T-S-D-T);
Carcassi Mario, Studiu, c major, ор. 60, № 22

Giuliani Mauro, Studiu, c major, ор. 48, № 19
Pujol Emili, Studiu Bumblebee «Шмель»
Villa-Lobos Heitor, Studiu, № 1
Diabelli Anton, Sonata, c major, p.I

Giuliani Mauro, Sonatina, d major, ор. 71, № 3, p.IV
Giuliani Mauro, Sonatina, g major, op. 71, № 2, p.I
Sor Fernando, Variații pe tema Les folies d'Espagne, op.15
Bach Johan Sebastian, Alemanda, a minor, BWV 996

Bach Johan Sebastian, Curanta, a major, BWV 1009
Bach Johan Sebastian, Preludiu, a major, BWV 1009
Albeniz Isaac, Malaguena „Шумы залива”

Albert Moris, Feelings (Чувство)
Oginski Michal, Polonez, a minor
Pernambuco Joao, Sons de carrilhoes ( Sunetul clopoțeilor)
Ponce Manuel, Scherzino mexicano
Ponce Manuel, Gavotte (Weiss style)
Villa-Lobos Heitor, mazurca Shoro
Aldea-Teodorovici Ion / Vieru Grigore, Iartă-mă

Dabija Nicolae, Balada
Ţibulschi Iulia / Vieru Grigore, Colind pentru Eminescu
145
Clasa a VIII-a / al VII-lea an de studiu instrumental / chitara
1.1.5 Cunoaște noţiunile teoretice şi elementele de  Cunoasterea locului notelor pe chitară până în spațiul XI ,
 Studierea acordurilor în tonalitatea gamelor prevăzute de
program;
muzical. mono și bipartită;
integral.
2.2.1 Redă textul muzical, conform  Controlul activităţii interpretative: emisia sunetului prin
muzical.
instrument.

 2 game; Semestrul I Examen 2 creații
 1-2 studii în diferite variante de mişcare Decembrie
Semestrul II Colocvium tehnic 1 gamă
arpegii lungi, tehnică combinată, etc. );
Februarie 1 studiu
 1 creație cu elemente polifonice (menuet,
Aprilie / Mai
poloneză, arie, gigă, gavot, larghetto, etc);
 1 creație de formă clasică (sonată, sonatină, Examen 2 creații
rondo, etc.);
 2-4 piese.
146
 A-dur, fis-moll, Es-dur, c-moll. Se execută pe întindere de 2-3 octave, cu durate de pătrimi, optimi, triolete și
 Gama cromatică pe întindere de 2-3 octave.
Giuliani Mauro, Studiu, e major, ор. 48. № 23

Sor Fernando, Studiu, e minor, op. 6, № 11
Tarrega Francisco, Studiu (de velocidad), e major
Villa-Lobos Heitor, Studiu nr.8
Bach Johan Sebastian, Alemanda a major, BWV 100

Bach Johan Sebastian, Gavotte I, II, a minor, BWV 995
Bach Johan Sebastian, Preludiu, a minor, BWV 997
Sor Fernando, Sonata, c major op. 22, p. IV (Rondeau)

Paganini Nicolo, Sonatina
Carulli Ferdinand, Sonata, a major, p.I
Granados Enrique, Dans spaniol № 5

Ivanov-Kramskoi Alexandr, Tarantella
Leniani I., Scherzo, op.10
Mudarra Alonso, Fantasia, № 10
Ponce Manuel, Alemanda (Weiss style)
Vîsoțkii Mihail, Пряха
Şorban G. / Eminescu M., Mai am un singur dor

Şorban G. / Eminescu M. Pe lîngă plopii fără soţ
Zaharia Nica / Păunescu A., Galbenă gutuie
147
Clasa a IX-a / al VIII-lea an de studiu instrumental / chitara
1.1.5 Cunoaște noţiunile teoretice şi elementele de  Cunoasterea locului notelor pe chitară pînă în spațiul XI ,
 Studierea acordurilor în tonalitatea gamelor prevăzute de
program;
muzical. mono și bipartită;
integral.
2.2.1 Redă textul muzical, conform  Controlul activităţii interpretative: emisia sunetului prin
muzical.
instrument.

 2 game; Semestrul I Examen 2 creații
 1 studiu Decembrie
 1 creație de formă amplă Semestrul II Colocvium tehnic 1 gamă
(sonată, sonatină, rondo, etc.); Februarie 1 studiu
 3 piese. Aprilie / Mai Examen 2 creații
148
 E-dur, cis-moll, As-dur, f-moll. Se execută pe întindere de 2-3 octave, cu durate de pătrimi, optimi, triolete și
 Gama cromatică pe întindere de 2-3 octave.
Kost N., Studiu, a major, ор. 38, № 22

Sagreras Julio, Studiu, Colibri
Villa Lobos Heitor, Studiu № 2
Villa Lobos Heitor, Studiu № 3
Bach Johan Sebastian, Giga, a major, BWV 1009

Händel Georg Friedrich, Chacona
Frescobaldi Geronimo, Arie cu variații
Giuliani Mauro, Sonata, c major, op.15, p.III

Sor Fernando, Variații pe o temă de Mozart
Táregga Francisco, Capricho arabe
Giuliani Mauro, Sonata, c major, op.15, p.I
Albeniz Isaac, serenada Cadiz

Malatz Joaquin, Serenata Española
Moreno-Torrobo Federico, Sonatina, p.I
Малатс Х. Испанская серенада.
Lauro Antonio, Angostura, (vals venezuelan)
Bertzi Ducu, Când s-a împărtit norocu

Bertzi Ducu, Floare de colţ
Muzica şi versurile popular. În rariştea de lîngă vii
Rădulescu G. / Chiriuc P., Niciodată
Mandel Johny, The shadow of yor smile
149
Pentru a atinge un nivel ridicat de performanță care să urmeze un drum ascendent constant,
este importantă exersarea continuă, dar mai ales conștientă. Este necesară deci o disciplină a studiului
consecvent, în condiții de maximă concentrare și implicare. Exersatul cu întrerupere antrenează
abilitățile chitaristului într-o manieră superficială, oferindu-i acestuia posibilitatea unei interpretări cel
mult mediocre.
O altă condiție pentru crearea unei discipline a studiului o reprezintă calitatea. Este important
ca instrumentistul să fie concentrat în timpul exersatului și lucid pentru a putea sesiza greșelile din
timp, nepermițându-le acestora să influențeze tehnica pe termen lung. Dacă mintea chitaristului se
îndreaptă în alte direcții decât cea a chitarei pe care o ține în mână, avem atunci de-a face cu o chitară
care cântă, dar al cărei muzician este absent.
E foarte important cum studiem o piesă. Atunci când ajungem la un pasaj dificil, nu reluăm de
fiecare dată piesa de la început, ci studiem acel pasaj separat și abia după ce acesta este rezolvat sau
cel puțin îmbunătățit trecem la următorul. Greșeala aceasta poate fi cel mai adesea observată în cazul
interpreților care încep o piesă bine, dar pe parcurs încep să fie nesiguri din cauză că prima parte a
fost mai mult studiată decât restul.
Fiind vorba de chitara clasică, tehnica interpretului trebuie să respecte o serie de standarde în
funcție de dificultatea repertoriului ales. Un sunet bun poate fi obținut doar după o perioadă
îndelungată de studiu, de aceea prima perioadă din evoluția unui chitarist este predominată de studii
tehnice și ritmice pentru o înțelegere aprofundată a instrumentului. Fiecare exercițiu sau studiu
trebuie să fie executat rar la început, cu atenția îndreptată spre corectitudinea poziției și a mișcărilor.
Doar după deprinderea acestor mișcări se poate crește tempo-ul. În cazul formulelor ritmice
complicate este de preferat să numărăm la început diviziuni cât mai mici de timp (optimi,
șaisprezecimi) și, pe măsură ce înțelegem formula, să numărăm valori de timp din ce în ce mai mari.
Trebuie de insistat asupra pasajelor dificile. Pentru a căpăta simțul ritmului și o solfegiere corectă este
necesar ca elevul să folosească un metronom. Se recomandă a memora studiile, fără să privească
tastiera.
Tot printre primele lucruri pe care un chitarist trebuie să și le însușească se numără citirea
indicațiilor și notațiilor specifice unei partituri. Abia după ce o mare parte din elementele tehnice ale
unei piese sunt stăpânite se poate trece la chestiuni subtile privind interpretarea. Pentru a cânta o piesă
clasică în stilul în care a fost compusă (baroc, clasicism, romantism) este recomandată o documentare
în prealabil și cel puțin o audiție muzicală cu piese aparținând acelei perioade sau ale aceluiași
compozitor. De exemplu, este dificil de interpretat o piesă din perioada barocă aparținând lui
J.S. Bach fără a cunoaște măcar puțină istorie a muzicii.
Digitația este foarte importantă întrucât multe din piese sunt transcripții pentru chitară, iar
pentru a obține o interpretare veritabilă este important ce coardă alegi pentru ciupirea unei anumite
note sau în ce poziție a chitarei cânți un pasaj. Pentru a obține mai multe nuanțe ale sunetului, mâna
care ciupește corzile poate să-și schimbe poziția spre cordar pentru a obține un sunet metalic sau spre
grif pentru un sunet mai rotund.
Semne și simboluri în scriitura chitaristică
 Semnificaţia cifrelor arabe pentru digitaţia mâinii stângi:
0 = coardă liberă
1 = degetul arătător
2 = degetul mijlociu
3 = degetul inelar
4 = degetul mic
150
 Cifrele arabe de la 1 la 6, înconjurate de un cerc indică numărul corzii ce trebuie folosite.
 Semnificaţia cifrelor romane: I, II, III, …….., X, XI, XII = poziţii pe tastieră
 Semnificaţia unor litere pentru digitaţia mâinii drepte: (notaţia franceză)
p = police (degetul mare)
i = index (degetul arătător)
m = medius (degetul mijlociu)
a = annulaire (degetul inelar)
 Semne şi simboluri referitoare la mâna stângă:
Glissando: se execută prin alunecarea unui deget de la un sunet la altul. Doar primul sunet este
ciupit, al doilea obţinându-se prin deplasarea degetului pe coardă, cu menţinerea permanentă a
contactului dintre deget si coardă. Se notează printr-o linie care leagă sunetele între care se execută
glissando. Notaţie: 2—2
Barre: se execută cu degetul arătător întins şi apăsat, cu partea posterioară, pe două sau mai multe
corzi (barre mic sau barre mare). Aşezarea va fi în apropierea tastei şi paralel cu aceasta. Notaţie: [
Legato: poate fi în urcare sau în coborare. În urcare, se ciupeşte coarda, pentru obţinerea primului
sunet, apoi se lasă sa cadă, cu putere, degetul de la mâna stânga, pe spaţiul corespunzător celui de-al
doilea sunet. În coborâre, se fixează degetele pe spaţiile care corespund celor două sunete legato şi se
ciupeşte coarda; degetul care apasă primul sunet se ridică, agăţând coarda, astfel încât cel de-al doilea
sunet să intre in vibraţie fără a ciupi din nou coarda. Notaţie: ∩
Trilul: se poate executa în două moduri:
a) ciupind coarda care emite nota ornamental și alternând prin legato cu mâna stângă cele două
note ale trilului.
b) folosind două corzi pentru emiterea celor două sunete şi ciupindu-le alternativ cu degetele
mâinii drepte. Notaţie: tr
 Semne şi simboluri referitoare la mâna dreaptă:
Arpeggio: reprezintă executarea unui accord arpegiat. Când semnul pe care îl reprezintă are vârful
săgeţii orientat în sus, se execută prin alunecarea degetului mare al mâinii drepte de la coarda cea mai
gravă la cea mai acută. Când vîrful este orientat în jos, se execută cu arătătorul, în sens contrar. În
ambele cazuri, alunecarea trebuie să fie liniştită, pentru obţinerea unei sonoritaţi plăcute. Notaţie: ↓
sau ↑.
Rasgueado: constă într-o alunecare rapidă de la coarda a şasea la coarda întâi, consecutiv, a
degetelor mâinii drepte, începând cu degetul mic si terminând cu indexul.
Notaţie: rasgueado sau rasg.
Pizzicatto: constă în aşezarea podului palmei mâinii drepte pe caluş, atingând uşor corzile, linia
melodic fiind evidenţiată, de regulă, de degetul p. Notaţie: pizz.
Flajeoletele: sunt sunete armonice naturale sau artificiale. Cele naturale se obţin atingând uşor
coarda, cu mâna stângă, în dreptul tastei si ciupind-o aproape de cordar; degetul mâinii stângi se
retrage imediat după ciupire. În cazul celor artificiale, mâna stângă apasă normal nota respectivă, în
timp ce mâna dreaptă îndeplineşte singură rolul ambelor mâini din cazul flajeoletelor naturale:
degetul i atinge nota respectivă, pe aceeaşi coardă, aflată însă, la octava superioară, iar un alt deget
ciupeşte coarda. Notaţie: Arm. sau harm.
Chitara este un instrument complex cu posibilități expresive nenumărate, însă, pentru a putea
fi valorificate, trebuie acordată o importanță deosebită detaliilor. Profesorul va acorda atenție sporită
modului de ciupire a corzilor. Pentru copiii cu vârste până în 12 ani se recomandă ciupirea corzilor cu
buricele degetelor, chiar dacă această metodă cauzează destule nemulțumiri, deoarece provoacă dureri
și uneori apar bășici. Ciupitul cu unghiile necesită o pregătire specială a acestora, iar forma lor este de
151
preferat să fie una ușor rotunjită, fără colțuri și margini aspre pentru a asigura un contact cît mai exact
al unghiei cu coarda.
Muzica nu este o înșiruire aleatoare de note. Luate individual, notele nu formează muzică, dar
grupate într-o înșiruire eufonică cu valori ritmice, acestea reușesc să încînte urechea. Așa s-ar putea
spune și despre cuvintele unei limbi. Doar în propoziții corecte gramatical acestea capătă sens.
Așadar, misiunea profesorului este de a-l învăța pe elev să învețe, iar atunci când studiază, să
perceapă muzica pe care o cîntă ca pe un discurs, nu ca pe un proces mecanic.
Criteriile de evaluare care se vor avea în vedere la susţinerea verificărilor şi examenelor sunt:
parcurgerea programei (minimă, medie, maximă), fidelitatea respectării textului muzical, realizarea
stilistică, creativitate şi personalitate, impresie artistică.
BIBLIOGRAFIE
1. Carcassi, Metodă de chitară, București, Grafoart, 2008 ISBN 978-973-9054-43-0.

2. Carulli Ferdinando, Metodă de chitară, ed.: Matei Bănică. - Ed. a 2-a, rev.. - București :
Grafoart, 2011, ISBN 978-973-9054-59-1.
3. Petric Gabriel, Manual de chitară, Ed. Teora, ISBN: 973-601-057-0.
4. Pop Marius, Armonia aplicativă în improvizațiade jazz, pop & rock, Bucureşti, Ed.Muzicală,
2013, ISBN 978-973-42-0715-2.
5. Suciu Lucian, Manual de chitară pentru începători, Cluj, Ed. Todesco, 2004, ISBN: 973-8198-
79-8.
6. Aгафошин П.С. Школа игры на шестиструнной гитаре. М., 1934, 1938, 1983, 1985.
7. Гитман А. Гитара и музыкальная грамота. М., 2002.
8. Гитман А. Донотный период в начальном обучении гитаристов. М., 2003.
9. Гитман А. Начальное обучение на шестиструнной гитаре. М., 1995, 1999, 2002.
10. Иванов-Крамской А. Школа игры на шестиструнной гитаре. М., 1970.
11. Каркасси М. Школа игры на шестиструнной гитаре. М., 1964 - 2002.
12. Кирьянов Н. Искусство игры на шестиструнной гитаре. М., 1991.
13. Пухоль Э. Школа игры на шестиструнной гитаре. М., 1977 – 1987
Crestomații
1. Aguado D. Studies for Guitar / Ed. Z. Tokos Budapest, 1984.

2. Bach J.S. Lautenwerke / Musica per chitarra. Budapest, 1980.
3. Giuliani М. 24 leichte Etüden für Gitarre, ор. 100 / Herausg. В. Henze. Leipzig, 1977.
4. Italienische Meister der Gitаrrе / Herausg. В. Henze Leipzig, 1977.
5. Klassiker der Gitarre. Band 2. Leipzig, 1978.
6. Кlassiker der Gitarre. Band 1. Leipzig, 1977.
9. Кlassiker der Gitапе. Band 3. Leipzig, 1979.
10. Sor F. 24 leichte übungen für Gitarre ор. 35, I-II / U. Реtег. Leipzig, 1977
11. Агуадо Д. Этюды для шестиструнной гитары / Ред. Х. Ортеги. М., 1979.
12. Барриос А. Произведения для шестиструнной гитары / Сост. В. Максименко. М., 1989.
152
13. Бах И.С. Сборник пьес для шестиструнной гитары / Сост. и обр. П. Исаков. М.Л., 1934.
14. Брауэр Л. Произведения для шестиструнной гитары / Сост. В. Максименко. М., 1986.
15. Вила-Лобос Э. Прелюдии для шестиструнной гитары. Л., 1962.
16. Вила-Лобос Э. Произведения для шестиструнной гитары / Сост. В. Максименко. М.,
1984, 1988.
17. Восемь пьес для шестиструнной гитары / Аранж. А. Иванов-Крамской. М.- Л., 1946.
18. Иванов-Крамской А. Пьесы для шестиструнной гитары. М.- Л., 1947.
19. Из репертуара А. Иванова-Крамского: Произведения для шестиструнной гитары. /
Сост. Н. Иванова-Крамская. М., 1983.
20. Карулли Ф. Избранные произведения для шестиструнной гитары / Сост. И.
Поликарпов. М.,1972.
21. Классические этюды для шестиструнной гитары. Часть 1/ Сост. и ред. А. Гитман. М.,
1997.
22. Концерт в музыкальной школе: Шестиструнная гитара. Вып. 1 / Сост. А. Гитман. М.,
1998.
23. Концерт в музыкальной школе: Шестиструнная гитара. Вып. 2 / Сост. А. Гитман. М.,
2002.
24. Морено-Торроба Ф. Произведения для шестиструнной гитары / Сост. Е. Ларичев. М.,
1981, 1984.
25. От Ренессанса до наших дней: Для шестиструнной гитары. Вып. 1 / Сост. и ред. И.
Пермяков. Л., 1986.
28. Педагогический репертуар гитариста. Вып. 2. Для 5 класса ДМШ / Сост. П. Вещицкий.
М., 1967.
29. Педагогический репертуар гитариста. Вып. 5. / Сост. А. Иванов-Крамской. М., 1969.
30. Педагогический репертуар гитариста. Вып. l. Для 4 класса ДМШ / Сост. А. Иванов-
Крамской. М.,1966.
31. Педагогический репертуар гитариста. Средние и старшие классы ДМШ: Пьесы и этюды
для шестиструнной гитары. Вып. 1 / Сост. А. Гитман. М., 1999.
32. Педагогический репертуар: Пьесы для шестиструнной гитары. Вып. 2 / Сост. Я.
Ковалевская и Е. Рябоконь. Л., 1971
33. Педагогический репертуар: Пьесы для шестиструнной гитары. Вып. 3 / Сост. Я.
Ковалевская и Е. Рябоконь. Л., 1977.
34. Педагогический репертуар: Пьесы для шестиструнной гитары. Вып. l / Сост. Я.
Ковалевская и Е. Рябоконь. Л., 1970
35. Педагогический репертуар: Сборник этюдов для шестиструнной гитары / Сост. Я.
Ковалевская и Е. Рябоконь. Л., 1973.
36. Пьесы для шестиструнной гитары. / Сост. К. Хрусталев. М.- Л., 1948.
37. Репертуар гитариста: Избранные пьесы для шестиструнной гитары. / Сост. П.
Агафошин. Серия I-II. Альбомы 1-7. М., 1930, 1931.
38. Санс Г. Пять сюит / Ред. Х. Ортеги. М.,1979
39. Сборник избранных пьес для шестиструнной гитары / ред. П. Агафошина. М., 1932.
40. Сборник избранных пьес для шестиструнной гитары / Ред. П. Агафошин. М.- Л., 1939.
153
41. Сборник классических этюдов для шестиструнной гитары в 3-х частях / Сост. В.
Яшнев. Л., 1934, 1935.
42. Сборник легких пьес для шестиструнной гитары / Перелож. П. Агафошина. М.- Л.,
1939.
43. Сборник пьес для шестиструнной гитары. Альбом 8 / Под ред. П. Агафошина. М., 1933.
44. Сборник пьес для шестиструнной гитары. Сост. Е. Рябоконь и И. Клименков. Л., 1962.
45. Сор Ф. 20 этюдов для шестиструнной гитары. Ред. А. Сеговии. ГИД М., 2000.
46. Сор Ф. 20 этюдов для шестиструнной гитары. Сост. Я. Ковалевская и Е. Рябоконь. Л.,
1975.
47. Старинная музыка: Для шестиструнной гитары. Сост. И. Поликарпов. М., 1971.
48. Таррега Ф. Избранные произведения для шестиструнной гитары. Сост. Е. Ларичев. М.,
1983.
49. Хрестоматия гитариста. (Шестиструнная гитара): 1-2 кл. детских музыкапьных школ.
Вып. l. Сост. А. Иванов-Крамской. М., 1971, 1976.
50. Хрестоматия гитариста. (Шестиструнная гитара): 1-3 кл. детских музыкальных школ.
Сост. Е. Ларичев. М., 1983, 1985.
Вып. l. Сост. Е. Ларичев. М., 1972.
Сост. Е. Ларичев. М., 1984, 1986.
53. Хрестоматия для шестиструнной гитары. вып. 1. Сост. П. Вещицкий. М., 1958.
54. Хрестоматия для шестиструнной гитары. Вып. 2. Сост П. Вещицкий. М., 1959.
55. Хрестоматия для шестиструнной гитары. Вып. 3: Этюды и пьесы. Сост. П. Вещицкий.
М., 1960.
56. Хрестоматия для шестиструнной гитары. Вып. 4. Сост. Ц. Вамба. М., 1961.
57. Шестиструнная гитара: Подготовительный и первый классы детской музыкальной
школы. Сост. Н. Михайленко. Киев, 1983.
58. Шестиструнная гитара: Учебный репертуар детских музыкальных школ (2 класс). Сост.
Н. Михайленко. Киев, 1984.
Н. Михайленко. Киев, 1980, 1984.
Н. Михайленко. Киев, 1981, 1985. Этюды для шестиструнной гитары. Сост. И.
Пермяков. Л., 19
Н. Михайленко. Киев, 1982, 1986.
62. Этюды для шестиструнной гитары .Сост. П. Агафошин. М.- Л., 1950.
63. Этюды для шестиструнной гитары. М., 1962.
64. Этюды для шестиструнной гитары. Сост. Д. Карпович и Е. Рябоконь. Л., 1961.
154
CURRICULUM
INTERPRETARE
INSTRUMENTALĂ
VIOARĂ
5.4
CONȚINUTURI PENTRU STUDIEREA INSTRUMENTULUI MUZICAL VIOARA
Vioara este un instrument muzical cu coarde și arcuș. Coardele sunt acordate în cvinte
perfecte și sunt întinse peste una din fețele unei cutii de rezonanță, vibrând atunci când arcușul este
tras peste ele sau când sunt ciupite. Comparativ cu celelalte instrumente cu coarde și arcuș (viola,
violoncelul și contrabasul), vioara este cel mai mic instrument și generază sunetele cele mai înalte.
Vioara a apărut în nordul Italiei, în prima parte a secolului al XVI-lea. Cel mai probabil a fost
inspirată de trei tipuri de instrumente: rebec (care exista încă din secolul al X-lea), viola da gamba și
viola da braccio. Din documente reiese că cea mai veche vioară cunoscută care avea patru coarde
(așa cum au viorile moderne) a fost construită în 1555 de către Andrea Amati.
Vioara sau violina este cel mai răspândit instrument muzical care face parte din familia
instrumentelor cu coarde. Datorită timbrului cristalin, expresiv și plin de frumusețe, vioara este
principala purtătoare a melodiei. Strălucirea și căldura sunetului ei o așază în fruntea instrumentelor
din orchestră. Sunetele emise de vioară pot reda cele mai variate sentimente, ca duioșie, măreție,
visare, forță etc.
În învăţământul cu profil muzical-coral vioara este unul din instrumentele muzicale care îi
face pe copii mai sensibili și mai înclinați spre frumos, mai atenți la detalii, îi dezvoltă structural
armonios la nivel mental și emoțional, devenind o modalitate de expresie a umanității fiecăruia dintre
ei. Cântând la vioară, elevii învață să se relaxeze prin artă, să fie atenți la crearea ei, devenind chiar ei
mici creatori de artă prin interpretările lor muzicale. În cadrul orelor de vioară ei își completează
imaginea despre muzică, despre limbajul muzical, despre modalitățile de producere a sunetului,
despre ritm, melodie, armonie și interpretare muzicală.
Studiul instrumentului muzical presupune nu doar valorificarea achiziţiilor învăţării dobândite
prin educaţia de bază şi de întregire a formării intelectuale, estetice şi morale a elevilor, ci este
perceput ca un sistem de competenţe care includ cunoştinţe, abilităţi şi atitudini specifice unui
interpret cultivat. Aceste competențe, odată dobândite, devin un mijloc de orientare a tânărului
violonist spre trasee ulterioare de evoluţie profesională şi îi oferă posibilitatea de atingere a unui
nivel superior de performanţă în interpretare.
Prin acest curriculum se intenţionează asigurarea, optimizarea şi eficientizarea sistemului de
pregătire artistică, dincolo de care fiecare elev, sub îndrumarea cadrului didactic, îşi poate prefigura
un traseu de evoluţie performantă prin adaptarea repertoriilor şi a modalităţilor de abordare a
acestora la particularităţile lor intelectuale, afective şi motrice. Acest document reprezintă pentru
profesor un ajutor metodic care se referă la detalieri privind conţinutul învăţării, metode, activităţi şi
procedee didactice, recomandări cu privire la abordarea repertoriului, precum şi sugestii privind
evaluarea continuă şi sumativă în scopul orientării cadrului didactic în procesul de predare-învăţare a
instrumentului muzical.
Actuala structură a curriculumului solicită o abordare flexibilă în demersul didactic, a căilor,
a metodelor şi a mijloacelor adecvate individualităţii elevului. Ea recomandă profesorului să parcurgă
repertoriul selectat nu ca un obiectiv în sine, ci ca mijloc pentru dezvoltarea competențelor de
interpretare și ca element indispensabil desăvîrşirii personalităţii artistice. Confirmă această idee și
citatul lui I.Remer-Anselme: „Niciun instrument muzical nu redă mai limpede şi mai profund ca
vioara personalitatea artistului, exprimând nu numai calda lui simţire, dar şi pe aceea a
compozitorului piesei muzicale.
155

instrumentale.


studiate.
creații muzicale.
competitiv.
profesionale.
156
Clasa a II-a / clasa I de studiu instrumental / vioară
1.1.1 Cunoaște noțiuni generale despre structura  Scurt istoric din apariția viorii;
instrumentului muzical.  Cunoștință cu structura viorii;
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a  Notiuni de bază în tehnica viorii: poziția viorii si a arcușului,
corpului și aparatului interpretativ. poziția corporala, modul de prindere a arcușului şi a viorii.
1.1.4 Cunoaște regulile de mânuire a  Tehnica mâinii stângi: așezarea corectă a celor patru degete pe
instrumentului. toate corzile în pozitia I.
 Tehnica mâinii drepte: Mișcarea și trăsături de arcuș pe corzi
1.2.1 Susține prin efort fizic poziţia corectă la libere pe diferite valori de note;
vioară.  Studiul pe porțiuni de arcuș;
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului  Emisia sunetului și obținerea echilibrului înte mâina dreaptă și
aparat interpretativ în timpul cîntării la stângă;
instrument.  Studiul pozițiilor la vioară (poziția I)
1.2.3. Execută exerciții de formare și consolidare  Legato pe aceeași coardă;
a deprinderilor interpretative.  Legato peste corzi.
1.1.5 Cunoaște noţiunile teoretice şi elementele de  Studierea notaţiei muzicale în cheia sol;
limbaj muzical din creația muzicală studiată.  Locul notelor pe portativ şi corespondentul lor pe corzile viorii;
 Gamele majore pînă la o alterație (C, G);
 Gama a moll natural, armonic și melodic;
 Măsurile 2/4, 3/4, 4/4, etc;
 Modalități de atac al sunetului: legato.
integral.
2.2.1 Redă textul muzical, conform  Controlul activităţii interpretative: emisia sonoră cu intonație
problematicii ridicate de textele studiate. justă a sunetului, frazarea, coerenţa discursului muzical.
instrument.

 Exerciții; Semestrul I Lecţie de control 2 piese cu caracter contrastant.
 1 gamă; Decembrie
 2 studii în diferite variante de mişcare; Semestrul II Examen 2 piese cu caracter contrastant.
 4-6 piese cu caracter contrastant Aprilie / Mai
(vesele, lirice, meditative, dansante etc.).
157
 C, G-dur. Se execută pe întindere de o octavă, cu următoarele trăsături de arcuș:

- detache 2,4;
 arpegii lungi – trison major, sextacord, cvartsextacord de la tonica gamei.
Material didactic:
1) Baklanova N., Primele lecții. Metoda de vioară pentru incepători.
2) Fortunatov K., Micul violonist, v. I
3) Garlițki M., Pas cu pas.
4) Garlițki M.,.Rodionov K., Utkin Iu, Fortunatov K., Crestomație pentru clasele I-II.
5) Garlițki M.,.Rodionov K., Utkin Iu, Fortunatov K., Studii alese, cl.I-III, v. I
6) Grigorian A., Metodă de vioară pentru începători.
7) Iakubovskaia V., Pe trepte în sus.
8) Manoliu M., Manual de vioară, vol.I
9) O.Ševčik, Școală de vioară pentru îcepători, op. 6, caietul I, exerciții.
10) Rodionov K., Metodă de vioară pentru începători.
11) Vîscăuțan E., Crestomație pentru vioară și pian pentru clasele I-IV ale școlii de muzică pentru copii
Piese din repertoriul universal:

Lully J.B., Cîntec
Haydn J., Andante
Mozart W.A., Allegretto,
Mozart W.A., Cântec de mai,
Mozart W.A., Vals
Baklanova N., Cântec de leagăn

Bekman A., Brăduțul
Komorakovski A., Cântec;
Komorakovski A., Cucu;
Komorakovski A., Micul vals
Krasev M., Gâștele vesele
Mulear A., Ciobănaș.
Piese din repertoriul național:

Tcaci Z., Cucu,
Tcaci Z., Fulg de zăpadă;
Tcaci Z., Ghicitoare.
Vîscăuțan E. / Gh. Neaga, Hai la școală
Vîscăuțan E., Cucu
158
Clasa a III-a / clasa II de studiu instrumental / vioară
1.1.1 Cunoaște noțiuni generale despre structura  Consolidrea tehnicii viorii: poziția viorii şi a arcușului, poziția
instrumentului muzical. corporala, modul de prindere a arcușului şi a viorii.
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a  Studiul pe porțiuni de arcuș;
corpului și aparatului interpretativ.  Studiul pozițiilor la vioară (pozițiile I), poziția III (opțional)
1.1.4 Cunoaște regulile de mânuire a  Trăsături de arcuș legato, detache, martele;
instrumentului.  Legato pe aceeași coardă;
 Legato peste corzi;
1.2.1 Susține prin efort fizic poziţia corectă la  Exerciții ritmice se includ optimi cu punct, șaisprezecimi;
vioară. triolete; sincope cu pătrimi și optimi;
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului  Exerciții pe corzi duble (una din corzi libere);
aparat interpretativ în timpul cîntării la
instrument.
1.1.4 Cunoaște noţiunile teoretice şi elementele de  Măsurile 2/4, 3/4, 4/4, etc;
limbaj muzical din creația muzicală studiată.  Durate şi pauze: notă întreagă, doime cu punct, doime, pătrimi,
optimi, șaisprezecimi, pătrimi și optimi cu punct.
 Gamele majore naturale pînă la 2 alterații (G dur, D dur)
 Modalități de atac al sunetului: legato
 Nuanțele dinamice.
 Tempouri: Andante, moderato, allegretto.
integral.
problematicii ridicate de textele studiate. justă a sunetului , frazarea, coerenţa discursului muzical.
instrument.
2.3.3 Manifestă gîndire critică şi autocritică  Formarea deprinderilor de pregătire psihologică pentru evaluare

 2 game; Semestrul I Examen 2 piese contrastante
 2 studii în diferite variante de mişcare; Decembrie
 1 creație de formă amplă (opțional); Semestrul II Colocvium tehnic 1 gamă
 3 piese din repertoriul universal Februarie 1 studiu
 2 piese din repertoriul național Examen 2 piese cu caracter contrastant.
 1 piesă populară Aprilie / Mai
159
 G-dur, D-dur. Se execută pe întindere de o octavă, cu următoarele trăsături de arcuș:

- detache 2,4;
- trăsături combinate 2/2;
- trăsături ascuțite – martele, stacatto, sotie 4, 2;
1) Baklanova N., Primele lecții. Metoda de vioară pentru incepători.

2) Crestomație pentru vioară și pian pentru clasele I-IV.
4) Garlițki M.,.Rodionov K., Utkin Iu, Fortunatov K., Crestomație pentru clasele I-II.
5) Garlițki M.,.Rodionov K., Utkin Iu, Fortunatov K., Crestomație pentru clasele II-III.
8) Ianșinov, Game și arpegii.
9) Manoliu M., Manual de vioară, vol.I
10) O.Ševčik, Școală de vioară pentru începători, op. 6, caietul I, exerciții.
11) Rodionov K., Metodă de vioară pentru începători.
12) Schradieck H., Exerciții pentru vioară
14) Wohlfahrt F., Studii

Haydn J., Andante; Cîntec.
Schumann R., Cea dintîi pierdere; Melodie; O mică romanță; Țăranul vesel.
Baklanova N., Dans; Marș; Mazurca; Romanță.

Goedike A., Cântec de leagăn; Dansuri din vechime; Iepurașul; Marș.
Kalinikov V., Pisicuța.
Potolovski N., Iepurașul; Viscolul.
Rimskii-Korsakov N., Tăpușele (Ladușki)
Șostakovici D., Micul marș; O zi bună.

Lobel S., Coardă de sărit.
Lungul S., Cântecul broscuțelor.
Mulear A., Cântec de leagăn; Cucul; Dans comic; Iepurașul; Joc, Poveste.
Musicescu G., Melodie.
Tcaci Z., Ceasul; Soldații.
Țibulschi Iu., Greierașul-lăutar.
Văscăuțan E., Cântec moldovenesc.
Creații de formă amplă:

Händel G.F., Sonatina;
Händel G.F., Variațiuni A-dur.
Komarovskii A., Concertino G-dur.
Rieding O., Concertul h-moll, p. I.
160
Clasa a IV-a / clasa III de studiu instrumental / vioară
1.1.1 Cunoaște noțiuni generale despre structura  Consolidarea interpretării în poziția I.
instrumentului muzical.  Trăsături de arcuș legato, detache, martele;
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a  Studiul poziției III la vioară;
corpului și aparatului interpretativ.  Schimbul de poziție între două poziții alăturate:
1.1.4 Cunoaște regulile de mânuire a - Schimbul prin saritură, prin intermediul coardei libere;
instrumentului. - Schimbul prin alunecare pe același deget;
- Schimbul prin articulare;
1.2.1 Susține prin efort fizic poziţia corectă la - Schimbul pe corzi diferite;
vioară.
- Schimbul pe trăsături de arcuș diferite;
aparat interpretativ în timpul cîntării la - Schimbul pe trăsături de arcuș diferite și pe corzi diferite.
instrument.
optimi, șaisprezecimi, pătrimi și optimi cu punct, trioletul,
sincopa.
 Gamele majore naturale - G, D;
 Nuanțe dinamice: p, mf, f.
 Tempouri: andante, moderato, allegretto, rittenuto.
integral.
instrument.
2.3.3 Manifestă gîndire critică şi autocritică  Formarea deprinderilor de pregătire psihologică pentru evaluare

 2 game; Semestrul I Concert academic 2 piese cu caracter contrastant
 2 studii cu problematică diferită; Decembrie
 1 creație de formă amplă;
 3 piese din repertoriul universal; Semestrul II Colocvium tehnic 1 gamă
 2 piese din repertoriul național; Februarie 1 studiu
 1 piesă populară;
 1 ansamblu (opțional); Aprilie / Mai Examen de 2 piese cu caracter contrastant
 Lectură la prima vedere. promovare
161
 G-dur, D-dur. Se execută pe întindere de două octave, cu următoarele trăsături de arcuș:

- detache 2, 4, 8;
- trăsături combinate 2/2, 3/1, 1/3
- trăsături ascuțite – martele, stacatto, sotie 4, 2, march.
Metode și crestomații
1) Crestomație pentru vioară și pian pentru clasele I-IV.
3) Garlițki M.,.Rodionov K., Utkin Iu, Fortunatov K., Crestomație pentru clasele II-III.
6) Kayser H., Studii
7) Komarovski A., Studii în trei poziții
8) Manoliu M., Manual de vioară, vol. II, III
9) Mostras K., Game, exerciții, studii
11) Ševčik O., Școală de vioară pentru începători, op. 6, caietul I, exerciții.
13) Wohlfahrt F., Studii

Coca E., Cântec de glumă
Lobel S., Amintire
Lobel S., Povestire
Mulear A., Dans haiducesc; Joc găgăuzesc; Oleandra
Negruța O., Vioara mea
Tcaci Z., Joc
Vîscăuțan E., Gh. Neaga, Bătuta

Ceaikovski P., Cântec vechi francez; Vis dulce
Glinka M., Polca din opera „Viața pentru țar”
Kabalevskii D., Dans vechi; Studiu
Komarovskii A., Cântec rusesc
Rakov N., Romanță

Baklanova N., Concertino; Sonatina
Glazunov A., Sonatina; Sonatina a-moll
Huber F., Concertino
Iașinov A., Concertino
Kamarovski A., Variațiuni pe tema cîntecului popular ucrainean „ Au ieșit cosași în cîmp”
Rieding O., Concert f-moll; Concertul G-dur, p. I
Seitz F., Concertul nr. 1, p. I sau II-III
Vîscăuțan E., Melodie moldovenească cu variațiuni
162
Clasa a V-a / clasa IV de studiu instrumental / vioară
1.1.1 Cunoaște noțiuni generale despre structura  Trăsături de arcuș legato, detache, martele, stacatto;
instrumentului muzical.  Studiul poziției II;
1.1.4 Cunoaște regulile de interpretare la vioară.  Consolidarea interpretării în poziția I, III;
1.3.1 Contribuie prin studiu conştient și sistematic  Schimbul de poziție între două poziții alăturate:
la dezvoltarea tehnicii instrumentale. - Schimbul prin saritură, prin intermediul coardei libere;
- Schimbul prin alunecare pe același deget;
1.2.1 Susține prin efort fizic poziţia corectă la - Schimbul prin articulare;
vioară. - Schimbul pe corzi diferite;
aparat interpretativ în timpul cîntării la
instrument. - Schimbul pe trăsături de arcuș diferite și pe corzi diferite.
1.2.3. Execută exerciții de formare și consolidare  Exerciții pentru staccato și vibrato.
limbaj muzical din creația muzicală studiată.  Durate şi pauze. Combinații ritmice.
 Gamele majore naturale G, F, D;
 Nuanțe dinamice: p, mf, f, crescendo, diminuendo
 Tempouri: andante, moderato, allegretto, allegro, alargando.
1.2.5 Citește partitura muzicală conform  Citirea partiturii, utilizînd numărarea în glas cu executarea
integral.
instrument.

 2 game; Semestrul I Examen 1 creație de formă amplă sau
 2 studii cu problematică diferită; Decembrie 2 piese cu caracter contrastant
 2-3 piese din repertoriul universal; Semestrul II Colocvium tehnic 1 gamă
 2-3 piese din repertoriul național; Februarie 1 studiu
 1-2 piese populare;
 1 ansamblu (opțional); Aprilie / Mai Examen 1 creație de formă amplă sau
 Lectură la prima vedere.
2 piese cu caracter contrastant
163
 G-dur, F-dur, D-dur. Se execută pe întindere de 2-3 octave, cu următoarele trăsături de arcuș:
- detache 2, 4, 8;
Metode și crestomații
1) Crestomație pentru clasele III-IV.
2) Crestomație pentru clasele IV-V.
3) Crestomație pentru vioară și pian pentru clasele I-IV
4) Fortunatov K. Micul violonist
5) Fortunatov K. Studii alese, cl. III-V, v. II
6) Kayser H., 36 de studii elementare
7) Komarovski A., Studii în trei poziții
8) Konius Iu., Studii mici și exerciții în note duble
9) Manoliu M., Manual de vioară, vol. II, III
10) Masaz F., Studii
11) Mostras K., Game, exerciții, studii
12) Mostras K., Studii-duete
14) Ševčik O., Școala tehnicii arcușului, op. 1, caietul 1.
15) Ševčik O., Școala tehnicii violonistice, caietele 1-2.

Kosenko V., Mazurca; Scherzino; Vals
Lobel S., Cântec
Lungu S., Piese (din Culegere de piese moldovenești)
Macovei I., Dansul soarelui
Tcaci Z., Vals
Vîscăuțan E., / Gh. Neaga, Joc
Ceaikovski P., Vis dulce; Cântec de leagăn pe timp de furtună.
Jenkinsson E., Dans
Marie G., Arie în stil vechi
Rakov N., Micul vals, Plimbare, Povestire
Rivilis P., Humoresca
Schumann R., Santa Claus
Tartini G., Sarabanda
Baklanova N., Variațiuni
Beethoven L., Sonatina (prelucrare de K. Rodionov);
Beethoven L., Sonatina (prelucrare de A. Grigorian)
Corelli A., Sonata
Dancla Ch., Variațiuni pe o temă de Mercadante; Variațiuni pe o temă de Pacini
Hiber F., Concertino
Iașinov A., Concertino
Komarovski A., Concertul nr. 2, p. I; Concertul nr. 3, p. I
Mazas J., Variațiuni
Negruța O., Temă cu variațiuni
Seitz F., Concertul nr.1, p. II-III
Vivaldi A., Concertul D-dur, p. I
164
Clasa a VI-a / clasa V de studiu instrumental / vioară
1.1.3 Cunoaște regulile de interpretare la  Trăsături de arcuș legato, detache, martele, stacatto, marche;
instrumentul muzical.  Consolidarea interpretării în poziția I, II, III.
 Studiul poziției IV;
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului - Schimbul de poziție între două poziții alăturate:
aparat interpretativ în timpul cântării la - Schimbul prin saritură, prin intermediul coardei libere;
instrument. - Schimbul prin alunecare pe același deget;
1.2.3. Execută exerciții de formare și consolidare - Schimbul prin articulare;
a deprinderilor interpretative. - Schimbul pe corzi diferite;
1.3.1 Contribuie prin studiu conştient și sistematic - Schimbul pe trăsături de arcuș diferite și pe corzi diferite.
la dezvoltarea tehnicii instrumentale.  Exerciții pentru staccato și vibrato.
 Corzi duble în pozițiile I-III, în valori de doimi și pătrimi
(intervale, ritmuri și trăsături de arcuș în combinații simple).
 Gamele majore naturale G, F, B;
 Nuanțe dinamice: p, mf, f, crescendo, diminuendo

interpretativă pe baza explorării unei partituri.  Interpretarea pe note și din memorie a creației, pe fragmente și
2.3.2 Exprimă interes faţă de varietatea muzicii integral.
universale.
2.2.1 Interpretează conștient partitura, conform  Controlul activităţii interpretative: emisia sonoră cu intonație
instrument.
2.3.4 Manifestă gândire critică şi autocritică  Analiza interpretării.

evaluării
 2 game; Semestrul I Examen O creație de formă amplă
 2 studii cu problematică diferită; Decembrie 2 piese contrastante
 1 creație de formă amplă; Semestrul II Colocvium 1 gamă
 2-3 piese din repertoriul universal; Februarie tehnic 1 studiu
 2 piese din repertoriul național;
 1-2 piese populare; Aprilie / Examen O creație de formă amplă
 1 ansamblu (opțional); Mai 2 piese contrastante
165
 G-dur, F-dur, D-dur. Se execută pe întindere de trei octave, cu următoarele trăsături de arcuș:
- detache 2, 4, 8;
Repertoriu (sugestii )
Material didactic:
1. Baklanova N., Studii 8. Mazas F., Studii
2. Crestomație pentru clasele IV-V 9. Schradiek H., Exerciții pentru vioară
3. Crestomație pentru clasele V-VI 10. Sievcik O., Exerciții în note duble
4. Dont J., Studii, op. 37 11. Sievcik O., Școala tehnicii violonistice, caietul 2
5. Ghilels E., Exercițiile zilnice ale violonistului 12. Studii alese, cl. III-V
6. Grigorian A., Game și arpegii 13. Micul Violonist, v. II
7. Hrimali I., Exerciții în game

Auber L., Presto Glier R., Humoresca
Bach J. S., Siciliana Glinka M., Sentiment
Bach J. S., Sarabanda Glinka M., Naivitate
Baklanova N., Studiul staccato Gluck C.W., Gavotte
Beethoven L van., Menuet Haydn J., Menuetul taurului
Bohm K., Perpetuum mobile Lîsenko N., Elegie
Ceaikovski P., Cântec trist Mozart W.A., Bagatelle
Ceaikovski P., Mazurca Pergolesi G., Aria
Corelli A., Couranta Rameau J., Gavotte
Corelli A., Gigue Rameau J., Tamburina
Corelli A., Sarabanda Rubinstein N., Torcătoarea
Glier R., Aria Spendiarov A., Cântec de leagăn
Glier R., Pastorala

Dubosarschi B., Bătuta
Mulear A., Sârba
Vîscăuțan E., Bătuta
Vîscăuțan E., Dans
Vîscăuțan E., Melodie moldovenească

Accolay G., Concert
Bacewisz G., Concertino
Corelli A., Sonatele e-moll, d-moll, F-dur.
Dancla Ch., Variațiuni pe o temă de Bellini.
Dancla Ch., Variațiuni pe o temă de Weigl.
Händel G.F., Variațiuni
Kamarovski A., Concertul nr.1, p. II-III.
Nardini P., Concertul nr.2.
Nardini P., Concertul e-moll.
Seitz F., Concertul nr.3.
Seitz F., Concertul nr.4.
Vivaldi A., Concertele a-moll,
Vivaldi A., e-moll, G-dur, op. 7.
166
Clasa a VII-a / clasa VI de studiu instrumental / vioară
1.1.3 Cunoaște regulile de interpretare la  Trăsături de arcuș legato, detache, martele, stacatto;
instrumentul muzical.  Consolidarea interpretării în poziția I, II, III, IV.
 Studiul poziției V;
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului  Schimbul de poziție între două poziții alăturate:
1.3.1 Contribuie prin studiu conştient și sistematic - Schimbul pe trăsături de arcuș diferite;
la dezvoltarea tehnicii instrumentale. - Schimbul pe trăsături de arcuș diferite și pe corzi diferite.
 Exerciții pentru staccato, vibrato, flajolet.
(intervale, ritmuri și trăsături de arcuș în combinații simple)
1.1.5 Cunoaște forma creației și părțile ei  Gamele majore naturale A, D, B;
componente.  Nuanțe dinamice: p, mf, f, crescendo, diminuendo;
 Ornamente muzicale: glisando, trilul, mordentul, apogiatura
surtă.
interpretativă pe baza explorării unei partituri.
integral.
universale.
instrument.
competitiv.
167
evaluării
 2 game; Semestrul I Examen 1 creație de formă amplă
 2 studii cu problematică diferită; Decembrie sau 2 piese
 2-3 piese din repertoriul universal; Semestrul II Colocvium 1 gamă
 2-3 piese din repertoriul național; Februarie tehnic 1 studiu
 1 ansamblu (opțional); Aprilie-Mai Examen 1 creație de formă amplă
 Lectură la prima vedere; sau 2 piese
 A-dur, D-dur, B-dur. Se execută pe întindere de trei octave, cu următoarele trăsături de arcuș:
- detache 2, 4, 8;
- trăsături combinate 2/2, 3/1, 1/3;
Material didactic:
1. Crestomație pentru clasele V-VI. 8. Kreutzer R., Studii.
2. Dont J., 24 exercții pregătitoare 9. Mazas F., Studii.
3. Dont J., Studii, op. 37. 10. Schradieck H., Exerciții pentru vioară.
4. Fiorillo F., 36 studii. 11. Sevcik O., Exerciții cu schimbul pozițiilor , op. 8.
5. Grigorian A., Game și arpegii. 12. Sevcik O., Exerciții în note duble, op. 9.
6. Hrimali I., Exerciții în game. 13. Sevcik O., Școala tehnicii arcușului, op. 2, caiet. 2-3
7. Korguev S., Exerciții în note duble. 14. Sevcik O., Școala tehnicii violonistice, caietul 2.

Alexandrov A., Aria Glier R., Pastorala;
Aliabiev A., Dans Glier R., Preludiu;
Arenski A., Fuga pe tema cântecului „Cocorul”. Glier R., Romanța c-moll;
Bach J.S., Aria Glier R., Vals.
Bach J.S., Fantezie Ianșinov A., Torcătoarea
Bach J.S., Gigue Ipolitov-Ivanov M., Melodie
Bach J.S., Siciliana Kabalevski D., Ping-pong
Baklanova N., Studiu în octave Kabalevski D., Scherzzo
Ghoedike A., Aria Kreisler F., Andantino
Ghoedike A., Studiu Poplavski M., Tarantela
Ghoedike A., Vals Rakov N., Vocaliza
Glier R., Andante; Șostakovici D., Contradans
Glier R., Lângă râu; Șostakovici D., Romanță

Dubosarschi B., Bătuta Negruța O., Melodie,
Dubosarschi B., Cântec fără cuvinte Negruța O., Nocturnă
Neaga Gh., Oleandra Porumbescu C., Nocturnă

Bach J.S., Concertul a-moll, p. I. Hollender H., Concert ușor.
Beriot Ch., Variațiuni d-moll. Komarovski A., Concertele nr. 1, 2.
Corelli A., Sonata A-dur. Rode P., Concertele nr. 6. 8, p. I.
Dancla Ch., Solo de balet. Viotti G., Concertele nr. 20, 23, p. I.
Händel G., Sonatele E-dur, F-dur. Vivaldi A., Concertele E-dur, g-mpll, d-moll
168
Clasa a VIII-a / clasa VII de studiu instrumental / vioara
1. Competență de operare cu elemente de limbaj specific în abordarea creaţiilor muzicale.
instrumentul muzical.  Consolidarea interpretării în poziția I, II, III , IV, V.
 Studiul poziției VI;
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului  Schimbul de poziție între două poziții alăturate:
1.3.1 Contribuie prin studiu conştient și sistematic - Schimbul pe trăsături de arcuș diferite și pe corzi diferite.
la dezvoltarea tehnicii instrumentale.  Exerciții pentru staccato vibrato, flajolet.
1.1.5 Cunoaște forma creației și părțile ei  Gamele majore naturale A, E, B;
scurtă.
integral.
universale.
instrument.
2.2.6 Demonstrează un nivel interpretativ  Analiza interpretării.
competitiv.
169
evaluării
 2 studii cu problematică diferită; Decembrie 2 piese
 1 ansamblu (opțional); Aprilie-Mai Examen 1 creație de formă amplă sau
 Lectură la prima vedere. 2 piese
 A-dur, E-dur, B-dur. Se execută pe întindere de trei octave, cu următoarele trăsături de arcuș:
- detache 2, 4, 8, 24;
- trăsături ascuțite – martele, stacatto, sotie 4, 2, march;
Material didactic:
1. Fiorillo F., 36 studii și capricii. 7. Schradieck H., Exerciții pentru vioară.
2. Grigorian A., Game și arpegii. 8. Sevcik O., Exerciții cu schimbul pozițiilor, op. 8.
3. Hrimali I., Exerciții în game. 9. Sevcik O., Exerciții în note duble, op. 9.
4. Kreutzer R., Studii. 10. Sevcik O., Școala tehnicii arcușului, op 2, caiet 2-3.
5. Mazas F., Studii. 11. Sevcik O., Școala tehnicii violonistice, caietul 2.
6. Micul violonist, p. III. 12. Studii alese, cl. V-VII.
Studii:
David D., Studiu
Fiorillo F., Studiul nr. 28 D-dur
Mostras C., Studiu a-moll
Piese din repertoriul universal și național:

Benda N., Capriciu Haciaturian A., Cântec de toamnă
Benda N., Grave Komarovskii A., Tarantella
Bughici D., Suita Liadov A., Preludiu
Ceaikovsckii P., Cântec de toamnă Mostras C., Dans;
Ceaikovsckii P., Vals sentimental Porumbescu C., Balada
Chiriac M., Serenada Porumbescu C., Nocturnă
Couperin F., Micile mori de vânt Pugnani G., Largo
Daquin A., Cucul Rivilis P., Hora
Dubosarschi B., Bătuta Rivilis P., Oleandra
Dubosarschi B., Oleandra Saint-Saens C., Lebăda
Dvarionas B., Elegie Schubert F., Albina
Glier R., Scherzzo

Bach J.S., Concertul a-moll, p. I. Kreutzer R., Concertul nr. 13, p. I;
Beriot Ch., Concertele nr. 3, 7, 9. Rode P., Concertele nr. 7, p. I sau II-III.
Gemainiani F., Sonata d-moll. Sphor L., Concertul nr. 2.
Handel G.F., Sonatele f-moll. Veracini F., Sonata g-moll.
Haydn J., Concert G-dur, p. I. Viotti G., Concertul nr. 23, p. I;
Kabalevski D., Concert, p. I. Viotti G., Concertul nr. 28.
Kreutzer R., Concertele nr. 19, 20.
170
Clasa a IX-a / clasa VIII de studiu instrumental / vioara
instrumentul muzical.  Consolidarea interpretării în pozițile I - VI.
 Schimbul de poziție între două poziții alăturate:
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului - Schimbul prin saritură, prin intermediul coardei libere;
aparat interpretativ în timpul cântării la - Schimbul prin alunecare pe același deget;
instrument. - Schimbul prin articulare;
1.2.3. Execută exerciții de formare și consolidare - Schimbul pe corzi diferite;
a deprinderilor interpretative. - Schimbul pe trăsături de arcuș diferite;
- Schimbul pe trăsături de arcuș diferite și pe corzi diferite.
1.3.1 Contribuie prin studiu conştient și sistematic  Exerciții pentru staccato, vibrato, flajolet.
la dezvoltarea tehnicii instrumentale.  Corzi duble în pozițiile I-III, în valori de doimi și pătrimi
 Exerciții pentru interpretarea acordurilor din 3-4 sunete.
1.1.5 Cunoaște forma creației și părțile ei  Gamele majore naturale Es, A, E;
scurtă.
1.2.5 Citește partitura muzicală conform  Citirea partiturii, utilizînd numărarea în glas cu executarea
integral.
universale.
instrument.
2.2.6 Demonstrează un nivel interpretativ  Analiza interpretării.
competitiv.
171
evaluării
 2 studii cu problematică diferită; Decembrie 2 piese
 1 ansamblu (opțional); Aprilie-Mai Examen 1 creație de formă amplă sau
 Lectură la prima vedere. 2 piese
 A-dur, E-dur, B-dur. Se execută pe întindere de trei octave, cu următoarele trăsături de arcuș:
- detache 2, 4, 8, 24;
- trăsături ascuțite – martele, stacatto, sotie 4, 2, march;
Studii tehnice: Studii tehnico-melodice:

Cobilovici E. – Sunetele armonice la vioară Dancla J. B.Ch. – 20 Studii, op.73
Flesch C. – „Game şi arpegii” Fiorillo F. – 36 Studii sau Capricii
Flesch C. – „Studii de bază pentru vioară” Kreutzer R. – 42 Studii sau Capricii
Iftinchi M. – Schimburile de poziţii în duble coarde Massart L. J. – „Arta exersării studiilor de Kreutzer”
Klenck R. – Studiul gamelor Rode P. – 24 Capricii
Sarvaş A. A. op.3 – „Studiul dublelor coarde”
Sarvaş A. A. op.5 – Studiul acordurilor
Schradieck H. – „Şcoala tehnicii viorii”, caietele I, II
Ševčik O. op.1 – Caietele II, III (Tehnica viorii)
Ševčik O. op.2 – Caietele III, IV, V (Tehnica arcuşului)
Ševčik O. op.7 – Caietele I, II (Trilul)
Ševčik O. op.8 – „Schimburi de poziţie”
Ševčik O. op.9 – „Duble coarde”
Vlădescu D. – „Tehnica viorii” (exerciţii pentru mâna stângă)
Repertoriu preclasic şi classic (Sugestii) Repertoriu aparţinând altor compozitori

Beethoven L. van – Romanţa în Do major şi în Fa major Bruch M. – Concert nr. 1 în sol minor, op.26
David F. – Concert nr. 1 Tartini G. – Concert în Mi major
David F. – Concert nr. 4 în Mi major, op. 23 Nardini P. – Concert în mi minor
de Bériot Ch. A – Concert nr.1 în Re major, op. 16 Kreutzer R. – Concert nr. 19 în re minor
Haydn J. – Concert nr. 2 în Sol major Bach J. S. – Concert în Mi major
Haydn J. – Concert nr.1 în Do major Boccherini L. – Concert în Re major
Mozart W. A. – Concert nr. 3 în Sol major Vieuxtemps H. – Concert nr.4 în re minor, op. 31
Spohr L. – Concert nr. 11 în Sol major, op.70
Spohr L. – Concert nr. 2 în re minor, op.2
Viotti G. B. – Concert nr. 22 în la minor
Sonate:
Bach J. S. – Menuet I, Menuet II, Bourée şi Giga din Partita a III-a în Mi major, BWV 1006
Bach J. S. – Sonata în La major (cu pian)
Corelli A. – Sonate
Geminiani F. – Sonata în do minor
Haendel G. F. – Sonatele I, II, IV, V
Leclair J. M. – Sonata în Re major
Locatelli P. – Sonata în sol minor
Nardini P. – Sonata în Re major
Purcell H. – Sonata în Do major, Sonata în la minor
Tartini G. – Sonata în sol minor (“Didona”)
Veracini F. M – Sonata în sol minor, Sonata în mi minor (p. I. =Ritornello)
172
Alte lucrări dinrepertoriul universal:
Bartok B. – Dansuri româneşti
Bartok B. – Sonatina
Boccherini-Kreisler – Allegretto
Brahms J. – Dansuri ungare (ed. Joachim)
Bruch M. – “Kol Nidrei”, op. 47
Ceaikovski P. I. – Melodie, op.42, nr. 3
Ceaikovski P. I. – Scherzo, op.42, nr. 2
Ceaikovski P. I. – Vals sentimental, op. 51, nr. 6
Corelli A. – La Folia
Couperin-Kreisler – „La Précieuse”
de Bériot Ch. A – 3 Duete concertante, op. 57
de Bériot Ch. A. – Variaţiuni op. 1 în re minor, op. 15 în Mi major, şi op. 79 în La major
de Sarasate P. – Dans nr. 8
de Sarasate P. – Malagueña, op.21
de Sarasate P. – Romanţa andaluză, op. 22
de Sarasate P. – Zortzico („Adios Montañas Mias”)
de Sarasate P. – Zortzico (d’ Iparaguirre), op. 39
Drdla F. – “Perpetuo”, op. 125
Francoeur-Kreisler – Siciliana şi Rigaudon
Glazunov A. – Meditaţie, op. 32
Glodeanu L. – Sonatina, op. 16
Kreisler Fr. – “Suferinţa dragostei” (“Liebesleid”)
Kreisler Fr. – Frumosul rozmarin
Moszkowski M. – Dansuri spaniole nr. 1 şi nr. 2, op. 12
Mozart W. A. – Rondo concertant în Sib major, KV 269
Mozart W. A. – Rondo în Do major, KV 373
Mozart W. A. – Rondo în Sol major
Schradieck H. – “Perpetuum mobile” în Sib major, op. 1
Senaillé J. B. – „ Introducere şi Presto” (J. Manén)
Tartini-Kreisler – Variaţiuni pe o temă de Corelli
Telemann G. Ph. – 12 Fantezii solo
Vieuxtemps H. – Baladă şi Poloneză, op. 38
Vladigherov P. – Suita “Vardarul”
Wieniawski H. - Adagio elegiac, op. 5
Wieniawski H. – Legenda, op. 17
Din repertoriul românesc

Bughici D. – Suită în stil românesc, op.1
Chiriac M. – Serenada
Enacovici G. – Jocuri olteneşti, op. 24
Enescu G. – Balada, op. 4
Filip V. – Capriciul nr. 3
Filip V. – Poem pentru vioară cu acompaniament de pian
Filip V. – Suită românească pentru vioară solo ( părţile I-II)
Jora M. – Mică suită, op. 3
Scărlătescu I. – Bagatela
Toduţă S. – Sonatina
173
Vioara este deseori supranumită regina instrumentelor, deoarece nu numai că arată foarte
bine, dar, în mâinile unui profesionist, produce sunete divine. Violonistul Eugen Hoca spunea:
„Vioara e pretențioasă și cere mult studiu, dar merită să știi să cânți la ea.” E adevărat că vioara,
fiind un instrument netemperat, solicită unui începător un efort mai mare, căci, în mâini fără
experiență, ea sună fals, neplăcut, ba chiar scîrţâie ȋn ultimul hal. „Trebuie să ai foarte multă răbdare
şi un profesor care să ştie cum să te păcălească ca să treci peste momentele, când vrei să abandonezi
studiul în etapa inițială”, spunea cineva dintre marii violoniști ai lumii.
Rolul profesorului și metoda lui de predare este esențială în devenirea unui profesionist. Din
amintirile altei vioriste am cules următoarele gânduri: „Eu am avut noroc, am avut o profesoară
foarte prietenoasă, care venea şi-mi punea bomboane, bineȋnţeles, de culori diferite, pe portativ, ca
să ȋnvăţ notele. Ȋmi spusese că mâina dreaptă este o prinţesă, mâina stângă este prinţul, iar eu
trebuia să ȋi fac pe cei doi să se ȋnţeleagă. Crease un fel de poveste. Era mai mult basm decât vioară
şi aşa a reuşit să ȋmi capteze interesul”. Există numeroase metode de vioară pentru începători, din
care profesorul trebuie să facă o sinteza și să creeze o formulă unică pentru fiecare elev, în funcție de
necesitățile acestuia, pentru un studiu cât mai eficient în vederea atingerii performanțelor.
Relația profesor-elev, mai ales la început de cale, trebuie să fie o relație caldă, părintească,
pentru a putea transmite dragostea pentru instrument și a atrage copilul, dezvoltându-i pasiunea
pentru instrument și, în special, pentru muzică. Lecţiile trebuie să fie binestructurate, să aibă o
strategie eficientă de studiu, dar și foarte plăcute pentru ca aceste instrument complex să devina
inteligibil și cât mai iubit. Pornind de la noțiuni de bază, cum ar fi, să țină instrumentul corect, să
cânte note lungi pe corzi libere prin diferite tehnici de arcuș la talon, la varf, la mijloc, poziționarea
notelor în poziția întâia, diferite tehnici de relaxare și acomodare cu vioara astfel, încât să nu aiba o
poziție încordată și crispată, gestionarea corectă în producerea sunetului între viteza și presiunea,
greutatea cu care se trage arcușul etc, se va ajunge treptat până la tehnici complexe, așa ca citirea la
prima vedere, cizelarea sunetului, cântarea pe corzi duble, diverse tehnici pentru arcuș ș.a., iar,
ulterior, prin sporirea complexității repertoriului și modului de interpretare, expresivității și
creativității, la pregatire profesională sau dezvoltarea propriului stil.
Studiul individual este într-adevar esențial pentru atingerea performanțelor la vioara, ca și la
orice instrument, de altfel. Profesorul trebuie să îi dea elevului de la oră la oră material de studiu
individual. Timpul de studiu diferă de la elev la elev, în funcție de timpul pe care îl are la dispoziție,
de implicare, de dorința de a ajunge la un nivel mai ridicat într-un timp mai scurt. Pentru cei care vor
să facă performanță și sunt începători, este indicat să studieze cel puțin o oră pe zi exercițiile
recomandate de către profesor. Doar studiul individual făcut cu atenție și concentrare, îl aduce elev
mai aproape de modalitatea în care își dorește să cânte la vioară.
Dacă în clasele primare pregătirea de specialitate a elevilor din şcolile cu profil s-a axat pe
iniţierea în interpretare, atunci în clasele gimnaziale continuă procesul de dezvoltare intelectuală,
afectivă şi motrică, specifică educaţiei muzicale începute o dată cu studiul specializat al artei
interpretative. Achiziţiile învăţării dobândite anterior, prin studiul instrumentului şi al celorlalte
discipline de specialitate, îi permit acestuia o mai largă înţelegere a limbajului muzical şi o
interpretare cu un nivel de complexitate mai ridicat. Din acest moment, formarea unei concepţii
interpretative asupra operei va motiva demersul de perfecţionare a tehnicii muzicale a elevului. De
asemenea, experienţa dobândită va permite elevului abordarea unor lucrări ce implică cerinţe
speciale, cu un grad de dificultate mai mare. În activitatea didactică, se va pune accentul prioritar pe
174
abordarea, în interpretare, a stilului clasic, pornindu-se de la premisa că elevul trebuie să devină
capabil de a-şi consolida competenţe complexe de interpretare specifice acestui stil, necesare inclusiv
pentru participarea în competiţii de acest gen. Această sugestie nu invită la excluderea din repertoriu
a lucrărilor muzicale aparţinând altor stiluri, ci subliniază importanţa clasicismului, în arta
interpretativă.
În acest sens, sugerăm să se aibă în vedere:
 utilizarea modului de arcuş spiccato;
 redarea ornamentelor după cerinţele epocii;
 un grad sporit de velocitate;
 uşurinţă în folosirea tehnicii de schimbare a nuanţelor etc.
Pe parcursul acestui demers, profesorul trebuie să fie un organizator al activităţii elevului, care
să îl susţină pe acesta şi să îl îndrume, în atingerea competenţelor prestabilite. Nu trebuie omisă
dezvoltarea muzicalităţii elevului, a gândirii sale muzicale, a manifestării propriei creativităţi în
favoarea dresajului pe un anumit repertoriu. Aceasta nu exclude utilizarea exerciţiilor de memorare a
textelor muzicale studiate şi de redare a acestora în interpretare, fără ajutorul partiturii. De asemenea,
este absolut necesar ca fiecare operă muzicală să fie interpretată în integralitatea sa, cu
acompaniament (pian sau ansamblu orchestral) şi, obligatoriu, în public - audiţii de clasă/catedră,
audiţii pe categorii de instrumente/pentru toate instrumentele, în şcoală sau în alte spaţii adecvate
acestor activităţi.
În evaluarea performanţelor elevilor, vor fi utilizate criterii precum:
 redarea cu fidelitate a textului muzical;
 coerenţa discursului muzical;
 modul de redare a stilului şi a caracterului operei muzicale;
 nivelul de dezvoltare a deprinderilor tehnico-instrumentale;
 originalitatea transmiterii mesajului operei muzicale.
Conţinuturile vor fi valorificate deopotrivă pentru:
 dezvoltarea tehnicii specifice viorii;
 dezvoltarea combinată a tehnicii şi a muzicalităţii, prin abordarea studiilor specifice viorii şi a
repertoriului propus.
În acest document, repertoriul are valoare de sugestie, rămânând la latitudinea cadrului
didactic să propună alte repertorii, ţinând cont de particularităţile de dezvoltare fizică, psihică şi
intelectuală a elevilor, astfel încât elevii să dobândească şi să-şi consolideze imaginea de ansamblu
asupra stilului studiat, de la începutul acesteia.
Una din activităţile căreia trebuie să i se acorde o atenţie specială este memorizarea textului
muzical. Proces psihic complex, interpretarea din memorie reprezintă o etapă esenţială în cadrul
pregătirii instrumentale. Recomandăm în acest sens, ca un prim episod în memorizare să îl constituie
aplicarea metodei solfegierii temelor. Acestea pot contribui la fixarea în auzul interior a temelor din
discursul muzical. Totodată, memorizarea textului nu trebuie să devină un scop în sine care să
robotizeze elevul, ci să-l ajute să se elibereze de stresul partiturii ca să poată reda întregul său
potenţial interpretativ.
lor competentă, pentru obţinerea unui nivel interpretativ competitiv. Pentru aceasta, cadrul didactic
trebuie să dovedească disponibilitate pentru pregătirea continuă, prin toate mijloacele oficiale, media,
etc., să participe activ la diferite acţiuni, competiţii şi alte forme de pregătire şi formare profesională
continuă, finalizând demersul prin adaptarea şi implicarea sa responsabilă în pregătirea pentru
performanţă a elevilor, determinând eliminarea riscului promovării falselor valori.
175
BIBLIOGRAFIE
Literatură metodică
1. Agarkov O.M., Vibrato la vioara –Mijloc de exprimare muzicala, Editura Muzicală,
București, 1956
2. Iarosoveci George, Metoda predarii si a studiului instrumentelor de coarde, Editura Didactică
și Pedagocică, București, 1962
3. Filip V., Îndrumări metodice privind studiul viorii, Editura Muzicală, București, 1959
4. Iampolski I., Digitatia la vioară, Editura Muzicală, București, 1964
5. Geantă Ionel, Manoliu George, Manual de vioară, Bucureşti, Grafoart, 2007-vol., ISBN 978-
973-9054-29-4
6. Hohmann C., Metoda de vioară I, Editura Moravetzm, Timișoara, 1972
7. Klenck R, Studiul gamelor la vioara, Editura Muzicală, București, 1964
8. Klenck R., Studiul pozițiilor la vioară, Editura Muzicală, București, 1963
9. Klenck Robert, Studiul pozițiilor la vioară, București, Grafoart, 2011- 4 vol., ISBN 978-973-
9054-72-0
10. New Holland Publishers UK, Vioara-Ghid introductiv, Editura Aquila,Oradea, 2008
http://www.librariamuzicala.ro/cs-docs/12067-1382006056.pdf
https://www.scribd.com/doc/96509794/tehnica-viorii
http://www.scritub.com/timp-liber/muzica/Lucrare-de-diploma-muzica-PROB132223244.php
https://ro.wikipedia.org/wiki/Vioar%C4%83
Crestomații pentru vioară:
1. Album de STUDII pentru vioara

2. Baklanova - Opt piese usoare (vioara)
3. Campagnoli - Capricii pentru viola
4. Carl Flesh - Game şi arpegii la vioara
5. Dancla - Studii tehnice pentru vioara (op. 74)
6. Fiorillo - Studii pentru vioara
7. Gavinies - Studii (Capricii)
8. Klenck - Studiul pozitiilor la vioara, Pozitia 1 C 1
9. Klenck - Studiul pozitiilor la vioara, Pozitia 1, C 2
10. Kreutzer - 42 de studii (vioara)
11. Mazas - Studii pentru vioara
12. Munteanu - Manualul meu de vioara
13. O.Sevcik - Schimburi de pozitie op. 8
14. Pleyel - 6 duete pentru 2 viori
15. Schradieck - Studiul tehnic al viorii
176
177
178
CURRICULUM
INTERPRETARE
INSTRUMENTALĂ
ȚAMBAL
5.5
CONȚINUTURI PENTRU STUDIEREA INSTRUMENTULUI MUZICAL ȚAMBAL
Ţambalul este un instrument muzical cordofon de percuţie format dintr-o cutie de rezonanţă,
de formă trapezoidală, din lemn, aşezată orizontal (pe picioare), cu corzi de metal grupate în coruri şi
acordate cromatic. Sunetul se produce prin lovirea corzilor cu două ciocănele speciale, confecţionate
din lemn de nuc sau bambus, învelite la vârf cu bumbac sau piele. În prezent, sunt utilizate două
categorii ale instrumentului: ţambalul mare si ţambalul mic.
În cartea sa „Instrumente populare moldoveneşti”, Jan Vizitiu menţionează, că „având o
istorie aproape de patru mii de ani, originar fiind din Mesopotamia, ţambalul a fost adus de către arabi
în Africa de Nord, iar mai târziu, în Spania (aprox. sec. al VIII-lea). Imaginea acestui instrument s-a
păstrat pe frescele catedralei din Santiago de Compostela construită în anii 1060-1211”. Fiind relativ
uşor de transportat, ţambalul era folosit ca instrument de acompaniament în formaţiile mici de
muzicanţi, ce cutreierau lumea, ţinând concerte în pieţele oraşelor medievale. În aşa mod, în secolele
XII-XVI, ţambalul se răspândeşte în multe ţări europene.
Ţambalul modern este succesorul străvechiului instrument santur. Numele de „santur” este
considerat a fi derivat din grecescul „psalterion”, („psallo” în traducere: „a lovi” şi „a cânta”). De
asemenea se crede, că numele este derivat din „Sant-Ur”, adică sunetul de Ur, în sumeriană.
Psalterionul este un instrument muzical antic, utilizat în trei moduri diferite – cu corzi ciupite, cu
corzi trase de arcuş, şi cu corzi lovite de două ciocănele speciale. De la psalterionul cu corzi lovite a
provenit santurul, „strămoşul” ţambalului modern. Până în prezent, în unele ţări termenul „psalterion”
este sinonim al ţambalului. Dovadă a vechimii psalterionului şi a santurului servesc basorelieful antic
babilonian din Kyindjuk (aprox. 1600 ani î. H.) cu imaginea interpreţilor la santur şi „Cartea
Psalmilor” a prorocului David, regele iudeilor, (aprox. 1000 ani î. H.), în care ne învaţă cum să-l
lăudăm pe Dumnezeu, numind şi instrumente muzicale contemporane lui, printre care şi psaltire,
prototipul ţambalului.
În sec. XV, când muzica europeană atinge o nouă treaptă de dezvoltare, ţambalul cunoaşte o
răspândire largă în Europa, stabilindu-se şi denumirea lui. Denumirea de „hackbrett” a apărut pentru
prima dată în Zurich în anul 1477; „dulce melos” se folosea în Cehia aproximativ în anul 1460. În
Anglia acest instrument până în prezent se numeşte „dulcimer”; în 1499 în Franţa se numea
„doucemer”, iar mai târziu – „timpanon” până în sec. XVII, în prezent – „cymbalum”. În anul 1461 în
Italia era cunoscut ca „dulcemelo”, iar la sfârşitul sec. XVI - „dolcemelo”. În sec. XVI se răspândeşte
şi în ţările slavone, iar în Ungaria îl întâlnim chiar şi la curtea regală. La Roma îl numeau „salterio”,
iar în Spania „psalterio”. Acordajul, diapazonul şi mensura ţambalelor din acea perioadă era instabilă,
elementul de bază fiind doar forma trapezoidală şi metoda vibraţiilor corzilor.
În spaţiul românesc ţambalul este contestat în cronicele secolului XVI. Tiberiu Alexandru,
vestitul folclorist şi muzicolog român, în „Instrumente muzicale ale poporului român”, relatează că
„…cea mai veche mărturie a prezenţei ţambalului pe meleagurile româneşti datează din 1546”.
Tradiţia ţambalului, ulterior înrădăcinată în România, se trage parţial din obiceiurile ţiganilor ungari,
stabiliţi în Transilvania în secolul al XVIII-lea, când aceasta era parte a Ungariei; şi parţial din cultura
evreiască din Moldova. Într-o oarecare măsură, acest fapt reprezintă o convergenţă dintre ambele
tradiţii, care, în acelaşi timp, rămân oarecum distincte.
Cu toate că ţambalul este atestat în arealul românesc încă din sec. XVI, este, însă, destul de rar
întâlnit. Astfel rămâne mult timp necunoscut formaţiilor de muzica tradiţională românească, (probabil
din lipsa instrumentelor).Tradiţia ţambalului devine mai puternică în Muntenia spre sfârşitul secolului
XIX, când, la Bucureşti, meşterul de instrumente muzicale Scheffler începe producerea în serie a
ţambalelor mici.
179
Posibilităţile tehnico-melodice ale ţambalului mic cedau mult în faţa cerinţelor mereu
crescânde ale muzicii sec. XIX. Acest fapt a dat un imbold meşterilor de a căuta căi noi de
perfecţionare a instrumentului. Astfel, în 1870 la Pesta, Ungaria, meşterul de instrumente muzicale
Jozsef Venczel Schunda, ceh de origine, perfecţionând ţambalul mic, inventează ţambalul mare. În
1874 inventează mecanismul cu 2 pedale şi surdină (ulterior perfecţionat la o pedală). În acelaşi an
primeşte brevet de invenţie pentru ţambalul cu pedală şi începe producerea lui în serie. Datorită
perfecţionării, inventatorul ajunge la normalizarea acordajului şi desfăşurarea amplă a interpretării pe
tot ambitusul instrumentului.
Ţambalul lui J. V. Schunda a atras atenţia muzicanţilor maghiari, care foarte rapid l-au
introdus în orchestrele lor. Ţambalul mare devine un instrument solistic de concert. Afirmarea
statutului „ţambal de concert”, aparţine lui Franz Liszt. El primul a introdus ţambalul mare în
partiturile sale simfonice: „Marş ungar” (1876) şi versiunea orchestrală a „Rapsodiei ungare nr.6”.
Ţambalul i-a impresionat pe compozitori, făcându-i să compună lucrări originale sau să-l introducă în
partituri în calitate de instrument solistic.
Ungaria a deţinut monopolul producerii de ţambale până în anii ’50 ai secolului trecut. În anii
postbelici, ţambalul mare a început să fie produs în Cehoslovacia, România, Moldova şi Ucraina, atât
de meşteri particulari, cât şi de combinate de producere a instrumentelor muzicale. Popularizarea şi
studierea lui în şcoli, colegii, conservatoare şi academii au dus la negarea stereotipului că ţambalul
este un instrument doar al lăutarilor.
Potrivit cercetătorilor americani de la Northwestern University din Illinois, Statele Unite ale
Americii, studiul unui instrument muzical în copilărie influenţează pozitiv capacitatea auditivă la
maturitate, având beneficii în ceea ce priveşte dezvoltarea creierului. Lecţiile de muzică din copilărie
ajută creierul şi auzul să se menţină în formă odată cu înaintarea în vârstă. Muzica și cântatul la un
instrument muzical îmbunătățește nivelul de concentrare și de memorie, deoarece implică o
coordonare între mâini și ochi. Copiii trebuie să fie atenți atât la notele muzicale de pe portativ, cât și
la mișcările pe care trebuie să le facă pe instrument. Acest lucru le dezvoltă semnificativ și
capacitatea de ascultare. Simțul auzului devine mai fin, mai ales, dacă ei încep cursurile de la o
vârstă fragedă. Și alte cercetări demonstrează faptul că studiul unui instrument muzical poate
contribui la stimularea coeficientului de inteligenţă şi se consideră că nu este niciodată prea târziu
pentru a începe cursurile.
Disciplina Interpretare instrumentală / ţambal reprezintă o ofertă curriculară pentru
învăţământ primar şi gimnazial. În planul-cadru de învăţământ are un buget de timp corespunzător 1
oră pe săptămână, la clasele II-IX. Prin intermediul studierii unui instrument muzical, aici - ţambalul,
elevii îşi formează deprinderi interpretative, valorifică cunoştinţele de teorie şi istorie a muzicii, fac
cunoştinţă cu patrimoniul muzical naţional şi cel mondial, își formează competenţe de sensibilizare și
exprimare culturală.
Prezentul curriculum şcolar propune o ofertă flexibilă, care permite cadrului didactic să
modifice, să completeze sau să înlocuiască activităţile de învăţare. Se urmăreşte astfel realizarea unui
demers didactic personalizat, care să asigure formarea competenţelor prevăzute de programă în
contextul specific al fiecărei clase şi al fiecărui elev.
180

instrumentale.
1.1.5 Cunoaște forma creației și părțile 1.2.6 Explică logica internă a piesei.
ei componente.

studiate.
2.2.2 Asigură interpretarea cursivă, ritmică
și integră a creației muzicale.
competitiv.
interpretări în scopul formării gîndirii vederea optimizării propriei interpretări. critică şi autocritică pentru
profesionale.
181
Clasa a II-a / clasa I de studiu instrumental / țambal
Unități de competență Unități de conținut
1.1.1 Cunoaște noțiuni generale despre originea și  Familiarizarea elevului cu structura ţambalului;
structura instrumentului muzical.  Stabilirea poziţiei corpului în timpul interpretării la ţambal;
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a  Formarea deprinderii poziţiei degetelor pe ciocănele şi mâinilor
corpului și aparatului interpretativ. în ansamblu;
1.1.4 Cunoaște noțiunile teoretice și elementele de  Lovitura – mod de emisie sonoră la țambal;
limbaj muzical din creația muzicală studiată.  Formarea deprinderilor de emisie sonoră prin bruscarea liberă a
ciocănelelor;
1.2.1 Susține prin efort fizic poziţia corectă la  Formarea atacului sunetului;
țambal.  Exersarea loviturilor ritmice cu fiecare mâină seprat pe o
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului coardă;
aparat interpretativ în timpul cântării la  Formarea deprinderii dr coordonare a mâinilor;
instrument.  Formarea dexterităților interpretative.
1.2.3. Demonstrează deprinderi de interpretare la
instrument.
limbaj muzical din creația muzicală studiată.  Locul notelor pe corzile țambalului;
 Scara muzicală generală.
 Măsurile 2/4, 3/4, 4/4, etc;
 Modalitățile de atac ale sunetului: nonlegato;
2. Competența de interpretare muzicală și creativă în contextul situațiilor specifice
integral.
instrument.
Cerințe de program Perioada Forma Program de examinare

 1 gamă majoră; 1 gamă minoră; Semestrul I Decembrie Lecţie de 2 piese cu caracter
 1-2 studii cu problematică diferită; control contrastant.
 4-6 piese cu caracter contrastant
Mai contrastant.
182
 Exerciţii de relaxare a loviturii şi de corectare a poziţiilor mâinilor, degetelor şi a corpului.

 Lovituri pe o coardă, cu fiecare mână separat.
 C-dur;a-moll. Se execută pe întindere de 3 octave.
 Arpegiile tonicii.
Exerciţii din Tarjani Toth Ida, Falka Jozsef „Cimbalom iskola”

V. Crăciun, V. Sârbu „Metodă de ţambal”.
Studii:
Czerny C. Studiul nr.1.
Creații din repertoriul universal:

Beethoven L.van „Bursucul”
Ceaikovskii P. „Cântec vechi francez”
Haydn J., „Andante”
Kabalevskii D., „Galop”,
Kabalevskii D., „Polca”
Mozart W.A., „Allegretto”
Creații din repertoriul național:

Grosu I. „Cimburelul”
N.Comendant, „Album folcloric”:
Mariţa
Alunelul
Coasa
Armindelul
Jocul sânzienilor
Brâuleţul
Trandafirul
Sârba veche
183
Clasa a III-a / clasa a II-a de studiu instrumental / țambal
1.1.1 Cunoaște noțiuni generale despre originea și  Consolidarea poziţiei corpului în timpul interpretării la ţambal;
structura instrumentului muzical.  Aplicarea corectă a poziţiei mâinilor, degetelor şi a braţului
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a pentru emiterea sonoră la ţambal;
corpului și aparatului interpretativ.  Dezvoltarea deprinderilor de lovitură liberă cu bruscare a
1.1.4 Cunoaște noțiunile teoretice și elementele de ciocănelelor.
limbaj muzical din creația muzicală studiată.  Obținerea emiterii precise şi stabile a sunetului.
 Dezvoltarea mobilității și coordonării mâinilor;
1.2.1 Susține prin efort fizic poziţia corectă la  Dezvoltarea dexterităților interpretative;
țambal.  Consolidarea aplicaturii mâinilor în game și arpegii;
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului  Exerciţii cu lovitură;
aparat interpretativ în timpul cântării la  Exersarea loviturilor pe o coardă cu fiecare mână separat .
instrument.
instrument.
limbaj muzical din creația muzicală studiată.  Game majore și minore cu o alterație;
 Măsurile 2/4, 3/4, 4/4, etc;
 Modalitățile de atac ale sunetului: nonlegato, staccato, legato;
integral.
instrument.

evaluării
 2 game; Semestrul I Examen nr.1 2 piese cu caracter contrastant
 1-2 piese populare; Examen nr.2 2 piese cu caracter contrastant
 Lectură la prima vedere. Mai
184
 Exersarea loviturilor pe o coardă cu fiecare mână separat.

 Exerciţii cu lovitură.
 Exerciții de consolidare a poziţiilor mâinilor, degetelor şi a corpului.
 G-dur, e-mol, F-dur, d-moll. Se execută pe întindere de 3 octave cu durate de pătrimi și optimi;
 arpegiile tonicii.
Lectură la prima vedere:

 V. Crăciun şi V. Sârbu „Metodă de ţambal”
 T.T.Ida, F.Jozsef „Cimbalom iskola”.
Studii:
 Geza „Studii pentru ţambal”:
Studiul nr.1, 2.
 V. Crăciun, V. Sârbu „Metoda de ţambal”:
Studiu în sol major,
Studiu în fa major.
Creații din repertoriul universal:

 Repertoriu recomandat din „Crestomaţie pentru vioară” cl. I-II şi cl. II-III:
N. Baklanova „Mazurca”,
N. Baklanova „Cântec de leagăn”,
L. van Beethoven „Dans”,
L. van Beethoven „Vals”,
L. van Beethoven „Kontrdans”,
R. Schumann „Călăreţul curajos”;
R. Schumann „Ţăranul vesel”
Creații din repertoriul național:

 S. Creţu „Piese pentru ţambal şi pian”:
S. Creţu „Sârba”,
S. Creţu „Hora”,
O. Grosu „Raţa”,
O. Grosu „Scrânciobul”;
 N.Comendant „Album folcloric
N.Comendant „Polca lui Victor Vescu”,
N.Comendant „Şapte gâşte”,
N.Comendant „Alămâia”,
N.Comendant „Banu Mărăcine”,
N.Comendant „Cărăşelul”,
N.Comendant „Şarampoiul”,
N.Comendant „Aţica”.
185
Clasa a IV-a / clasa a III-a de studiu instrumental / țambal
1.1.3 Cunoaște regulile de interpretare la instrumentul  Consolidarea poziţiei corecte la țambal;
muzical.  Consolidarea deprinderilor loviturii uşor bruscate;
 Dezvoltarea deprinderilor motorii, coordonarea
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului aparat mâinilor;
interpretativ în timpul cîntării la instrument.  Consolidarea dexterităților interpretative;
1.2.3. Execută exerciții de formare și consolidare a  Lărgirea spaţiului de activitate tehnică;
deprinderilor interpretative.  Exerciții pentru dezvoltarea atenției distributive;
 Dezvoltarea deprinderii de emitere expresivă a
1.3.1 Contribuie prin studiu conştient și sistematic la sunetului;
dezvoltarea tehnicii instrumentale.
1.1.4 Cunoaște noţiunile teoretice şi elementele de limbaj  Game majore și minore cu două alterații;
muzical din creația muzicală studiată.  Măsurile binare și ternare, simple și compuse etc;
 Modalitățile de atac ale sunetului: non legato, staccato,
accente, ornamente;
1.2.4 Analizează elementele de limbaj din textul muzical,  Elemente de sintaxă muzicală: motiv, propoziţie, frază;
utilizîmd vocabularul de specialitate.  Elemente de limbaj muzical: tonalitate, măsură, metru,
ritm, nuanţe dinamice, tempo, modalitățile de atac ale
sunetului etc.
1.2.5 Citește partitura muzicală conform elementelor de  Citirea partiturii, utilizînd numărarea în glas cu
limbaj specifice. executarea indicaţiilor partiturii.

2.3.2 Exprimă interes faţă de varietatea muzicii  Interpretarea pe note și din memorie a creației, pe
universale. fragmente și integral.
2.2.1 Interpretează conștient partitura, conform  Controlul activităţii interpretative: emisia sonoră cu
problematicii ridicate de textele studiate. intonație justă a sunetului , frazarea, coerenţa
2.2.2 Asigură interpretarea cursivă, ritmică și integră a discursului muzical.
creației muzicale.
2.2.3 Interpretează expresiv lucrarea în conformitate cu
mijloacele de expresie muzicală indicate în partitură.
2.2.5 Abordează creativ imaginea muzicală a pieselor  Redarea imaginii și sensului textului muzical prin
interpretate. interpretare instrumentală expresivă, emotivă, cursivă,
2.3.1 Transmite emoţii prin interpretare la instrument. în tempoul indicat cu respectarea caracterului şi tuturor
termenilor de limbaj muzical.
2.3.4 Manifestă gîndire critică şi autocritică pentru  Analiza interpretării.

evaluării
 Lectură la prima vedere; Mai Examen nr.2 2 piese cu caracter contrastant
186

 D-dur, h-moll, B-dur, g-moll. Se execută pe întindere de 3 octave, cu durate de pătrimi, optimi..
 arpegii lungi

 Lectura notelor din K. Fortunatov „Culegere de studii, partea 1”,
 S. Creţu „Piese pentru ţambal şi pian”.
Studii:
 Fortunatov K. „Culegere de studii, partea 1”:
Czerny C., Studiul nr.7
Jelinski A., Studiul nr.4
Komarov A., Studiul nr.16
Mihalilov K., Studiu
Mostras K., Studiul nr.2
Schytte L., Studiu
Din repertoriul universal

 Repertoriu recomandat din „Crestomaţie pentru vioară” cl. I-II şi cl. II-III:
Bach J.S. „Bourre”,
Bach J.S. „Gavotte”,
Bach J.S. „Menuet”,
Baklanova N. „Mazurka”,
Baklanova N. „Хоровод”;
Glinka M. „Polca”,
Glinka M. „Privighetoarea”;
Gluck C.W „Dans vesel”
Gluck C.W. „Hora veselă”
Mozart W. A. „Menuet”,
Schumann R. „Călăreţul curajos”,
Schumann R. „Marş”,
Schumann R. „Ţăranul vesel”,
Weber K.M. „Corul vânătorilor”,
Weber K.M. „Vals”,
Din repertoriul național:

 S.Creţu „Piese pentru ţambal şi pian”:
S.Creţu: „Hora”, „Sârba veche”
I.Grosu „Joc”, „Raţa
 N.Comendant „Album folcloric”
„Pripoianca”
„Mocăneasca”
„Sârba lui Vasile”
„Dansul zestrei”
„Sârba Trei ciocane”
„Busuiocul”
„Hangul răzeşilor”
187
Clasa a V-a / clasa a IV-a de studiu instrumental / țambal
1.1.3 Cunoaște regulile de interpretare la instrumentul  Consolidarea poziţiei corecte la țambal;
muzical.  Consolidarea deprinderilor loviturii uşor bruscate;
 Dezvoltarea deprinderilor motorii, coordonarea mâinilor;
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului aparat  Consolidarea dexterităților interpretative;
interpretativ în timpul cîntării la instrument.  Lărgirea spaţiului de activitate tehnică;
1.2.3. Execută exerciții de formare și consolidare a  Exerciții pentru dezvoltarea atenției distributive;
deprinderilor interpretative.  Dezvoltarea deprinderii de emitere expresivă a sunetului;
 Aplicarea pedalei în interpretare la țambal.
1.3.1 Contribuie prin studiu conştient și sistematic la
dezvoltarea tehnicii instrumentale.
1.1.4 Cunoaște noţiunile teoretice şi elementele de limbaj  Game majore și minpre cu trei alterații;
 Modalitățile de atac ale sunetului: non legato, staccato,
legato, accente, ornamente;
sunetului etc.
1.2.5 Citește partitura muzicală conform elementelor de  Citirea partiturii, utilizînd numărarea în glas cu executarea
limbaj specifice. indicaţiilor partiturii.

universale. fragmente și integral.
2.2.1 Interpretează conștient partitura, conform  Controlul activităţii interpretative: emisia sonoră cu
problematicii ridicate de textele studiate. intonație justă a sunetului , frazarea, coerenţa discursului
2.2.2 Asigură interpretarea cursivă, ritmică și integră a muzical.
creației muzicale.
interpretate. interpretare instrumentală expresivă, emotivă, cursivă, în
2.3.1 Transmite emoţii prin interpretare la instrument. tempoul indicat cu respectarea caracterului şi tuturor
2.3.4 Manifestă gîndire critică şi autocritică pentru  Analiza interpretării.

evaluării
 Lectură la prima vedere; Mai Examen nr.2 2 piese cu caracter contrastant
188

 Exerciţii cu lovituri în acorduri, în baza gamelor studiate.
 Iniţierea şi exersarea schimbului pedalei în baza gamei Do major.
 A-dur, fis-moll, Es-dur, c moll. Se execută pe întindere de octave, cu durate de pătrimi, optimi, triolete și cvartolete.
 arpegii lungi

 K. Fortunatov „Culegere de studii, partea 1”;
„Crestomaţie pentru vioară”, clasa I-II;
Studii:
 Repertoriul recomandat din K. Fortunatov „Studii alese”:
Komarov A., Studiile nr.4 și nr.6
Mostras K., Studiul nr.5
Riss F., Studiul nr.7
 T.T.Ida, F. Jozsef „Cimbalom iskola”:
Clementi M., Studiul nr.9
Ida T.T., Studiul nr.19
Köhler L., Studiul nr.11
Din repertoriul universal:

 „Crestomaţie pentru vioară” cl. I-II şi cl. II-III:
Grecianinov A. „Mazurca” (solo)
Haydn J. „Andante”
Martini G. „Gavotte”
Mozart W.A. „Menuet”
Mozart W.A. „Vals”
Rachmaninov S „Polca italiană”
Rameau J.P. „Menuet”
Rameau J.P. „Rigaudon”,
Rimskii-Korsakov N. „Cântec”
Schubert F. „Landler”
Schumann R. „Prima pierdere”
Weber K.M. „Vivace”

 S. Creţu: „Piese pentru ţambal şi pian”:
I. Grosu „Scrânciobul”
I. Grosu „Joc”
S. Creţu „Sârba veche”
S. Creţu „Hora”
V. Platonov „Joc bătrânesc”
 N. Comendant „Album folcloric”

„Hora-polcă”
„Hora căprioarelor”
„Hangul răzeşilor”,
„Trilişeşti”
„Joc”
„Hangul moldovenesc”
„Sârba lui Ionică”
„Floricica din Orhei”
189
Clasa a VI-a / clasa a V-a de studiu instrumental / țambal
1.1.3 Cunoaște regulile de interpretare la instrumentul  Lărgirea spațiului de activitate tehnică:
muzical.  Exerciții pentru dezvoltarea agilității și mobilității
mâinilor;
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului aparat  Dezvoltarea velocității;
1.2.3. Execută exerciții de formare și consolidare a  Dezvoltarea diferitor tipuri de atac al sunetului şi a
deprinderilor interpretative. tuşeului ţambalistic;
dezvoltarea tehnicii instrumentale.  Dezvoltarea atenției distributive și capacității de
autocontrol.
 Exersarea loviturilor ordinare, duble, triple cu un
singur ciocănel;
 Exersarea procedeului tremolo și a ornamentelor
apogiatură, mordent superior, mordent inferior, tril.
1.1.4 Cunoaște noţiunile teoretice şi elementele de limbaj  Game majore și minore cu 4 alterații.
 Modalitățile de atac ale sunetului: staccato, accente,
ornamente (apogiatura scurtă, apogiatura dublă,
mordentul);
sunetului etc.
1.2.5 Citește partitura muzicală conform elementelor de  Citirea partiturii, utilizînd vederea anticipativă și
limbaj specifice. numărarea în glas cu executarea indicaţiilor partiturii.
interpretativă pe baza explorării unei partituri.  Interpretarea pe note și din memorie a creației, pe
2.3.2 Exprimă interes faţă de varietatea muzicii fragmente și integral.
universale.
2.2.2 Asigură interpretarea cursivă, ritmică și integră a
creației muzicale.
2.3.4 Manifestă gîndire critică şi autocritică pentru  Analiza interpretării proprii. Autoevaluarea.

evaluării
 2-4 game; Semestrul I Examen nr.1 1 creație pentru ţambal solo
 2 studii cu diferită problematică 2 piese din Decembrie 1 piesă universală sau națională
repretoriul universal sau național; Semestrul II Colocvium 1 gamă
 1 creație pentru ţambal solo Februarie tehnic 1 studiu
 1 creație de formă amplă (sonatină, sonată, Examen nr.2 1 creație de formă amplă
p.I sau p.II-III etc.) Mai 1 piesă universală sau națională
190
 E-dur, As-dur natural. Se execută în sens direct pe întindere de 3-4 octave;

 cis-moll, f-moll armonic, melodic. Se execută în sens direct pe întindere de 3-4 octave;
 acordul tonicii cu răsturnări în arpegii pe întindere de 3-4 octave;
 gama cromatică pe întindere de 4 octave.

 V. Crăciun, V. Sârbu „Metoda de ţambal”
Studii:
 V. Brada „30 de studii pentru ţambal”
 K. Fortunatov „Studii alese”
Schytte L. ,Studiul nr.1; Studiul nr.13
 T. T. Ida, F. Jozsef „Cimbalom iskola”
Bartok B., Studiul nr.12
Czerny C, Studiile nr. 16; nr.20; nr.28
 V. Brada „30 de studii pentru ţambal”
Studiile nr.1; nr.2

 „Crestomaţie pentru vioară” cl. II-III; cl. III-IV:
Beethoven L.van Două dansuri populare
Beethoven L.van Sonatina
Handel G. F. Arie
Handel G. F. Variaţiuni
Mozart W.A. Sonatina
Mozart W.A., Menuet (solo)
Rieding O. Concert, si minor, p.1
Schubert F. Vals

I. Grosu „Învârtita”
I. Grosu „Bucovineasca”
V. Sârbu „Sârba”
V. Sârbu „Ostropăţ”

„Sârba de la Oxentea”
„Sârba de concert”
„Ciobănaşul din Carpaţi”
„Hangul ciobănesc”
„Joc de doi”
„Ciobănaşul de la munte”
„Sârba de la sud”
„Polca”
191
Clasa a VII-a / clasa a VI-a de studiu instrumental / țambal
mâinilor;
autocontrol.
 Exersarea loviturilor ordinare, duble, triple cu un
singur ciocănel;
apogiatură, mordent superior, mordent inferior, tril.
 Elementele de expresivitate interpretate în stilul
creației.
sunetului etc.
universale.
creației muzicale.

evaluării
 2 studii cu diferită problematică 2 piese din Decembrie 1 piesă universală sau națională
repretoriul universal sau național; Semestrul II Colocvium 1 gamă
192
 H-dur, Des-dur natural. Se execută în sens direct pe întindere de 3-4 octave;

 gis-moll, b-moll armonic, melodic. Se execută în sens direct pe întindere de 3-4 octave;
Lectura la prima vedere

 V. Crăciun, V. Sârbu - „Metoda de ţambal”,
Studii:
 V. Brada – „30 de studii pentru ţambal”.
 K. Fortunatov „Studii alese”:
N. Platonov, Studiile nr.6; nr.8;
A. Komarov, Studiul nr.17,
 Tarjani Toth Ida, Falka Jozsef „Cimbalom iskola”:
K. Czerny, Studiile nr.20; nr.28; nr.42
 V. Brada „30 de studii pentru ţambal”:
Studiile nr. 3-5
 Geza „Studii pentru ţambal”
Studiul nr. 5

 „Crestomaţie pentru vioară” cl. III-IV, cl. IV-V:
A. Corelli Sarabanda şi Gigue,
A. Vivaldi Concert, Sol major, p.1,
O. Rieding Concert, si minor, p.3,
N. Baklanova Sonatina,
W.A. Mozart Sonatina,
J.F. Rameau Gavotte,
J.S. Bach Menuet,
I. Slonov Valsul copilăriei mele (solo),
I. Slonov Preludiu nocturn (solo)

G. Platon „Sârba”
V. Crăciun „Hora”,
V. Crăciun „Joc ţărănesc”
E. Coca „Horă”,
„Hangul”
„Hora de sărbătoare”
„Piesă folclorică”
„Ostropăţul lui Costel”
„Sârba de la Mândreşti”
„La închinatul colacilor”
„Bătuta de la Bolohani”
„Hora mare”
„Măi, ciobane, ciobăbănel”
„Sârba plugarului”
„Jocul zestrei”
„Bătuta orheenilor”
„Hangu-n bătăi”
193
Clasa a VIII-a / clasa a VII-a de studiu instrumental / țambal
mâinilor;
autocontrol.
 Exersarea loviturilor ordinare, duble, triple cu un singur
ciocănel;
apogiatură, mordent superior, mordent inferior, tril,
grupete.
 Exersarea conscutivității ritmice a mâinilor în procedul
arpegiato.
 Elementele de expresivitate interpretate în stilul creației.
sunetului etc.
universale.
creației muzicale.

evaluării
 2 studii cu diferită problematică Decembrie 1 piesă universală sau națională
194
 Fis-dur, Ges-dur natural. Se execută în sens direct pe întindere de 3-4 octave;

 dis-moll, es-moll armonic, melodic. Se execută în sens direct pe întindere de 3-4 octave;

 „Crestomaţie pentru vioară” cl. III-IV, cl. IV-V.
Studii:
 V. Brada „30 de studii pentru ţambal”,
V. Brada, Studiile nr. 6-10
 T.T. Ida, F. Jozsef „Cimbalom iskola”:
K. Czerny , Studiile nr.28; nr. 42
 Geza Studii pentru ţambal
Studiul nr. 6
 „Crestomaţie pentru vioară”, cl. IV-V, cl. V-VI:

A.Vivaldi Concert, la minor, p.1
O. Rieding Concert, Sol major, p.1
F. Seitz Concert, Sol major, p.1
A. Corelli Sarabanda şi Gigue
W.A. Mozart Rondo
L. Beethoven, Sonatina
E. Jenkinson, Dans
P. Ceaikovski, Vis dulce (Sladkie grezâ) (solo)
F. Kreisler Vals
F. Kreisler Menuet
V. Andreev Mazurca
M. Musorgski Gopak

 S. Creţu „Piese pentru ţambal şi pian”
S. Creţu: „Joc moldovenesc”, „Voiniceasca”
P. Marinescu-Ciuciu „Cântec de dragoste”
T. Iordache „Hora bătrânească”
 N. Comendant:
„La închinatul colacilor”
„Sârba de concert”
„Geamparalele din Văleni”
„Hora de nuntă”
„Hora la masa mare”
„Ostropăţul lui Sergiu Cuciuc”
„Hora de la Bacău”
„Bătuta”
„De scoaterea zestrei”
„Hora flăcăilor”,
V. Crăciun „Ca la noi la Vânători”, „Hora”, „Hora de concert”;
V. Sârbu: „Trei melodii”, „Ostropăţul”, „Hora bătută”, „Hora grădinarilor”.
195
Clasa a IX-a / clasa a VIII-a de studiu instrumental / țambal
mâinilor;
autocontrol.
 Exersarea loviturilor ordinare, duble, triple cu un singur
ciocănel;
apogiatură, mordent superior, mordent inferior, tril,
grupete.
 Exersarea conscutivității ritmice a mâinilor în procedul
arpegiato.
 Elementele de expresivitate interpretate în stilul creației.
sunetului etc.
universale.
creației muzicale.

evaluării
 2 studii cu diferită problematică Decembrie 1 piesă universală sau națională
196
 Cis-dur, Ces-dur natural. Se execută în sens direct pe întindere de 3-4 octave;

 ais-moll, as-moll armonic, melodic. Se execută în sens direct pe întindere de 3-4 octave;
Studii:
 T. T. Ida, F. Jozsef „Cimbalom iskola”:
A. Zabel, Studiile nr.62, 63.
K. Czerny, studiile nr.43
 V. Brada „30 de studii pentru ţambal”:
Studiile nr.9-15;
 Geza „Studii de concert”:
Studiile nr.5, nr.6, nr.8.

 „Crestomaţie pentru vioară”, cl. IV-V; cl. V-VI; cl. VI-VII:
J.S. Bach, Concert nr. 1, la minor, p. 1
Ch. Berio, Concert, la minor, p.1
J. B. Accolay, Concert, La major, p.1
A. Vivaldi, Concert, la minor, p.1
O. Rieding, Concert, Sol major, p.1
N. Budaşkin, Concert, sol minor, p.1
L. Beethoven, Sonatina
W.A. Mozart, Rondo
F. Kreisler,Vals
V. Andreev, Mazurca
M. Borzo - J. Bihari, Ceardaş
R. Glier, Preludiu (solo).

V. Crăciun „Ca la noi la Vânători”, „Hora de concert”, „Doina şi Hora”,
V. Sârbu „Trei melodii”, „Horă”, „Ostropăţul”,
A. Golomoz „Ostropăţul de la Sud”,
S.Creţu „Joc moldovenesc”,
T.Iordache „Sârba lui Florea Cioacă”,
 N.Comendant „Album folcloric”
„Horă lăutărească”
„Sârbă bătrânească”
„Ostropăţul lui Mihai”
„Brâul bătrânesc”
„Hora lui Sergiu Pavlov”
197
Prima metodă pentru țambal a fost scrisă de Allaga Geza şi J. V. Schunda, fiind dedicată lui
F. Liszt. Primul volum a apărut în 1876 şi conţinea material teoretico-metodic. Al doilea volum a
apărut în 1888 şi conţinea material muzical format din compuneri personale ale lui A. Geza şi
transcripţii din creaţiile compozitorilor epocii baroc, clasici şi romantici.
Allaga Geza (1841-1913), membru al orchestrei Operei Regale ungare, compozitor,
violoncelist şi ţambalist autodidact este fondatorul şcolii naţionale de ţambal din Ungaria. El este
primul autor de lucrări originale şi transcripţii pentru ţambalul mare. Geza realizează un număr
impunător de transcripţii pentru ţambal şi orchestra de cameră din creaţiile compozitorilor F. Liszt,
G. Verdi, F. Chopin, R. Wagner, F. Schubert, W. Mozart, L. Beethoven, F. Mendelson şi alţii.
Datorită metodei, compoziţiilor şi transcripţiilor lui Geza, ţambalul se răspândeşte rapid, şi în scurt
timp devine instrument naţional în Ungaria.
În anii 1958 şi 1967 la Budapesta ies de sub tipar două volume „Cimbalom iskola” scrise de
Tarjani Toth Ida şi Falka Jozef. În 1956 la Bucureşti vede lumina tiparului unica lucrare românească
„Metode pentru ţambal” de Constantin Prichici. Fondatorul şcolii naţionale ucrainene de ţambal este
considerat O. Nezovibatiko, autorul metodei „Школа гри на украинських цимбалах”, Kiev, 1966.
Fondatorul şcolii naţionale bieloruse este considerat I. Jinovici, autorul metodei „Школа игры на
цимбалах”, Minsk, 1974. În prezent şcoala naţională bielorusă de ţambal este condusă de unul din
cei mai buni elevi a lui I. Jinovici - E. Gladkov, autorul lucrărilor „Игра на белорусских цимбалах”,
Minsk, 1976 şi 1993.
În Republica Moldova, s-a creat o frumoasă tradiţie pedagogică și anume, studierea
țambalului în şcoli, colegii sau la Academia de Muzică. Deschiderea primei clase de ţambal a avut
loc la Conservatorul din Chişinău (actualmente Academia de Muzică,Teatru şi Arte Plastice) în anul
1952 sub conducerea lui Valentin Vilinciuc, compozitor, percuţionist, contrabasist şi autodidact la
ţambal. Cu puţin timp mai târziu, din iniţiativa lui V. Vilinciuc se deschid clase de ţambal la Şcoala
muzicală specială de zece ani „E. Coca” (azi Liceul Republican de Muzică „Ciprian Porumbescu”) şi
Şcoala de muzică „Ştefan Neaga” (azi Centrul de Excelență în Arte „Ștefan Neaga”). Din 1965 clasa
de ţambal de la Conservator este preluată de Ion Grosu, şi din primele promoţii s-au evidenţiat V.
Sârbu, V. Crăciun, S. Creţu.
În anii ’60-70, clase de ţambal se deschid şi în şcolile muzicale din oraşele şi centrele raionale
ale republicii. Dificultăţile caracteristice în studierea ţambalului pentru primele promoţii constau în
faptul că metodologia predării, repertoriul şi alte materiale didactice lipseau totalmente. Puţinele
lucrări folclorice se studiau de pe manuscrise, trecute fiind din mână în mână. Repertoriul muzicii
clasice, împrumutat din patrimoniul altor instrumente, necesita aranjamente pentru ţambal. Mult timp
aranjamentele pentru ţambal se efectuau doar prin transferul mecanic al textului, ceea ce diminua din
profunzimea, stilul şi mesajul originalului. Arta aranjamentului profesionist pentru ţambal a fost
dezvoltată cu 2-3 decenii mai târziu în lucrările transpuse de Vasile Crăciun, Vladimir Sârbu, Vasile
Roşcovan, Valeriu Luţă, ş.a. În 1982 a văzut lumina tiparului prima „Metodă de ţambal”, având ca
autori pe mult apreciaţii ţambalişti şi pedagogi Vasile Crăciun şi Vladimir Sârbu, lucrarea în cauză
fiind destinată celor care intenţionează să studieze ţambalul în mod individual, fără concursul
profesorului. Materialul didactic expus în materie de exerciţii tehnice şi comentarii metodice,
respectarea principiului expunerii treptate, succesive a acestora, suplimentul de repertoriu atât de
necesar a devenit a fi de mare ajutor elevilor de la şcolile muzicale, formaţiilor artistice de amatori şi
studenţilor de la facultăţile de profesii obşteşti din instituţiile de învăţământ superior.
198
Este de menţionat, că toate metodele enumerate mai sus sunt elaborate după modelul clasic şi
conţin indicaţii generale despre ţinută şi poziţionare la instrument, construcția lui, noţiuni elementare
de teorie muzicală şi modele metro-ritmice de studiere a gamelor. Metoda de bază a predării
ţambalului (şi oricărui alt instrument), însă, este explicația şi demonstrarea interpretativă a
profesorului. Elevul trebuie să vadă cum se lucrează, iar exemplul profesorului este cel mai ilustrativ.
Drept argument pot aduce practica multiseculară a lăutarilor, modul de transmitere a cunoștințelor
muzicale din tată în fiu. Doar prin exemplul tatălui, fiul percepea măiestria interpretării la un
instrument sau altul.
În urma unei îndelungate activităţi de predare şi cercetare metodică în domeniul studiului
instrumental, s-a constatat că dezvoltarea tehnicii interpretative la elevii de specialităţi diferite, se
bazează, în fond, pe aceleaşi sisteme şi principii ale exersării de zi cu zi. Lipsa unui repertoriu pune
profesorii în situația de a-și creea propria listă de studii și piese. Una din cele mai recente crestomații
de acest fel este „Albumul folcloric” (2017), autor Nichita Comendant, care include 77 de melodii de
cântece şi jocuri populare moldoveneşti şi lăutăreşti preluate din Antologia de folclor muzical „1107
melodii şi cântece din Moldova istorică” de Dumitru Blajinu, fiind prelucrate şi aranjate de autor
pentru ţambal cu acompaniament de pian. Materialul didactic din colecţie este destinat atât elevilor
şcolilor de muzică şi celor din clasele cu profil muzical-coral, cât şi tuturor doritorilor de a studia
ţambalul. Piesele sunt aranjate după principiul de la simplu la compus, adică în ordinea creșterii
nivelului de dificultate. În aşa fel sunt delimitate trei secțiuni: prima (piesele nr.1-30) este destinată
elevilor începători, nivel primar de dificultate pentru elevii din cl. I-III, a doua (piesele nr.31-59)
include piese de nivel mediu pentru cl. IV-VI, iar a treia secțiune (piesele nr.60-77) cuprinde piese
de nivel tehnic avansat (cl. VII-IX). Desigur că această divizare este subiectivă, deoarece elevii
avansează foarte diferit în măiestrie interpretativă, în funcție de volumul studiului independent la
instrument. Astfel, un elev începător, care studiază sistematic și intens, poate evolua mai rapid decât
un elev dintr-o clasă mai mare care, la rândul său, studiază rar și mai puţin. De aici reiese că prima
condiţie pentru reuşita învăţământului muzical rezidă în puterea şi dragostea de muncă a elevului.
Lecţia este forma de bază a oricărui învăţământ; ea constituie mijlocul cel mai important şi
mai direct totodată, prin care profesorul transmite elevilor în mod organizat materia disciplinei
respective. Lecţia cu profesorul este esenţială în învăţământul ţambalului, căci dacă în alte domenii
este posibilă autoînvăţarea, acest lucru este de neconceput în învăţământul instrumental, care nu se
poate face decât sub îndrumarea şi controlul direct al profesorului. O caracteristică a învăţământului
instrumental, aici, a ţambalului, este forma individuală a lecţiei. De aici reiese că profesorul trebuie
să varieze şi să adapteze conţinutul şi procedeele lecției particularităţilor de vârstă şi temperament,
posibilităţilor şi gradului de avansare în învăţământ ale fiecărui elev în parte. Lecţia trebuie să se facă
în aşa fel, încât elevul să înţeleagă cunoştinţele predate în legătura lor reciprocă cu noţiunile teoretice
de bază, în cazul nostru cu noţiunile teoretice ale muzicii. Materialul nou trebuie să fie mereu pus în
legătură cu cel predat anterior. Să se îmbine necontenit şi armonios explicaţia cu aplicaţia; să nu se
facă numai teorie fără exerciţii, dar nici mereu exerciţi şi execuţie la ţambal fără explicaţii care să
lămurească elevului aspectele tehnice şi conţinutul de idei al pieselor studiate.
Corespunzător caracterului individual al studiului instrumental, profesorul trebuie să
pregătească lecţia ce urmează să o ţină. Această pregătire trebuie făcută în vederea fiecărui elev în
parte. Pregătirea prealabilă a lecţiei este îndeosebi necesară atunci, când începe predarea unei piese
noi. Profesorul va analiza forma piesei, structurile melodice, ritmico-armonice, frazarea, aspectele
dinamice, agogice, va indica corelaţia corespunzătoare a mâinilor şi ale pedalizării.
Lecţia de pregătire instrumentală trebuie privită şi înfăptuită ca o lecţie de artă. Succesul
elevului în mare măsură depinde de nivelul organizării corecte a lecţiei care presupune:
199
1) asigurarea condiţiilor necesare pentru desfăşurarea lecţiei;
2) reactualizarea studiului independent;
3) corectarea greșelilor comise la interpretare: greşeli ce ţin de ţinută, lectura textului, etc.;
4) predarea explicită a subiectului nou însoţit de interpretarea demonstrativă a profesorului;
5) explicarea obiectivelor studiului independent pentru acasă;
6) evaluarea, cu sau fără stabilirea notei, a gradului de îndeplinire a obiectivelor studiului
independent precedent şi a activităţii elevului pe întreg parcurs al lecţiei.
În cadrul lecției demersul didactic al profesorului va fi orientat spre realizarea obiectivelor
operaționale stabilite în vederea formării unităților de competență selectate. Rolul cadrului didactic
este mai larg decât referirea lui la aspectul practic al orei: profesorul va discuta cu elevul și subiecte
din domeniul muzical-teoretic, cum ar fi viaţa şi creaţia compozitorilor pieselor studiate, stilul de
interpretare al creației în funcție de genul și epoca din care face parte ea, va alcătui planul de
interpretare al creației. Se recomandă audierea creației în interpretarea diferitor interpreți, analiza
celor auzite, compararea cu propria interpretare.
Lectura notelor la prima vedere trebuie exersată timp de 10-15 minute la orice lecţie, iar în
clasele mari şi lectura partiţiilor de ansamblul sau de orchestră.
Ţinuta la ţambal
Prima condiţie pentru cântatul la ţambal este stabilirea poziţiei corecte la instrument. Fiind
această problemă bine cunoscută tuturor pedagogilor de specialitate şi dat fiind faptul că orice
metodă de ţambal începe cu descrierea ei, ne vom opri numai asupra unor amănunte, care nu sunt
întotdeauna îndeajuns luate în seamă.
Ţinuta corectă a corpului, poziţia mâinilor şi stăpânirea ciocănelelor cu degetele, coordonarea
liberă a mişcărilor constituie principalii factori a dezvoltării şi instruirii elevului la ţambal şi pentru
etapa începătoare au importanţă primordială. În atingerea acestui scop este important orice detaliu, la
prima vedere nesemnificativ: fixarea înălţimii scaunului (deseori elevii claselor I şi II, din pricina
staturii mici îi amplasez pe suporturi speciale), lungimea ciocănelelor, greutatea acestora, alegerea
corzii de exersare, etc. Foarte bine sunt descrise aceste momente în „Metoda de ţambal” de V.
Crăciun şi V. Sârbu: „ ... pentru obţinerea unei tehnici interpretative la ţambal este necesar să ştim, că
există anumite reguli, ce ţin de studierea şi controlarea permanentă a poziţiei interpretului. ..."
Punctul principal de sprijin al interpretului la ţambal este scaunul. La prima lecţie se stabileşte
înălţimea lui. Picioarele se vor afla sub ţambal şi nicidecum sub scaun. Piciorul drept va fi plasat
puţin înainte pentru a activa pedala. Este interzisă rezemarea de speteaza scaunului, dacă există.
Poziţia optimală a interpretului la ţambal va fi atunci, când braţele fiind îndoite în coate în
stare liberă, vor fi situate deasupra corzilor la o înălţime de 3-5 cm. Această poziţie va fi adecvată
interpretării în registrul mediu. Poziţia corpului, când interpretul cântă în registrul acut, va fi
înclinată, după necesitate, spre instrument, însă se va evita poziţia încovoiată. Folosind registrul grav,
corpul se va înclina puţin în urmă, braţele apropiindu-se de el într-un echilibru lateral.
Ciocănelele se vor ţinea în felul următor: degetul arătător va fi plasat în deschizătura specială
ovală a ciocănelelor şi degetul mare fiind situat deasupra lui; degetele mijlociu şi cel inelar fixează
codiţa ciocănelului pe pernuţa degetului mare în pumn; degetul mic, neavând vreo funcţie specială
este strâns alături.
În opinia specialiştilor privind poziţia mâinilor în timpul interpretării la ţambal, există un
anumit dezacord: unii consideră, că mâinile trebuie să fie amplasate cu palmele în jos către corzi,
după părerea altora, palmele trebuie întoarse la 90 de grade perpendicular corzilor. Cu mult mai
raţională pare stabilirea mâinilor intr-un mod firesc şi natural, cu o mică deviere în afară de la centrul
osiei. În timpul exersării extrem de importantă este atingerea senzaţiei ridicării cu o amplitudine
200
egală a ciocănelelor; concentrarea epicentrului loviturii în vârful ciocănelelor, ceia ce sporeşte mult
calitatea interpretării.
Emiterea sonoră
Emiterea sunetului la ţambal se produce în rezultatul lovirii corzilor cu două ciocănele
speciale, lungimea cărora diferă de la 34 până la 36 cm. Timbrul sunetului depinde de ajustarea
manşonului. Manşonul este format din vată răsucită pe vârful ciocănelului şi legată cu aţă.
Ciocănelele cu manşon prea dur au sunet strident, iar cele cu manşon prea moale cu efect de surdină.
În practica şcolară este recomandat manşonul ajustat potrivit.
Lovitura normală se va produce cu un efort sigur, uşor bruscat, de la încheietura mânii, în
timp ce braţul va fi liber şi totodată mobilizat, activ. În cazul, când e necesar de a emite sunete cu
intensitate mică, amplitudinea loviturilor se va reduce, şi invers, când se cere o intensitate mai mare a
efectului sonor, amplitudinea loviturilor se va mări. Nu se recomandă forţarea loviturilor fără
necesitate, deoarece aceasta va provoca încordarea atât a mușchilor braţelor, cât şi a corpului în
întregime. În efortul neuromuscular al emiterii sonore participă în mod activ un număr mare de
organe: inima, auzul, văzul, sistemul respirator şi cel locomotor - în funcţionarea cărora există o
strânsă interdependenţă. Aşa dar, atunci când afirmăm, că mâinile, trunchiul, gâtul, capul în timpul
emiterii sonore trebuie să fie într-o stare de degajare, şi totodată, de mobilizare neforţată, avem în
vedere faptul, că emiterea gustă a sunetului trebuie să devină un act reflex conştient şi automat, şi în
acelaşi timp controlat, dar să nu afecteze gândirea în timpul interpretării.
Pentru a realiza o execuţie corectă la etapa începătoare de studiere se recomandă de a se
exercita emiterea sunetului mai întâi numai pe o coardă cu pedala închisă şi cu fiecare mână aparte.
Această metodă ne va da o posibilitate de a-l învăţa pe elev să ţină corect ciocănelele; să execute
lovitura la o distanţă de 2-10 cm de la căluşi; loviturile să fie îndreptate perpendicular corzilor; să nu
ridice sus mâinile; după lovitură ciocănelul să fie fixat deasupra corzii la o înălţime de 2-3 cm,
mâinile să rămână relaxate, libere. Executarea acestor tip de lovituri se va efectua pe diferite corzi ale
instrumentului pentru a deprinde elevul să folosească corect corpul pe tot ambitusul ţambalului. În
acest scop se recomandă exerciții cu lovituri alternative în următoarele poziţii:
1) pe corzile ce corespund notelor octavei întâi Do, Re, Mi, Fa - cu mâna dreaptă; pe Sol, La, Si,
Do din octava a doua - respectiv cu mâna stângă;
2) pe corzile ce corespund notelor octavei a doua Mi şi Fa - cu mâna stângă; Si-bemol şi Sol-diez
- cu mâna dreaptă;
3) pe corzile ce corespund notelor octavei întâi: Mi-bemol şi Do-diez - cu mâna dreaptă; Si-
bemol2, Do3 - cu mâna stângă.
Corzile din registrul grav nu se recomandă pentru acest tip de exerciții, din motiv că au o
capacitate mai sporită a fragilităţii. În timpul studiului se vor evita încordarea corpului (trunchiul,
mâinile, picioarele, gâtul), la fel şi orice mişcări în plus, necorespunzătoare.
Autocontrolul
Este foarte important de a atrage atenţia elevului asupra corectitudinii ţinutei corpului,
posedării ciocănelelor cu degetele şi corectarea permanentă a poziţiei mâinilor, degetelor şi a
corpului până când elevul își va forma reflexul poziţiei corecte, sigure şi libere.
Menționăm faptul, că ţinuta la ţambal nu constituie ceva stabilit fix, ci dimpotrivă, este foarte
mobilă, deoarece în timpul interpretării ţambalistul mereu schimbă poziţia mâinilor, a corpului ca şi
cum s-ar acomoda unor procedee tehnice. Totodată, ţinuta influenţează în mod considerabil asupra
tehnicii şi a unor senzaţii interne a interpretului la instrument. Pentru aceasta este importantă senzaţia
de libertate, de simţ al „greutăţii mâinilor”, de un clar control al sistemului muscular a braţelor în
concomitentă îmbinare cu rezultatul auditiv al sunetului. Un gând interesant la acest capitol este la K.
201
S.Stanislavski: „...Procesul autocontrolului şi degajării ar trebui adus la condiţia unei mişcări
mecanice, inconştiente. Puţin ar fi să-l transformăm într-un obicei ce nu iese cu nimic din comun,
într-o necesitate firească, pentru efectuarea unei mişcări lente şi calme, ci mai cu seamă pentru
momentele de înaltă intensitate fizică şi psihologică”. Şi mai jos: „...Obiceiul autocontrolului trebuie
deprins de zi cu zi, sistematic, nu neapărat în condiţiile şcolii sau la domiciliu, dar şi în viaţa
cotidiană, adică în acel timp, când omul se culcă, se scoală, ia prânzul, se plimbă, se relaxează, într-
un cuvânt, în tot timpul existenţei sale. Numai cu această condiţie controlul sistemului muscular ne
va ajuta în momentele de creaţie”.
Primii pași în instruire
Pe parcursul primelor lecţii elevul se familiarizează cu instrumentul, face cunoştinţă cu scrisul
muzical, îşi formează deprinderi de emitere sonoră prin exerciţii, game şi arpegii. Materialul didactic
urmează să fie ales în baza principiului dezvoltării treptate şi succesive a aptitudinilor elevului.
Studierea şi interpretarea unui program mai vast sunt obiectivele principale ale pregătirii
instrumentale. De aceea, se recomandă ca o parte din piese să fie studiate sub formă de iniţiere
neaccentuând atenţia la detalii (în primul rând, în piese mici de 8-16 măsuri, pentru începători). Este
mult mai importantă şi de folos interpretarea unui număr mai mare de piese mai simple, în
concordanță cu nivelul de pregătire a elevului. Astfel, contribuim la dezvoltarea muzicalității
învățăcelului, ceea ce, în fine, va da un rezultat calitativ.
Una din sarcinile studiului primar instrumental este formarea deprinderii lecturii textului
muzical. În timpul lecturii textului muzical profesorul trebuie să atragă atenţia elevului asupra
corectitudinii valorice şi ritmice a notelor, a corelaţiei mâinilor. În acest scop textul se lecturează
oral, apoi se trece la instrument. Este important ca elevul să fie deprins să nu piardă din vedere rândul
citit atunci, când îşi schimbă privirea pe instrument. Simultan cu citirea înălţimii notei elevul trebuie
să perceapă şi durata ei. Asupra formării acestei deprinderi se cere de lucrat cu multă răbdare,
obligând elevul să numere conştient durata notei. Ca mijloc de formare a deprinderii lecturii
conştientizate a notelor poate servi solfegierea textului (cu numirea concretă a notelor sau cu „la-la-
la”) şi bătaia din palme a ritmului. Atunci când se trece la instrument apare şi necesitatea formării
deprinderii de lectură (observare) a indicaţiilor de corelaţie a mâinilor.
Tradiţional în literatura pentru ţambal mâna stângă se notează cu cifra 1 şi mâna dreaptă cu
cifra 2. Indicaţia mâinilor se scrie deasupra notelor. E bine când textul muzical cuprinde şi corelaţia
mâinilor. Dar ce-i de făcut când aceasta lipseşte? Pentru astfel de cazuri există regula consecutivităţii
mâinilor, adică dacă prima notă se interpretează cu dreapta, obligator este urmată de stânga, şi invers.
În cazul trecerii dintr-un registru în altul deseori se formează încrucişarea mâinilor, mână peste mână.
Însă datorită reacţiei de mişcare a mâinilor se reuşeşte să se evite încrucişarea ciocănelelor. Pentru
evitarea unei asemenea încrucişări, înainte de trecere o mână produce lovituri duble, permiţând
celeilalte să meargă înainte. De exemplu: dacă trecerea cade pe dreapta, ultimele două note (lovituri)
sunt produse de stânga, şi invers. Această deprindere se formează prin exersarea de zi cu zi, obligând
elevul în permanenţă să conştientizeze, să memoreze şi să aplice regula dată. Dar există şi excepţii:
atunci, când încrucișarea, (mai ales în registrul mediu şi acut), este colacul salvator pentru sporirea
eficienţei ritmice, comodităţii şi dezvoltării tehnice a tempoului, ajungându-se la o eficienţă calitativă
a interpretării. În mod intenționat admit un asemenea procedeu, îndeosebi la elevii claselor primare,
când ei încă puţin conștientizează importanţa regulilor şi interpretează aşa cum le este comod, adică
încrucișând mâinile.
202
Gamele şi arpegiile
Studierea gamelor şi arpegiilor au importanţă majoră pentru dezvoltarea tehnicii interpretative
la ţambal. În baza gamelor elevul studiază tot ambitusul ţambalului, memorizează locul notelor în
fiecare registru al instrumentului şi corelaţia mâinilor adecvată.
Înainte de a interpreta o gamă este necesară exersarea loviturilor pe o coardă în diferite
registre a instrumentului. Această exersare prevede o serei de lovituri succesive şi ritmice interpretate
cu ambele mâini. Schimbarea registrelor permite o antrenare a mişcării atât a mâinilor, cât şi a
corpului în ansamblu. Aranjarea mâinilor şi a degetelor, în particular, trebuie supusă unui control
exigent pentru a evita o eventuală deformare a poziţiei.
Pe parcursul studierii gamelor, arpegiilor şi septacordurilor vom utiliza diverse tehnici de
studiu: interpretarea gamelor în diferite variante ritmice şi cu diferite succesiuni de grupuri de note,
interpretate mai întâi cu un ciocănel, apoi cu altul. Studierea arpegiilor şi septacordurilor va include
arpegii frânte şi de asemenea, succesiuni de grupuri de note executate mai întâi cu un ciocănel, apoi
cu altul.
Pentru desvoltarea abilităților tehnice sunt recomandate diverse exerciţii pe gamă. De
exemplu: interpretarea repetată a tetracordurilor gamei în diferite registre a instrumentului:
executarea repetată a arpegiilor, septacordurilor mai întâi într-o octavă, apoi în două şi, în fine, pe tot
diapazonul ţambalului. În clasele a VII-a - a IX-a se recomandă studierea gamelor în intervale
paralele de terţă, sextă, octavă. Din clasa a V-a elevii vor cânta și gama cromatică cu executarea ei a
câte două, apoi şi mai multe lovituri pe un sunet.
Un rol deosebit în procesul studierii gamelor revine stabilirii corecte a corelaţiei mâinilor şi
tempoului executării. În dependenţă de stabilirea corectă a mâinilor apare comoditatea sau
incomoditatea interpretării şi perspectiva dezvoltării unui tempo mai rapid. Desigur, nu putem
efectua tot volumul cerinţelor impuse de însuşirea unei game propunându-i elevului imediat un tempo
ce nu corespunde posibilităţilor sale interpretative.
Studiile
Studiile sunt lucrări didactice, având ca obiectiv rezolvarea unor anumite probleme tehnice
cu dificultăţi tipice, însă pe un plan mai larg, cu dezvoltarea mai complexă decât exerciţiile. Studiile
conţin şi o idee muzicală, prin care trezesc mai mult interesul elevilor, iar o dată cu deprinderile
tehnice, le dezvoltă şi muzicalitatea. Prin amploarea lor mai mare, studiile dezvoltă şi rezistenţa
fizică.
În învățarea studiilor, cea dintâi sarcină a profesorului constă în a explica elevului cu ce scop
se dă acest studiu, adică problematica lui și deprinderile tehnice pe care le vizează pentru integrarea
lor ulterioară în execuţia pieselor de studiu. Apoi se va analiza împreună cu elevul forma, măsura şi
tonalitatea, ritmul, caracterul studiului etc.
Studiile se vor cânta la început în tempo lent, luând seama la alternarea corectă a mâinilor. Se
va avea grijă de articulaţie, frazare, dinamică, şi ca întotdeauna, de emiterea unui sunetul frumos și
calitativ; se va acorda atenție nu numai rezolvării problemlor de ordin tehnic, ci şi evidențierii, cu
toată expresivitatea, a conţinutului muzical.
Studiul pieselor
Interpretarea pieselor la ţambal constituie scopul învăţării acestui instrument, tot ce s-a indicat
până aici constituind numai mijloacele pentru a se atinge acest scop, cu realizarea lui la un înalt nivel
artistic.
Din punct de vedere metodic, piesele se deosebesc de exerciţii şi de studii prin faptul că, în
afară de realizarea tehnică, ele pun şi probleme de concepţie şi interpretare, spre exprimare cât mai
completă şi mai exactă a conţinutului lor de idei. Rezolvarea de către elev a acestor probleme pune
203
profesorului sarcini noi şi complexe. Receptivitatea muzicală spontană a elevului, oricât de dotat, nu
este suficientă. Ea cere continuu condusă şi dezvoltată, astfel ca să devină artă, să se ridice, cu
siguranţa necesară, spre conţinutul de idei al piesei interpretate. Profesorul trebuie să trezească, să
însufleţească şi să clarifice predispoziţiile naturale ale elevului, pentru ca interpretarea pieselor
studiate să nu rezulte dintr-o reacţie subiectivă, ci din înţelegerea lor profundă.
Trecerea la studiul pieselor nu înseamnă că tehnica nu mai prezintă interes, că ea poate să
rămână pe planul al doilea. În acest sens este importantă exersarea elementelor dificile de executat
din punct de vedere tehnic, cu scopul dezvoltării agilităţii mâinilor. Profesorul trebuie să urmărească
chiar, cu aceeaşi exigenţă, execuţia tehnică a pieselor, ca şi interpretarea lor muzicală. Or, o
interpretare nu trebuie să fie niciodată considerată mulţumitoare, oricâtă aşa-numită sensibilitate,
muzicalitate, expresivitate etc., ar avea elevul, dacă tehnica nu este exactă şi curată.
Este important ca elevul să se obișnuiască să conştientizeze necesitatea exersării multiple a
segmentelor melodice cu dificultăţi sporite. În acest scop se cere segmentarea piesei şi exersarea
fiecărei fraze separat, urmărind precizia intonaţiei, corectitudinea ritmică, corelaţia mâinilor,
schimbul corespunzător al pedalei – toate aceste elemente fiind executate în tempoul indicat. Pe lângă
atingerea tempoului prescris este foarte important să fie realizat stilul şi caracterul – elemente
definitorii în ceea ce ține de procesul studierii unei piese muzicale.
Interpretarea
Muzica este arta care gândeşte şi se exprimă prin sunete, dă naştere - la interpret şi ascultător -
unor emoţii şi reprezentări care cu greu ar putea fi exprimate prin cuvinte. Limbajul muzical inspiră
gânduri, alteori sugerează imagini sau exaltă sentimente.
Datorită unor contraste care reflectă întreaga diversitate şi bogăţie a vieţii, în operele muzicale
lirismul cel mai suav face loc celei mai pasionate afirmări; din sfera celui mai suprem tragism se
trece uneori la veselie, alteori de la grotesc la cel mai neverosimil ireal. Toate aceste contraste dau
viaţă operei, care trezeşte la noi o lume de senzaţii. Pentru a putea reda stări sufleteşti atât de variate,
a participa la ele şi a le comunica ascultătorului, interpretul trebuie să înţeleagă şi să ştie a se apropia
cât mai mult de adevăr şi frumos, aşa cum le-a văzut şi le-a simţit compozitorul. Această totală şi
autentică redare a operei muzicale înseamnă interpretarea ei.
Muzica a suferit în decursul timpului multiple şi variate transformări. Fiecare epocă şi-a avut
stilul ei; mai mult decât atât, fiecare compozitor a avut -sau are - stilul său personal, atunci când a
avut ceva deosebit de comunicat, iar acest stil trebuie pătruns şi redat.
Pedagogului îi revine sarcina importantă să trezească, să însufleţească şi să dirijeze pe elev în
înţelegerea, pe aceste baze, a interpretării operei muzicale. Pentru o justă interpretare se mai
presupune îndeplinită, în prealabil, condiţia unei suficiente pregătiri tehnice a elevului, la nivelul
cerut de piesa ce urmează a fi interpretată.
La început conţinutul de idei al unei piese trebuie dezvăluit elevului de către profesor, urmând
ca mai târziu elevul - controlat de către profesor - să tindă să descopere el singur acest conţinut şi,
formându-şi o imagine sonoră adecvată, să caute a-i da o exprimare cât mai autentică.
Pentru perfecţiunea interpretării în faţa elevului se pun probleme variate precum ar fi:
frazarea, dinamica şi agogica, cerinţele preciziei ritmice, etc. care, la rândul, lor sunt analizate şi
studiate la lecțiile şi exersările de zi cu zi.
Studierea formelor metro-ritmice de acompaniament orchestral
Ţambalul ocupă locul central în grupul de acompaniament al orchestrei de muzică populară
moldovenească care este format din contrabas, acordeon, cobză, violă şi uneori chitară. Continuând
tradiţiile lăutăreşti, în acompaniamentul de ţambal se disting două stiluri:
204
1) stilul bazat pe ţiituri ritmico-melodice în care precumpăneşte ritmul specific melodiilor de joc:
hora, sârba, ostropăţ, bătuta, etc.;
2) acompaniamentul armonic, realizat prin acorduri specific melodiilor doinite.
Conform programei de studiu, elevii claselor VI-IX participă in orchestra de muzică populară
a şcolii. Interpretarea la ţambal a funcţiei de acompaniament necesită o exersare preventivă a
componentelor metro-ritmice a ţiiturii de acompaniament.
Pentru ţiitura metro-ritmului de horă la măsura de două pătrimi este specific ritmul punctat
fiind format din două grupuri a câte patru note: şaisprezecime cu punct şi treizecidoime, succesive.
Formula loviturilor este: 3+1; 3+1. Este recomandată exersarea ritmului punctat mai întâi pe o
coardă, apoi în formă de exerciţiu pe o gamă, arpegiu în octava întâi. Se va atrage atenţia la mâna
stângă, care execută ţiitura formată din trei sunete succesive, să fie liberă în mişcări. După ce
exersarea va da rezultatul scontat, se va trece la studierea unei partiţii de orchestră, preventiv
analizând structura acordurilor. Conform construcţiei instrumentului, tradiţional în acompaniamentul
orchestral este utilizat registrul grav pentru mâna dreaptă şi registrul mediu pentru mâna stângă, dar
există şi excepţii: în dependenţă de tonalitate, fantezia şi iscusinţa interpretului.
Exersând ţiitura de sârbă, voi menţiona importanţa realizării egalităţii ritmice a trioletelor.
Formula loviturilor este: 1+2; 1+2. Specificul ţiiturii metro-ritmului de sârbă, care este format din
două triolete optimi, măsura două pătrimi, constă în faptul că mâna dreaptă execută primul sunet din
triolet, stânga alternând celelalte două. Greșeala mai des întâlnită este aritmia trioletelor, comisă din
motivul inegalităţii amplitudinii loviturilor. Este necesar de exersat cu elevul în tempo lent asupra
amplitudinii egale şi ritmice a loviturilor, apoi de trecut la studierea unei partiţii de orchestră.
Specificul metro-ritmului de ostropăţ, geamparale este ritmul axac, având măsura de şapte
şaisprezecimi. O măsură fiind formată din două grupuri de note: patru şi trei şaisprezecimi. Primul
sunet din ambele grupuri este executat cu mâna dreaptă, iar celelalte succesiv cu mâna stângă.
Formula loviturilor este: 1+3; 1+2. Executarea a trei lovituri succesive şi ritmic egale cu mâna stângă,
pentru elevi reprezintă o dificultate. Este recomandat de exersat în tempo lent captând atenţia elevului
asupra emiterii ritmice a sunetelor. Pentru formarea deprinderilor interpretative corecte a ritmului
axac este necesar ca primul sunet din grup să fie accentuat.
Pentru metro-ritmul de hang, bătută la măsura de două pătrimi este specific executarea
sunetelor duble (intervale armonice) pe a doua şi a patra optime. O măsură a metro-ritmului de hang,
bătută este formată din patru optimi:
1) tonica (basul), tradiţional se interpretează cu mâna dreaptă în registrul grav;
2) acordul din două sunete (terţă, cvartă sau sextă), se interpretează cu ambele mâini în registrul
mediu (octava întâi şi mică);
3) terţa (basul) sau cvinta se interpretează cu mâna dreaptă sau stângă, în dependenţă de situarea
notei în registrul grav;
4) acelaşi acord din optimea a două se interpretează pentru optimea a patra, desigur dacă nu este
schimbată funcţia armonică.
Există tonalităţi în care tonica (basul) nu revine revine mâinii drepte. În asemenea cazuri
profesorului îi revine sarcina să stabilească aplicarea corectă a mâinilor. Este important de atras
atenţia elevului la sincronizarea loviturilor duble (a acordului) şi la alternarea ritmică a basului cu
acordul. Studierea formelor de acompaniament va da posibilitatea de a avea în orchestra şcolară un
ţambalist bine instruit.
Organizarea studiului independent al elevului
Fixarea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor, neputându-se produce numai în timpul limitat
al lecţiilor cu profesorul - al căror scop esenţial este comunicarea şi verificarea - rămâne în seama
205
studiului independent (de acasă) al elevului. În condiţiile actuale economice puţini părinţi pot să-şi
permită să procure un ţambal pentru studiul de acasă al copilului său. În lipsa instrumentului
personal, elevii ţambalişti au permisiunea de a-şi face studiul independent la ţambalul şcolii.
Obiectivele studiului independent trebuie să fie elevului clare, precise şi reale conform
aptitudinilor lui şi posibilităţilor timpului liber pentru exersare. O condiţie importantă pentru
dezvoltarea normală a elevului este educaţia deprinderii exersării de acasă. Studiul independent
trebuie să fie în principiu, doar cu desfăşurare în timp mai largă, repetarea întocmai a lecţiei făcute cu
profesorul. Este important de a-l învăţa pe elev să aleagă corect timpul pentru exersare, să împartă pe
secţiuni tema pentru acasă (exerciţii, game, studii, piese), să alterneze raţional exersările cu odihna.
Supravegherea studiului de acasă al elevilor claselor primare este mai eficientă dacă părintele
sau eventual alt membru al familiei, posedă cunoştinţe muzicale, fie chiar şi la un alt instrument.
Experienţa arată că acei elevi care au un ajutor la studiul de acasă, fac progrese mai rapide.
Cercetând corelaţia dintre anumiţi factori precum sunt posesia sau lipsa instrumentului acasă,
studierea independentă regulată acasă sau la şcoală cu sau fără supravegherea unei terţa persoane,
studiul ocazional şi neregulat, am ajuns la concluzia că calitatea şi cantitatea studiului independent
sunt direct proporţionale cu nivelul de cunoştinţe a elevului, dezvoltării deprinderilor interpretative şi
conştientizării mesajului artistic al lucrărilor studiate.
VII.BIBLIOGRAFIE:
1. Blajinu Dumitru, „Antologie de folclor muzical 1107 melodii şi cântece din Moldova istorică”, Ex Ponto,
Constanţa, 2002.
2. Comendant Nichita, „Album folcloric”, Tipografia Centrală, Chişinău, 2017.
3. Crăciun Vasile, „15 aranjamente muzicale din tezaurul muzicii universale”, Cartea Moldovei, Chişinău,
2002.
4. Crăciun Vasile, Sârbu Vladimir, „Metodă de ţambal”, Literatura artistică, Chişinău, 1982.
5. Gagim Ion, „Omul în faţa muzicii”, Bălţi, 2000.
6. Gifford Paul M., „The Hammered Dulcimer A History”, The Scarecrow Press, Inc. Lanham, Maryland,
and London 2001.
7. Gremalschi Anatol, „Formarea competenţelor-cheie în învăţământul general: provocări și constrângeri”,
Chişinău, Lexon-Prim, 2015.
8. Luţă Valeriu, „Caiet pentru ţambal nr.3”, Grafema Libris, Chişinău, 2004.
9. Luţă Valeriu, „Caiet pentru ţambal nr.4”, Grafema Libris, Chişinău, 2006.
10. Schunda V. Jozsef, „A czimbalom Tortenete”, Budapest, 1907.
11. Solomon Gina, „Metodica predării pianului”, Bucureşti, 1966.
12. Tarjani Toth Ida, Falka Jozef, „Cimbalom iskola”, vol.I, Editio Musica Budapest, 1958.
13. Tarjani Toth Ida, Falka Jozef, „Cimbalom iskola”, vol.II, Editio Musica Budapest, 1967.
14. Tiberiu Alexandru, „Instrumente muzicale ale poporului român”, Bucureşti, 1956.
15. Touma Habib Hassan, „The Music of the Arabs”, trad. Laurie Schwartz, Amadeus Press, Portland,
Oregon, 1996.
16. Баран Тарас, „Свiт цимбалiв”, Видавництво „Свiт”, Лвiв, 1999.
17. Визитиу Жан Ильич, „Молдавские народные музыкальные инструменты”, Литература артистикэ,
Кишинев, 1985.
18. Гладков Е., „Игра на белорусских цимбалах”, Минск, 1976.
19. Жинович И., „Школа игры на цимбалах”, Минск, 1974.
20. Незовибатько О., „Школа гри на украинських цимбалах”, Киiв, 1966.
21. Станиславский К., „Собр. соч. 8-ми томах”, Т.2, Москва, 1954.
22. http://dailymail.co.uk/
206
CURRICULUM
INTERPRETARE
INSTRUMENTALĂ
INSTRUMENTE AEROFONE
5.6
CONȚINUTURI PENTRU STUDIEREA INSTRUMENTELOR AEROFONE
De mici, copiii sunt atrași de sunete și muzică. A învăța să poată produce ei însuși muzică, cu
ajutorului intrumentului preferat este o experiență stimulativă care îl face pe copil să aibă încredere în
propriile sale forțe. Muzica fiind, de fapt, o artă a comunicării, a propriei exprimări și a plăcerii
auditive, îi oferă copilului șansa de a se focusa, de a-și exprima sentimentele, muzica îl ajută pe copil
să crească frumos.
Oferta educațională a claselor cu profil muzical-coral cu privire la interpretarea instrumentală
include și opțiunea instrumente aerofone. Din diversitatea acestei familii de instrumente elevii pot
alege fluierul, naiul, saxofonul, clarinetul sau oricare alt instrument.
Fluierul este un instrument foarte vechi, confecționat din lemn sau metal, ce reprezintă un tub
cilindric cu găuri. Ca material se folosesc diferite specii de lemn (alunul, cireșul, paltinul, prunul,
frasinul, răchita, socul, ș.a.), precum și unele țăvi de metal (alamă, cupru sau aluminiu). O variantă a
fluierului este fluierul îngemănat (dublu), compus din două tuburi paralele, fixate unul de altul.
Fluierul a ocupat un loc aparte în viața spirituală a poporului român, fiind cel mai apropiat și
cel mai drag sufletului omului din popor. Fluierul îi însoțește pe oameni în toate împrejurările și la
bucurie, și la necaz. Timbrul său luminos ajută la exprimarea celor mai diverse sentimente omenești,
iar simplitatea și dimensiunile reduse sunt doar câteva dintre caracteristicile, care i-au asigurat
popularitatea și răspândirea.
Naiul este un instrument muzical vechi. El este format dintr-un mănunchi de tuburi lipite între
ele, așezate pe o coardă de lemn de la dreapta spre stînga, începînd de la registrul grav spre registrul
acut. O persoană poate cânta la nai, așezând partea superioară a tuburilor sub buza de jos, luând aer
în diafragmă și suflând pe rînd în fiecare tub. Cu cât tubul este mai mai scurt, cu atât sunetul e mai
înalt, mai subțire. Cu cât sunetul este mai înalt, cu atât vom sufla mai puternic.
Primele naiuri erau construite din doar șapte tuburi care erau acordate cu boabe de orez și
aveau o formă plată. Ulterior construcția naiului s-a schimbat. S-au adăugat mai multe tuburi,
ajungând în prezent la 22-24 de tuburi. Ele sunt acordate cu ceară de albini. S-a modificat și forma
naiului. Ea a devenit ușor concavă, cu partea bombată, rotungită spre exterior. Aceste schimbări le
oferă interpreților posibilitatea de a cânta melodii mult mai tehnice și mai diverse.
Planul cadru de învăţământ al claselor cu profil muzical-coral prevede câte o oră pe
săptămână pentru studierea unui instrument muzical în mod individual. Instrumentele aerofone se
acompaniază de un maestru de concert, care participă, alături de profesorul de specialitate, la
însușirea și interpretarea repertoriului selectat.
Educaţia artistică în toate timpurile a constituit o premisă importantă în formarea unei
personalităţi culte. Interpretarea instrumentală la instrumentele aerofone ca disciplină şcolară, va
urmări formarea culturii muzicale, ca parte componentă a întregii culturi spirituale a elevului.
Conţinuturile disciplinei individuale-fluier sunt concepute sub aspectul unei corelaţii între elementul
tehnic și cel artistic. Prin specificul şi prin posibilităţile sale formative, muzica trebuie să solicite nu
numai fondul intelectual al elevului, dar și pe pe cel afectiv, cu implicaţii directe în declanşarea unor
stări, a unor trăiri şi sentimente, făcându-1 sensibil în faţa marilor probleme ale vieţii, precum şi pe
cel moral, contribuind la creşterea unui suflet frumos, armonios, cu o aleasă educaţie pentru valorile
spirituale, cu extinderi în ţinuta etică individuală şi şcolară.
Respectivul curs va antrena elevii într-o activitate eficientă cu un efect de rezonanță pentru
comunitate: o generație sănătoasă, implicată în activități utile. Elevii prin performanțele dobândite și
demonstrarea lor în mediul cultural, își vor face o autoritate în lumea muzicală, vor promova
imaginea instituției în particular și a comunității unde locuiesc la general.
207

1.1.1 Cunoaște noțiuni generale despre 1.2.1 Susține prin efort fizic poziţia corectă 1.3.1 Contribuie prin studiu
originea și structura instrumentului la instrument. conştient și sistematic la
instrumentale.




2.1.1 Cunoaște repertoriul de studiu. 2.2.1 Interpretează conștient partitura, 2.3.1 Transmite emoţii
conform problematicii ridicate de textele prin interpretare la
studiate. instrument.

creații muzicale.
2.1.3 Identifică elemente de formă, stil, 2.2.4 Redă muzica în caracterul și stilul 2.3.2 Exprimă interes faţă
valoare interpretativă pe baza impus de tipul și conceptul lucrării. de varietatea muzicii
explorării unei partituri. universale.
diferitelor stiluri și genuri muzicale. pieselor interpretate. diferite acţiuni, competiţii
şi alte forme de formare
competitiv.
profesionale.
208
Clasa a II-a / clasa I de studiu instrumental / fluier
1.1.1 Cunoaște noțiuni generale despre originea și • Scurte informații despre fluier și familia sa.
structura instrumentului muzical. • Stabilirea poziției de interpretare: corpul, mâinile, capul etc;
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a
corpului și aparatului interpretativ.
• Tehnica respirației corecte. Utilizarea respirației costo-
diafragmală;
1.1.4 Cunoaște noțiunile teoretice și elementele de
limbaj muzical din creația muzicală studiată. • Emisa sunetului.
• Sincronizarea degetelor și a limbii în timpul interpretării.
1.2.1 Susține prin efort fizic poziţia corectă la • Grifura/digitația la fluier.
fluier. • Grafia sunetelor ce se cuprind în ambitusul: re1-re2.
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului • Intonarea egală a tonurilor și a semitonurlor în mișcare
aparat interpretativ în timpul cântării la ascendentă și descendentă.
instrument.
instrument.
limbaj muzical din creația muzicală studiată.  Gama D dur
 Măsurile 2/4, 3/4, 4/4, etc;
 Modalități de atac al sunetului: nonlegato și legato.
integral.
conformitate cu mijloacele de expresie muzicală instrumentală expresivă, emotivă, cursivă, în tempoul indicat
indicate în partitură. cu respectarea caracterului şi tuturor termenilor de limbaj
2.3.1 Transmite emoţii prin interpretare la muzical.
instrument.
2.3.4 Analizează interpretarea proprie în  Formarea deprinderilor de pregătire psihologică pentru
vederea optimizării propriei interpretări. evaluare publică.
Cerințe de program Perioada Forma Program de examinare

 Exerciții; Semestrul I Decembrie Lecţie de 2 piese cu caracter
 1 gamă; control contrastant.
 2 studii în diferite variante de mişcare;
 4-6 piese cu caracter contrastant Semestrul II Aprilie / Examen 2 piese cu caracter
(vesele, lirice, meditative, dansante etc.). Mai contrastant.
209
• D-dur. Se execută pe întindere de 2 octave.

• arpegii lungi – trison major de la tonica gamei.
Studii:
Garlițki M. Studiu nr.1
Creații academice:
Mozart W.A. Allegretto

Lîsenco N. Vulpișoara
Beethoven L van. Odă bucuriei
Muzică populară. Melodii instrumentale.
Rața
Coasa
Baba
Baraboi
Bătuta
Bocăneasca
Joc
Lectură la prima vedere și acompanierea cântecelor populare:
Ileană, Ileană
Mi-a adus bădița flori
Mândru-i jocul hațegana
Trageți hora
Măi bădiță
Măi ciobane
Măi bădiță cu mustață
Colinde:
Steaua sus răsare

Am pornit să colindăm
210
Clasa a III-a / clasa a II-a de studiu instrumental / fluier
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a • Poziția pentru interpretare: corpul, mâinile, capul etc;
corpului și aparatului interpretativ. • Tehnica respirației corecte. Utilizarea respirației costo-
diafragmală;
• Sincronizarea degetelor și a limbii în timpul interpretării;
fluier.
• Grifura/digitația la fluier,
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului • Grafia sunetelor ce se cuprind în ambitusul: re1-sol2
aparat interpretativ în timpul cântării la • Emisia sunetului, conducerea coloanei de aer cu diferite
instrument. modalități de atac (detashe, stacatto);
1.2.3. Demonstrează deprinderi de interpretare la • Exerciții pe gamă cu aplicarea formulelor ritmice alcătuite din
instrument. combinații din diferite valori de note;
• Deprinderi și automatizme de folosire și îngrijire a
instrumentului;
• Deprinderi de ocupație independentă.
optimi.
 Game D dur și G dur natural, e-moll.
 Modalități de atac al sunetului detashe, stacatto.

integral.
instrument.
Forma
evaluării
 3 game; Semestrul I Examen nr.1 2 piese cu caracter contrastante
 2 piese din repertoriul universal Semestrul II Colocvium 1 gamă
 2 piese din repertoriul național Februarie tehnic 1 studiu
 2 piesă populară Aprilie / Mai Examen nr.2 2 piese cu caracter contrastant.
211
 G-dur, D-dur, e-moll. Se execută pe întindere de o octavă, cu diferite modalități de atac al sunetului:
arpegii lungi – trison major
Studii:
Baklanova N. Studiul nr.5

Rodionov K. Studiul nr.3, nr.4
Creații academice:
Cartu I. Limba romănească

Haydn J. Cântecel
Melodie populară cehă Anușca
Mozart W.A. Menuet
Schubert F. Lendler
Melodii populare:
Ilenuța
Bobul
Sârba din Dondușeni
Chindia din Mateuți
Sârba Trei ciocane
Acompaniment pentru cântecele populare:
Așa-i viața omului

Bad-n pălărie nouă
Supărate-s fetele
Sânt o fată frumușică
Interpretare la auz:
Iată vin colindători

Moș Crăciun
La Vitleem colo-n jos
Barbu Lăutaru
Lectură la prima vedere
Kabalevski D. Polca mică, pag.5

Potolovski N. Vânătorul, pag.27
212
Clasa a IV-a / clasa III de studiu instrumental / fluier
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a • Poziția pentru interpretare: corpul, mâinile, capul etc;
corpului și aparatului interpretativ. • Tehnica respirației corecte. Utilizarea respirației costo-
diafragmală;
• Sincronizarea degetelor și a limbii în timpul interpretării;
fluier.
• Grifura/digitația la fluier,
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului • Grafia sunetelor ce se cuprind în ambitusul: re1-re3
aparat interpretativ în timpul cântării la • Emisia sunetului, conducerea coloanei de aer cu diferite
instrument. modalități de atac (detashe, stacatto);
1.2.3. Demonstrează deprinderi de interpretare la • Exerciții pe gamă cu aplicarea formulelor ritmice alcătuite din
instrument. combinații din diferite valori de note;
• Deprinderi și automatizme de folosire și îngrijire a
instrumentului;
• Deprinderi de ocupație independentă.
optimi.
 Game D dur și G dur natural, h-moll, e-moll.
 Modalități de atac al sunetului detashe, stacatto.

integral.
instrument.

evaluării
 2 piesă populară Aprilie / Mai Examen nr.2 2 piese cu caracter contrastant.
213
• G-dur, D-dur, h-moll, e-moll. Se execută pe întindere de o octavă, cu diferite modalități de atac al sunetului:
arpegii lungi – trison major
Studii:
Gnesin E., Studiul nr.6, nr.9
Garlițki M., Studiul nr.8
Iovu V., Studiul nr.12
Creații academice:
Britten B. Ясеневая роща
Haceaturean A. Andantino
Haydn J. Andante
Mozart W.A. Aria din opera Flautul fermecat
Mozart W.A. Cântecul ciobănașului
Melodii populare:
Cocostârcul
Sârba veche
Sârba nouă
Joc de doi,
Hangul răzeșilor
Polca
Acompaniament pentru cântecele populare

Roata morii
Zii, bade, cu fluierul
Trandafir de la Moldova
Sunați zurgălăi
Hai la horă
Frunză legănată-n vânt
Totdeauna
Radu Mamei

Hejda T. Melodiile 37, 38;
Komarovskii A. Cucușorul, pag.43
Mozart W.A. Cântec de mai, pag.8
214
Clasa a V-a / clasa IV de studiu instrumental / instrumente aerofone
1.1.2 Cunoaște cerințele față de poziția corectă a • Dezvoltarea tehnicii de interpretare.
corpului și aparatului interpretativ. • Depășirea dificultăților tehnice prin utilizarea corectă a coloanei
de aer;
• Utilizarea grifurii în registru mediu și acut;
fluier.
• Grafia sunetelor ce se cuprind în ambitusul: re1-re3
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului • Emisia sunetului, conducerea coloanei de aer cu diferite
aparat interpretativ în timpul cântării la modalități de atac (detashe, stacatto);
instrument. • Exerciții pe gamă cu aplicarea formulelor ritmice alcătuite din
1.2.3. Demonstrează deprinderi de interpretare la combinații cu diferite valori de note;
instrument. • Studierea și utilizarea ornamentelor: apogiatura simplă, dublă,
multiplă, mordentul (superior, inferior), grupeto.
• Consolidarea deprinderilor de studiu independent;
• Învățarea creației după auz;
• Lectura la prima vedere;
• Acordajul în ansamblu.
limbaj muzical din creația muzicală studiată.  Formule ritmice pe gamă (triolet, ritm punctat);
 Ritmuri populare (horă-rară, horă-bătută, sârbă);
 Game majore și minore corespunzător nivelului tehnic;
 Modalități de atac al sunetului detashe, stacatto;
 Nuanțele dinamice;

integral.
instrument.
Forma
evaluării
 2 piese populare Aprilie / Mai Examen nr.2 2 piese cu caracter contrastant.
215
• G-dur, D-dur, A-dur, h-moll, e-moll, fis-moll. Se execută pe întindere de două octave, cu diferite modalități de
atac al sunetului:
• arpegii lungi – trison major.
Repertoriu orientativ pentru fluier:

Studii:
Gnesin E. Studiul nr.6,nr.9
Garlițki M. Studiul nr.8
Iovu V. Studiul nr.12
Creații academice:
Haydn J. Andante
Haceaturean A. Andantino
Briten B. Ясеневая роща
Mozart W.A. Cântecul ciobănașului
Aria din opera Flautul fermecat
Melodii populare:
Cocostârcul, Sârba veche, Sârba nouă, Joc de doi, Hangul răzeșilor, Polca
Acompaniment pentru cântecele populare

Roata morii, Zii, bade, cu fluierul, Trandafir de la Moldova
Sunați zurgălăi, Hai la horă, Frunză legănată-n vânt, Totdeauna, Radu Mamei

Hejda T. Melodiile 37, 38
Komarovski A. Cucușorul, pag.43
Mozart W.A. Cântec de mai, pag.8
Repertoriu orientativ pentru nai:
Baklanov N. Cântec de leagăn

Bekman A. Braduţul
Cântec popular românesc, Melc melc, Fluturaș
Komarovskii A. Piesa
Maghidenco M. Cucoşul
Metlov N. Cântec de leagăn
Miuler A. Ciobanaş
Mozart W.A. Allegreto
Rebukov V. Vulpea
Material didactic:
Garlitchi M., Rodionov K., Crestomatie pentru vioara clasa I-II

Iovu V., Metoda de nai
Platonov N., Manual pentru studierea flautului
Platonov N., Studii pentru flaut
Podionov K., Metoda de vioara pentru incepatori
Suzuki S., Piese pentru vioara caietul I
Vîscăuţan E., Crestomație pentru vioara si pian clasele I-IV
216
Clasa a VI-a / clasa a V-a de studiu instrumental / instrumente aerofone
1.1.3 Cunoaște regulile de interpretare la instrumentul • Grafia sunetelor ce derivă din lărgirea ambitusului: re1-
muzical. mi3
• Utilizarea grifurii în registru mediu şi acut;
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului • Exercitii pentru memorizarea pozițiilor;
aparat interpretativ în timpul cântării la instrument.
1.2.3. Execută exerciții de formare și consolidare a
• Rezolvarea dificultătilor de emisie şi articulație prin
folosirea eficientă a coloanei de aer:
deprinderilor interpretative.
• Interpretarea formulelor ritmice pe gamă pe ritm de trilolet,
1.3.1 Contribuie prin studiu conştient și sistematic la ritm punctat și sincopat;
dezvoltarea tehnicii instrumentale. • Exercitii pe game pentru dezvoltarea agilității;
• Interpretarea melodiilor populare în ritm de horă rară, hora-
bătuta, sârbă;
• Piese pentru formarea deprinderilor de interpretare artistică
Ornamente: apogiatura simpla, dubla, multiplă, mordentul
(superior, inferior), grupeto;
• Dezvoltarea deprinderilor de studiu independent.
limbaj muzical din creația muzicală studiată.  Durate şi pauze. Combinații ritmice;
 Gamele majore şi minore naturale până la 4 alterații;
 Nuanțe dinamice: p, mf, f, crescendo, diminuendo;
 Tempouri: andante, moderato, allegretto, allegro,
alargando.
nuanţe dinamice, tempo, modalitățile de atac ale sunetului
etc.
1.2.5 Citește partitura muzicală conform elementelor  Citirea partiturii, utilizând vederea anticipativă și
de limbaj specifice. numărarea în glas cu executarea indicaţiilor partiturii.

universale.
2.2.2 Asigură interpretarea cursivă, ritmică și integră
a creației muzicale.
2.2.3 Interpretează expresiv lucrarea în conformitate
cu mijloacele de expresie muzicală indicate în
partitură.
optimizării propriei interpretări. evaluare publică;
2.3.4 Manifestă gândire critică şi autocritică pentru  Analiza interpretării proprii. Autoevaluarea.
217
Forma
evaluării
 2 game; Semestrul I Examen nr.1 2 piese contrastante
 1-2 piese din repertoriul național;
 1-2 piese populare; Aprilie-Mai Examen nr.2 2 piese contrastante
 1 ansamblu (opțional);
• E-dur, cis-moll. Se execută pe întindere de două octave cu diferite modalități de atac al sunetului.
• arpegii lungi – trison major
Studii: Melodii populare:
Ianșinov A. Sudiul 22, pag.91, nai Hora mare, Joc de doi, Coarda de la vie, Sârba din Peciște,
Lucaniuc S. Studiul 37, pag.102, nai Sârba călătorului, Sârba din mitoc
Creații academice: Acompaniment pentru cântecele populare:
Ceaikovski P.I. Am venit cu voie bună

Polca din Album pentru copii, pag.39, saxofon Cătinel
Mozart W.A. Dansuri țărănești, pag.30, saxofon Măi cătinel
Bach J.S. Rondo, pag.30, saxofon Grigoraș cu pălărie
Particella F. Dans mexican, pag.73, saxofon
Piese: Interpretare la auz:
Bethoven L.van. Hârciogul, nai Polca

Haydn J. Andante, nai Bănățeana
Haydn J. Cântec, nai Brâul
Krasev M. Gâstile vesele, nai
Mozart W.A. Vals, nai Lectură la prima vedere
Piesa populara românească, Ciobănaş cu trei sute de oi, nai
Piesă populară, Hora moldovenească, nai Kabalevski D. Galop
Piesă populară, În padurea de la Prut, nai Mozart W.A. Jocul copiilor
S.D’hervelois, Bourre şi Rondo, nai
Teleman G.F. Menuet, nai
Material didactic:
Garlitchi M., Rodionov K., Crestomatie pentru vioara clasa I-II

Iovu V., Metoda de nai
Platonov N., Manual pentru studierea flautului
Platonov N., Studii pentru flaut
Rodionov K., Metoda de vioara pentru începatori
Suzuki S., Piese pentru vioară, caietul I
Vîscăuţan E., Crestomație pentru vioara si pian clasele I-IV
218
Clasa a VII-a / clasa a VI-a de studiu instrumental / instrumente aerofone
1.1.3 Cunoaște regulile de interpretare la instrumentul • Utilizarea grifurii în registrul mediu şi acut;
muzical. • Studii de tehnică şi frazare;
• Rezolvarea dificultătilor de emisie şi articulație prin
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului aparat folosirea eficientă a coloanei de aer.
interpretativ în timpul cântării la instrument.
• Interpretarea formulelor ritmice în gamă pe ritm de
trilolet, ritm punctat și sincopat;
• Exercitii pe game pentru dezvoltarea agilitătii;
1.3.1 Contribuie prin studiu conştient și sistematic la • Ornamente: apogiatura simpla, dubla, multipla,
dezvoltarea tehnicii instrumentale. mordentul (superior, inferior);
• Melodii populare în ritm de horă, sârbă, hostropăț;
• Melodii populare din zone diferite cu explicarea
diferențelor ritmice, metrice, melodice şi armonice:
• Noțiuni despre modurile populare cu exemplificări;
• Dezvoltarea deprinderii de a cânta în ansamblu.
1.1.4 Cunoaște noţiunile teoretice şi elementele de limbaj  Măsurile 2/4, 3/4, 4/4, etc;
muzical din creația muzicală studiată.  Durate şi pauze. Combinații ritmice;
1.1.5 Cunoaște forma creației și părțile ei componente.  Gamele majore naturale până la 5 alterații;
alargando.
utilizând vocabularul de specialitate.  Elemente de limbaj muzical: tonalitate, măsură, metru,
sunetului etc.
1.2.5 Citește partitura muzicală conform elementelor de  Citirea partiturii, utilizând vederea anticipativă și

2.1.3 Identifică elemente de formă, stil, valoare  Interpretarea pe note și din memorie a creației, pe
interpretativă pe baza explorării unei partituri. fragmente și integral.
2.1.4 Discerne spiritul interpretării diferitelor stiluri și
genuri muzicale.
creației muzicale.
2.2.4 Redă muzica în caracterul și stilul impus de tipul și  Redarea imaginii și sensului textului muzical prin
conceptul creației. interpretare instrumentală expresivă, emotivă, cursivă,
2.2.5 Abordează creativ imaginea muzicală a pieselor în tempoul indicat cu respectarea caracterului şi tuturor
219
Forma
evaluării
 1-2 piese din repertoriul național;
 1-2 piese populare; Mai Examen nr.2 2 piese contrastante
 1 ansamblu (opțional);
• H-dur, gis-moll. Se execută pe întindere de o octavă, cu diferite modalități de atac al sunetului:

arpegii lungi – trison major.
Studii:
Ianșinov A. Studiul 22, pag.91, nai
Hejda T. Studiile nr. 124,nr.125,nr.151
Creații academice:
Beethoven L.W. Menuet
Boccerini L. Menuet
Pergolezi G. Siciliana
Rameau J.F. Tamburin
Piese
Bethoven L.van. Andante Kvant I. Largo
Gluk K. Aria Naidi Miascovsky N. Mazurca
Haidn J. Serenada Melodii ardelenesti, Suita
Iovu V. Brâu Piesa populara, Joc de doi
Iovu V. Brâuletul Viscautan E. Melodie Moldovenească
Creații de formă amplă

Rieding O. Concert, h-moll p.I
Teleman G.F. Sonata, p.I.II
Melodii populare
Hora mare, Piperul, Hangul, Hora de la Mărgineni, Sârba din Hotin, Sârba izbiștenilor, Brâul
Acompaniment pentru cântecele populare:

Joacă-mă, bădiță, bine
Dulce-i vinul ghiurghiuliu
Sârba săltăreață
Zii, Vasile, zii

Pantilion G. Allegretto
Schumann R. Prima durere
Weber C.M. Vals, pag.34, vioară, cl.1-2
Material didactic:
Iovu V. Metodă de nai Rodionov K. Metoda de vioara pentru începători

Platonov N. Manual pentru studierea flautului Suzuki S. Piese pentru vioara caietul I
Platonov N. Studii pentru flaut Vîscăuţan E. Crestomație pentru vioara și pian cl I-IV
Rodionov K. Crestomație pentru vioară, clasa I-II
220
Clasa a VIII-a / clasa a VII-a de studiu instrumental / instrumente aerofone
1.1.3 Cunoaște regulile de interpretare la instrumentul • Utilizarea grifurii în registru mediu şi acut.
muzical. • Studii de tehnică şi frazare;
• Interpretarea gamelor majore şi minore intervale, arpegii,
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului aparat formule de arpegii, diviziuni exceptionale (triolet,
interpretativ în timpul cântării la instrument. cvartolet, cvintolet, sextolet) şi studii cuprinzând aceste
1.2.3. Execută exerciții de formare și consolidare a elemente;
• Accente melodice şi ritmice, exerciții de tehnică şi
frazare. imbunătătirea calitătii interpretării;
1.3.1 Contribuie prin studiu conştient și sistematic la
dezvoltarea tehnicii instrumentale. • Exercitii, studii şi piese pentru imbunătatirea calitătii
articulatiei: toate formele de articulație inclusiv dublu
stacatto;
• Studii avansate pentru imbunătăţirea tehnicii
instrumentale;
• Piese de virtuozitate;
• Suite de melodii poulare din folclorul local şi din alte
zone folclorice ale tarii. Notiuni despre ordinea melodiilor
in suită. Însușirea unor melodii sau genuri de melodii
populare.
1.1.5 Cunoaște forma creației și părțile ei componente.  Gamele majore naturale până la 5 alterații;
alargando.
sunetului.
1.2.5 Citește partitura muzicală conform elementelor de  Citirea partiturii, utilizând vederea anticipativă și
2.1.4 Discerne spiritul interpretării diferitelor stiluri și  Identificarea elementelor de formă, stil, valoare
genuri muzicale. interpretativă pe baza explorării unei partituri.
universale. fragmente și integral;
 Diferențirea în audiții diverselor interpretări în scopul
formării gândirii muzical-interpretative.
creației muzicale.
conceptul creației. interpretare instrumentală expresivă, emotivă, cursivă, în
2.2.5 Abordează creativ imaginea muzicală a pieselor tempoul indicat cu respectarea caracterului şi tuturor
221
evaluării
 2 studii în diferite variante de mişcare (studiu Decembrie
melodic, studiu cu tehnică de game, cu Semestrul II Colocvium 1 gamă
tehnică de terță, terțe frânte, arpegii frânte, Februarie tehnic 1 studiu
arpegii lungi, tehnică combinată, etc.);
 2 piese din repretoriul universal sau național; Mai Examen nr.2 2 piese contrastante
 1 creație polifonică (invenține la 2-3 voci);
 1 creație de formă amplă (sonatină, sonată,
• C-dur, h-moll. Se execută pe întindere de două octave cu diferite modalități de atac al sunteului.
• arpegii lungi, scurte cu răsturnări – trison major.
Studii:
Hejda T. Studiul nr.82, nr.89
Ghoedicke A. Studiul nr. 42, nai
Creații academice. Creații de formă amplă.

Beethoven L.W. Sonatina, pag. 87
Mozart W.A. Concert, D-dur, p.I
Viscăuţan E. Melodie Moldoveneasca cu variațiuni
Piese
Bach J.S. Badinerie
Ceaikovski P.I. Cântec napolitan
Doljikov I.N. Vals gluma
Dussek J.V. Menuet, pag.5, vioara
Gossec F.J. Gavota, pag. 73, vioara
Händel J.F. Marş mic
Melodie Doiniţa, aranj. D.Belinschi
Bethoven L.W. Romanţă
Boccherini L. Menuet
Brahms J. Dans Unguresc, nr.5
Doljikov I.N. Romanţa Nostalgie
Jilinschii A. Mica dansatoare
Iovu V. Hostropăţ
Iovu V. Sârba moldoveneasca
Melodii populare
Doina ciobănească și Hora;
Sârba în ciocane; Arnăuțeasca; Bătaia, Hora de la Totoiești;
Suite de melodii populare
Turturica,
Călărețul,
Sârba fetelor
Nu mă ocărî , mămucă;
Țărăncuță din Furceni
Material didactic:
Iovu V. Metodă de nai Rodionov K. Metoda de vioara pentru începători

Platonov N. Manual pentru studierea flautului Suzuki S. Piese pentru vioara caietul I
Platonov N. Studii pentru flaut Vîscăuţan E. Crestomație pentru vioara și pian cl. I-IV
Rodionov K. Crestomație pentru vioară, clasa I-II
222
Clasa a IX-a / clasa a VIII-a de studiu instrumental / instrumente aerofone
1. Operarea cu elemente de limbaj specific în abordarea creaţiilor muzicale.
1.1.3 Cunoaște regulile de interpretare la instrumentul • Exerciții pentru dezvoltarea respirației.
muzical. • Exerciții pentru dezvoltarea mușchilor maxilarului
pentru a facilita intonarea tonurilor și semitonurilor.
1.2.2 Asigură participarea dezinvoltă a întregului aparat • Exerciții pe intervale de octavă cu trecere din registrul
interpretativ în timpul cântării la instrument. grav spre cel acut.
• Exerciții ritmice cu formule de sincopă și triolete.
• Accente melodice şi ritmice, exerciții de tehnică şi
1.3.1 Contribuie prin studiu conştient și sistematic la frazare. imbunătățirea calitătii interpretării.
dezvoltarea tehnicii instrumentale. • Dezvoltarea măiestriei interpretative prin exersarea
tehnicii dublu stacatto.
• Suite de melodii poulare din folclorul local şi din alte
zone folclorice ale tarii. Noțiuni despre ordinea
melodiilor în suită.
1.1.5 Cunoaște forma creației și părțile ei componente.  Toate gamele cu # până la 5 alterații inclusive;
alargando.
sunetului etc.

2.1.4 Discerne spiritul interpretării diferitelor stiluri și  Identificarea elementelor de formă, stil, valoare
genuri muzicale. interpretativă pe baza explorării unei partituri;
universale. fragmente și integral;
 Diferențirea în audiții diverselor interpretări în scopul
formării gândirii muzical-interpretative.
creației muzicale.
conceptul creației. interpretare instrumentală expresivă, emotivă, cursivă,
2.2.5 Abordează creativ imaginea muzicală a pieselor în tempoul indicat cu respectarea caracterului şi tuturor
223
evaluării
 2-4 game; Semestrul I Examen nr.1 2 piese contrastante
 2 studii în diferite variante de mişcare (studiu Decembrie
melodic, studiu cu tehnică de game, cu Semestrul II Colocvium 1 gamă
tehnică de terță, terțe frânte, arpegii frânte, Februarie tehnic 1 studiu
arpegii lungi, tehnică combinată, etc.);
 2 piese din repretoriul universal sau național; Aprilie-Mai Examen nr.2 2 piese contrastante
 1 creație polifonică (invenține la 2-3 voci);
 1 creație de formă amplă (sonatină, sonată,
• D-dur, h-moll, A-dur, H-dur. Se execută pe întindere de două octave cu diferite modalități de atac al sunteului.
• arpegii lungi, scurte cu răsturnări – trison major.
Studii:
Wolfart V. Studiul 16, pag. 87, nai
Mostras K. Studiul 35, pag.101
Creații academice. Creație de formă amplă.

Beethoven L.W. Sonatina, pag.23, saxafon
Corelli A. Sonata, A-dur
Filipovski F. Cântecul privighetorii
Mozart W.A. Andante
Mozart W.A. Concert, D-dur, p.I
Mozart W.A. Rondo în stil turcesc
Rieding O. Concert, h-moll, p I.
Piese
Faure G. Cântec de leagăn
Haydn J. Serenada din cvartetul, F-dur
Haydn J. Menuet
Massnet J. Meditație din opera Thais
Mozart W.A. Rondo din sonata, A-dur
Schubert F. Serenada
Schumann R. Visuri
Tchaicovsky P.I. Un vis suav
Iovu V. Suită de melodii populare romănești
Melodii populare:
Sârba din Vadul lui Isac
Sârba moldovenească
Sârba furtunii
Sârba din valea Cornei
Suite de melodii populare
Hora
Joc mare
Hostropăț
Bătuta
Acompanimentul la cântecele populare:

Calul, pușca și nevasta
Lume, lume
Colinde și cântece de stea
Hai flăcăi la joc, Polca
224
Interpretarea la instrumentele aerofone este un proces activ la baza căruia stă activitatea
complexă psiho-fiziologică a interpretului. Profesorul B.Dikov scria: „Interpretul la orice instrument
trebuie să coordoneze activitatea unui şir de componente: vederea, auzul, memoria, simţul mişcării
musculare a diferitelor organe, imaginaţia muzical-estetică, efortul fizic depus ş.a. Anume această
diversitate a mişcărilor psiho-fizice, depuse de către interpret în timpul cântatului şi determină
aspectul complex al tehnicii muzical-interpretative”
Pentru a căpăta abilități interpretative instrumentale un elev trebuie să-şi cultive deprinderea
de a studia conştient materialul muzical. La etapa iniţială acest lucru se produce sub supravegherea şi
indicaţiile profesorului, ulterior de sine stătător. În practica interpretativă sunt cunoscute două aspecte
ale materialului ce urmează a fi studiat:
1. instructiv - ce include game, arpegii, diferite exerciţii şi studii.
2. artistic - ce include diferite creaţii muzicale, piese cu acompaniament la pian, ansambluri,
etc.
De aceste două aspecte va ţine cont profesorul atunci, când elaborează proiectările individuale
ale elevilor săi.
Studiul oricărui instrument pornește de la stabilirea poziției de interpretare. O poziție bună,
corectă este chezășia obținerii rezultatelor foarte bune în timpul interpretării, dobândirea unei tehnici
avansate, cu pierderi minime de energie din partea interpretului. Pentru a ajunge la o poziție rațională
trebuie de respectat următoarele reguli:
• poziția capului: se ține drept, fără a-l înclina, deoarece orice abatere se răsfrânge asupra
poziției buzelor, asupra schimbării direcției mișcării curentului de aer, ceea ce duce la
micșorarea calității sunetului;
• poziția corpului: se ține drept, când stă în picioare sau pe scaun, se atrage atenția la umeri, să
nu fie trași înainte, iar pieptul trebuie ținut puțin ridicat pentru a ușura lucrul plămânilor și a
diafragmei;
• poziția mâinilor și degetelor: mâinile trebuie să fie libere, nu alipite de corp; degetele trebuie
să fie puțin încovoiate, în cemicerc, pentru a se mișca mai ușor;
• poziția picioarelor trebuie să-i dea interpretului un punct de sprijin ferm. Mai stabilă e poziția
în care un picior stă puțin într-o parte, ori înainte față de celălalt. Când elevul stă așezat pe
scaun, nu se recomandă să pună picior peste picior, pentru că încurcă mișcării diafragmei și
mușchilor.
• poziția corectă instrumentului ajută la obținerea tehnicii interpretative și la libertatea în timpul
procesului de interpretare.
Asupra poziției trebuie de lucrat mai mult la etapa inițială, excluzând tendința elevului de a
ține instrumentul într-o parte, ceea ce e specific pentru etapa inițială.
Procesul de interpretare la instrumentele de suflat este mai complicat decât la instrumentele cu
claviatură, corzi şi percuţie, deoarece sunt implicaţi componenţi suplimentari, cum ar fi limba, buzele,
respiraţia plus un efort fizic sporit. Antrenamentul sistematic al aparatului labial, care are pentru
instrumentist o însemnătate primordială, trebuie să urmărească două obiective principale:
dezvoltarea forţei buzelor, a rezistenţei, mobilităţii, flexibilităţii acestora. Dezvoltarea rezistenţei
buzelor se manifestă prin capacitatea lor de a fi în măsură să suporte un mare şi îndelungat efort.
Aceasta necesită timp şi ocupaţie sistematică. Studiul pentru obţinerea rezistenţei buzelor trebuie
să înceapă din faza iniţială a studiului instrumentului. Desigur, profesorul trebuie să dea indicaţii
clare privind exerciţiile şi metodele adecvate pentru studierea lor.
225
Procesul de emisie a sunetului la instrumentele aerofone pornește de la vizualizarea notei pe
portativ, determinarea înălțimii și duratei notei, mișcarea mușchilor, mișcarea aparatului interpretativ,
apariția sunetului, analiza auditivă. Componentele – imaginația vizuală, respirația interpretativă,
lucrul mușchilor buzelor, lucrul mușchilor limbii, analiza auditivă semantică legate între ele prin
activitatea mușchilor și sistemul nervos al interpretului formează aparatul interpretativ.
Un aparat interpretativ dezvoltat se axează pe următoarele mijloace de interpretare:
• Calitatea sunetului: timbrul, intonația.
• Mijloacele tehnice: tehnica respirației, tehnica mișcării buzelor și limbii, mișcarea rapidă a
degetelor.
• Mijloace muzicale generale: fraza, motivul muzical, dinamica, ritmica, aplicatura, hașurile.
Intonația la fluier depinde de calitatea construcției instrumentului, nivelul de dezvoltare a
auzului muzical, tehnica expirației interpretative, tehnica buzelor, mișcarea buzelor și coordonarea
dintre ele.
Utilizarea respirației potrivite în timpul interpretătii are un rol foarte important. Se recomandă
folosirea tuturor tipurilor de respirație: respiraţia costo-diafragmală - pentru interpretarea unei fraze
muzicale mari în tempouri lente sau în culminații atinci, când este necesară o sonorizare puternică;
respirația toracică – pentru fraze mici în tempouri rapide; respirația abdominală – pe fraze medii în
tempouri medii. Inspirația se ia în următoarele cazuri: în timpul pauzelor, după notele și frazele
prelungite, la sfârșitul frazei muzicale, după schimbarea funcțiilor armonice, la schimbarea nuanțelor.
Inspirația și expirația maximă nu se recomandă, în plămâni trebuie să rămână o mică rezervă de aer
pentru funcționarea normală a organismului.
Pentru a dezvolta mușchii în procesul respirației se practică exerciții speciale, cu instrumentul
sau fără el. Pentru întărirea aparatului respirator se folosesc exerciții ce conțin sunete lungi
interpretate cu diferite nuanțe dinamice, înterpretarea studiilor, pieselor, părților medii din concerte.
Cultura sunetului interpretului depinde de coordonarea dintre activitatea limbii și sistemul
respirator. În dependență de cararterul muzicii atacul sunetului poate fi diferit: tare, moale, auxiliar.
La pronunțarea atacului tare „tu-ta-ti”, limba trebuie lipită de buze, făcând un salt rapid înapoi de la
capătul dinților de sus, întredeschizând centrul buzelor, expirând curentul de aer în instrument. Atacul
moale se obține prin atingerea vârfului limbii de centrul buzelor, pronunțând silabele „du-da-di”, în
așa fel încât să nu fie întrerupt curentul de aer. Atacul moale se întrebuințează la interpretarea muzicii
cu caracter liric, la interpretarea hașurilor non legato, interpretrea intervalelor mari, unde e greu de
executat curat legato. În timpul atacul auziliar energia curentului de aer îndreptat în instrument se
concentrează în trahee, iar funcția de clapă o îndeplinește spatele (creasta) limbii, care rostește „cu-
ca-chi”. Acest tip de atac apare în combinație cu celelalte și se întrebuințează la căpătarea stacaturii
„duble” și „triple”.
Metodele tehnice de interpretare sunt felurile de atac, dirijarea, legarea, diminuarea sfârșitului
sunetelor, combinarea tipurilor de atac, iar hașurile reprezintă suma totală a modurilor de interpretare.
Hașurile au o importanță primordială în interpretarea la fluier și sunt de următoarele tipuri: detaché,
marcato, staccato, legato.
Detaché - se interpretează prin intermediul atacului tare, durata se execută deplin cu aceeași
forță a sunetului, iar sfârșitul se diminuează, se rotungește fără o acțiune accentuată a limbii, se
notează cu o liniuță de asupra sau de desubtul notei scrise.
Marcato - se interpretează prin intermediul atacului tare, activ la început și prin diminuarea
sunetului spre sfârșit, se notează cu un mic unghi deasupra sau sub notă.
Staccato - executarea scurtă, urmată de pauză, se notează cu un punct deasuparsa sau sub
notă.
226
Legato - trecerea lină dela un sunet la altul, fără acțiunea limbii, se notează cu o linie curbă
între primul și ultimul sunet al frazei muzicale.
La început se va exersa deprinderea atacului tare - detaché, staccato și unul din cele mai
însemnate - legato. O importanță deosebită o are și forma de interpretare a stacaturii duble și triple
care se recomandă numai după 2-3 ani de studiere a instrumentului. La însușirea tehnicii
interpretative a hașurilor contribuie studierea sistematică a gamelor și arpegiilor în diferite combinații
ritmice, dinamice, exercițiilor speciale și a studiilor.
Tehnica degetelor este în strânsă coordonare cu aparatul interpretativ și depinde de
atrenamentul muscular și de controlul gândirii. Însușirea ei depinde de un șir de funcții realizate la
început prin controlul creerului, apoi, prin exerciții sistematice, se poate ajunge aproape la
automatisme. Automatismul degetelor apare în rezultatul ocupației sistematice și îndelungate la
instrument. Cele mai eficiente exerciții pentru tehnica degetelor sunt interpretarea gamelor și
arpegiilor, care duc la formarea calității sunetului; interpretarea studiilor corespunzătoare;
interpretarea trilurilor. Interpretul trebuie să înțeleagă că dobândirea tehnicii nu este un scop în sine,
ci un mijloc de a realiza o interpretare artistică a creațiilor muzicale.
Auzul muzical este foarte important pentru un interpret. Prin intermediul lui este transmisă
creierului informația despre sunetele care nu sunt bine acordate (ceea ce deseori se întâlnește la
instrumentele aerofone). Astfel înterpretul trebuie să regleze înălțimea sunetului prin forța mușchilor
buzelor și organul respirator, ridicându-l sau coborândul la înălțimea justă. Legătura dintre auz,
respirație și buze joacă un rol important și în dinamica sonorității muzicale și vibrația sunetului.
Începutul sunetului, forma de atac, lucrul degetelor de asemenea este controlat de auz. Numai
controlul atent și permanent al auzului îi ajută interpretului să coordoneze lucrul aparatului
interpretativ, stabilind calitatea executării la un nivel înalt. Formele de dezvoltare a auzului muzical
sunt: aprecierea după auz a diferitor fragmente muzicale, solfegierea, interpretarea sistematică,
transpunerea materialului muzical în alte tonalități.
Auzul intern dezvoltat facilitează memorarea creațiilor muzicale. Memoria muzicală poate fi:
auditivă, logică, mecanică, vizuală. Lucrând asupra dezvoltării memoriei elevului, pedagogul trebuie
să analizeze împreună cu elevul forma muzicală a creației, părțile ei componente. Se cunosc diferite
forme de control de însușire corectă a creației muzicale: înscrierea piesei studiate fără folosirea
instrumentului, transpunerea melodiei în altă tonalitate, începerea interpretării din orice moment.
Posibilitatea începerii lucrării muzicale de la orice măsură dă dovadă de o cunoaștere profundă a
lucrării muzicale și de o memorie trainică.
Simțul ritmic depinde de corelația dintre metru, ritm, tempou și caracterul creației muzicale.
Unele creații sunt destul de complicate din punct de vedere metro-ritmic. Combinația de valori
obținute prin diviziunea ternară, binară sau exepțională poartă denumirea de formule ritmice.
Interpretarea diferitor formule ritmice pe gamă, chiar de la etapa inițială, interpretarea studiilor axate
pe anumite formule ritmice, contribuie la formarea simțului ritmic.
Particularitățile de lucru cu elevii din ciclul primar.
La etapa inițială elevul va face cunoștință cu instrumentul, cu istoria apariției lui, va afla care
sunt părțile lui componente, cum se construiește, cum sună, care sunt regulile de îngrijire. Stabilim
poziția corectă, regulile de emisie la instrument. Paralel cu primele sunete emise instrumentului se
reactualizează cunoștințele din teoria elementară a muzicii. Aplicatura sau digitația se studiază treptat.
Studierea gamelor se face conform principiului „de la simplu, la compus”. Însușind poziția și
obținerea sunetelor în diapazonul mediu, pedagogul trebuie să-l practice în piese mici, dansuri,
cântece, adică melodii pe care elevul le poate ușor învăța. Aceastea îi va ajuta elevului să
dobândească abilități interpretative în complex: sunetul expresiv, timbrul clar, îndemânările tehnice și
227
memoria muzicală. La selectarea repertoriului profesorul va ține cont de etapa de studiere, de
gradul dezvoltării muzicale a elevului, de nivelul îndemânării tehnice a elevului și va alege creații
care vor corespunde posibilităților și capacităților individuale ale elevului. Repertoriul trebuie să fie
divers ca formă, stil și structură, se va baza pe principiul studierii treptate și continuie.
Organizarea corectă a lecțiilor la etapa inițială se axează pe deprinderile elevului de a lucra
asupra sunetului, deprinderile însușirii tehnicii interpretative elementare la instrument; deprinderile de
a interpreta piesele liber și expresiv. Pentru obținerea sunetului cantabil trebuie îndeplinite exerciții
de executare a notelor lungi, gamelor și studiilor în tempou larg. Însușirea tehnicii interpretative
trebuie să decurgă sistematic și treptat, fără salturi neîntemeiate. Elevul trebuie să conștientizeze că
interpretarea la instrument cere sârguință, răbdare și voință.
Particularitățile de lucru cu elevii din ciclul gimnazial.
În ciclul gimnazial studiul instrumentului are un grad de complexitate mai mare. La această
etapă se pune accent pe lucrul individual al elevului, care muncește mai mult de sinestătător, ținând
cont de indicațiile profesorului. Repertoriul trebuie selectat și din perspectiva încadrării elevului în
diferite activități școlare și extrașcolare, unde elevul s-ar manifesta ca solist sau ca membru al unui
ansamblu de instrumente. Participarea la activități, concursuri, festivaluri, ridică nivelul interpretativ
și stimulează interesul elevului de a studia mai mult la instrument. Prin comparea, confruntarea
experiențelor muzicale profesorul dezvoltă gândirea logică a elevului și astfel contribuie la formarea
lui ca interpret. Profesorul va corecta orice moment interpretat lacunar, va fi atent să nu-i permită
elevului să greșească în timpul studierii, va fi perseverent și consecvent în procesul instructiv-
educativ, căutând să obțină o calitate interpretativă cât mai înaltă.
228
BIBLIOGRAFIE:
Literatură metodică:
1) Borş A., Coroi E., Stîngă A. Educaţie muzicală, clasa a V-a - Ghidul profesorului. Chişinău:
Editura Ştiinţa, 2005.
2) Cazac A., Interpretarea gamelor și arpegiilor la instrumentele de suflat, Studiul Artelor şi
Culturologie: istorie, teorie, practică 2014, nr. 3 (23)63
3) Chiriac T., Rusnac C., Gagim I. ş.a. Concepţia educaţiei muzicale în învăţământul
preuniversitar. Valenţele reformei învăţământului. Partea a IV-a. Chişinău, 1992, p. 42-49.
4) Chiş V., Pedagogia contemporană, pedagogia pentru competenţe - Cluj, 2005.
5) Chiş V., Provocările pedagogiei contemporane - Cluj-Napoca: Editura PUC, 2001.
6) Cojocaru V.Gh., Reforma învăţământului - Chişinău: Ştiinţa, 2002.
7) Coroi E., Borş A., Morari M. Conceptualizarea implementării şi dezvoltării - Curriculum
şcolar. Clasele I-IV. Chişinău: Editura Lumina, 2003. clasele 7-8 Chişinău: Editura Ştiinţa,
2007.
8) Coroi E., Croitoru S., Borş A., Gagim I. Curriculum şcolar. Educaţia muzicală. Clasele V-IX.
Ministerul Educaţiei, Chişinău: Cartier, 2000.
9) Gagim I., Borş A., Coroi E., Stîngă A. Educaţie muzicală. Ghidul profesorului,
10) Geantă I., Manoliu G., Manual de vioară, volumul IV, 1986.
11) Grigorean A.G., Școală de studiere a viorii - Moscova, Compozitorul sovietic, 1989.
12) Hejda T., Școală de clarinet, 1976.
13) Usapova Iu., Metode de studiere a instrumentelor aerofone, Editura Muzica, Moscova, 1966.
Literatură didactică:
1) Chiseliță V., Melodii tradiționale la fluier din nordul Bucovinei, Chișinău, Știința, 1993.
2) Dinul A., Jocuri populare nistrene - Chișinău, Literatura artistică, 1987.
3) Doljnicov Iu., Crestomație pentru flaut, Moscova, Muzica, 1984.
4) Fortunatova C. A., Tânărul viorist - Moscova, Compozitorul sivietic, 1988.
5) Garlițki M., Rodionov K., Utchin Iu., Fortunatov K., Crestomație pentru vioară, Piese și
creații de formă amplă, Moscova, Muzica 1990.
6) Stoianov P., 500 melodii de jocuri din Moldova, Editura Cartea moldovenească, 1972.
7) Șapoșnicov M., Crestomație pentru saxofon, Moscova, Muzica, 1985.
229

Curriculum Profil 2019 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curriculum Profil 2019 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE, TINERET ȘI SPORT

6. Monastîrscaia Tatiana, Liceul Teoretic „Ion Creangă”, Liceul de Muzică „Ciprian

a) Curriculum profil muzical-coral. Preliminarii .......................................... 1

b) 1. Curriculum Ansamblul coral ................................................................... 6

c) 2. Curriculum Solfegiu ................................................................................ 27

d) 3. Curriculum Istoria muzicii ...................................................................... 53

e) 4. Curriculum Canto academic .................................................................... 68

f) 5. Curriculum Interpretare instrumentală .................................................. 79

g) 5.1 Interpretare instrumentală la pian ......................................................... 89

h) 5.2 Interpretare instrumentală la acordeon ................................................. 110

i) 5.3 Interpretare instrumentală la chitară .................................................... 132

j) 5.4 Interpretare instrumentală la vioară ..................................................... 155

k) 5.5 Interpretare instrumentală la țambal ..................................................... 179

l) 5.6 Interpretare instrumentală la instrumente aerofone ............................ 207

„Copiii care cântă sunt mai aproape de soare” (G.Enescu)

Sistemul de competențe-cheie transversale a sistemului de învățământ din Republica Moldova

COMPETENȚE TRANSDISCIPLINARE DEZVOLTATE ÎN CADRUL PROFILULUI

Curriculum la decizia școlii reflectă rigorile didacticii contemporane și pune accentul pe

Competențe interpersonale, civice și morale.

Competențe de autocunoaștere și autorealizare.

Competențe de învățare / de a învăța să înveți.

Competențe de comunicare într-o limbă străină.

Competențe de bază în matematică, științe și tehnologie.

Competențe digitale, în domeniul tehnologiilor informaționale și comunicaționale (TIC).

Competențe profesionale dezvoltate în cadrul profilului muzical-coral.

În învăţământul vocaţional, profil muzical-coral, disciplina Ansamblul coral constituie baza

Prin acest curriculum se intenţionează optimizarea şi eficientizarea sistemului de instruire

1. Competența de utilizare a deprinderilor vocal-corale pentru integrare în ansamblul

1. Cunoștințe 2.Abilități 3.Atitudini

2.1.2 Cunoaște elemente de structură 2.2.4 Distinge elementele constituiente

3. Competența de interpretare corală în contextul abordării conștiente a fenomenului muzical

1. Cunoștințe 2.Abilități 3.Atitudini

1. Cunoștințe 2.Abilități 3.Atitudini

LISTĂ DE CONȚINUTURI ȘI REPERTORIUL

Repertoriul reprezintă totalitatea compozițiilor muzicale incluse în programul unui colectiv

CONȚINUTURI ȘI REPERTORIU PENTRU CORUL PREGĂTITOR,

Unități de conținut / Repertoriu (sugestii) Activități de învățare

Muzica religioasă Exerciții vocale: de cultură vocală, de lărgire a

CONȚINUTURI ȘI REPERTORIU PENTRU CORUL MIC

Unități de conținut / Repertoriu (sugestii) Activități de învățare

Cântece cu tematică de toamnă • emiterea sunetului coral în concordanţă cu

Colinde și cântece de stea • înţelegerea limbajului dirijoral: gestul pentru

Cântece cu tematică pascală Interpretarea creației:

Subiect 2. Prelucrări din folclorui românesc

Unități de conținut / Repertoriu (sugestii) Activități de învățare

Muzica clasică Exerciții vocale:

Colinde și cântece de stea: • disciplinarea aparatului de articulaţie în

Cântece dedicate mamelor

Cîntece despre natură și animale

Din creația compozitorilor români

Prelucrări din folclorul românesc

Muzică contemporană internațională

REPRETORIU PENTRU CORUL MARE

Unități de conținut / Repertoriu (sugestii) Activități de învățare

Creații din epoca clasicismului

Creații din epoca Romantismului

Creații din epoca Impresionismului • disciplinarea aparatului de articulaţie în

Creații din muzică religioasă ortodoxă

Creații din muzica religioasă catolică

Din creația compozitorilor naționali basarabeni

Muzică cu tematică patriotică

Prelucrări ale folclorului românesc