INSUFICIENTA RENALA CRONICA (Boala cronica renala)

Definitie: complex de manifestări clinice si biologice ce apar ca urmare a distrugerii progresive

si ireversibile a nefronilor si a functiilor renale.
Anatomo-patologic= distrugerea > 50% din masa de nefroni.

Etiologie:
- nefropatii glomerulare - 55-60%
- nefropatii interstitiale - 20%
- nefropatii vasculare ( aterosclerotica) – 9-10 % din HTA
- nefropatii ereditare - 9-10%
- nefropatii diabetice – 2-4 %
- nefropatii neclasabile - 10%

Fiziopatologie
Ciocalteu – IRC=sdr. definit prin scaderea progresiva a FG si cresterea creatininei> 1,5mg% =
criteriu biologic major de definire a IRC
IRC comporta:
1. Insuficienta excretorie = retentie de substante care normal sunt eliminate prin urina(uree,
creatinina, etc)
2. Afectarea functiei tubulare – a eliminarilor de apa si electroliti
3. Alterarea functiei endocrine renale = anemie + osteodistrofie renala
Scaderea progresiva a capitalului nefronic adaptarea nefronilor sanatosi, restanti, care
inseamna 2 conditii majore:
1. Persistenta nefronilor functionali sanatosi
2. Activitatea nefronilor restanti in conditii de supra-sarcina, cu cresterea RFG si adaptarea
functiilor tubulare = fenomen de amplificare, care va putea compensa cca 50% din masa
renala totala.
Mecanismele adaptative ale nefronilor restanti
1. cresterea fluxului plasmatic prin redistribuirea fluxului sanguin la nefronii restanti
2. cresterea presiunii intraglomerulare prin constrictia arteriolei aferente
3. hipertrofia nefronii restanticresterea RFGpoliurie osmotica

In evolutie , apare declinul RFG, cresterea functionlitatii nefronii restanti devine maladaptativa
IRC terminala(chiar in absenta evolutiei bolii de baza)

Distrugerea > 50% din masa de nefronilor restanti depasirea capacitatii adaptative si scaderea
RFG = IRC st. II(decompensata).
Sdr. uremic- fiziopatologic si clinic = intoxicatie generalizata si cronica, care:
- afecteaza sistemul cardio-vascular, gastro-intestinal, hematopoietic, endocrin, imun
- tulburari electrolitice si acidoza metabolica
- tulburari endocrine:
- scaderea eritropoietinei, 1,25-OH2-vit D3, testosteronului, FSH
- cresterea insulinei, PTH, (din cauza hipocalcemiei), prolactinei, STH
Determinarea clearance-ului de creatinina este proba functionala renala cu cea mai larga utilizare
in clinica medicala, fiind folosita pentru estimarea ratei filtrarii glomerulare, deoarece toata
creatinina filtrata glomerular este excretata in urina1. Avantajul metodei consta in faptul ca
valorile sunt independente de aportul exogen de proteine si de diureza.
Rata de filtrare glomerulară (GFR) permite aprecierea gradului de funcţionalitate a nefronilor de
la nivelul rinichiului. Explorarea de rutină a GFR se face prin determinarea clearance-ului de
creatinină.
Rata filtrării glomerulare (glomerular filtration rate = GFR) constituie o componentă a funcției
excretorii, însă, în același timp, GFR este recunoscut ca cel mai bun indicator global al funcției
renale, deoarece este redus în general după o alterare structurală importantă și aproape toate
celelalte funcții ale rinichiul scad în paralel cu GFR în afecțiunile renale cronice.
RFG= normala= 90 ml/min/1.73 m2