Sunteți pe pagina 1din 2

Paralelă între două texte poetice aparţinând modernismului

,, Plumb” şi ,, Lacustră” , de George Bacovia

În sens larg , prin modernism se înţelege tot ceea ce este opus tradiţionalismului . Este o
tendinţă de înnoire şi include toate curentele postromantice novatoare , de la simbolism la
suprarealism .
Eugen Lovinescu , teoreticianul modernismului românesc , cerea poeziei să devină li-
rică şi intelectualizată . Cuvântul nu mai trebuia să ,, însemne” , ci să ,, sugereze” , iar poetul
să devină un Creator , fără să mai apeleze la muză sau divinitate .În plus , se impunea depă-
şirea ,, spiritului provincial” prin racordarea la,, spiritul veacului” . Mediul descris trebuia să
fie citadin , iar liricul să se sincronizeze cu filosofia . Se insistă pe autonomia esteticului în
artă şi în critica literară .
Arta poetică simbolistă introduce conceptul modern de poezie şi este un produs al ora-
şului .Considerat de o parte a criticii poetul român simbolist prin excelenţă , George Bacovia
este un inovator . Dacă în lirica lumii focul , apa , vântul sunt simboluri care conţin şi valen-
ţa pozitivă , la acest poet interbelic ele au doar semnificaţii negative : focul mocneşte şi ago-
nizează , apa descompune materia prin potop biblic , vântul scoate sunete lugubre , de marş
funebru şi de sfârşit continuu . Eul liric devine un inadaptat , un vagabond într-un mediu os-
til , din care evadarea este imposibilă . De aici se naşte alienarea şi înstrăinarea eului de sine
Bacovia este creatorul unei poezii de atmosferă , una dezolantă , de ploi reci şi arbori
cangrenaţi , limitată în peisajul de oraş provincial , între cimitir şi abator .În versurile sale
plutesc tristeţea şi spaima de neant , devenite adevărate obsesii .Poeziile ,, Plumb” şi ,, La-
custră” sunt incluse în primul său volum , ,, Plumb” . Elementele de recurenţă ale acestuia
sunt solitudinea apăsătoare şi inadaptarea .
Tema poeziei ,, Plumb” o constituie condiţia nefericită a poetului într-o societate lipsită
de orice orizont . Ea provoacă înstrăinarea de sine a eului . Impresia generală este de îm-
pietrire , opusă dezagregării cosmice din ,, Lacustră” . Tema acesteia din urmă o reprezintă
teroarea de umed şi alienarea sub agresiunea ploii .
Titlurile acestor două texte lirice sunt simboluri ce reunesc mai multe semnificaţii ,
conferind limbajului poetic ambiguitate şi sugestie . Prin greutate , ,, plumbul” sugerează
apăsarea sufletească , zborul frânt şi moartea . Culoarea cenuşie este în corespondenţă cu
plictisul , cu monotonia existenţială . ,, Lacustra” este un simbol al preistoriei şi antrenează
două goluri : unul istoric , altul acvatic . Elementele de recurenţă sunt motivele ,,
plumb” , ,, golul”, ,,ploaia”, ,,somnul întors” . Se conturează astfel un univers ostil , care
condamnă la izolare .
Poeziile sunt construite pe principiul paralelismului şi al analogiei materie-spirit , in-
terior-exterior .Cuvântul ,, plumb” este reluat de şase ori , în poziţii simetrice . Prima strofă a
,,Lacustrei” este reluată uşor modificat în al patrulea catren . Laitmotivele ,, Stam singur”
şi ,,Sunt singur” le conferă muzicalitatea tipic simbolistă.
Imaginarul poetic bacovian se organizează în jurul unor cuvinte-cheie : ,, plumb”, ,,ca-
vou”, ,,singur” – în ,, Plumb” - , ,, ploaia” şi ,, lacustra” în ,, Lacustră” .Lirismul subiectiv
este ilustrat de terminaţia verbelor - ,, aud” , ,, strig” - , de pronumele de persoana întâi , de
adjective pronominale posesive - ,, amorul meu” .
Expresivitatea , ambiguitatea şi sugestia sunt prezente în ambele poezii .Ele valorifică
relaţia dintre sensul denotativ şi conotativ al cuvintelor .Ca orice simbolist, Bacovia nu ex-
primă în mod clar angoasa , ci o sugerează prin simboluri .Metaforele ,, amorul meu de
plumb” şi ,,aripile de plumb” simbolizează zborul imposibil şi căderea în moarte . Nimic nu
îl mai poate salva pe prizonierul unei lumi ostile , căci amorul este împietrit , iar universul se
descompune sub potop biblic . Personificările , epitetele dure , şocante - ,, Aud materia plân-
gând” , ,, flori de plumb” – ilustrează boala cosmică şi ,, somnul întors” .Natura primordială
este dezlănţuită într-un marş funebru , susţinut de verbe la imperfect - ,, scârţâiau coroanele
de plumb” – , prezent şi gerunziu : ,, aud” , ,, plângând” .
În concluzie , consider că poeziile ,, Plumb” şi ,, Lacustră” se înscriu în estetica mo-
dernistă prin tema oraşului pustiit , prin atmosferă şi limbajul poetic . Eul liric este un
inadaptat solitar .Mediul ostil provoacă alienarea omului modern .