Sunteți pe pagina 1din 58

SCOALA SANITARA POSTLICEALA CHRISTIANA

TIMISOARA

Lucrare de Diplomă

Coordonator: Candidat:
Brigitta Ferenczi Coroama Mihaela

AUGUST 2011
ÎNGRIJIREA PACIENTILOR CU
INSUFICIENTA RENALA CRONICĂ

2
MOTIVAŢIE

Fiind o boală foarte răspândită în lume, insuficienţa renală cronică, mi-a atras
atentia şi am fost curioasă să aflu cât mai multe informatii în privinţa aceasta.
Prin realizarea acestei lucrări de diplomă, ca viitor asistent medical, sper să fiu
pregătită si să recunosc simptomele, pentru a putea interveni la timp.

3
CUPRINS
CAPITOLUL I
NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE..............pag 5

CAPITOLUL II
DEFINIŢIA BOLII ŞI NOŢIUNI GENERALE...........pag 6

CAPITOLUL III
ETIOPATOGENIE ŞI CLASIFICARE.......................pag 7
SEMNE ŞI SIMPTOME...............................................pag 8
DIAGNOSTICUL.........................................................pag 8
EVOLUŢIA..................................................................pag 9
COMPLICAŢII...........................................................pag 10
CAPITOLUL IV
NOŢIUNI DE NURSING...........................................pag 11
CAPITOLUL V
PREZENTAREA CAZULUI 1...................................pag 16
PREZENTAREA CAZULUI 2...................................pag 29
PREZENTAREA CAZULUI 3...................................pag 41

BIBLIOGRAFIE

4
CAPITOLUL 1

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

Aparatul urinar este alcătuit din cei doi rinichi şi din căile evacuatoare ale urinei: calice,
bazinele, uretere, vezica urinară şi uretra. Rinichii, organele secretoare ale urinei, au
forma de bob de fasole şi sunt situaţi de o parte si de alta a coloanei lombare. Fiecare
rinichi, înconjurat de un strat celulo-adipos şi învelit de o capsulă filiroasă inextensibilă,
este situat în loja renală.
Rinichii au o margine externă convexă, o margine internă concavă şi doi poli unul
superior şi altul inferior. Pe partea concavă se află hilul renal, alcătuit din artera şi vena
renală, limfaticele, nervii, joncţiunea ureterobozinală. Rinichiul drept este ceva mai jos
situat decât cel stâng . loja renală este limitată in sus de diafragmă, în spate dee ultimele
două coaste şi de desuptul lor de muşchii şi aponevrozele lombare, chiar înainte de
viscerele abdominale. În jos, loja renală este deschisă. Situarea lamboabdominală a
rinichiului, explică de ce durerile renale pot fi resimţite lombar, abdominal sau pelvian,
de ce tumorile renale se evidenţiază ca o masă abdominală şi de ce flegmoanele
perinefretice cu evoluţie superioară îmbracă simptomatologia toracică. Unitatea
anatomică şi fiziologică a rinichiului este nefronul, ce este alcătuit din glomerul (polul
vascular) şi tubul urinifer (polul urinar). Numarul nefronilor din cei doi rinichi se
evaluează la 2 milioane. Glomerul este primul element al nefronului ce este alcătuit dintr-
un ghem de capilare care rezultă din ramificaţiile unei arteriale aferente, provenită din
artera renală. Capilarele se reunesc apoi şi formează o arteriolă aferentă, care se
capilarizează din nou în jurul primei porţiuni a tubului urinifer.
5
Rinichiul este un organ de importanţă vitală şi are numeroase funcţii, dintre care
funcţia principală constă în formarea urinei. Prin aceasta se asigură epurarea (curăţirea)
organismului de substanţe toxice. Formarea urinei se datorează unui mecanism complex
de filtrare la nivelul glomerulilor şi de reabsorţie şi secreţie la nivelul tubular. Prin
filtrarea glomerulară se formează urina primitivă (150 l urină primitivă – 24 h din filtrare
a 1500 l plasmă). Urina primitivă din (filtratul glomerular) are compoziţia plasmei, dar
fără proteine, lipide şi elemente figurate. Conţine deci apă, glucoză, uree, acid uric şi toţi
electroliţii sângelui.

APARATUL EXCRETOR

Rinichiul reprezintă prin eliminarea substanţelor neredatile, principalul organ care


menţine constant volumul, concentraţia electrolitică şi reacţia chimică a lichidelor
organismului. Rinichiul mai are şi alte activităţi: prin reacţia de retină contribuie la
reglarea tensiunii arteriale, prin eritropoetină controlează eritropoeza, prin schimburile
ionice contribuie la menţinerea echilibrului acido-bazic etc.

Structura Aparatului Excretor


• Rinichi:  organe de excreţie;
 calice  mari
 mici
• Căi urinare:  pelvis renal
 ureter
 vezica urinară
 uretra
Rinichii sunt organe pereche, ssituate retroperitoneal, de o parte şi de alta a
coloanei vertebrale lombare. Au o formă caracteristică, cantăresc cca. 300 gr.

6
CAPITOLUL II
DEFINIŢIA BOLII ŞI NOŢIUNI GENERALE

Insuficienta renală cronică se defineşte ca incapacitatea rinichilor de a-şi


satisface multiplele funcţii datorită distrugerii lent progresive a populaţiei de nefroni.
Simptomologia clinică şi modificările biologice întâlnite în Insuficienţei Renale
Cronice sunt rezultatul insuficienţei acestor funcţii:
1. Functia excretorie
• Alterarea capacităţii maximale de concentrare a urinii
• Alterarea capacitatii maximale de diliare a urinii
• Modificări ale echilibrului hidro-electrolitici
• Modificari acido-bazice
• Alterarea capacitătii de epurare a rinichilor privind toxinele exogene şi
endogene: retenţia azotată, retenţia toxinelor urenice-autointoxicarea
organismului cu răsunet asupra metabolismelor şi sistemelor
2. Funcţiile de sinteză:
• Insuficienţa sintezei de eritropoetină – anemia renală
• Insuficientă de sinteză a 1,25(OH)2D3 – modificări ale metabolismului
fosfo-calcic
Totalitatea acestor fenomene definesc sindromul uremic.
Insuficienţa Renală Cronică poate fi generat de orice boală renală cronică care
distruge populaţia de nefroni
Primele boli renale cronice generatoare de Insuficienţă Renală Cronică sunt:
glomerunefritele, nefropatiile tubulointerstiţiale, bolile chistice ale rinichiului, nefropatia
diabetică.

7
CAPITOLUL III

ETIOPATOGENIE ŞI CLASIFICARE

Studiile privind adaptarea rinichiului la reducerea populatiei de nefroni au fost


efectuate pe animale de experientă. Modelele experimentale elaborate sunt similare cu
fenomenele care au loc în cursul IRC la om. Aceste studii au evidenţiat că reducerea
populaţiei de nefroni este însoţită de:
 La nivel glomerular – creşterea în dimensiune a glomerulului prin dilatare
capilară şi hipertrofie – hiperplazie a constituenţilor celulari ai glomerulului.
Funcţional: reducerea populaţiei de nefroni este însoţită de creşterea ratei filtrării
glomerulare (RFG) pe nefronii restanţi şi a fluxului plasmatic (FP). Creşterea FP şi a
RFG are loc prin reducerea rezistenţelor în arteriola aferentă (A.AF) şi arteriola eferentă
(A.EF). Reducerea rezistenţei în A.AF este mai mare faţă de A.EF, astefel încât presiunea
hidrostatică transcapilară să crească.
Nu se cunoaşte mecanismul prin care această adaptare are loc, dar studiile
experimentale sugerează un mecanism complex în care intervin: hipersecreţia de AII,
hipersecreţia de factor natriuretic atrial, alterarea activităţii prostanoizilor intrarenali.
 La nivel tubular:
Funcţional: pe măsura creşterii RFG procesele tubulare de secreţie şi reabsorţie se
amplifică cu menţinerea echilibrului glomerulo-tubular.
Morfologic – creşterea în dimensiune a tuturor segmentelor tubulare (TCP – creşte
în diametru intern şi extern cu 10% şi în lungime cu 35%. TCD – creşte în siametru
intern şi extern cu 10% şi în lungime cu 17%).
Factorii care generează hipertrofia compensatorie sunt incomplet cunoscuţi dar se
pare că ei au origine hormonală, întrucât hipertrofia se instalează şi dacă rinichiul restant
este denervat. Studiile experimentale au implicat în procesul de hipertrofie tubulară
factorul de creştere insulin-like (IGF-I), factorul de creştere epidermal (EGF), factoride
creştere derivaţi din trombocite, etc. (Wüstenberg Meyer).
Reacţia de hipertrofie compensatorie poate fi influenţată de diverşi factori
 Varsta – răspunsul de hipertrofie compensatorie este mult mai important la
tineri decât la bătrâni
 Hormoni – hipertrofia compensatorie este favorizată de hormonul de creştere,
hormoni tiroidieni, etc., deşi ablatia acestor glande la animale uninetrectomizate
nu împiedică hipertrofia rinichiului restant
 Aportul oral de proteine – regimul hipoproteic reduce raspunsul de hipertrofie
compensatorie a rinichiului restant după nefrectomia unilaterală la animalul de
experienţă.

Clasificare

8
Scăderea lentă a populaţiei de nefroni datorată bolii generatoare a insuficienţei
renale cronice dar şi fenomenelor de supraîncărcare adaptivă duce la alterarea treptată a
funcţiei renale astfel încât mecanismele compensatoare sunt depăşite. Acest fenomen va
duce la apariţia treptată a unor modificări clinico-biologice din ce în ce mai importante
care între anumite limite permit o clasificare stadială a insuficienţei renale cronice.
Clasificări stadiale:
1. După Brener şi Colab
o IRC formă usoară: clearance creatinină 80-50 ml/min
o IRC formă medie: clearance creatinină 50-10 ml/min
o IRC formă severă: clearance creatinină <10 ml/min

2. După Heinze, Ursea, Zosin


o Stadiul compensat – nu există retenţie azotată deoarece creatinină sub 80
ml/min
o Stadiul de retenţie azotată compensată – există retenţie azotată – creatinină
serică între 1,5-8 mg%
o Stadiul de retenţie azotată decompensată (stadiul preuremic) – creatinină
serică între 8-16 mg%
o Stadiul uremic (stadiul terminal) – creatinină serică peste 16 mg%.
Supravieţuirea este posibilă doar prin mijloace de epurare renală sau
transplant de rinichi.

SEMNE ŞI SIMPTOME

Asemănător celui prezentat de “Nefropatia tubulară cronică” asociază semnele


afecţiunii cauzale cu cele ale intoxicaţiei uremice pe fond oligo-anuric. Primul stadiu, de
agresiune, este urmat de faza oligo-anurică (8-10 zile) şi de faza de reluare a diurezei,
însoţite la început de poliurie. Semnele clinice în primele doua stadii sunt: oboseală,
anorexia, vărsăturile, halena amoniacală, diaree, respiraţie Kussumaul sau Chezne-
Stokes, diateza hemoragică, somnolenţa, convulsii, agitaţii sau comă. Explorările
paraclinice evidenţiază acidoza, creşterea produşilor de putrefacţie intestinală (indol,
scatol fenol), hiperpotasemia, hipercalcemia, hiperglicemia, hiperzotemia.

DIAGNOSTICUL

9
Dacă unui bolnav i se decelează retenţie azotată, prima întrebare la care medicul
trebuie să răspundă este dacă această retenţie se datorează unei Insuficienţe Renale
Cronice sau a unei Insuficienţe Renale Acute.
De regulă, ecografia abdominală poate oferi răspuns, întrucât evidenţierea unor
rinichi mici se întâlneşte mai ales în IRC. Această regulă o constituie IRC datorată
amiloidozei renale, rinichiului polichistic sau tumoral în care rinichii sunt crescuţi în
dimensiuni.
Pledează, de asemenea, pentru IRC:
 retenţia azotată decelată anterior episodului prezent;
 antecedente de patologie renală (anamnestic şi clinic): antecedente heredo-
colaterale sugerând rinichi plochistic; colici renale, calculi eliminaţi; infecţii
urinare repetate; sindrom nefritic, edematos, HTA, hematurie
 bolile ce pot afecta rinichiul în sensul distrucţiei masei de nefroni: HTA severă,
diabet zaharat, boli de sistem, boală gutoasă
La insuficienţa renală cronică apare K crescut şi la EKG modificări.

EVOLUŢIA

Se datorează distrucţiei lent progresive a populaţiei de nefroni, în contextul în care


rinichiul nu poate regenera această populatie. De aceea, pierderea funcţiei rinichiului are
loc relativ lent şi constant. Pe acest fond pot apare episoade de acutizare faforizate de
complicaţii, se accelerează cursul evoluţiei. Dacă episodul de acutizare este oprit,
pierderea în continuare a funcţiei rinichiului revine la rata iniţiala

Complicaţiile de Insuficienţă Renală Cronică sunt frecvente încât unii autori


le iau în discuţie în cadrul manifestărilor clinice ale bolii, aşa cum le-am expus şi noi.
Unele din acestea nu apar curent dar sunt de o gravitate deosebită şi de cele mai
multe ori influenţează negativ evoluţia bolii. Le vom menţiona pe scurt în cele ce
urmează:
 Edemul pulmonar uremic: cauze – hiperhidratarea; insuficienţă ventriculară stângă,
creşterea permeabilităţii capilarelor
 Hipertensiunea arterială: frecvenţa HTA în IRC este crescută şi creşte cu progresia
IRC dinspre uşor spre sever.
 Cardiopatia ischemică: incidenţa cardiopatiei ischemice la bolnavii cu IRC este
mare datorită unui proces accelerat de ateroscleroză
 Modificări gastro-intestinale: leziunile bucale şi faringiene, leziuni esofagiene,
leziuni gastro-intestinale
 Modificări hematologice: anemia – apare la toţi bolnavii cu IRC la care nivelul
creatininei serice depăşeşte 3,5 mg%
 Complicaţii hemoragice: digestivă, mediastinală spontană, intracraniene, digestive
oculte. Incidenţa fenomenelor hemoragipare creşte pe măsura creşterii retenţiei
azotate.
10
 Alterările stării de conştienţă (confuzie, stare de letargie, comă)
Complicaţiile hemodializei pot fi induse de procedură de dializă şi sunt imediate,
sau pot fi generate în timp de tratamentul prin hemodializă.
Complicaţii în timpul hemodializei
 Tulburări cardio-vasculare
 Hipertensiune arterială. Colaps
 Accident vascular cerebral.
 Tulburări de ritm şi de conducere
 Insuficienţă cardiacă
 Tulburări vasculare periferice
 Sângerări în timpul dializei
 Coagularea sângelui în circuitul extracorporeal
 Sindrom de dezechilibru dialitic
 Cefalee
 Convulsii
 Crampe musculare
 Pierderi de conştienţă

CAPITOLUL IV

NOŢIUNI DESPRE NURSING

În societatea noastră, rolul cadrelor sanitare medii, trebuie înţeles ca fiind armonios
îmbinat cu setea de cunoaştere, cu receptivitatea, cu nivelul de pregătire şi valenţele
morale.

ROLUL ASISTENŢEI ÎN CONCEPŢIA VIRGINIEI HENDERSON


“Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle calea spre
sănătate sau recuperare, să ajuţi individul fie bolnav sau sănătos să-şi
folosească fiecare acţiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea, cu
condiţia ca aceasta să aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea, necesare pentru a o
face, şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte de grijă singur cât mai
curând posibil.”

NURSINGUL DUPĂ O.M.S.


“Nursing-ul este o parte integrantă a sistemului de îngrijire, cuprinzând;
o Promovarea sănătăţii;
o Prevenirea bolii;
o Îngrijirea persoanelor bolnave de toate vârstele, în toate uniăţile sanitare,
aşezările comunitare şi în toate formele de asistenţă socială.”
11
ROLUL ASISTENŢEI
a) Promovarea sănătăţii;
b) Prevenirea îmbolnăvirilor;
c) Restabilirea sănătăţii;
d) Înlăturarea suferinţei;

Virginia Henderson afirmă că:


“Sănătatea este o stare în care necesităţile sunt satisfăcute în mod
autonom şi nu se limitează la absenţa bolii.”
“Boala reprezintă ruperea echilibrului armoniei, un semnal de alarmă,
tradus prin suferinţă fitică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie
nouă, provizorie sau permanentă.”

FUNCŢIILE ASISTENŢEI

Funcţia de natură independentă


Asistenţa asigură îngrijiri de confort când bolnavul nu-şi poate împlini singur
anumite funcţii asistenta va transmite informaţia, educă pacientul, îl va ajuta şi îl va
susţine.
Funcţia de natură dependentă
La indicaţia medicului aplică metodele de observaţie, de tratament sau readaptare
care le observă la pacient. Modificările provocate de boală sau de tratament le transmite
medicului.
Funcţia de natură interdependentă
Constă în colaborarea cu alţi profesionişti din domeniul sanitar, social educativ şi
administrativ şi participarea asistenţei la activităţi interdisciplinare.
NEVOILE FUNDAMENTALE
Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazează pe definirea celor 14 nevoi
fundamentale cu componentele bio-psiho-sociale, culturale şi spirituale ale individului.
Atingerea de către pacient a interdependenţei şi satisfacera acestor nevoi este ţelul
profesiei de asistentă medicală.
O nevoie fundamentală este o necesitate vitală, esenţială a fiinţei umane pentru a-şi
asigura starea de bine in apărarea fizică şi mentală.
1. a respira
2. a se alimenta şi hidrata
3. a elimina
4. a se mişca, a păstra o bună postură
5. a dormi, a se odihni
6. a se îmbrăca şi dezbrăca
7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
8. a fi curat, a-şi proteja tegumentele
9. a evita pericolele
10. a comunica

12
11.a acţiona după cerinţele sale şi valorile sale
12.a se realiza
13.a se recrea
14.a învăţa
Cele 14 nevoi îmbracă forme foarte variate după: individ, starea de sănătate,
maturitate, obiceiuri personale, culturale.
Procesul de îngrijire este o metodă organizată şi sistematică care permite acordarea
de îngrijiri individualizate.
Etapele procesului de îngrijire sunt:
1. culegerea datelor;
2. analiza şi interpretarea datelor;
3. planificarea îngrijirilor (obiective);
4. realizarea intervenţiilor;
5. evaluarea

1. Culegerea datelor – ne permite să facem o inventariere a tuturor aspectelor


privind pacientul în globalitatea lui.
2. Analiza şi interpretarea datelor – ne permit să punem în lumină problemele
specifice de dependenţă şi sursa de dificultate care le-a generat, adică elaborarea
“diagnosticului de nursing”.
3. Planificarea îngrijirilor – ne permite determinarea obiectivelor care trebuie
urmărite şi stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor.
4. Aplicarea intervenţiilor – se referă la utilizarea planului de intervenţie elaborat
(precizarea concretă a intervenţiilor).
5. Evaluarea – constă în analiza rezultatului obţinut (dacă intervenţiile au fost
adecvate, dacă s-a obţinut rezultatul dorit) şi eventual dacă este necesară reajustarea
intervenţiilor şi obiectivelor.

ROLUL ASISTENŢEI ÎN EFECTUAREA ACTELOR MEDICALE

o Aplicarea măsurilor de urgenţă


o Asigurarea răspunsului la pat
o Recoltarea sângelui pentru examinări la laborator (ph, uree, rezerva, alcalină,
ionograma, creatinina)
o Recoltarea urinei pentru examinări fizico-chimice
o Măsurarea T.A., puls, temperatură respiraţie
o Efectuarea E.K.G. – pentru a observa apariţia schimbărilor tipice de hiperkaliemie
o Observarea semnelor de hipokaliemie
o Măsurarea greutăţii corporale
o Efectuarea bilanţului hidric (intrări-ieşiri)
+ +
o Observarea vărsăturilor (se pierd ioni de Na , K , Cl¯ şi apă) şi combaterea lor
o Observarea semnelor şi simptomelor de infecţie
o Asigurarea unui mediu securitar
o Prevenirea complicaţiilor
13
o Aprecierea nivelului de cunoştinţe; orientarea pacientului în timp şi spaţiu
o Suportul psihic al pacientului
o Restabilirea diurezei

Educaţia pacientului:
o Explicarea cauzelor care au declanşat IRA
o Explicarea dietei şi necesităţii restricţiei de lichide
o Necesitatea îngrijirilor igieno-riguroase
o Modul de prevenire a complicaţiilor
o Modul de administrare a medicamentelor (doză, orar, efecte secundare, reacţii
adverse)
o Necesitatea controalelor medicale ulterioare
Educaţia familiei:
o Referitor la sprijinul ce trebuie oferit pacientului.

TRATAMENTUL IGIENO-DIETIC ŞI MEDICAMENTOS

1. Măsuri cu caracter general


Limitarea efortului fizic prin repaus
 Modularea administrării medicamentelor şi se contraindică medica-mentele
nefrotoxice. În administrarea medicamentelor se va ţine seama de calea de
eliminare a lor, precum şi efectul pe care medicamentele îl dezvoltă asupra
rinichiului.
 Se contraindică vaccinările: pot produce agravări brutale ale IRC. Excepţie fac
bolnavii cu IRC în program de dializă, întrucât la aceştia funcţia rinichiului este
oricum neglijabilă şi unele vaccinări (Ex. Împotriva HBV) pot preveni complicaţii
severe legate de transfuzii repetate de sânge şi de procedeul de epurare utilizat
 Se vor evita intervenţiile chirurgicale. Şocul operator şi anestezia pot agrava
evoluţia IRC
 Se vor proteja venele antebraţelor în vederea realizării fistulei AV.
2. Regim alimentar
 Aportul caloric trebuie să ţină cont de starea de nutriţie a bolnavului, precum şi de
echilibrul azotat. Aportul caloric la bolnavii subnutriţi va fi 40-45Kcal/Kg/zi, la
bolnavii normoponderali 35Kcal/Kg/zi
 Aportul mediu de glucide pentru un bolnav de 70Kg va fi: 340-460g/zi sub formă
de zahăr şi zaharoase, legume, fructe, paste făinoase.
 Aportul mediu de lichide la o greutate de 70Kg: 80-90g/zi cu raport egal 1/1
grăsimi vegetale/grăsimi animale
 Aportul proteic. Regim hipoproteic prin reducerea fosfatemiei şi depunerilor renale
de fosfat de Ca.
14
 Aportul de lichide-săruri. Se indică consumul unui pahar de apă după fiecare
urinare pentru a se evita dezhidratarea.
 Reechilibrarea hidro-electrolitică în IRC. Se administrează diuretic-furosemid 500-
1000mg intravenos lent sub controlul Na, K seric a diurezei
 Combaterea acidozei. Profilaxia stării de acidoză metabolică se obţine în formele
uşoare şi medii de IRC prin reducerea aportului oral de echivalenţi acizi la 15-20
mEg/zi, regim hipoproteic 0,6g proteine/zi cu 500-600mg fosfaţi.

EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE


o Dobandirea obişnuinţelor corecte de eliminare
o Evitarea inhibării reflexului de micţiune (produce distensia vezicii urinare, staza
urinară care favorizează formarea de calculi)
o Asigurarea unui raport corespunzător de lichide
o Evitarea consumului de medicamente cu efect diuretic sau nefrotoxic, fără
prescripţie medicală
o Toaleta regiunii perineale pentru a evita patrunderea microorganismelor în tractul
urinar (infecţia urinară)
o Tratarea corespunzătoare a anginei streptococice (previne G.N.A)
o Evitarea aportului excesiv de săruri minerale (alimente, apă minerală)
o Cunoaşterea factorilor favorizaţi în apariţia şi evoluţia afecţiunilor renale:
oboseala, frigul, umiditatea, reumatismele, agenţii toxici, afecţiuni cardiovasculare
o Creşterea tonusului muşchilor perineali şi abdominali prin exerciţii fizice pentru
favorizarea contracţiilor vezicii şi a sfincterului extern al uretrei
o Evitarea excesului de proteine şi sare care suprasolicită funcţional rinichiul

15
CAPITOLUL V
PREZENTAREA CAZULUI 1

1) Culegerea datelor

Numele si prenumele: S.I.

Data naşterii: 10.03.1947

Profesia: pensionară

Informaţii medicale

Data internării: 13.07.2011

Diagnostic la internare: Insuficienţă Renală Cronică în program de hemodializă,


tromboză de fistulă antero-venoasă, HTA esenţială

Motivele internării: fistulă parţial trombozată.

Antecedente heredocolaterale: nesemnificative

Antecedente personale patologice:


03.04 IRCD, cu program de hemodializă, 2006 diagnosticat cu nefroangioscleroză, HTA
sseveră

Istoricul bolii: Pacientul cunoscut hipertensiv de aproximativ 10 ani în evidenţa clinicii


de nefrologie cu nefroangioscleroză benignă şi retenţie azotată fixă. A intrat în programul
de HD numai din 2004. Se prezintă la spital cu stare generală alterată, (cu dispnee,
abdomen dureros difuz, absenţa tranzitului intestinal, oligurie, greţuri şi vărsături, edeme
la nivelul membrelor inferioare, febră). Se internează pentru funcţionarea dificilă a
fistulei arterio-venoase în vederea refacerii aportului vascular.

16
Analize de laborator:
Sânge: Hb = 7,3 g/dl
Ht = 21,8%
Leucocite ^ 5000%
Trombocite = 300000
VSH = 28
Cholesterol=161
Uree = 20 mg/100ml
Creatinină = 12,2
Acid uric = 5
GOT = 12 u/L
GPT = 15 u/L
Timpul de protombină = 13.13

Urină: ph = 5
Densitate = 1015
Albumina = slab pozitivă
Glucoza = absentă
Leucocite = 64000
Hematii = 10-12 celule
Epitaliale = absente

Proba ADDIS:

Leucocite = 64000/min
Hematii = 4,4x106/min
Urocultură = sterilă
Creatinină = 5 mil/min
Uree = 223mg%

Observarea nevoilor fundamentale


17
1) Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie:

A. Manifestări de independenţă
• Frecvenţă cardiacă
• Puls bine bătut
• Mucoasa respiratorie este umedă

B. Manifestări de dependenţă:
• Frecvenţa şi tipul respirator = 35 resp/min
• Obstrucţia căilor respiratorii
• Tahicardie (puls – 120b/min)
• T.A.:180/100 – hipertensiune arterială
• Tegumente palide

C. Sursa de dificultate:
• Intoleranţă la efort fizic
• Dispnee

D. Problema:
• H.T.A.
• Dispnee

2) Nevoia de a bea şi mânca:

A. Manifestări de independenţă:
• Se alimentează activ
• Cantitatea de lichide consumată la 24h este de 2-2.5 l

B. Manifestări de dependenţă:
• Prezintă multiple edeme: - membrelor inferioare

C. Sursa de dificultate:
• Diminuarea mobilităţii

3) Nevoia de a elimina:

A. Manifestări de independenţă:
• Scaun: 1/24 h, consistent cu aspect normal
• Transpiraţie în condiţii normale

B. Manifestări de dependenţă:
• Urină
18
- Număr de micţiuni la 24h/l
- Cantitatea de urină la 24h/50ml – oligurie
• Prezintă retenţie hidrică(edeme multiple)
• Bilanţ hidroelectrolitic (intrări-ieşiri) – nesatisfăcătoare

C. Sursa de dificultate:
• Spasme vezicale
• Alterarea cailor urinare
• Diminuarea volumului de urină

D. Problema:
• Oligurie

4) Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură:

A. Manifestări de independenţă:
• Nu prezintă deficient motor

B. Manifestări de dependenţă:
• Se deplasează activ dar cu greutate, datorită stării generale alterate şi a
asteniei marcate

C. Sursa de dificultate:
• Slăbiciune
• Diminuarea mobilităţii

D. Problema:
• Dureri precordiale date de H.T.A.
• Oboseală

5) Nevoia de a dormi şi a se odihni:

A. Manifestări de independenţă:
• Somnul – durata este de 8 ore în timpul nopţii, somn fiziologic

B. Manifestări de dependenţă:
• Insomnie

C. Surse de dificultate:
• Cefalee
• Durere

D. Problema:
19
• Insomnie

6) Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca:

A. Manifestări de independenţă:
• Nu necesită ajutor în satisfacerea acestei nevoi

7) Nevoia de a menţine temperatura constantă a corpului:

A. Manifestări de independenţă:
• Nu prezintă

B. Manifestări de dependenţă:
• Hipertermie - 38°C

C. Sursa de dificultate:
• Diminuări de termoreglare

D. Problema:
• Hipertermie

8) Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre:

A. Manifestări de independenţă:
• Stare de igienă corespunzătoare
• Nu necesită ajutor în efectuarea igienei
9) Nevoia de a evita pericolele:

A. Manifestări de dependenţă:
• Prezintă dureri particulare, junghi toracic
• Prezintă risc de complicaţii
• Prezintă anxietate şi fatigabilitate

B. Sursa de dificultate:
• Risc de alterare a stării generale

C. Problema:
• Anxietate şi fatigabilitate

10) Nevoia de comunicare

A. Manifestări de independenţă:
• Limba vorbită română
20
• Comunică verbal fără dificultăţi

11) Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori

A. Manifestări de independenţă:
• Este de religie ortodoxă, credincioasă

12) Nevoia de a se realiza:

A. Manifestări de independenţă:
• Este pensionară

13) Nevoia de a se recreea:

A. Manifestări de independenţă:
• Plimbări prin parc, cititul ziarelor, revistelor

14) Nevoia de a învăţa:

A. Manifestări de independenţă
• Este preocupată să se intereseze cu privire la boala sa

2) Planificarea îngrijirilor

1) Problema: H.T.A.

Obiective: pacientul să prezinte o T.A. în limite normale

Diagnostic de îngrijire: creşterea T.A. peste valori normale

2) Problema: Oligurie

Obiective: obţinerea unei eliminări urinare adecvate

Diagnostic de îngrijire: diminuarea volumului de urină

3) Problema: Slăbiciune

Obiective: să beneficieze de stare generală bună

Diagnostic de îngrijire: dificultate în mobilizare datorită stării generale alterate

4) Problema: Hipertermia

21
Obiective: scăderea temperaturii în limite normale

Diagnostic de îngrijire: diminuarea temperaturii

5) Problema: Risc de complicaţii

Obiective: să prezinte o stare generală fără complicaţii

Diagnostic de îngrijire: risc de alterare a stării generale

22
ZIUA I

Intervenţii Evaluare

, se adm la indicaţia
- corectează
mediculuidezechilibrul
tratament cu hidric
Furosemid
prin forţarea,
- Asistenta
diurezei prin
faceadm
yilnic
debilanţul
lichide măsurând ingestia şi excreţia. Starea pacientei sa
ameliorat

23
pacienta să facă exerciţii care ii favorizează circulaţia şi respiraţia fără a obosi- educă pacienta să evite emoţiile şi stresul T.A ajunge în 2
ore după
administrarea
medicamentelor la
150/90 mm/Hg
Temperatura ajunge la
36.9°C în 30 minute
după administrarea
tratamentului

24
ură îmbrăcăminte lejeră- aeriseşte salonul - se recoltează
- se recoltează
urină sânge
pentrupentru
urocultură
determinarea-probelor
se administrează
biologicealgocalmin 2 fiole intravenos

25
Pacienta
4. HipertermieMăsurarea temperaturiiSă aibă o stare de bine
să fie
fizic
echilibrată
şi psihic
Aducerea
hidroelectrolitic
temperaturii la valori normale
38°C

26
27
ZIUA II

Intervenţii Evaluare

ria de pat şi corp- se înveleşte


- la pacienta
indicaţiacu
medicului
o pătură
- administrare
se adm antitermice,
de vitaminaantibiotice
C 4ml şi gluconat de calciu 1 fiolă intravenos Frisonul e combatut

28
, asigură îmbrăcăminte uşoară şi comodă- împachetări cu comprese reci- se bandajează cu alcool- schimbarea lenjeriei Pacienta nu mai
transpiră, are
tegumentele intacte

eşte pacientei cu blândeţe, o încurajează- asistenta medicală încurajează pacienta să-şi exprime temerile, să comunice Pacienta este mai
liniştită
ZIUA III

Intervenţii Evaluare

- masajul
- asistenta
gambelor
ajută pacienta
- întoarce
săpacienta
meargă, în
să-şi
patsatisfacă nevoile fiziologice: igiena cotidiană Pacienta se simpte în
siguranţă, mai
confortabil

alul infecţios al pacientei- amplasează pacienta într-un salon liniştit- asigură condiţiile adecvate pentru a evita pericolul Pacienta se simpte
mai bine

29
ntar hiposodat, regim hipoproteic- se oferă pacientei alimente uşor de tolerat, preferate de pacientă în cantităţi moderate Pofta de mâncare
revine treptat
ZIUA IV

Intervenţii Evaluare

nistrarea la indicaţia medicului de diuretice (Furosemid)- administrarea unui regim igieno dietic normocaloric, hiposodat Diminuarea
edemelor

- aeriseşte salonul- educă pacienta să fie liniştită- se administrează antialgice (algocalmin, analgin) Pacienta prezintă o

30
stare de bine

irculaţiei pasive şi active- se administrează medicaţia prescrisă de medic (vasodilatoare, anticoagulante, tonice cardiace) Pulsul ajunge la
valori fiziologice
(60 bătăi/minut)
ZIUA V
Intervenţii Evaluare

ă o poziţie confortabilă- adm la indicaţia


- monitorizarea
medicului
respiraţiei
tratamentînvaţă pacienta să facă exerciţii respiratorii Pacienta respiră normal frecvenţa
respiratorie este de 20 respiraţii/min

se menţine tăviţa renală, se şterg resturile de vărsătură, i se oferă un pahar cu apă pentru a-şi clăti gura Pacienta resimte că greţurile şi
vărsăturile au încetat

31
dentifică cauza anxietăţii pacientei- învaţă pacienta să practice tehnici de relaxare, exerciţii respiratorii Pacienta beneficiază de un somn
liniştit şi odihnitor

e controale
rnează de specialitate
cu o stare de câte
generală bună, se ori
simte nevoie
estebine iar prognosticul bolii este bun. La externarea pacientei i sa recomandatEVALUARE FINALĂ
PREZENTAREA CAZULUI 2

1) Culegerea datelor

Numele si prenumele: A.S.

Data naşterii: 19.02.1955

Profesia: pensionară

Informaţii medicale

Data internării: 02.07.2011

Diagnostic la internare: Sindrom febril IRCD în program de dializă cronică

Motivele internării: sindrom febril 39°C, tuse mucopurulentă, stare generală alterată,
oligurie, febră, durere, frison, tahicardie

Antecedente heredocolaterale:
o Tata – diabet zaharat
o Mama – reumatism articular acut

Antecedente personale:
Boală polichistică renală, insuficienţă renală cronică în program de HDC
(hemodializă cronică), HTA secundară-cardiopatie ischemică cronică

Istoricul bolii: Pacienta cunoscută cu IRC, cu program de HDC se internează în prezent


cu sindrom febril 39°C, oligurie, dispnee, febră, frisoane, stare generală alterată
32
Analize de laborator:
Sânge: Hb = 7,4 g/dl
Ht = 21,3%
Leucocite = 10000%
Trombocite = 84000
VSH = 30 h
G = 136 g/dl
Uree = 2
Creatinina = 7,4
Acid uric = 10,1
Colesterolemie = 19g/dl
Lipemie = 702 g/dl
GOT = 9 u/L
GPT = 10 u/L
Timpul de protombină = 13,13
Fosfatoza de protombină = 2 u/L
Amilazemie= 84 u/L

Urină: ph = 5
Densitate = 1013
Albumina = slab pozitivă
Glucoza = absentă
Leucocite = 6-8
Hematii = 10-12 celule
Epitaliale = absente

Proba ADDIS:

33
Leucocite = 47000/min
Hematii = 29,7x106/min
Urocultură = sterilă
Creatinină = 6 mil/min
Uree = 315mg%

Observarea nevoilor fundamentale

1) Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie:

A. Manifestări de independenţă
• Frecvenţă cardiacă
• Puls bine bătut
• Mucoasa respiratorie este umedă
• T.A. 130/70

B. Manifestări de dependenţă:
• Tahicardie (puls – 120b/min)
• Oboseală, epuizare

C. Sursa de dificultate:
• Stare generală alterată

D. Problema:
• Tahicardie
• Hipertermie
• Tegumente palide

2) Nevoia de a bea şi mânca:

A. Manifestări de independenţă:
• Se alimentează activ
• Cantitatea de lichide consumată la 24h este de 2-2.5 l

34
B. Manifestări de dependenţă:
• Greţuri
• Vărsături
• Inapetenţa
• fatigabilitate

C. Sursa de dificultate:
• Dificultatea de a se alimenta cantitativ şi calitativ

D. Problema:
• Scăderea în greutate

3) Nevoia de a elimina:

A. Manifestări de independenţă:
• Scaun: 1/24 h, consistent cu aspect normal
• Transpiraţie în condiţii normale

B. Manifestări de dependenţă:
• Urină
- Număr de micţiuni la 24h/l
- Cantitatea de urină la 24h/200ml – oligurie
• Prezintă retenţie hidrică
• Bilanţ hidroelectrolitic (intrări-ieşiri) – nesatisfăcătoare

C. Sursa de dificultate:
• Spasme vezicale
• Alterarea cailor urinare

D. Problema:
• Oligurie
• Infecţie ca urmare a imunităţii scăzute

4) Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură:

A. Manifestări de independenţă:
• Nu prezintă deficient motor

B. Manifestări de dependenţă:
• Se deplasează activ dar cu greutate, datorită stării generale alterate

C. Sursa de dificultate:
• Slăbiciune
35
D. Problema:
• Surmenaj

5) Nevoia de a dormi şi a se odihni:

B. Manifestări de dependenţă:
• Ore insuficiente de odihnă, nelinişte
• anxietate

C. Surse de dificultate:
• Oboseală
• Stare generală alterată
• paloare

D. Problema:
• Insomnie

6) Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca:

B. Manifestări de independenţă:
• Îşi alege singur veşmintele adecvate în funcţie de anotimp şi necesităţile
proprii

7) Nevoia de a menţine temperatura constantă a corpului:

B. Manifestări de dependenţă:
• Hipertermie – 39.2°C
• Cefalee
• Frison
• Transpiraţii abundente, ca urmare a scăderii temperaturii

C. Sursa de dificultate:
• Dificultatea de termoreglare
• Stare generală alterată

D. Problema:
• Hipertermie
• Frison

8) Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre:

36
A. Manifestări de independenţă:
• Tegumente curate şi integre
• Nu necesită ajutor în efectuarea igienei

9) Nevoia de a evita pericolele:

B. Manifestări de dependenţă:
• Prezintă risc de complicaţii
• Prezintă anxietate şi fatigabilitate

C. Sursa de dificultate:
• Risc de alterare a stării generale

D. Problema:
• Risc de răspândire a infecţiei

10) Nevoia de comunicare

A. Manifestări de independenţă:
• Comunică verbal fără dificultăţi

11) Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori

A. Manifestări de independenţă:
• Este de religie ortodoxă, credincioas
• Acţionează conform propriilor credinţe şi valori

12) Nevoia de a se realiza:

A. Manifestări de independenţă:
• Îşi urmează studiile cu interes şi doreşte să se realizeze pe plan profesional

13) Nevoia de a se recreea:

A. Manifestări de independenţă:
• Citeşte cărţi, reviste
• Vizionează emisiuni de divertisment şi cultură

14) Nevoia de a învăţa:

A. Manifestări de independenţă
• Este preocupat să se intereseze cu privire la boala sa

37
2) Planificarea îngrijirilor

1) Problema: Tahicardie.

Obiective: pacientul să prezinte puls în limite normale

Diagnostic de îngrijire: puls tahicardic

2) Problema: Dificultatea în nevoia de a se hrăni

Obiective: pacientul să prezinte o greutate normală

Diagnostic de îngrijire: scăderea în greutate

3) Problema: Oligurie

Obiective: obţinerea unei eliminări urinare adecvate

Diagnostic de îngrijire: diminuarea volumului de urină

4) Problema: Insomnia şi epuizarea

Obiective: pacientul să beneficieze de un somn adihnitor şi liniştit

Diagnostic de îngrijire: Incapacitatea de a se odihni

5) Problema: Hipertermia

38
Obiective: scăderea temperaturii în limite normale

Diagnostic de îngrijire: diminuări de temperatură

6) Problema: Risc de complicaţii

Obiective: să prezinte o stare generală fără complicaţii

Diagnostic de îngrijire: risc de alterare a stării generale

39
ZIUA I
Intervenţii Evaluare

face bilanţul hidroelectrolitic al lichidului- se observă faciesul tegumentar- se măsoară pulsul la fiecare 4h Pulsul ajunge la valori fiziologice
în 30 minute 60bătăi/minut

le semne de deshidratare: aspectul pielii şi a mucoaselor, puls, TA- se va măsura zilnic greutateaSecorporală
va cântări în continuare
Pacientul este bine hrănit şi
hidratat

40
rile dăunătoare sănătăţii- îi imprimă o poziţie confortabilă- învaţă pacientul să să facă exerciţii respiratorii Starea pacientului se ameliorează
ZIUA II
Intervenţii Evaluare

estone 1 fiolă 2ml intravenos


- se pun sticle cu apă caldă pentru a încălzi pacientul- se acoperă pacientul cu încă o pătură Frisonul încetează

tura, V.S.H. formula leucocitară- se administrează algocalmin 2 fiole intravenos antitermice indicate de medic (36.7°C~37°C
Temperatura corpului este în
limite normale

41
lc- ştergerea tegumentelor cu un prosop uscat- schimbarea lenjeriei de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie Tegumentele sunt integre şi
starea pacientului este
ameliorată
ZIUA III
Intervenţii Evaluare

- favorizează adaptarea pacientului la noul mediu Pacientul îşi revine treptat

area durerilor (Algocalmin, Piafen, Papaverină) Durerea sa ameliorat

42
reza- pacientul este educat să consume 2l lichid/zi Diureza ajunge la valori
Forţarea
de 300ml/24h
diurezei prin
şi NaCl
hidratare
0.9%parenterală cu soluţie de glucoză 10%
43
ZIUA IV
Intervenţii Evaluare

ia medicului (antalgice)- învaţă pacientul tehnici de relaxare- se adm Algocalmin Cefaleea este combătută

ectul lichidului de vărsătură- pacientul este ajutat în timpul efortului de vărsătură Pacientul nu mai prezintă vărsăturiGreţurile sunt combătute

44
tul într-o rezervă- se respectă toate măsurile de prevenire a infecţiei nozocamiale Nu se înregistrează răspândirea infecţiei
ZIUA V
Intervenţii Evaluare
r hiposodat, hipocaloric- adm la indicaţia medicului Nifedipină, Propanolol T.A. scade iar la
mmHg
sfărşitul zilei pacientul prezintă T.A. 170/90

i se va răspunde cu răbdare la întrebări- se va vorbi cu blândeţe pacientului Pacientul este mai liniştit

45
um 1 fiolă- pacientul va fi sfătuit să lectureze ceva plăcut înainte de culcare Somnul este nesatisfăcător obţinut prin sedarePacientul adoarme.

mandă să respecte regimul igieno-dietic, să revină la control peste 3 săptămâni.Se externează cu stare generală bună.EVALUARE FINALĂ
PREZENTAREA CAZULUI 3

1) Culegerea datelor

Numele si prenumele: S.S

Data naşterii: 08.12.1956

Profesia: pensionar

Informaţii medicale

Data internării: 01.07.2011

Diagnostic la internare: Insuficienţă Renală Cronică

Motivele internării: stare generală alterată, oligurie, cefalee, scădere în greutate, edeme,
anxietate, H.T.A., anemie, diaree, inapetenţă.

Antecedente heredocolaterale:
o Mama – boală polichistică renală

Antecedente personale:
1990 diagnosticat cu boală polichistică renală, abces renal, IRC, HTA secundară

Istoricul bolii: Pacientul cunostcut cu I.R.A, din 1990 se internează cu dureri


abdominale difuze care au debutat în urmă cu 3 ore cu greţuri, vărsături, oligurie, H.T.A.
Simptomatologia, apărând brusc în urmă cu 2 zile. Se internează pentru investigaţii şi
tratament

46
Analize de laborator:
Sânge: Hb = 8,3 g/dl
Ht = 38%
Leucocite = 5000%
Trombocite = 162000
VSH = 38 h
Uree = 173
Creatinina = 8,74
Acid uric = 6
GOT = 17 u/L
GPT = 15 u/L
Timpul de protombină = 12 sec

Urină: ph = 5
Densitate = 1013
Albumina = slab pozitivă
Glucoza = absentă
Leucocite = 6-8
Hematii = 10-12 celule
Epitaliale = absente

Proba ADDIS:

Leucocite = 48000/min
Hematii = 2,69x106/min
Urocultură = sterilă
Creatinină = 6 mil/min
Uree = 315mg%

47
Observarea nevoilor fundamentale

1) Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie:

B. Manifestări de dependenţă:
• Dispnee cu polipnee 45 respiraţii/min)
• Oboseală, slăbiciune
• Dureri precordiale

C. Sursa de dificultate:
• Stare generală alterată
• Insuficienţă respiratorie

D. Problema:
• Dispnee
• H.T.A.

2) Nevoia de a bea şi mânca:

A. Manifestări de independenţă:
• Se alimentează activ

B. Manifestări de dependenţă:
• Inapetenţa
• Scădere în greutate

C. Sursa de dificultate:
• Dificultatea de a se alimenta cantitativ şi calitativ
• Scădere în greutate

D. Problema:
• Inapetenţă

3) Nevoia de a elimina:

B. Manifestări de independenţă:
• Scaune diareice
• Oligurie – cantitatea de urină este de 260ml/24h
• Retenţie hidrică
• Bilanţ hidroelectrolitic nesatisfăcător
48
C. Sursa de dificultate:
• Spasme vezicale
• Diminuarea volumului de urină
• Obişnuinţe alimentare deficitare

D. Problema:
• Oligurie

4) Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură:

A. Manifestări de independenţă:
• Nu prezintă deficient motor

B. Manifestări de dependenţă:
• Se deplasează activ dar cu greutate, datorită stării generale alterate

C. Sursa de dificultate:
• Diminuarea activităţii
• oboseala

D. Problema:
• Mobilizare îngreunată

5) Nevoia de a dormi şi a se odihni:

B. Manifestări de dependenţă:
• Ore insuficiente de odihnă
• nelinişte
• anxietate

C. Surse de dificultate:
• Oboseală
• Stare generală alterată

D. Problema:
• Insomnie

6) Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca:

A. Manifestări de independenţă:
49
• Îşi alege singur veşmintele adecvate în funcţie de anotimp şi necesităţile
proprii

7) Nevoia de a menţine temperatura constantă a corpului:

B. Manifestări de dependenţă:
• Hipertermie – 38.9°C
• Cefalee
• Frison
• Transpiraţie

C. Sursa de dificultate:
• Funcţia de termoreglare este diminuată
• Stare generală alterată

D. Problema:
• cefalee
• febră şi frisoane

8) Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre:

A. Manifestări de independenţă:
• Tegumente curate şi integre
• Nu necesită ajutor în efectuarea igienei

9) Nevoia de a evita pericolele:

B. Manifestări de dependenţă:
• Risc de alterare a stării generale
• Dureri precordiale
• Nelinişte

C. Sursa de dificultate:
• Risc de complicaţii a stării generale

D. Problema:
• Dureri precordiale

10) Nevoia de comunicare

A. Manifestări de independenţă:
• Comunică verbal fără dificultăţi

50
11) Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori

A. Manifestări de independenţă:
• Este de religie ortodoxă, credincioas
• Acţionează conform propriilor credinţe şi valori

12) Nevoia de a se realiza:

A. Manifestări de independenţă:
• sa realizat pe plan profesional cât şi pe plan personal
• nevoia a fost satisfăcută

13) Nevoia de a se recreea:

A. Manifestări de independenţă:
• Vizionează emisiuni de divertisment şi cultură

14) Nevoia de a învăţa:

A. Manifestări de independenţă
• Este preocupat să se intereseze cu privire la boala sa

2) Planificarea îngrijirilor

1) Problema: Dispnee cu polipnee.

Obiective: obţinerea unui ritm respirator la valori corespunzătoare

Diagnostic de îngrijire: insuficienţă respiratorie

2) Problema: Inapetenţa

Obiective: pacientul să prezinte o greutate normală şi revenirea poftei de mâncare

Diagnostic de îngrijire: scăderea în greutate

3) Problema: Oligurie

Obiective: obţinerea unei eliminări urinare adecvate, să prezinte bilanţ


hidroelectrolitic satisfăcător

Diagnostic de îngrijire: diminuarea volumului de urină


51
4) Problema: Insomnia şi anxietate

Obiective: pacientul să beneficieze de un somn adihnitor şi liniştit, să fie echilibrat


psihic

Diagnostic de îngrijire: pacientul prezintă un somn odihnitor

5) Problema: Hipertermia temperatura=38.9°C

Obiective: scăderea temperaturii în limite normale

Diagnostic de îngrijire: diminuări de temperatură

6) Problema: Risc de complicaţii

Obiective: să prezinte o stare generală fără complicaţii, să nu devină potenţial de


infecţie

Diagnostic de îngrijire: risc de alterare a mucoaselor şi tegumentelor

52
ZIUA I
Intervenţii Evaluare

- aeriseşte salonul- educă pacientul să fie liniştit- adm tratament cu antalgice- învaţă pacientul tehnici de relaxare Cefalea este
combătută

aţă pacientul să facă exerciţii respiratorii- oxigenoterapie pe mască 8ml/im- adm de morfilin 1 fiolă intravenos foarte lent Pacientul respiră
normal frecvenţa
respiraţiei = 30
respiraţii/min

53
r, vitamina B1, B6, B12)- se va observa faciesul şi culoarea tegumentului- se va monitoriza pulsul de mai multe ori pe zi După o săptămână
analizele de
laborator arată: Hb-
8 Ht-39

uarea bilanţului hidroelectroliticpe 24h- forţarea diurezei prin administrare de lichide- se institue tratament cu Furosemid Starea pacientului
se ameliorează
ZIUA II
Intervenţii Evaluare

oproparazitologic şi bacteriologic- se urmăreşte aspectul scaunului- se va adm Saprosan 2 tablete/zi la interval de 30 min Diareea este
combătută

se va efectua E.K.G.- se va institui un control de specialitate cardiologic- se va adm la indicaţia medicului nitroglicerină În urma consultului
cardiologic şi al
examinării E.K.G.
se pune
diagnosticul de
H.T.A. esenţiala

54
T.A. = 160/90

- se manifestă o înţelegere empatică- asistenta evaluează înţelegerea şi aşteptările pacientului în ceea ce priveşte boala sa Pacientul a înţeles
explicaţiile primite
şi este mai liniştit
ZIUA III ZIUA IV
Intervenţii Intervenţii Evaluare

nmediu
condiţii
- urmăreşte
de igienă,şiestetic
apreciază
aşezate
corect
în farfurie,
potenţialul
bogate
de infecţie
în vitamine
- adm şidehiperproteine
vitamine B1, B6, B12, Ca,Pacientului
la indicaţia îimedicului
revine treptat
Pacientul
pofta deresimte
mâncareo
stare de ameliorare

- se măsoară temperatura frecvent- se pun sticle cu apă călduţă pentru a se încălzi Frisonul a dispărut

rea prevenirii anchilozelor şi pentru obţinerea unui tonus muscular bun- pacientul va fi aşezat să schimbe poziţia în pat Pacientul se simte
confortabil
se administrează antitermice la indicaţia medicului- se administrează algocalmin (36.7°C-37°C)Temperatura corpului este în limite normale

55
n timpul vărsăturilor, asistenta colectează produsul eliminat, i se dă un pahar cu apă să-şi clătească gura după vărsătură Pacientul nu mai
prezintă vărsături

un prosop uscat- schimbarea lenjeriei de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie Transpiraţia a dispărut
ZIUA V
Intervenţii Evaluare

va fi sfătuit să fie liniştit, să aibă activităţi plăcute înainte de programul de odihnă Pacientul beneficiază de un somn adihnitor

lui diuretice (Furosemid)- adm unui regimigienico-dietic, normocaloric, hiposodat s-au diminuatEdemele

56
asodilatatoare, anticoagulante, tonice cardiace), urmăreşte efectul medicamentelor Pacientul estePulsul
mai liniştit
ajunge la valori fiziologice 60bătăi/min

i se recomandă să respecte regimul igieno-dietic, să evite aportul excesiv la săruri minerale, să revină la control pesteEVALUARE FINALĂ
o lună
CONCLUZII

În urma îngrijirilor a trei pacienţi cu Insuficienţă Renală Cronică am putut observa


că toţi prezintă o stare alterată, oligurie, febră şi tahicardie; unii dintre ei prezintă cefalee
şi scădere în greutate.
Cei trei pacienţi au avut o evoluţie favorabilă şi s-au externat cu o stare generală
bună.
La externare li s-a recomandat:
• Evitarea aportului excesiv de săruri minerale
• Evitarea excesului de proteine şi sare (regim hipoproteic şi hiposodat) care
suprasolicită funcţional rinichiul
• Restricţie de lichide pentru evitarea supraîncărcării hipervolemice
• Tratamentul corespunzător al HTA şi IC
• Creşterea tonusului muşchilor perineali şi abdominali prin exerciţii fizice,
pentru favorizarea contracţiilor vezicii şi a sfincterului extern al uretrei.

57
BIBLIOGRAFIE

1. PROF. DR. GLUHOVSCHI Universitatea de medicină şi farmacie


GHEORGHE Timişoara. Disciplina de nefrologie

2. VICTOR PAPILIAN Ediţie de PROF. UNIV. DR. Ion Albu

3. LUCREŢIA TITIRCĂ Ghid de nursing

4. LUCREŢIA TITIRCĂ Manual de îngrijiri speciale Editura


Viaţa Medicală Românească
Bucureşti 2000

5. CORNELIU BORUNDEL Manual de medicină internă

6. LUCREŢIA TITIRCĂ Breviar de explorări funcţionale şi


îngrijiri acordate bolnavului

58

S-ar putea să vă placă și