Marcel Danesi – Food

Alexandra Toma

În cultura noastră, iepurii sunt animale de companie, aşa am fost învăţaţi, asta ne împinge
spre a considera preparatele din carne de iepure ca fiind o alegere neadecvată pentru alimentaţia
noastră. Pe de altă parte, carnea de vacă, miel şi porc sunt preparate ce le regăsim des printre
opţiunile noastre culinare. Cu toate acestea, în India, vaca este considerată un animal sacru. În
cultura Anglo-Americană, câinii şi vulpile nu sunt considerate comestibile, pe când în Rusia
vulpea este considerată o delicatesă, iar câinele este considerat delicatesă în China.

Romanii au fost primii ce au răspandit, în întregul imperiu, ideea ca iepurele să fie un

preparat culinar. Englezii însă îl preţuiau în secolul XVI pentru blana sa. Aşa că îi împerecheau
selectiv pentru a îmbunătăţii calitatea blănurilor de iepure.

În secolul al XIX-lea, englezii au introdus reguli stricte de vânătoare ce au restricţionat

vânatoarea de iepuri în anumite perioade ale anului. In prezent, au implementat conceptul
iepurele-animal de casă. Acum aceştia au devenit parte din mitologia copilăriei, prin personaje ca
Bugs Bunny sau iepuraşul de Paşte.

Comestibilitatea este mai mult un concept de cultură decât de natură. Selecţionarea

produselor din fauna și flora mediului înconjurător ţine de istorie şi tradiţii.

Aproprierea dintre domeniul culinar şi cultură este atât de mare încât este adesea folosită
aceasta combinaţie, comună şi stereotipică, ca un tipar de evaluare a altor oameni şi/sau culture.

Normele culinare, ca orice alte norme sociale, impun ce feluri de mâncare să mâncăm,
când să le mâncăm, cui îi este permis să le mănânce ş.a.m.d..Aceste norme mai impun şi cum se
organizează momentele când se ia masa, incluzând: 1) ordinea în care sunt aduse felurile de
mâncare, 2) ce combinaţii pot fi servite în paralel, 3) cum să fie aşezate felurile pe masă, 4) cine
să fie servit primul la masă, 5) cine vorbeşte şi cine ascultă, 6) cine stă, unde stă, 7) ce subiecte
de conversaţie sunt adecvate.

Invitaţiile la cină pot fi pline de speranţă, dar şi de pericol, cinele în mai multe persoane
sub forma unei petreceri pot fi locul naşterii unor noi relaţii, locul în care acestea pot fi testate
sau locul în care relaţiile pot lua sfârşit.

Riturile şi manierele de la luarea mesei într-o anumită cultură sunt cheia succesului
pentru locuirea în continuare în acel spaţiu, dacă nu le ştii trebuie să le înveţi.
 Fast Food

Totul pare să se mişte rapid, aşa cum spune expresia. Până şi felul în care mâncăm este
mai rapid. Încă din 1960, fast-food-ul, ca afacere, a devenit o industrie de miliarde de dolari. De
ce s-a intamplat asta? Sociologii sau psihologii caută un răspuns în tiparul comportamental al
societaţii. Semioticienii s-ar uita după un răspuns la felul în care este privit mâncatul de fast-food
de către societate.

Aceştia se întreabă de ce lumea alege fast-food-ul. Răspunsul evident este că oamenii fac
această alegere pentru a fi aproape de familie, pentru că preţurile sunt accesibile şi pentru că în
restaurantele de acest gen atmosfera este în general acceptabilă. Mulţi se simt ca acasă, mai
degrabă în astfel de restaurant decât în propria casă. Acesta este un fapt şi totodată cheia ce
descifrează ce e cu toată această agitaţie a contemporanilor ce o manifestă în jurul fast-food-
urilor.

Studiile semiotice asupra mâncării marchează faptul că mediul și cultura, intersectându-

se constant cu viaţa umană, influenţează foarte mult obiceiurile oamenilor. În întreaga lume,
mâncarea este mai degrabă văzută ca o materie simbolică decât ca una necesară supravieţuirii.