TRUPUL CARE NU IESE LA NUMARATOARE:

Chiar a inviat Iisus din morti ?

Original in limba engleza: L. Chapman, R. James,E. Stanford - B&L Publications (SUA)

Traducere in limba romana: Constantin Banica (Canada)

Nota traducatorului: textul de mai jos se doreste a fi o traducere fidela a versiunii publicate in Aprilie 2010. Citatele din Sfinta Scriptura au
fost preluate din cea mai recenta traducere in limba romana, diortosita de mult pomenitul IPS Valeriu Bartolomeu Anania († AD 2011).

Cu totii ne intrebam ce se va intampla cu noi dupa ce murim. Cand ne moare cineva drag, ne dorim sa-l revedem
atunci cand ne va veni si noua randul. Vom avea oare o intalnire minunata cu cei pe care-i iubim ori este moartea
sfarsitul oricarui contact constient?

Mantuitorul Iisus Hristos ne-a invatat ca viata nu se sfarseste cu moartea trupului. El a facut aceasta afirmatie
surprinzatoare: “Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.” (Ioan 11:25). Conform
martorilor Sai celor mai apropiati, Mantuitorul Iisus Hristos a demonstrat apoi puterea Sa asupra mortii inviind din
morti dupa ce a fost rastignit si ingropat pentru 3 zile. Credinta aceasta este ceea ce a dat speranta crestinilor pentru
aproape 2000 de ani.

Dar unii oameni nu au nici o speranta in viata de dupa moarte. Filozoful ateu Bertrand Russell a scris: “Cred ca
dupa ce mor, o sa putrezesc si nimic din eul meu nu va supravietui” 1. Evident, Russell nu credea in spusele lui
Iisus.

Ucenicii lui Iisus au scris ca El le-a aparut viu dupa rastignirea si ingroparea Sa. Ei pretind nu numai ca L-au vazut,
dar ca au si mancat cu El, L-au atins si au petrecut 40 de zile cu El.

Putea asta sa fi fost doar o poveste care s-a amplificat in timp, sau e bazata pe dovezi solide? Raspunsul la aceasta
intrebare este fundamental pentru crestinatate. Pentru ca, daca Iisus s-a sculat intr-adevar din morti, asta ar valida
tot ceea ce Iisus a spus despre El insusi, despre sensul vietii si despre soarta noastra dupa moarte.

Daca Iisus s-a sculat din morti, El singur ar avea raspunsurile la intrebarile despre sensul vietii si ce se intampla cu
noi dupa moarte. Pe de alta parte, daca povestea invierii nu este adevarata, atunci credinta crestina ar fi bazata pe o
minciuna. Teologul R.C. Sproul se exprima astfel:
“Ideea invierii este vitala pentru crestini. Daca Hristos a fost inviat din morti de Dumnezeu, atunci El prezinta
garantii pe care nu le poseda nici un alt conducator religios. Buddha este mort. Mohamed este mort. Moise este
mort. Confucius este mort. Dar, dupa cum spun crestinii, Hristos este viu” 2

Multi sceptici au incercat sa demonstreze ca invierea nu a avut loc. John McDowell a fost un asemenea sceptic care
a petrecut mai mult de 700 de ore cautand dovezi ale invierii. McDowell a spus urmatoarele despre importanta
invierii:
“Am ajuns la concluzia ca invierea lui Iisus Hristos este fie unul dintre cele mai ticaloase, vicioase, crude
zvonuri mincinoase concepute vreodata de mintea omeneasca, fie este cel mai extraordinar fapt istoric ”.3

Deci, este invierea lui Iisus un fapt extraordinar sau un mit malitios? Pentu a afla, trebuie sa ne uitam la dovezile
istorice si sa tragem propriile concluzii. Sa vedem ce au descoperit scepticii care au investigat invierea.

1
Cinici si Sceptici

Nu toti cei cinici sunt dispusi sa examineze dovezile intr-o maniera obiectiva. Bertrand Russell recunoaste ca in
abordarea subiectului Iisus, el nu a fost preocupat de “dovezi istorice”. Istoricul Joseph Campbell, fara a prezenta
dovezi, a spus calm telespectatorilor sai la postul american PBS ca invierea lui Iisus nu este un eveniment real5. Alti
carturari, ca John Dominic Crossan, membru al asa-numitului “Jesus Seminar”, sunt de acord cu el .6

Spre deosebire de cinici, adevaratii sceptici sunt interesati de dovezi. Intr-un editorial al revistei Skeptic intitulat
“Ce este un sceptic?”, apare urmatoarea definitie: “Scepticismul este … aplicarea ratiunii oricarei idei si tuturor
ideilor, fara exceptie in privinta tabu-urilor. Cu alte cuvinte… scepticii nu incep o investigatie de la premiza ca un
fenomen ar putea fi real sau ca o supozitie ar putea fi adevarata. Atunci cand spunem ca suntem ‘sceptici’,
intelegem ca trebuie sa vedem dovezi convingatoare inainte de a crede.” 7

Spre deosebire de Russell si Crossan, multi sceptici adevarati au investigat dovezile invierii lui Iisus. In acest articol
ii vom cita pe unii dintre ei si vom vedea cum au analizat dovezile legate de intrebarea poate cea mai importanta din
istoria rasei umane: chiar a inviat Iisus din morti?

Profetia despre Sine Insusi

Inainte de moartea Sa, Iisus le-a spus discipolilor Sai ca va fi tradat, arestat, rastignit si ca va invia a treia zi. Acesta
este un plan foarte ciudat! Ce era in spatele acestui plan? Iisus nu era un actor dispus sa joace o piesa pentru altii, la
comanda; in schimb, El a promis ca moartea si invierea Sa vor demonstra oamenilor (daca mintile si inimile lor sunt
deschise) ca El este intr-adevar Mesia.

Wilbur Smith, expert in Biblie, a remarcat despre Iisus:

“Cand a spus despre El Insusi ca se va ridica din morti a treia zi dupa rastignire, El [Iisus] a spus ceva ce
numai un nebun ar indrazni sa spuna daca S-ar mai fi asteptat ca devotamentul ucenicilor sa continue – cu
exceptia cazului cand era sigur ca urmeaza sa invieze. Nici un alt fondator de religie cunoscut oamenilor nu
a indraznit vreodata sa spuna asa ceva”. 8

Cu alte cuvinte, fiindca Iisus le spusese clar ucenicilor Sai ca se va ridica din nou dupa moarte, ratarea acelei
promisiuni L-ar fi expus ca un impostor. Dar sa nu anticipam. Cum a murit Iisus inainte sa invieze (daca intr-adevar
a inviat...)?

O Moarte Teribila si Apoi… ?

Stiti cum au fost ultimele ore din viata pamanteasca a lui Iisus daca ati vazut filmul produs de Mel Gibson. Daca ati
ratat parti din filmul “Patimile lui Hristos” pentru ca va acopereati ochii (ar fi fost mai usor sa se filmeze intreaga
pelicula cu un filtru rosu), uitati-va la ultimele pagini ale oricarei Evanghelii din Noul Testament pentru a afla ce ati
pierdut.

Asa cum a prezis El insusi, Iisus a fost tradat de unul dintre discipolii lui, Iuda Iscarioteanul si a fost arestat. Intr-o
parodie de proces, condus de guvernatorul roman Pilat din Pont, a fost acuzat de tradare si condamnat sa moara pe o
cruce de lemn. Inainte de a fi tintuit pe cruce, Iisus a fost batut bestial cu un instrument roman de tortura, un bici cu
bucati de os si metal care smulgeau carnea. I s-au dat pumni, a fost lovit si scuipat de nenumarate ori.

Apoi, folosind ciocane, calaii romani au infipt cuiele metalice masive in incheieturile mainilor si in picioarele lui
Iisus. In final, au infipt crucea intr-o groapa in pamant, intre alte doua cruci pe care erau rastigniti doi talhari
condamnati.

2
Iisus a atarnat acolo cam sase ore. Apoi, pe la 3 dupa amiaza, adica exact cand mielul de Paste era sacrificat de
evrei pentru pacatele poporului, Iisus a strigat cu glas mare “S-a sfarsit!” (in limba sa Aramaica) si a murit. Brusc,
soarele s-a intunecat si pamantul s-a cutremurat. 9

Pilat a vrut sa verifice ca Iisus a murit, inainte sa permita ca trupul Sau sa fie ingropat. Un soldat roman a infipt o
sulita in coasta lui Iisus. Amestecul de sange si apa care a curs a fost o indicatie clara ca Iisus era mort. Corpul lui
Iisus a fost coborat de pe cruce si ingropat in mormantul lui Iosif din Arimateea. Garzile romane au sigilat
mormantul si au pus o straja permanenta.

Intre timp, discipolii lui Iisus erau in stare de soc. Dr. J. P. Moreland explica ce devastati si confuzi erau ei dupa
moartea lui Iisus pe cruce. “Nu mai aveau incredere ca Iisus fusese intr-adevar trimis de Dumnezeu. Ei fusesera
invatati ca Dumnezeu nu-l va lasa pe Hristosul sau (Mesia) sa indure moartea. Asa ca discipolii s-au dispersat.
Miscarea din jurul lui Iisus s-a oprit.”10

Orice speranta disparuse. Roma si autoritatile evreiesti castigasera – sau cel putin asa parea.

Ceva s-a Intamplat

Dar acesta nu a fost sfarsitul. Evident, miscarea din jurul lui Iisus nu a disparut si de fapt crestinismul este astazi
cea mai numeroasa religie din lume. Deci, trebuie sa aflam ce s-a intamplat dupa ce corpul lui Iisus a fost coborat
de pe cruce si asezat in mormant.

Intr-un articol din New York Times, Peter Steinfels descrie evenimentele surprinzatoare care au avut loc la trei zile
dupa moartea lui Iisus: “La scurt timp dupa ce Iisus a fost executat, cei care-L urmau au devenit dintr-o data
inflacarati; dintr-un grup nedumerit care se ascundea, au devenit oameni al caror mesaj despre un Iisus care traieste
si despre o imparatie ce va sa vina, mesaj predicat cu riscul vietii lor, a schimbat eventual un imperiu. Ceva s-a
intamplat ... dar ce anume?”11 Aceasta este intrebarea la care trebuie sa raspundem prin investigarea faptelor.

Sunt doar cinci explicatii plauzibile pentru ipoteza invierii lui Iisus, asa cum e ea prezentata in Noul Testament:

1. Iisus n-a murit de fapt pe cruce

2. Invierea a fost o conspiratie

3. Ucenicii lui aveau halucinatii

4. Povestea este doar o legenda

5. Chiar s-a intamplat

Sa exploram aceste posibilitati si sa vedem care dintre ele se potriveste cel mai bine cu dovezile existente.

A Murit Iisus?

“Marley era mai mort decat un cui, fara indoiala”. Asa incepe povestea “O Poveste de Craciun” de Charles Dickens,
in care autorul scoate in evidenta caracterul supranatural a ceea ce urmeaza sa se intample. In acelasi fel, inainte sa
intram in rolul investigatorului si sa adunam probele invierii, trebuie sa stabilim mai intai ca a existat, in fapt, un
cadavru. In definitiv, mai vedem in ziare cate un articol despre un cadavru la morga care incepe sa miste si isi
revine. Se poate sa se fi intamplat asa ceva cu Iisus?

Unii au speculat ca Iisus a supravietuit rastignirii, fiind apoi revigorat de aerul rece si umed din mormant. “Oh, oare
cat am stat aici lesinat?” Dar aceasta teorie nu este in concordanta cu dovezile medicale. Un articol din Journal of
the American Medical Association explica de ce asa-numita “teorie a lesinului” nu este valabila: “Categoric,
multimea dovezilor istorice si medicale indica faptul ca Iisus era intr-adevar mort… Sulita, infipta printre coastele

3
lui din partea dreapta, a perforat probabil nu numai plamanul drept, dar si pericardul si inima, asigurand astfel o
moarte sigura”. 12

Dar poate ca trebuie sa ramanem sceptici in legatura cu acest verdict, mai ales ca acest caz e “rece” de 2000 de ani.
Avem nevoie cel putin de o a doua opinie.

Exista documente scrise de istorici ne-crestini din timpul lui Iisus. Trei dintre acesti istorici mentioneaza moartea
lui Iisus.

• Lucian (secolul al doilea) se refera la Iisus ca la un sofist (filosof) crucificat 13

• Iosephus Flavius (c.37–c.100 A.D.) a scris: “In vremea aceea a aparut Iisus, un om intelept, care facea
lucruri extraordinare. Cand Pilat, unul dintre demnitarii nostri, l-a acuzat si l-a condamnat la rastignire, cei
care-L iubeau nu au incetat sa o faca.” 14

• Tacitus (c. 56–c.120 A.D.) a scris “[Christus] Hristos, de la care deriva numele [crestinilor- n.t.], a suferit
pedeapsa capitala din mainile procuratorului nostru, Pilat din Pont” 15

Asta este ca si cum ne-am duce in arhive si am afla ca, intr-o zi de primavara din primul secol, ziarul The Jerusalem
Post a avut un articol de fond despre faptul ca Iisus a fost rastignit si a murit. Munca noastra de detectivi ar fi bine
facuta si rezultatul ar fi destul de concludent.

De fapt, nu exista nici o sursa istorica scrisa de crestini, romani sau evrei care contesta moartea lui Iisus sau
ingroparea Sa. Chiar si Crossam, sceptic in privinta invierii, e de acord ca Iisus a trait si a murit intr-adevar. “Faptul
ca a fost rastignit este la fel de sigur pe cat poate fi orice adevar istoric”. 16

In virtutea unor asemenea dovezi, suntem increzatori sa eliminam prima posibilitate din cele cinci. Iisus chiar a
murit, “fara indoiala”.

Chestiunea Mormantului Gol

Nici un istoric serios nu se indoieste ca Iisus era mort cand a fost coborat de pe cruce. Cu toate acestea, multi se
intreaba cum a disparut trupul lui Iisus din mormant. Dr. Frank Morison, jurnalist englez, a crezut initial ca invierea
este un mit sau un zvon mincinos, si a inceput sa studieze pentru a scrie o carte care urma sa contrazica invierea. 17

Cartea a devenit faimoasa, dar pentru alte motive decat cele originale, dupa cum vom vedea.

Morison a inceput prin a incerca sa elucideze chestiunea mormantului gol. Mormantul apartinea lui Iosif din
Arimateea, adica unui membru al Sinedriului. In Israel, la acea vreme, sa fii membru al Sinedriului insemna sa fii
un fel de vedeta. Toata lumea stia cine era in consiliu. Iosif trebuie sa fi fost o persoana reala. Altfel, conducatorii
evreilor ar fi demascat povestea ca o frauda, in incercarea lor de a nega invierea. De asemenea, mormantul lui Iosif
ar fi avut o locatie binecunoscuta si usor de identificat, deci orice teorie ca Iisus a fost “pierdut in cimitir” trebuie
eliminata.

Morison s-a intrebat de ce inamicii lui Iisus ar fi permis sa persiste “mitul mormantului gol” daca n-ar fi fost
adevarat. Descoperirea trupului lui Iisus ar fi terminat instantaneu intregul complot.

Si ceea ce este cunoscut istoric despre inamicii lui Iisus este ca i-au acuzat pe discipolii lui Iisus ca au furat trupul, o
acuzatie clar intemeiata pe convingera comuna ca mormantul era gol.

Dr. Paul L. Maier, profesor de istorie antica la Western Michigan University, a spus in mod similar ca “Daca toate
dovezile sunt cantarite cu atentie si cu obiectivitate, este justificabil … sa tragem concluzia ca mormantul in care
fusese ingropat Iisus era gol cu adevarat in dimineata primei zile de Pasti [crestin –n.t.]. Nu a fost gasita nici o
proba… care ar anula aceasta afirmatie.”18

Conducatorii evrei erau descumpaniti, si i-au acuzat pe ucenicii lui Iisus ca au furat trupul lui Iisus. Dar romanii
pusesera la mormant santinela permanenta, formata dintr-o unitate de garda (intre 4 si 12 soldati). Morison s-a
4
intrebat, “Cum ar fi putut acesti militari profesionisti sa permita vandalizarea corpului lui Iisus?” Ar fi fost
imposibil pentru oricine sa treaca pe langa garzile romane si sa mute piatra masiva de aproape doua tone. Si totusi,
piatra a fost data la o parte si corpul lui Iisus lipsea.

Daca trupul lui Iisus ar fi putut fi gasit, adversarii Sai n-ar fi pregetat sa demaste invierea ca pe o frauda. Tom
Anderson, fost presedinte al California Trial Lawyers Association, face un rezumat al fortei acestui argument:
“Cu atata publicitate in jurul acestui eveniment, nu credeti ca este rezonabil ca macar un istoric, un martor ocular,
un adversar sa fi scris o data pentru totdeauna ca a vazut trupul lui Hristos?… Tacerea istoriei este asurzitoare cand
vine vorba despre o marturie impotriva invierii.” 19

Deci, fara nici o dovada, si cu un mormant cunoscut care in mod clar era gol, Morison a acceptat drept
convingatoare dovada ca trupul lui Iisus a disparut cumva din mormant.

Jefuirea Mormantului?

Pe masura ce Morison si-a continuat investigatia, a inceput sa examineze motivatia discipolilor lui Iisus. Poate ca
asa-zisa inviere a implicat, de fapt, furtul corpului. Dar, daca ar fi asa, cum se pot explica multiplele marturii despre
aparitia lui Iisus cel inviat? Istoricul Paul Johnson, in cartea sa Istoria Evreilor, a scris: “Ce conta erau nu
circumstantele mortii Sale, ci faptul ca multi credeau cu incapatanare ca s-a sculat din mormant. “ 20

Mormantul era intr-adevar gol. Dar nu simpla absenta a corpului ar fi putut sa-i insufleteasca pe ucenicii lui Iisus
(mai ales daca ei ar fi fost cei care il furasera). Ceva extraordinar trebuie sa se fi intamplat, pentru ca ucenicii lui
Iisus au incetat doliul, nu s-au mai ascuns si au inceput sa proclame fara frica ca L-au vazut pe Iisus in viata.

Fiecare martor ocular spune ca Iisus s-a aratat in trup ucenicilor Sai, mai intai femeilor. Morison s-a intrebat de ce
conspiratorii ar prezenta femeile ca avand un rol central in acest complot. In primul secol al erei noastre, femeile n-
aveau practic drepturi sau statut social. Morison crede ca, pentru ca complotul sa reuseasca, conspiratorii ar fi
trebuit sa prezinte barbati, iar nu femei, ca fiind primii care L-au vazut pe Iisus inviat. Cu toate acestea, vedem ca
femeile L-au atins, I-au vorbit si au fost primele care au gasit mormantul gol.

Mai tarziu, dupa spusele martorilor oculari, toti discipolii L-au vazut pe Iisus in mai mult de zece ocazii diferite. Ei
au scris ca le-a aratat mainile si picioarele Sale, spunandu-le sa le atinga. Si este scris ca El a mancat cu ei si apoi a
aparut la mai mult de 500 de discipoli intr-una din zile.

Specialistul in drept John Warwick Montgomery a spus “In anul 56 A.D., apostolul Paul [Sf. Apostol Pavel – n.t.] a
scris ca mai mult de 500 de persoane L-au vazut pe Iisus cel inviat, cei mai multi dintre ei fiind inca in viata (1 Cor.
15:6ff.). Este peste putinta de imaginat ca primii crestini sa fi inventat asa o poveste si apoi sa o fi predicat-o celor
care ar fi putut usor s-o dea in vileag gasind trupul lui Iisus.”21

Geisler si Turek, specialisti in studiul Bibliei, sunt de acord. “Daca Invierea n-ar fi avut loc, de ce ar da apostolul
Pavel o asemenea lista de eventuali martori? El si-ar fi pierdut imediat credibilitatea fata de cititorii sai din Corint
prin asa o minciuna sfruntata”. 22
Petru [Sf. Apostol Petru – n.t.] a spus unei multimi in Cezareea de ce el si alti ucenici erau atat de convinsi ca Iisus
era in viata.
“Şi noi suntem martori a tot ceea ce El a făcut, şi în ţara iudeilor şi în Ierusalim; pe Acesta L-au omorât
spânzurându-L pe lemn. Pe Acesta Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi I-a dat să Se arate, nu la tot poporul, ci nouă,
martorilor mai dinainte rânduiţi de Dumnezeu, cei ce am mâncat şi am băut cu El după ce a înviat din morţi.”
(Fapte 10:39-41).
Specialistul britanic in Biblie Michael Green a remarcat: “Aparitiile lui Iisus sunt autentificate la fel de bine ca
orice fapt din antichitate... Nu poate sa existe nici o indoiala, pe temeiuri rationale, ca ele s-au intamplat.” 23

5
Consistenti Pana la Capat

Ca si cum marturiile martorilor oculari n-ar fi fost suficiente ca sa-i puna lui Morison la indoiala scepticismul, el a
fost de asemenea contrariat de comportamentul ucenicilor. Un fapt istoric care a debusolat istoricii, psihologii si
scepticii deopotriva este ca fostii 11 ucenici lasi erau dintr-o data dispusi sa sufere umilintele, tortura si moartea.
Toti discipolii lui Iisus, in afara de unul, au murit ca martiri. Ar fi facut ei atat de multe pentru o minciuna, stiind ca
ei insisi au furat trupul?

Martirii islamisti din 11 septembrie [2001, SUA – n.t.] au aratat ca unii ar muri pentru o cauza falsa in care cred.
Totusi, sa devii martir pentru o minciuna deliberata este aberant. Cum a scris Paul Little, “Oamenii ar muri pentru
ceea ce cred ei ca este adevarat, chiar daca se dovedeste ulterior a fi de fapt un fals. Totusi, ei nu ar muri pentru
ceea ce stiu ca este o minciuna.”24 Ucenicii lui Iisus s-au comportat intr-o maniera consistenta cu credinta sincera ca
liderul lor era in viata.

Nimeni nu a explicat in mod adecvat de ce discipolii ar fi fost gata sa moara pentru o minciuna cunoscuta. Dar chiar
daca ei toti ar fi conspirat sa minta in legatura cu invierea lui Iisus, cum ar fi putut ei sa intretina conspiratia cateva
zeci de ani fara ca macar unul dintre ei sa tradeze pentru bani sau pozitie sociala? Moreland a scris: “Cei care mint
pentru castig personal nu stau impreuna pentru multa vreme, mai ales cand vremurile grele le micsoreaza
castigurile”. 25

Chuck Colson, fostul “om de fier” din administratia [SUA a] presedintelui Nixon si implicat in scandalul
Watergate, a scos in evidenta dificultatea unui grup de persoane in a intretine o minciuna pentru o perioada
indelungata.
“Stiu ca invierea e un fapt [adevarat –n.t.], si scandalul Watergate mi-a demonstrat-o. Cum? Pentru ca 12 oameni au
marturisit ca L-au vazut pe Iisus inviat din morti si apoi ei au proclamat acel adevar pentru 40 de ani, fara a-l nega
vreodata. Fiecare dintre ei a fost batut, torturat, batut cu pietre si tinut in inchisoare. Ei n-ar fi indurat toate acestea
daca n-ar fi fost adevarat. Scandalul Watergate a implicat 12 din cei mai puternici barbati ai pamantului – si tot n-au
putut tine o minciuna pentru trei saptamani. Imi spui ca 12 apostoli au putut tine o minciuna pentru 40 de ani?
Absolut imposibil.” 26

Ceva s-a intamplat si a schimbat totul pentru acesti barbati si pentru aceste femei. Morison a recunoscut: “Oricine
abordeaza aceasta problema trebuie ca, mai devreme sau mai tarziu, sa se confrunte cu un fapt care nu poate fi
explicat la intamplare… Acest fapt este ca …o convingere profunda a intervenit la acest grup mic de oameni – o
schimbare care atesta faptul ca Iisus a inviat din mormant. ”27

Aveau Discipolii Halucinatii ?

Unii inca mai cred ca il vad pe Elvis [Presley –n.t.], gras si incaruntit, intrand in Dunkin Donuts [gogoserie
americana –n.t.]. Si mai sunt altii care cred ca au petrecut noaptea trecuta in compania extraterestrilor pe nava-
mama, fiind supusi unor teste de nedescris. Cateodata, unii oameni pot “vedea” lucruri pe care vor sa le vada,
lucruri care nu sunt de fapt acolo. Si de aceea unii au pretins ca ucenicii au fost atat de afectati de rastignire incat
dorinta lor de a-L vedea pe Iisus in viata a rezultat intr-o halucinatie in grup. E oare plauzibil?

Psihologul Gary Collins, fost presedinte al American Association of Christian Counselors, a fost intrebat despre
posibilitatea explicarii prin halucinatii a comportamentului radical diferit al ucenicilor. Collins a remarcat ca
“halucinatiile sunt intamplari individuale. Prin insasi natura lor, numai o persoana poate avea o anumita halucinatie
la un moment dat. Aceste halucinatii nu pot aparea la un intreg grup de persoane. ”28

Fenomenul halucinatiilor nu e nici pe departe posibil, conform psihologului Thomas J. Thorburn. “Este absolut de
neconceput ca… 500 de persoane, cu sanatate mintala medie … sa aiba tot felul de impresii sensoriale – vizuale,
auditive, tactile – si ca toate aceste experiente sa se bazeze numai pe o… halucinatie.”29

Mai mult decat atat, in psihologia halucinatiilor, omul ar trebui sa fie intr-o stare mentala in care doreste sa vada o
anumita persoana atat de mult incat mintea sa o construieste. Doi dintre liderii importanti ai bisericii primare, St.
Iacov si St. Pavel, L-au intalnit pe Iisus cel inviat, fara sa astepte sau sa spere la o asemenea intalnire. De fapt, Sf.
6
Apostol Pavel a condus primele persecutii impotriva crestinilor si convertirea sa ramane inexplicabila daca nu
consideram propria lui marturie cum ca Iisus i-a aparut inviat.

De la Minciuna la Legenda

Unii sceptici ne-convinsi atribuie povestea invierii unei legende care a inceput cu una sau mai multe persoane care
au mintit sau au crezut ca L-au vazut pe Iisus cel inviat. In timp, legenda s-ar fi amplificat si ar fi fost infrumusetata
pe masura ce trecea din om in om. In aceasta teorie, invierea lui Iisus ar fi la paritate cu [legendele despre –n.t.]
masa rotunda a regelui Arthur, cu incapacitatea de a minti a lui George Washington in copilarie, si cu promisiunea
ca agentia de protectie sociala (Social Security - SUA) va avea bani atunci cand noi vom avea nevoie de serviciile
sale.

Dar sunt trei probleme majore cu acea teorie [a legendei –n.t.]:

1. Legendele apar arareori daca exista multi martori oculari in viata care sa le respinga. Un istoric specialist in
Roma si Grecia antica, A. N. Sherwin-White, sustine ca vestea invierii s-a raspandit prea devreme si prea
repede ca sa fi fost o legenda. 30

2. Legendele apar din traditii orale si nu sunt insotite de documente istorice contemporane care pot fi verificate.
Cu toate acestea, Evangheliile au fost scrise in mai putin de trei decade dupa inviere.31

3. Teoria legendei nu explica in mod adecvat nici realitatea mormantului gol si nici convingerea apostolilor,
verificata istoric, ca Iisus era in viata. 32

De ce a Castigat Crestinismul

Morison a fost descumpanit de faptul ca “o miscare mica, nesemnificativa, a fost capabila sa invinga atat
stransoarea abila a autoritatilor evreiesti, ca si puterea Romei.” De ce a invins, cand totul era impotriva acestei
miscari?

El a scris, “In douazeci de ani, ceea ce sustineau acesti tarani din Galileea a ajuns sa dezbine cultul iudaic … In mai
putin de cincizeci de ani a inceput sa ameninte pacea Imperiului Roman. Cand vom fi spus tot ce poate fi spus…
vom fi pusi fata in fata cu cea mai mare enigma dintre toate enigmele. De ce a castigat ?”33

Dupa toate asteptarile, crestinismul trebuia sa fi murit pe cruce atunci cand ucenicii au fugit ca sa-si salveze pielea.
Dar apostolii au continuat sa creeze o miscare crestina care a crescut.

J. N. D. Anderson a scris: “Ganditi-va la absurditatea psihologica in a-ti imagina o banda mica de lasi invinsi, intr-o
zi ascunsi in camera de sus, iar cateva zile mai tarziu transformati intr-o miscare pe care nici o persecutie nu a
putut-o reduce la tacere – iar apoi in a incerca sa atribui aceasta schimbare radicala unei minciuni deplorabile…
Asta chiar n-ar avea nici un sens.”34

Multi invatati considera (in cuvintele unui comentator antic) ca “sangele martirilor a fost temelia bisericii.”
Istoricul Will Durant a observat: “Cezar si Hristos se intalnisera in arena si Hristos castigase.”35

O Concluzie Surprinzatoare

Morison a devenit convins ca ideea lui preconceputa despre invierea lui Iisus a fost gresita. A inceput sa scrie o
carte diferita - numita Cine a mutat Piatra ? - ca sa-si detalieze noile concluzii. Morison a urmat pur si simplu calea
indicata de dovezi, indiciu dupa indiciu, pana cand adevarul cazului i-a aparut clar. Surpriza lui a fost ca toate
dovezile conduc la credinta in inviere.

7
In primul sau capitol, “Cartea care a refuzat sa fie scrisa”, acest fost sceptic a explicat cum dovezile l-au convins ca
invierea lui Iisus a fost un eveniment istoric real. “E ca si cum un om, plecat sa traverseze o padure pe o carare
cunoscuta si batatorita, a ajuns dintr-o data intr-un loc unde nu se astepta.”36

Morison nu este singurul. Nenumarati sceptici au examinat dovezile despre invierea lui Iisus si au acceptat-o ca
fiind cel mai uluitor fapt din istoria omenirii. Dar invierea lui Iisus Hristos ridica intrebarea: ce legatura exista intre
viata mea si faptul ca Iisus a invins moartea? Credinta Noului Testament este raspunsul la aceasta intrebare.

Note
1. Paul Edwards, “Great Minds: Bertrand Russell,” Free Inquiry, December 2004/January 2005, 46.
2. R. C. Sproul, Reason to Believe (Grand Rapids, MI: Lamplighter, 1982), 44.
3. Josh McDowell, The New Evidence That Demands a Verdict (San Bernardino, CA: Here’s Life, 1999), 203.
4. Bertrand Russell, Why I Am Not a Christian (New York: Simon & Schuster, 1957), 16.
5. Joseph Campbell, an interview with Bill Moyers, Joseph Campbell and the Power of Myth, PBS TV special, 1988.
6. Michael J. Wilkins and J. P. Moreland, eds, Jesus Under Fire (Grand Rapids, MI: Zondervan, 1995), 2.
7. “What Is a Skeptic?” editorial in Skeptic, vol 11, no. 2), 5.
8. Wilbur M. Smith, A Great Certainty in This Hour of World Crises (Wheaton, ILL: Van Kampen Press, 1951), 10, 11
9. Historian Will Durant reported, “About the middle of this first century a pagan named Thallus … argued that the abnormal darkness alleged to have
accompanied the death of Christ was a purely natural phenomenon and coincidence; the argument took the existence of Christ for granted. The
denial of that existence never seems to have occurred even to the bitterest gentile or Jewish opponents of nascent Christianity.” Will Durant, Caesar
and Christ, vol. 3 of The Story of Civilization (New York: Simon & Schuster, 1972), 555.
10. Quoted in J. P. Moreland interview, Lee Strobel, The Case for Christ (Grand Rapids, MI: Zondervan, 1998), 246.
11. Peter Steinfels, “Jesus Died—And Then What Happened?” New York Times, April 3, 1988, E9.
12. William D. Edwards, M.D., et al., “On the Physical Death of Jesus Christ,” Journal of the American Medical Association 255:11, March 21, 1986.
13. Lucian, Peregrinus Proteus.
14. Josephus, Flavius, Antiquities of the Jews, 18. 63, 64. [Although portions of Josephus’ comments about Jesus have been disputed, this reference to
Pilate condemning him to the cross is deemed authentic by most scholars.]
15. Tacitus, Annals, 15, 44. In Great Books of the Western World, ed. By Robert Maynard Hutchins, Vol. 15, The Annals and The Histories by
Cornelius Tacitus (Chicago: William Benton, 1952).
16. Gary R. Habermas and Michael R. Licona, The Case for the Resurrection of Jesus (Grand Rapids, MI: Kregel, 2004), 49.
17. Frank Morison, Who Moved the Stone? (Grand Rapids, MI: Lamplighter, 1958), 9.
18. Paul L. Maier, Independent Press Telegram, Long Beach, CA: April 21, 1973.
19. Quoted in Josh McDowell, The Resurrection Factor (San Bernardino, CA: Here’s Life, 1981), 66.
20. Paul Johnson, A History of the Jews (New York: Harper & Row, 1988), 130.
21. John W. Montgomery, History and Christianity (Downers Grove, ILL: InterVarsity Press, 1971), 78.
22. Norman L. Geisler and Frank Turek, I Don’t Have Enough Faith to Be an Atheist (Wheaton, IL: Crossway, 2004), 243.
23. Michael Green, The Empty Cross of Jesus (Downers Grove, IL: InterVarsity, 1984), 97, quoted in John Ankerberg and John Weldon, Knowing the
Truth about the Resurrection (Eugene, OR: Harvest House), 22.
24. Paul Little, Know Why You Believe (Wheaton, IL: Victor, 1967), 44.
25. J. P. Moreland, Scaling the Secular City, (Grand Rapids, MI: Baker Book House, 2000), 172.
26. Charles Colson, “The Paradox of Power,” Power to Change, www.powertochange.ie/changed/index_Leaders.
27. Morison, 104.
28. Gary Collins quoted in Strobel, 238.
29. Thomas James Thorburn, The Resurrection Narratives and Modern Criticism (London: Kegan Paul, Trench, Trubner & Co., Ltd., 1910.), 158, 159.
30. Sherwin-White, Roman Society, 190.
31. Habermas and Licona, 85.
32. Habermas and Licona, 87.
33. Morison, 115.
34. J. N. D. Anderson, “The Resurrection of Jesus Christ,” Christianity Today, 12. April, 1968.
35. Durant, Caesar and Christ, 652.
36. Morison, 9.

Nota editorului despre dreptul de a reproduce textul:

Permission to reproduce this article: Publisher grants permission to reproduce this material without written approval, but only
in its entirety and only for non-profit use. No part of this material may be altered or used out of context without publisher’s
written permission. Printed copies of Y-Origins and Y-Jesus magazine may be ordered at: www.JesusOnline.com/product_page
© 2007 B&L Publications. This article is a supplement to Y-Jesus magazine by Bright Media Foundation & B&L Publications:
Larry Chapman, Chief Editor.