Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fast-food...junk-food
Daca alegem sa mancam in oras, fast food-urile par a fi cea mai ieftina si la indemana
optiune. Din pacate insa nu si cea mai sanatoasa. Mancarea se face repede, o luam la
pachet daca timpul nu ne permite sa stam sa o mancam acolo si astfel facem economie
de timp si de bani, intr-o lume in care aceste doua elemente par a fi de pret, iar
sanatatea trece pe locuri codase. De foarte putine ori ne gandim cu adevarat la ce
mancam, si este adevarat ca si fast foodurile in sine ne fac foarte usor sa le alegem,
deoarece sunt foarte multe.
Oriunde ne uitam, putem da cu ochii de un fast food, sau de vreun chiosc cu
mancare,iar daca nu il vedem, cu siguranta stim unul aproape de casa sau de birou,
care sa ne ajute sa iesim din impas cand ne gandim: Ce sa mancam? In ultima vreme
parca suntem din ce in ce mai sufocati de fast - fooduri. Sunt peste tot!
In hipermarketuri, in centrele comerciale, pe strada, chiar si in benzinarii. Suntem, de
asemenea, indemnati sa mancam cat mai des la fast food: reclamele radio sau tv
atractive de atragere a consumatorilor sunt cateva din elementele care au facut fast-
food-ul un element cvasiconstant in viata noastra.
De-a lungul timpului au aparut foarte multe zvonuri despre alimentele dar si despre
restaurantele care le comercializeaza. Nu de putine ori astfel de zvonuri au redus
vanzarile, si i- au facut pe producatori sa fie mult mai atenti la continutul produselor.
Totusi, fast food ramane una din principalele tipuri de alimentatie inclusa in termenul
generic de junk- food.
Un astfel de termen descrie de obicei alimentele foarte bogate in calorii, dar sarace in
valori nutritive. Definitia si alimentele care se incadreaza in aceasta categorie variaza
foarte mult, in functie de tipul de specialist intrebat: nutritionist, pediatru, medic de
familie.
Multi considera chiar si pizza junk food. Apartenenta ei la aceasta categorie este insa,
contestata, deoarece ea poate contine branza, rosii, carne, care au reale principii
nutritive. Daca blatul este facut din faina integrala si are toppinguri vegetale, nu mai
exista motive ca ea sa fie incadrata in alimentele nesanatoase.
Uneori, junk food sunt considerate si unele cereale, care au un continut exagerat de
ridicat de zahar si carbohidrati. In aceste cazuri beneficiile aduse organismuli prin
continutul in fibre sunt depasite de riscurile asociate procentului ridicat de glucide.
Dimensiunea porțiilor
Cel puțin două caracteristici importante ale alimentelor de tip fast-food ar putea explica
de ce alimentele de tip fast-food îngrașă, și anume, porțiile mari și densitatea energetică
ridicată. Este bine cunoscut faptul că, cu cât porția este mai mare, cu atât mai mult ne
consumăm. Dimensiunile porțiilor de burgeri, cartofi prăjiți, pizza, și băuturile răcoritoare
din magazinele de tip fast-food au crescut de 2-5 ori în ultimii 50 de ani.
Densitatea energetică
Pe lângă porțiile mari, mâncarea de tip fast-food este și caracterizată de o densitate
energetică ridicată, adică de un raport ridicat între conținutul energetic și greutatea
alimentelor. Densitatea energetică a întregului meniu de tip fast-food este de obicei de
B1100 kJ/100 g. Aceasta este cu 65% mai mare decât dieta medie britanică (B670
kJ/100g) și de peste două ori mai mult decât densitatea energetică recomandată dietei
sănătoase (B525 kJ/100 g).
Grăsimi trans produse industrial
Cartofii prăjiți și carnea prăjită de la fast-food-uri conțin cantități mari de acizi grași trans
produși industrial. Grăsimile trans sunt grăsimi provenite din margarină, produse
tartinabile, uleiuri pentru prăjit produse prin întărirea industrială a uleiurilor vegetale sau
marine. Au ca scop facerea produsul mai stabil și mai robust, pentru manipulare și
depozitare. Întărirea are ca rezultat crearea unei așa-numite legături duble trans în
grăsimile din lipide, spre deosebire de cele cis. Acest lucru crește punctele de topire ale
grăsimilor, crescând astfel durata de conservare. Acizii grași trans de asemenea se
găsesc în mod natural în carnea de rumegătoare și în produsele lactate, dar nu în
aceeași măsură ca în grăsimile trans produse industrial (până la 5%, în comparație cu
până la 60% în grăsimi) și nu de aceleași tipuri ca în IP-TFA. În cadrul unui studiu la
nivel mondial privind conținutul de IP-TFA în produsele fast-food am constatat
conținuturi de IP-TFA variind până la 50% din grăsimile din produse, ceea ce permite
consumatorilor să consume 36 g de IP-TFA într-o singură masă. Un aport zilnic de 5 g
de grăsimi trans, corespunzând la 2 procente de energie este asociat cu un consum de
aproximativ 30% din creștere riscului de boli coronariene.
Studiile observaționale au constatat că un aport ridicat de IP-TFA este mai puternic
asociat cu riscul de creștere în greutate și de creștere a grăsimii abdominale în
comparație cu alte tipuri de surse de grăsimi.
În primul rând, IP-TFA servește ca ligand pentru sistemul PPAR-g și pot exercita un
efect biologic care favorizează obezitatea abdominală.
În al doilea rând, un studiu recent raportat pe termen lung la maimuțe a oferit dovada
că IP-TFA induce creșterea în greutate și obezitatea abdominală.
Kavanagh și Colab și-au prezentat concluziile la 66-a reuniune ADA de la Washington,
D.C. Timp de peste 6 ani maimuțele au fost hrănite cu două tipuri diferite de hrană
izocalorică, în stil occidental, care conțineau fie 8% din calorii din trans fie aceeași
cantitate de calorii din grăsimi sub formă de grăsimi cis-mono-saturate. După 6 ani,
maimuțele hrănite cu IP-TFA au luat în greutate ( aproximativ 7,2% în greutate
corporală), în comparație cu o creștere de 1,8% în greutate corporală la maimuțele
hrănite cu grăsimi cis-monoinsaturate.
Scanările CT au arătat că maimuțele cu dieta cu grăsimi trans au avut depus cu 30%
mai multă grăsime abdominală decât maimuțele cu dieta cu grăsimi cis-
monoalimentate. Luate împreună, aceste studii sugerează că IP-TFA favorizează
obezitatea și că facilitează în mod deosebit depunerea grăsimilor nocive, dăunătoare a
grăsimii abdominale asociate cu Boala arterial coronariană. Aceste constatări pot
contribui la explicarea motivelor pentru care un consum ridicat de IP-TFA poate crește
riscul de diabet de tip 2.