UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICIN VETERINAR ION IONESCU DE LA BRAD FACULTATEA DE AGRICULTURA

MASTERAT TEHNOLOGII AVANSATE IN AGRICULTURA

AGRICULTURA ECOLOGICA IN AUSTRALIA

STUDENT:

IASI 2010 CUPRINS

1

Introducere...3 1.Date istorice ale agriculturii ecologice..4

1.1. 1.2.

Agricultura ecologica la inceputuri...4 Agricultura ecologica la inceputuri in Australia...6

2. Date statistice din suprafata totala arabila a Australiei.8 3. Date statistice din suprafata totala arabila pe agricultura ecologica 9

3.1 Productii ale agriculturii ecologice.9 3.2. Alte date statistice ale agriculturii ecologice11
4. Principalele culturi, segmente dezvoltate in tara..12 5. Legislatia interna vizavi de agricultura ecologica si conversie.13

6. Bibliografie ..14

Introducere

Agricultura este tiina, arta sau practica care se ocup cu procesul producerii de hran vegetal i animal, fibre, respectiv diverse materiale utile prin cultivarea sistematic a anumitor plante i creterea animalelor. Termenul de agricultur provine din cuvintele din latin agri desemnnd cmp i cultura nsemnnd cultivare, n sensul de prelucrare mecanic i chimic a solului pentru a fi apt pentru cultivarea plantelor. Agricultura, cultivarea pmntului pentru a crete plante a constituit ramura principal de la nceputurile civilizaiei. Ea asigur cea mai mare parte a alimentelor; materiale necesare pentru mbrcminte i alte materii prime pentru industrii. n urm cu 1012 milioane de ani a avut loc o mare revoluie n dezvoltarea rasei umane. Aceasta a reprezentat-o descoperirea faptului c hrana se obine nu doar prin strngerea plantelor slbatice i vnarea animalelor ci i prin cultivarea plantelor din semine i prin creterea n captivitate a anumitor animale. La nivelul societatii umane, plantele reprezinta o importanta deosebita deoarece, prin intermediul agriculturii, ofera sursa de hrana si alte mijloace necesare traiului si posibilitatea crearii unui ambient favorabil, prin amenajarea de spatii verzi. Agricultura organic este un sistem de management de producere care promoveaz i amelioreaz sntatea agro-ecosistemului, biodiversitatea, ciclurile biologice i activitatea biologic a solurilor. Ea accentueaz utilizarea mai aprofundat a practicilor de management fa de investitiile extra-fermiere, lund n consideraie c condiiile regionale necesit sisteme adoptate local. Pentru ndeplinirea oricarei funcii specifice ale sistemului se folosesc, unde este posibil, metode agronomice, biologice i mecanice, fr utilizarea materialelor sintetice, conform definiiei propuse de Codexul Comisiei Alimentare. Importanta agriculturii ecologice in sectorul agricol creste intr-un numar insemnat de tari cu un nivel de dezvoltare diferit.

1.

Date istorice ale agriculturii ecologice. 1.1. Agricultura ecologica la inceputuri

In epoca actuala, cunostintele despre procesele vitale din plante si mecanismele care le controleaza au evoluat enorm. Se contureaza tot mai mult impactul activitatii umane in producerea de hrana, in conformitate cu evolutia demografica si cerintele de hrana si alte produse agricole. Preocuprile privind riscurile chimizrii n agricultur, att n ceea ce privete sntatea consumatorilor, ct i n planul efectelor ecologice s-au manifestat ncepnd cu anii 50. Concomitent, pornesc cercetrile pentru a se gsi variantele tehnologice care s diminueze acest impact negativ, rezultatele lor concretizndu-se n sisteme agricole alternative cum sunt: agricultura ecologic (agricultura biologic, agricultura organic), agricultura durabil, agricultura biodinamic, permacultura etc., care elimin sau diminueaz substanial consumul de ngrminte chimice i de pesticide. Sfarsitul anilor 60 si mai ales anii 70 corespund cu aparitia constientizarii importantei protectiei mediului, la care agricultura ecologica putea da un raspuns adecvat. S-au creat noi asociatii regrupand producatori, consumatori, si alte persoane interesate de ecologie, de o viata legata de natura. Aceste organizatii si-au dezvoltat propriile caiete cu indatoriri, cu reguli de productie ce trebuie respectate. Agricultura ecologica a inflorit cu adevarat in decursul anilor 80 cand modelul nou de productie si interesul consumatorilor pentru aceste produse a continuat sa creasca, atat in majoritatea tarilor europene, cat si in alte tari, ca SUA, Canada, Australia si Japonia. In acelasi timp s-a produs si o constientizare a consumatorilor pentru o alimentatie mai sanatoasa, precum si responsabilitatea fata de mediul inconjurator ceea ce a contribuit in final la aparitia de ferme organice. n decursul timpului numeroase persoane au contribuit i influenat dezvoltarea agriculturii ecologice prin munca lor practic i prin numeroase studii. Astfel, termenul de agricultur ecologic a fost utilizat pentru prima dat de Lord Northbourne. Termenul deriv din conceptul ferma ca organism fiind explicat n cartea sa Privete spre pmnt (1940) unde descrie o abordare holistic i ecologic a fermei. (http://en.wikipedia.org) Sir Albert Haward (1973-1947), numit uneori fondatorul micrii ecologice a influenat mult la nceputul secolului XVIII nelegerea fertilitii solului i importana asupra productivitii acestuia. Urmnd o abordare agro-ecologic, el a observat importana crucial a managemetului humusului n sol. El a lucrat timp de 25 de ani ca cercettor agricol n India, unde a dezvoltat cunoscutul proces de compostare care a exlicat arta tradiionl a compostului pe baze tiinifice. Cele mai cunoscute cri ale sale sunt Testament agricol i Agricultur i grdinrit pentru sntate i boli. (dup Viorica Boboc, 2005) n anul 1943, Lady Eve Balfour public lucrarea The Living Soil care a contribuit la dezvoltarea agriculturii ecologice n Marea Britanie. (http://en.wikipedia.org) Fermierul japonez Masanobu Fukuoka practic n anii 1940 ceea ce el denumete agricultura n care nu faci nimic- fr arat, fr fertilizat, fr control al ierburilor i fr pesticide. Cu aceast metod el poate cultiva cereale cu producii comparabile cu cele de la culturile intensive. Aceast metod nu numai c ajut pmntul s susin populaiile sale
4

naturale, dar Fukuoka considera c este superioar economic chiar i metodelor moderne. Cele mai cunoscute cri ale sale sunt Modul natural de a face agricultur i Revoluia cu un pai. (dup Viorica Boboc, 2005) Din punct de vedere istoric agricultura ecologic a cunoscut n Europa urmtoarea evoluie (dup Ion V. i colab., 2005): - anul 1924 marcheaz nceputul agriculturii ecologice n Germania, odat cu lansarea cursului de agricultur biodinamic a lui Rudolf Steiner; - n perioada 1930-1940 doctorul Hans Mueller activeaz n Elveia unde dezvolt sistemul de agricultur organo-biologic, acesta fiind n prezent cel mai rspndit sistem de agricultur ecologic din rile germanice (reprezentat prin Bioland n Germania i BioSuisse n Elveia; - n anul 1946 se nfiineaz Asociaia Solului din Marea Britanie; - anul 1967 corespunde publicrii primelor standarde organice de ctre Asociaia Solului din Marea Britanne; - n anul 1972 se nfiineaz Federaia Internaional a Micrilor de Agricultur Organic IFOAM la Versaille, Frana; - se nfiineaz n anul 1973 Institutul de Cercetare pentru Agricultura Organic din Elveia, care este n prezent cel mai mare institut de cercetare pentru agricultura ecologic din lume; - n anul 1975 se nfiineaz Fundaia Ecologie i Agricultur din Germania; - la nivelul anilor 1980 se nfiineaz majoritatea asociaiilor i organizaiilor pentru agricultur ecologic i se public standardele de baz IFOAM; - n 1985 Frana adopt legislativa cu privire la agricultura ecologic; - n 1990 are loc prima expoziie de agricultur ecologic n Germania, la Nuremberg; - 1991, corespunde nfiinrii Grupului regional IFOAM al Uniunii Europene; - n 1991, apare reglementarea UE 2092/91 cu privire la agricultura ecologic, care devine lege n 1993; - n 1992, apare reglementarea EU 2078/92 care prevede msuri de sprijin financiar pentru agricultura ecologic n UE i se pune bazele programului IFOAM de acreditare; - anul 1995 corespunde lansrii primului plan de aciune pentru agricultura ecologic din Danemarca; - n 1999 apare reglementarea privind Dezvoltarea Rural cu nr. 1257/1999, care prevede msuri de sprijin financiar pentru agricultura ecologic n UE; de asemenea, apare reglementarea CE nr. 1804/19 iulie 1999, care se refer la producerea de produse agricole ecologice de origine animal i se adopt Codex Alimentarius guidlines; - n 2000 la Copenhaga se lanseaz Agenda 2000 pentru UE care prevede msuri de sprijin financiar pentru agricultura ecologic, - n luna mai a anului 2001, la Copenhaga se fac primii pai pentru un plan european de Aciune pentru agricultura ecologic. Serviciile administrative oficiale recurg, treptat, la recunoaterea agriculturii ecologice introducnd-o n temele de cercetare i adoptnd o legislaie adecvat acestui sector (de exemplu, n Austria, Frana, Danemarca). Pe de alt parte sunt acordate subvenii att la nivel naional, ct i la nivel regional de ctre unele state membre din profitul obinut din acest tip de agricultur.
5

1.2. Agricultura ecologica la inceputuri in Australia

Se presupune ca prima societate a fermei organice a fost Societatea Australiana de Gradinarit si Ferma Organica (Australian Organic Farming and Gardening Society sau AOFGS) fondata in Australia in octombrie 1944. Baza asociatiei era in Sydney si primul sau jurnal Organic Farming Digest (OFD) a fost datat in aprilie 1946. Acesta a fost primul jurnal despre ferma organica in Australia si al doilea in lume. Registrele documenteaza prima utilizare a termenului de agricultura ecologicade Domnul Northbourne in cartea sa Priveste pamantul(Paull,2006) din 1940. Prezentul studiu stabileste ca cele mai timpurii informatii ale agroagriculturii in Australia dateaza din 1944, cu 4 decenii fata de alte scrieri in care datele sun vagi si se refera in mod tipic la anii 1980 fara specificitate de persoane timp sau loc. In 1981, Foreman a spus Desi metoda bio-dinamica a agriculturii a fost practicata intr-o anumita masura in fermele comerciale din Australia in ultimii 30 de ani, nu au fost, din cate se stie, efectuate studii academice care sa ateste asta. Foreman nu a mentionat despre nicio activitate de agricultura ecologica. In 1991, Derrick, sub titlul Agricultura organica in Australia, spune ca in Australia interesul pentru agricultura ecologica a crescut considerabil in ultimii cativa ani si ca sunt un numar de fermieri care au folosit metode ecologice de mai multi ani si au sisteme bine stabilite. Derreck mai spune in Ferma organica in Australia in anul 1995, ca In timp ce agricultura ecologica a primit atentie abia in 1980, a fost practicata de multi fermieri cu mult inainte, unii chiar au declarat ca incepand cu anii 60. In 2000, Penfold a sustinut Ferma organica in Australia a fost intr-o crestere constanta de popularitate si acceptare in randul populatiei fermierilor din sectorul agricol in ultimii 20 de ani. Cele mai vechi si mai mari doua organizatii de agricultura ecologica din Australia sunt National Association for Sustainable Agriculture, Australia, care a fost inaugurata in Martie 1986(Wynen&Fritz,1987, p.2) si Biological Farmers of Australia a caror urme ale originii sale duc pana in 1987 (BFA, 2007). In 1999, trei organizatii au fost raportate ca opereaza in Australia: NASAA, BFA, BDAA si a fost stabilita in plus si Organic Retailers and Growers Association of Victoria (ORGAV). Dintre cele patru organizatii mentionate mai sus, doar ORGAV mentioneaza cuvantul organic in declaratia sa de scop si in titlu. BDAA sustinea ca asigura trainninguri fermierilor in bio-agricultura si ca exista trei grade de certificare, Gradele A si B sunt produsi farafertilizatori artificiali si chimicale sintetice in timp ce pentru Gradul C sunt produsi cu un minim de sprayuri chimice au fost aplicate (AQIS,1999, anexaB). NASAA a declarat ca promoveaza agricultura durabila si ca sistemele sale exclud sau restrictioneaza utilizarea pesticidelor si fertilizatorilor sintetici. BFA folosea termenul de regenerare agricol (nu folosea nici durabila nici organica) cu toate acestea declara fara echivoc ca: Fertilizatorii artificiali, pesticide, ierbicide, fumiganti si sintetizatori de crestere nu sunt tolerati (AQIS,1999, anexaB). ORGAV a declarat ca accepta pozitia NASAA cu urmatoarele completari ce includea ca fermierii fermelor organice sa nu foloseasca ingrasaminte sintetice, pesticide si ierbicide sau antibiotice si
6

hormoni de crestere si ORGAV exclude, de asemenea agenti sintetici de coacere, fumigene, conservanti sau de iradiere (AQIS,1999, anexa C). Societatea de Agricultura Ecologica si Gradinarit din Australia (1944-1955) Societatea Australian Organic Farming and Gardening (AOFGS) a fost fondata pe 5 octombrie 1944 (directorii executivi, 1954, 3:05, p. 1), in timpul celui de al doilea razboi mondial in timp ce Australia se lupta in razboi pe mai multe fronturi. Cateva din scopul si obiectivele societatii AOFGS "(AOFGS, 1952, 03:01, p.39 -40)
1) Societatea sustine ca majorarea stocurilor, a culturilor, monoculturi si utilizarea

2)

3)

4)

5)

6)

7)

8)

excesiva a fertilizatorilor chimici, spray-uri otravitoare si pulberi, au dus la eroziunea si pierderea grava a fertilitatii solului australian. Societatea asociaza aceste practici neintelepte de teren cu pierderea vietii pasarilor, defrisarea padurilor cu supra-exploatare, incendii si poluarea raurilor si paraiele. Societatea este convinsa ca, prin tulburarea echilibrului naturii cum s-a subliniat mai sus, bolile vor continua sa-si ia tributul din culturi, animale si oameni, in ciuda unei game largi de medicamente, ce incearca sa faca fata efectelor neglijand cauzele. Societatea susine, prin urmare, metodele ecologice de agricultura ecologica, ley farming si anume 4 ani arabili urmati de 4 ani pasunit al pamantului. De asemenea agricultura mixta in locul monoculturii. Pentru gradinarit, societatea recomanda folosirea compostului preparat in conformitate cu cerintele. Societatea sustine ca legea returnarii sau intoarcerea tuturor deseurilor organice in pamant este o lege naturala de care omul isi bate joc, spre propria lui pierdere. Prin urmare, sustine ca toate deseurile organice, urbane, sa revina in sol, in loc sa fie incinerate cum se intampla de obicei cu gunoiul, sau descarcarea canalizarilor in ocean, practica obisnuita oraselor australiene de langa ocean. Societatea susine c funcia natural a psrilor este de a ine sub control insectele. Aceasta deplange distrugerea pasarilor, acum predominanta, ce duce la cresterea epidemiilor de insecte, lacuste, etc. Societatea considera ca insectele sunt cenzorii naturii, iar functia lor primara este consumul si, prin urmare, elimina aceste forme fizice, vegetala sau animala, care nu sunt conforme cu standardul de supravietuire natural. Societatea condamna, prin urmare, folosirea spray-urilor toxice si pulberi si alte forme care ar aduce prejudicii solului, ucigand microorganisme, rame, albine si pasari din imediata apropiere. In loc de aceste preparate otravitoare, societatea pledeaza pentru imbogatirea solului cu compost, dand ocazia, astfel, plantelor si copacilor de a rezista infestarii, cu vitalitatea lor naturala. Societatea considera ca in aceste terenuri semi aride, in care lipseste revenirea debitului cu ajutorul zapezii, ar trebui sa fie luate masuri de protectie impotriva incendiilor forestiere folosind diverse metode moderne de prevenire si combatere. Aceste masuri ar trebui sa includa o publicitate extinsa privind utilizarea neglijenta a focului. AOFGS sustine operatii la scara mare de plantare a copacilor pentru a preveni eroziunea solului, pentru a conserva umezeala, hranirea pasarilor.

9) Societatea considera ostil asupra populatiei de faptul ca majoritatea Australiei locuieste la oras (numai Sydnei si Melbourne sunt o treime din Australia). Aceste cresteri rapide urbane sunt insotite de un deficit de produse alimentare de baza. 10) Asemenea dezechilibru economic s-ar putea dovedi dezastruos si solicita o actiune prompta a autoritatilor responsabile. 11) Conservarea apei este de o importanta vitala, iar sistemele de acumulare de apa nu ar trebui privite doar ca operatiuni de inginerie. Astfel de proiecte sunt zadarnice daca nu sunt protejate de copaci si vegetatie impotriva eroziunii si a incendiilor forestiere. In lipsa acestei protectii, barajele si fluxurile de apa se vor umple de namol ducand la scaderea capacitatii de apa. Acest lucru, la randul sau, va duce la evaporari rapide in sezoanele de uscat si a inundatiilor dezastroase dupa ploi abundente.

2. Date statistice din suprafata totala arabila a Australiei

Australia, continentul insula, este situata in sud-estul Asiei si formeaza cu insula Tazmania Grupul de insule ale Australiei. Comunitatea de insule se extinde 4000 de km de la est la vest si 3700 km de la sud la nord. Suprafata totala a Australiei este de 7,686,850 km, fiind unul din cela mai mici continente, dar fiind a sasea tara din luma ca si teritoriu. Clima in Australia variaza de la zona la zona, cu un climat tropical in nord , arid sau semiarid in centru si temperat in partea de sud. In ciuda acestei varietati, influenta moderata a oceanului, precum si absenta muntilor inalti, previn situatiile extreme ale climei. Uneori unele zone au parte ocazional de astfel de situatii extreme din partea climei: cicloane tropicale, tornade si seceta. Ianuarie si februarie sunt cele mai calde luni cu temperaturi medii de 18o si 21o C. Lunile iunie si iulie sunt cele mai friguroase cu o medie de 10o C, exceptie facand Alpii Australieni unde media este de 2o C. Vegetatia este dominata de plante perene cu frunze tari, cu frunze bine adaptate pentru supravietuirea in regiuni aride. Exista 600 de specii de eucalipt si 800 de specii de salcam. Zonele de vegetatie ale Australiei corespund in mare parte cu zonele de clima. Padurile tropicale de pe coasta nordica si nord-vestica contin palmieri, pini, ferigi de copac si mangrove in mlastinile de coasta. Aproximativ 9% din suprafata Australiei este acoperita cu paduri subtropicale si temperate, mai dese pe coasta de est, constand din palmieri, ferigi de copac si eucalipt. In regiunile cele mai aride sunt raspandite plante mici precum sfecla si arbustii cu fructe. Regiunile cele mai secetoase ale Australiei contin planta mulga, un salcam cu o mare importanta furajera. In sud-vest cresc arbori valorosi cu lemn de esenta tare, precum jarra si kauri. Australia este un important producator si exportator de produse agricole . Cultura principala este cea de grau . Productia de fructe este concentrata in regiuni umede sau irigate . Principalele fructe cultivate sunt : fructele de padure, strugurii , merele , bananele si ananasul.

Conform unei statistici efectuate de Australian Bureau of Statistics in 2001-2006-2009 2001 Nr. Afacerilor care se ocupa cu agricultura Aria totala a afacerilor care se ocupa cu agricultura Aria recoltelor Aria totala a Australiei 140 516 455 723 24 520 769 202 2006 154 472 434 925 24 565 769 202 2009 135 996 409 029 27 511 769 202

Terenul arabil al Australiei a fost si este modelat si influentat de mii de ani de pe urma indigenilor si 2 secole de asezari ale europenilor. Schimbari in vegetatie , urme ale asezarilor localnicilor si uzarea terenului, continua sa fie o sursa semnificanta de presiune asupra mediului natural si cultural al Australiei. Agricultura inca este sursa principala de lucru a terenului, ocupand in jur de 62% din continent avand o mare parte de pasuni. Pasunatul si recoltatul continua sa aduca beneficii economice mari Australiei, dar contribuie la pierderi ale habitatului, salinitatii, aducand probleme la nivelul terenului si a calitatii apei si se pun probleme in privinta agriculturii durabile si a managementului de teren. Pierderile de teren au fost exacerbate de seceta 20022003, ducand la cea mai mare activitate de furtuni de nisip din 1960. Teren folosit in Australia (National Land Use) Statistica % din total Agricultura 61.5 Pasuni naturale 56 Pasuni de teren uscat (pasuni improvizate) 2.5 Recolte 2.8 Horticultura <1 Irigare <1 Utilizare minimal 15 Utilizare traditionala a indigenilor 12 Conservarea biodiversitatii 6.1 Paduri 2.0 Apa 1.7 Resurse protejate 1.4 Urban <1 Minerit <1 Total 100
9

Terenuri folosite

3. Date statistice din suprafata totala arabila pe agricultura ecologica

O mare parte din solul australiei este infertil si are nevoie de un plus de nutrienti pentru a maximiza randamentul agricol. In cursul istoricului agricol al Australiei, nivelul nutrientilor care limiteaza cel mai mult potentialul agricol a crescut progresiv. Dupa ce se atinge nivelul optim, intrarile anuale sunt ajustate sa faca fata pierderilor prin prelucrarea solului (de ex. lesierea, imobilizarea) si prin export. Intrarile de nutrienti au crescut iar randamentul v-a creste. Acest lucru se atribuie factorilor precum imbunatatirea varietatilor, rotatiilor, retinerea umiditatii telinei, irigatiei si controlul marit al buruienilor, bolilor si daunatorilor. Aditional se includ si fertilizatorii ( suplinesc cantitati adecvate de nutrienti necesari plantei), amelioratori de sol ( ex. var, dolomita si gips care imbunatatesc chimical solul) si folosirea leguminoaselor pentru a creste nivelul de nitrogen din sol. Introducerea solului comercial si testele pe plante in anii 1970 a activat managementul decizional al modului de folosire al nutrientilor, de reorientare catre locatii specifice. Cunostinte despre balanta nutrientilor este necesara pentru a mentine si a optimiza productivitatea ramanand totusi in armonie cu mediul. Nutrienti din diferite surse imbogatesc apele din regiune si estuare si maresc riscul de inflorirea algelor si calitate scazuta a apei. Contaminarea apelor cu nitrati poate avea loc in timpul lesierii, in special in pamanturi nisipoase (Dillon 1988, Anderson 1998, Pakrou & Dillon 2001). Acest lucru poate afecta calitatea apelor menita consumului. Aceste procese pot constitui probleme majore comunitatilor rurale. Dezechilibrul nutritional nutretului si al pasunilor pot induce dereglari de sanatate ce afecteaza productivitatea.

3.1

Productii ale agriculturii ecologice

Agricultura ecologica este o industrie infloritoare. Cerinta pentru produse organice este in crestere, o data cu interesul marit asupra sanatatii, interes in ceea ce priveste mediul, veniturile crescute si avantajele hranei organice. In Australia, aceste cerinte sunt estimate sa creasca de la 20% pana la 45% pe an. Rezultatul este o industrie estimata la 387 de milioane de dolari in 2009-2010. Cheia produselor sunt fructele si legumele (aprox. 47% din valoarea totala), carnea de vita, carne de pasare si grane. Australia are cea mai mare zona de agricultura organica din lume estimata la 12,3 milioane de hectare, cu o vasta majoritate de terenuri intinse de le gume, plante , ie rburi productie organica de bovine. fructe
carne de vita grane alte le carne de pasare mie re lapte

Statistica de Produse si servicii (dupa IBISWorld)

10

3.2. Alte date statistice ale agriculturii ecologice

2001 Culturi Cereale pt grane Bumbac Culturi si pasuni pt fan Legume pt cereale Struguri Pepiniere, flori si gazon Seminte oleaginoase Trestie de zahar pt strivit Legume Total Vite si altele Bovine si vitei Oi si miei Porci Pasari de curte Alte animale Totalul animalelor de sacrificat si altele Produse din animale Lana Lapte Oua Total Total agricultura 7 494 1 305 918 583 1 517 795 595 657 2 183 18 534 6 431 1 402 822 1 060 23 9 738 2006 7 594 933 1 451 658 1 377 1 418 528 1 032 2 833 20 752 7 685 2 112 890 1 223 50 11 960 2009 9 008 651 1 620 623 1 213 1 295 1 099 1 021 3 012 22 857 7 452 2 492 895 1 862 52 12 752

2 541 3 053 333 5 965 34 237

2 054 3 341 376 5 771 38 482

1 806 3 988 447 6 240 41 849

11

4. Principalele culturi, segmente dezvoltate in tara

Culturi principale
Culturi de grane
Grau Boabe de sorg Lupins Ovaz Orez Grau

Suprafata de Teren/ha
3 454 758 1 180 650 177 12 141

2001 productie
6 743 1 935 1 055 1 050 1 643 22108

Suprafata de Teren/ha
4 406 767 809 930 102 12 443

2006 productie
9 482 1 932 1 285 1 688 1 003 25 150

Suprafata de Teren/ha
5 015 767 577 870 ^7 13 530

2009 productie
7 997 2 692 708 1 160 ^61 21 420

Alte recolte
Canola Fibra de bumbac Sfecla de zahar pt. macinare

Suprafata de Teren/ha
1 459 536 403

2001 productie
1 775 666 28117

Suprafata de Teren/ha
972 327 398

2006 productie
1 419 560 37 128

Suprafata de Teren/ha
1 693 159 391

2009 productie
1 844 309 31 457

Fructe
Mere Banane Mango Portocale Pere

Suprafata de Teren/ha
6 445 11 1 017 6 669 1 785

2001 productie
325 358 37 550 173

Suprafata de Teren/ha
8 833 11 1 437 6 553 1 776

2006 productie
276 187 36 507 142

Suprafata de Teren/ha
7 642 12 1 342 6 759 1 643

2009 productie
295 270 41 348 120

Legume
Morcovi Ceapa Cartofi Rosii

Suprafata de Teren/ha
8 5 40 10

2001 productie
321 222 1 302 556

Suprafata de Teren/ha
6 5 35 8

2006 productie
265 222 1 250 450

Suprafata de Teren/ha
5 5 33 7

2009 productie
264 284 1 179 440

Biroul Australian de Statistica (Australian Bureau of Statistics)

12

Legislatia interna vizavi de agricultura ecologica si conversie

Certificarea organica este un proces de aprobare al produselor organice si alte produsedin agricultura organica. In general, orice afacere implicata in productia alimentelor poate fi certificata, inclusiv producatorii de seminte, fermierii, cei care proceseaza hrana, cei care vand retail si restaurantele. Cerintele de certificare variaza de la o tara la alta si implica in general un set de standarde de productivitate a cresterii, a depozitarii, a procesarii, ambalarii, transportului, care includ: Evitarea adaugarilor de chimicale (ex. fertilizatori, pesticide, antibiotice, aditivi de mancare, etc), organisme modificate genetic, iradiere si namol. Folosirea produselor din ferme care nu au folosit chimicale sintetice pentru o perioada mare de ani (de obicei 3 ani sau mai mult) Mentinerea unor insemnari detaliate a vanzarilor Mentinerea stricta a separarii manuale a produselor certificate de cele necertificate Inspectii periodice. In unele tari , certificarile sunt supravegheate de guvern si folosirea comerciala a termenului organic este restrictionata legal. Producatorii certificati pe produse organice trebuie sa se supuna acelorasi reguli pe care le au si cei care nu sunt certificati. In Australia, Serviciul de Inspectie si Carantina Australian (australian Quarantine and Inspection Service AQIS) este institutia de control al certificarii organice, deoarece nu sunt standarde interne pentru produse organice in Australia. Momentan, guvernul se implica doar in certificarea produselor organice in export, ceea ce inseamna ca AQIS este agentia de certificare. Nu este un sistem pentru monitorizarea etichetelor produselor vandute in Australia si este o problema ce afecteaza comerciantii care au decis sa exporte produsele. Din 2006, sunt 7 organizatii AQIS cu autorizatii de certificare a produselor organice si in 2004 erau 2345 operatori certificati. Cel mai mare importator al australiei de produsi organici este Japonia (33.59%), urmata de Marea Britanie (17.51%), Franta (10.51%) si Noua Zeelanda (10.21%). Cea mai mare organizatie de certificare a produselor este Australian Certified Organic ce este un subsidiar al Biological Farmers Australia.

13

BIBLIOGRAFIE

Biroul Australian de Statistica (Australian Bureau of Statistics)

1. Statistica de Produse si servicii (dupa IBISWorld)

2. Dillon 1988, Anderson 1998, Pakrou & Dillon 2001 3. Societatea de Agricultura Ecologica si Gradinarit din Australia (1944-1955) 4. Wynen&Fritz,1987, p.2 5. Organic Farming Digest 6. Wikipedia

14