I.

Elaborarea unui colaj de articole

„Fiecăruia-i dată de natură măsura de minte, pe care a fost s-o aibă. Educaţia poate
să dezvolte puterile minţii existente, nu poate pune însă ceea ce nu-i.”   

                                                                                             Mihai Eminescu

”MI-AM DAT SEAMA CÂT DE BINE POATE FI LA ŞCOALĂ”

– EXPERIENŢE ROMÂNEŞTI ÎN DOMENIUL EDUCAŢIEI INCLUZIVE

“Educatia integrata are un scop nobil, ce vizeaza o egalizare a

sanselor pentru toti copiii si asigurarea demnitatii personale, prin
asigurarea posibilitatii de desfasurare a activitatii în mediile si
colectivitatile cele mai favorabile dezvoltarii individului. “

Educatia integrata poate fi abordata din perspective diverse, dintre

care mai importante sunt urmatoarele:

•  perspectiva psihologica;

•  perspectiva pedagogica;

•  perspectiva medicala;

•  perspectiva sociologica.

În plan teoretic, asemenea 525d31f abordari, dintr-o perspectiva sau

alta, sunt perfect posibile si semnificative pentru patrunderea în profunzime
a analizei fenomenelor respective, dar in planul actional-practic, în educatia
integrata, sunt implicate, în proportii diferite, toate cele patru aspecte.

Educaţia integrata reprezinta un proces ce se referă în esenţă la

integrarea în structurile învăţământului general a copiilor cu CES (copii cu
deficienţe senzoriale, fizice, intelectuale, delimbaj, defavorizaţi socio-
economic şi cultural, copii cu tulburări psiho-afective şi comportamentale,
copii orfani, copii infectaţi cu virusul HIV etc.) pentru a oferi un climat
favorabil dezvoltării armonioase şi cât mai echilibrate acestor categorii de
copii. 

Fiecare copil cu CES trebuie să beneficieze de un program adecvat şi

adaptat de recuperare, care să dezvolte maximal potenţialul fizic şi psihic pe
care îl are. Când deficienţa copilului este gravă (profund) sau când acelaşi
copil prezintă deficienţe asociate, aceste dificultăţi ale integrării sporesc, dar
marea majoritate a copiilor cu CES prezintă forme uşoare sau lejere, ceea ce
le permite o adaptare, relativ bună, la comunitatea copiilor normali, mai cu
seamă atunci când se îndeplinesc condiţiile enumerate mai sus. Integrarea
urmăreşte, pe de o parte, valorificarea la maximum a disponibilităţilor
subiectului deficient, dar, pe de altă parte, antrenarea în mod compensatoriu
a palierelor psiho-fizice care nu sunt afectate în aşa fel încât să preia
activitatea funcţiilor deficitare şi să permită însuşirea de abilităţi care să
înlesnească integrarea eficientă în comunitatea normală.

Paralel, prin integrare, se realizează şi o pregătire psihologică a subiectului,

care să contribuie la crearea unor stări efectiv emoţionale corespunzătoare,
în care confortul psihic este menţinut de satisfacţiile în raport cu activităţile
desfăşurate. Raportul relaţiei socializare, integrare, incluziune are în vedere
implicaţiile practice şi teoretice ce privesc evoluţia sistemului de organizare a
educaţiei speciale şi a pregătirii copiilor pentru integrarea şi incluziunea în
activităţile profesionale şi în colectivităţile sociale.

Un criteriu fundamental de diferenţiere a formelor de integrare se referă la

durata prezenţeicopilului cu CES în şcoala obişnuită. Astfel putem întâlni: 
- forme de integrare totală – elevii cu CES petrec tot timpul în şcoala
obişnuită cu excepţiaeventualelor programe terapeutice care se pot
desfăşura în spaţii special destinate acestui scop; 

- forme de integrare parţială – elevii cu CES petrec doar o parte din timpul
său în şcoalaobişnuită sau la anumite discipline şcolare unde pot face faţă; 

- integrare ocazională – participarea în comun la diferite excursii, serbări,

întreceri sportive, spectacole etc.