Gaini Brahma

Gaini Brahma: sa le cunoastem mai bine

Salmonella definitie, clasificare, metode de combatere si prevenire 18 mai 2011
Filed under: Boli si afectiuni Liviu @ 1:02 PM Tags: boala de newcastle, brahma, bursita, CAVITROM, coccidioza, complex, deratizare, dezinsectie, gaini, holera, minerale, OVOPLUS, paraziti, pesta aviara, premix, prevenire si combatere boli, pseudopesta, rasa, ROMSTARTER, romvac, salmonella, tifoza aviara, variola, vitamine Se pare ca tot mai multi dintre cititorii acestui blog cauta, pot spune, cu disperare, materiale informative despre Salmonella. Inainte de a incepe o descriere a Salmonella, un singur lucru va spun (si din experienta mea, dar si a altor fermieri): igiena este extrem de importanta in sanatatea oricarei pasari, animal, fiinta. Noi, oamenii, daca am locui intr-un adapost slab luminat, umed si plin de mucegai, nu ne-am imbolnavi? De doi ani incoace, nivelul de trai scazand si hotia crescand de la Zeus si pana la Cerber, nu ne-am periclitat sanatatea? Nu cresteti pasari sau animale de companie numai de dragul de a avea (simptomul lacomiei) daca nu sunteti in stare sa va ocupati de ele. Un alt aspect, la fel de important este alimentatia. Pana si noi, oamenii, suplimentam necesarul organismului cu vitamine si minerale. O echipa de cercetatori din nou-formatul Departament de sanatate a populatiei de la Universitatea din Georgia, Colegiul de Medicina Veterinara a lansat un studiu pentru a determina cum sa elimine bacteriile salmonella din procesul de productie de pasari. Ceea ce au incercat sa faca este sa urmareasca salmonella prin intermediul lantului alimentar, astfel incat sa se poata identifica in ce moment se pot introduce masuri de interventie cel mai eficient, a declarat John Maurer, profesor asociat de sanatate a populatiei si seful echipei de cercetare. Aceasta cercetare va deveni un punct de reper al studiului care va oferi intelegere de baza a raspandirii salmonella, a declarat John Glisson, ca si problema a sanatatii populatiei. Acest lucru este un indicator important al rolul proeminent pe care UGA-a luat in cercetare in domeniul sigurantei alimentare in aceasta tara. Problema este ca la puii de gaina si multe alte animale infestate cu salmonella rareori cauzeaza boli. Puii de gaina si chiar adultii pot fi purtatori de bacterii si inca par perfect sanatosi. Daca stim ca majoritatea contaminarii se petrece in efectivele ameliorate, putem veni cu strategii de interventie sa oprim raspandirea la urmasi, a declarat Maurer. Daca stim ca salmonella este dobandita in cadrul fermei de pui broiler, atunci stim ca trebuie sa ne curatam ferma si dezinfecta. Aproximativ 600 de decese sunt atribuite infectiei acute de salmonella in fiecare an. Mai mult de 40.000 de cazuri sunt raportate in fiecare an, numarul de infectii real este mult mai mare. Cele mai multe cazuri individuale si focarele de Salmonella sunt cauzate de modul gatirii carnii, nu destul de bine. Cauzele secundare includ contaminari incrucisate de la carnea cruda pana la carnea fiarta, prepararea sau refrigerarea necorespunzatoare a alimentelor, care permite bacteriilor timp sa creasca. Salmonella poate provoca probleme mai grave cum ar fi infectia sangelui. Eliminarea bacteriilor din lantul de aprovizionare la produsele alimentare in industria de pasari de curte ar duce la alimente mai sigure pentru consumatori. Infeciile salmonelice sunt frecvent ntlnite la psri i mamifere, deoarece agenii patogeni (salmonelele) sunt larg rspndite n natur. Toate serotipurile (speciile) de salmonele sunt parazite pentru animale i om. Astfel, germenii au fost izolai de la insecte, reptile, psri, mamifere i de la om, ca i din diferitele elemente ale mediului ambiant

(sol, ape de suprafa, alimente, furaje, etc.). Mai mult n ultimii ani asistm la o activitate febril, la un adevrat asalt de comunicri, care semnaleaz tot mai frecvent izolarea i identificarea unor serotipuri de Salmonella. Multe din acestea sunt izolate din alimente i furaje, din natur sau din coninutul intestinal al animalelor i omului, fr s fie implicate n procese morbide, exprimate clinic i imunologic. Prezena lor n organism se exprim doar prin stri de epifitism, respectiv prin stri de purttori i eliminatori de germeni, mai mult sau mai puin ndelungate. Problema devine i mai sensibil discuiilor, n cazul aa ziselor tipuri rare de Salmonella, izolate mai ales de la animale i din furaje de origine animal. Din aceast cauz, pare normal s ne punem ntrebarea, dac sunt sau nu patogene aceste serotipuri (specii) i care trebuie s fie conduita noastr n contextul msurilor de prevenire i combatere. Prezena salmonelelor ntr-un organism este legat fie de starea de portaj, fie de cea de boal. Mai mult, prezena unei salmonele constituie un potenial factor patogenic att pentru animale, ct i pentru om. Astfel, se admite c Salmonella gallinarum i Salmonella pullorum sunt ageni specifici pentru gin i alte specii de psri, la care produc obinuit infecii enzootice, caracterizate prin mari pierderi economice. Potenialitatea patogen a acestora, dei prezint o pronunat adaptare la organismul speciei gin, se manifest n anumite condiii i fa de alte specii animale, inclusiv pentru om. Pe de alt parte, multe din serotipurile (speciile) de Salmonella izolate iniial din alimente, furaje, animale, etc., pentru care nu exist antecedente privind patogenitatea, sau dovedit ulterior ca fiind un potenial patogen pentru animale, sau toxiinfecios pentru om. De asemenea, multe cercetri au urmrit s clarifice natura relaiilor ce se stabilesc ntre diferitele serotipuri (specii) de Salmonella i organismele n care acestea au ptruns. Pare greu de explicat de ce, destul de frecvent, chiar i n cazul unor serotipuri foarte patogene, raporturile dintre organism i germeni rmn n stadiul de strict epifitism, mai mult sau mai puin ndelungat. Aceste aspecte au fcut s se considere c, serotipurile de Salmonella fa de care organismul nu formeaz anticorpi, sunt lipsite de patogenitate pentru specia animal respectiv, deoarece nu genereaz de fapt, o stare de conflict. Totui, ntre starea de conflict i patogenitatea unui tip de Salmonella, pentru o anumit specie animal, exist relaii de interdependen. Mai mult, sunt semnalate stri de purttori interstinali la porcine cu Salmonella cholerae-suis (Bugeac i col.) i la bovine cu Salmonella enteritidis, fr ca n serul sanguin s se depisteze anticorpi specifici. Din numeroasele investigaii bacteriologice, rezult c natura relaiilor ce se stabilesc ntre organism i germeni, este adeseori deosebit de complex. Ele se manifest uneori numai prin stri de epifitism intestinal, germenii nedepind bariera gastrointestinal. Alteori, se constat o penetraie limitat a salmonelelor exprimat prin localizri n limfonodurile mezenterice, etc., fr s fie nsoit de manifestri morbide sau activri imunologice. Aceste stri de echilibru dinamic se pot transforma n procese infecioase, uneori deosebit de grave, cu evoluie septicemic, sub aciunea unor factori stresani. De aceea, strile de epifitism sau strile de purttori cu localizri organice, trebuie privite de fapt ca forme particulare de manifestare ale aceluiai proces infecios, dependente de numeroi factori i care se pot genera reciproc. Mai mult, se poate afirma, c totalitatea tipurilor de Salmonella, indiferent de originea lor, au o potenialitate patogen a crei exprimare este dependent de natura relaiilor ce se stabilesc ntre organism i germeni, de doza ingerat, de particularitile reactive ale organismului, de caracteristicile speciei de Salmonella, de intervenia unor factori cu aciune stresant, etc. Posibilitatea transmiterii salmonelelor de la purttor la alte organisme animale este ngrdit, ntr-o oarecare msur de incapacitatea lor, luate n totalitate, de a se transmite la toate speciile animale. Se poate afirma c, n cadrul genului Salmonella exist unele specializri ecologice i de patogenitate, specializri care nu-i gsesc nc o explicaie documentat tiinific, dar care incontestabil exist. Astfel, nu se cunoate care sunt factorii pe care i posed Salmonella typhosa sau Salmonella gallinarum-pullorum, care fac ca, n condiii naturale, una s fie patogen numai pentru om, iar cealalt numai pentru psri, sau de ce unele specii de Salmonella au un spectru larg de patogenitate, cum sunt: Salmonella typhimurium, Salmonella enteritidis, etc., iar altele, unul ngust sau foarte ngust. Psrile, aproape n totalitate, att cele domestice ct i cele slbatice, pot fi purttoare i eliminatoare de salmonele i pot manifesta infecii clinice de o gravitate variabil, dar n general severe i deseori mortale. Mai mult, ele stau n majoritatea cazurilor la originea toxiinfeciilor alimentare la om. Observaiile efectuate de Calnek (1997) au evideniat c 94% din puii broileri, 87% din efectivele de curcani i 47% din ginile productoare de ou, sunt purttoare de salmonele. Acest rezervor imens explic faptul c mai mult de 1/3 din infeciile salmonelice la om se datoresc consumului de carne i ou de pasre. Din aceast cauz, problema

infeciilor salmonelice la psri s-a transformat n ultimele decenii dintr-una predominant economic, ntr-una de sntate public, fiind n atenia forurilor de specialitate naionale i internaionale. Avnd n vedere creterea rolului psrilor domestice i slbatice, ca i a produselor acestora (carne i ou) n apariia mbolnvirilor, dar i a toxiinfeciilor alimentare la om, ne-am propus a investiga pe de o parte etiologia i prevalena (frecvena) infeciilor paratifice la psri, iar pe de alt parte prezena speciilor de salmonele n produsele avicole destinate consumului public. STUDIU DE CAZ Astfel, cercetrile bacteriologice efectuate pe embrioni mori, pui neviabili i pe deeuri de incubaie au dus la izolarea unei flore bacteriene mixte, reprezentate de Escherichia coli (15,24%), Proteus vulgaris (12,26%), Staphylococcus aureus (7,61%) i Salmonella spp.(4,65%). Tulpinile de Salmonella au fost identificate biochimic i serologic ca Salmonella djugu, Salmonella enteritidis, Salmonella typhimurium i Salmonella inganda. Cele mai multe tulpini s-au izolat de pe cojile de ou dup ecloziune, urmate n ordine descresctoare de ou incubate i cele mai puine de la puii neviabili eclozionai. De la psrile adulte (subcap. 5.2) din foliculii ovarieni modificai, ca form i culoare i din ficat s-a izolat o flor reprezentat de Salmonella enteritidis (9,32%), Salmonella typhimurium (27,90%), Escherichia coli (27,90%), germeni coliformi (9,32%) i Proteus vulgaris (27,90%). Flora bacterien a fost diferit n funcie de organ. Din foliculii ovarieni modificai s-a izolat Salmonella typhimurium i Salmonella enteritidis, n timp ce din ficat au predominat germenii Gram negativi reprezentai de Escherichia coli i germenii coliformi. Examenul serologic (subcapitolul 5.3) efectuat prin reacia de hemoaglutinare rapid dup 13, 26, 34 i 45 de zile de la imunizarea psrilor cu tulpina 9R au evideniat reacii pozitive la 36 (2,45%) gini, iar din acestea 22 (75,80%) au reacionat pozitiv la titruri cuprinse ntre 1/20-1/640 la reacia de seroaglutinare lent. De la psrile cu reacii pozitive cu titru mai mare de 1/40 i cu leziuni de ooforit cronic i peritonit fibrinoas, prin nsmnri pe medii de cultur, din foliculii ovarieni modificai ca form i culoare, s-a izolat Salmonella typhimurium, dar nu Salmonella gallinarum, tulpina 9R. Cercetrile bacteriologice i serologice, privind determinarea strii de purttor i eliminator efectuate pe un numr de 20 psri inoculate pe cale subcutanat i intramuscular, cu Salmonella typhimurium i Salmonella enteritidis, au evideniat lipsa reaciilor serologice pozitive, lipsa germenilor, n secreiile uro-genitale i prezena germenilor pe coaja oulor la 2 psri n a 7-a zi dup infecie. Examenul bacteriologic al oulor de la ginile inoculate i incubate, ca i al puilor eclozionai a fost negativ ceea ce face s apreciem c starea de purttor nu se realizeaz n mod obinuit. n schimb, stadiul de excretor a fost evideniat la 14-a i a 21-a zi dup infecia pe cale subcutanat cu Salmonella enteritidis. Cercetrile epidemiologice i clinice efectuate ntr-un episod de paratifoz aprut n dou hale de creterea puilor cu un efectiv la populare de 47.405 (14.976 n H1 i 32.429 n H2), au evideniat o mortalitate de 15,10%. n ambele hale, mbolnvirile au debutat exploziv, nregistrnd un vrf la vrsta de 6 i respectiv 10 zile, s-au meninut crescute timp de 5-6 zile, dup care au sczut vertiginos. Clinic, infecia paratific a evoluat acut, cu manifestri de anorexie, polidipsie, imobilitate cu tendina de ngrmdire, horiplumaie, diaree cu materii fecale apoase de culoare galbenverzuie, uneori cu striuri sanguinolente i sfrit mortal dup o evoluie 24-72 ore. La necropsia puilor mori, leziunile macroscopice s-au ncadrat n tabloul septicemiei paratifice tradus prin congestii i hemoragii pe seroase i n organele interne, focare necrotice miliare n ficat i cord, enterit cataralhemoragic difuz sau congestivo-hemoragic la nivelul duodenului i sacul vitelin neresorbit. nsmnrile pe mediile de cultur, efectuate din cadavrele de pui (cord, ficat, sac vitelin neresorbit), ct i de pe coaja oulor, prelevate din incubator, au dus la izolarea agentului etiologic, identificat biochimic i serologic Salmonella djugu. Sensibilitatea in vitro fa de o gam de substane antibacteriene s-a cercetat la 105 tulpini aparinnd genului Salmonella izolate n perioada 2002-2006 din diverse materiale patologice (cadavre de pui, coaja oulor de incubaie, cadavre de psri adulte, materii fecale de pasre, deeuri de incubaie). Din acestea, 33 (31,42%) tulpini s-au izolat din cadavre de pui, 26 (24,75%) tulpini din cadavre de psri adulte, 15 (14,23%) tulpini din materii fecale recoltate de la psri i de la pui sntoi, 18 (17,13%) tulpini de pe coaja oulor i 13 (11,19%) tulpini din

deeuri. Rezultatele obinute arat c sensibilitatea celor 105 tulpini de Salmonella, identificate serologic, fa de activitatea substanelor antibacteriene cercetate, difer n funcie de serovarietate (de specie). Astfel, cele 59 tulpini de Salmonella djugu s-au dovedit foarte sensibile (100%) fa de aciunea amoxicilinei (59 tulpini), gentamicinei (59 tulpini), kanamicinei (59 tulpini) cloramfenicolului (59 tulpini), sensibil la aciunea eritromicinei (32 tulpini), fuirazolidonei (32 tulpini) i rezistent fa de activitatea substanelor colistin (34 tulpini), streptomicin (25 tulpini), furazolidon (19 tulpini). Cercetrile privind incidena salmonelelor n carnea i organele de pasre s-au efectuat pe un numr de 490 probe reprezentate din 310 carne de pui (pui Griller, pui calit. a I-a C+G, tacmuri de gin sau pui) i 180 probe de organe (ficei i pipote), recoltate din abatoare, din uniti comerciale i de la gospodriile populaiei. Din aceste probe, la examenul bacteriologic s-au izolat 18 (3,66%) tulpini de Salmonella spp., din care 8 (2,58%) din carne i 10 (5,55%) din organele de pasre. Cele 18 tulpini izolate, biochimic i serologic au fost identificate ca Salmonella Saint-Paul (4 tulpini), Salmonella enteritidis (3 tulpini), Salmonella typhimurium (3 tulpini), Salmonella agona (2 tulpini), Salmonella djugu (2 tulpini), Salmonella cholerae suis (2 tulpini), Salmonella dublin (1 tulpin) i Salmonella inganda (1 tulpin). Pentru cei amatori de intoxicare cu produse chimice, tratamente si aplicare preventiva de substante chimice, redau mai departe un material elaborat de DR. Ctlin TUDORAN: GHID PRACTIC PENTRU PREVENIREA I COMBATEREA PRINCIPALELOR BOLI LA PSRILE CRESCUTE N SISTEM EXTENSIV PREVENIREA I COMBATEREA BOLILOR DE NUTRIIE I METABOLISM. n scopul asigurrii unei stri de sntate compatibile i cu o dezvoltare corporal optim i obinerea unei producii de carne i ou, care s-l satisfac pe cresctorul particular, este necesar s se asigure un furaj combinat echilibrat cu principii nutritivi. Astfel ROMVAC COMPANY SA produce i pune la dispoziia cresctorilor rurali premixuri proteino vitamino minerale dup cum urmeaz: ROMSTARTER A 1+9. Produsele sunt destinate producerii de furaje combinate pentru pui i tineret avicol cu precdere psrilor destinate produciei de ou (din rasele Leghorn, Rhode-Island, Sussex,etc.), ct i pentru rasele destinate produciei de carne (Cornish, Rock). Practic, pentru a obine furajul combinat destinat furajrii psrilor se realizeaz un amestec constnd dintr-un kilogram de premix cu nou kilograme de mcini (porumb i / sau porumb i gru). Furajul astfel obinut se administreaz la pui i tineretul avicol de la vrsta de o zi i pna la vrsta de 18 20 sptmni (5 luni). OVOPLUS. Premixul proteino-vitamino-mineral este destinat cu predilecie psrilor n pregtire de ouat, precum i pentru ginile adulte, de la care ne propunem s obinem ou pentru consum i / sau reproducie. Avnd n vedere faptul c maturitatea sexual (vrsta primului ou) este atins n jurul vrstei de 19 20 sptmni la rasele uoare i 23 24 sptmni la rasele de carne, este recomandabil introducerea produsului n furaj cu aproximativ 3 4 sptmni anterior producerii primului ou. ncorporarea se face respectnd acelai raport de 1 kg / 9 kg mcini, ca i n cazul produselor ROMSTARTER. CAVITROM pulbere cu fosfat dicalcic, carbonat de calciu, polivitamine, 1,5 kg / 100 kg uruiala, combate rahitismul, stimuleaza dezvoltarea corporala, ouatul. ROMZEOFORT i VITAPREMIX BIOMOS sunt alte pulberi care administrate n furaj asigur producii de calitate a tineretului i adultelor galinaceelor. Pe ntreaga perioad de cretere i exploatare a psrilor n gospodriile individuale, recomandm i administrarea suplimentar n ap i furaj a premixurilor vitamino-

minerale, a celor cu aminoacizi de sintez precum i a vitaminelor hidrosolubile. Acestea vor asigura o vitez de cretere optim, o uniformitate a loturilor de psri precum i o cretere a rezistenei psrilor la mbolnviri. Gama produselor este foarte larg i variat, astfel: la puii mici (pn la vrsta de 2 sptmni) recomandm urmtoarele produse:

COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL : administrat n toat apa de but n primele 7 zile de via n doz de 1 ml / litru Este de dorit, pentru a mbuntii substanial apetitul, demarajul i viabilitatea puilor proaspt eclozionai, s asociem la acest produs i produsul VITA B COMPLEX. Pe parcursul unui an calendaristic, att la tineretul avicol, ct i la adulte, este recomandabil s se administreze lunar, pe o perioad de 5 zile, aceast gam de produse dup cum urmeaz: VITA B COMPLEX 1,5 ml / litru ap / zi, 5 zile. ROMBIOTIM (forma hidrosolubil 1 g / litru ap / zi sau 2 g / kg furaj) recomandabil s se administreze, att la tineret, ct i la adulte, minim 5 zile. VITAMINA AD3E se administreaz n apa de but n doz de 2 ml / litru ap / zi, att la tineret ct i la adulte, timp de 3 5 zile. Recomandm ca aceste produse s fie utilizate de ctre cresctor n mod alternativ i prin rotaie, lunar, pe tot parcursul unui an calendaristic. PREVENIREA BOLILOR INFECIOASE PRIN VACCINRI OBLIGATORII SAU DE NECESITATE Principalele boli infecioase de origine viral i bacterien cu care se poate confrunta cresctorul de psri n gospodria individual sunt: BOALA DE NEWCASTLE (Pseudopesta aviar-ppa), DIFTEROVARIOLA, BURSITA INFECIOAS, HOLERA AVIAR, TIFOZA AVIAR pentru care ROMVAC COMPANY pune la dispoziie vaccinuri eficiente. BOALA DE NEWCASTLE (Pseudopesta aviar) o boal extrem de pgubitoare produs de un paramixovirus poate s induc o mortalitate foarte ridicat (90-100%). Afecteaz ginile, curcile, bibilicile, fazani, prepeliele, punii i porumbeii. n scopul unei bune protecii specifice, recomandm ca efectivele de tineret (0-20 sptmni) s fie vaccinate de dou ori consecutiv, cu vaccinuri vii lentogene, AVIPESTISOTA sau AVIPESTIVAC Cl 90 (la orice vrst), de asemenea, ginile i curcile adulte se pot vaccina cu vaccinuri vii. Tineretul (peste 45 zile), ginile adulte i curcile se pot vaccina i cu vaccinuri uleioase inactivate: AVIPESTIOL FORTE, PESTIHOLVAC FORTE (care este un vaccin bivalent, folosit n prevenirea, att a bolii de Newcastle, ct i a holerei aviare). Recomandm la psrile adulte 3 vaccinri pe an la interval de 4 luni, cu AVIPESTIOL FORTE sau PESTIHOLVAC FORTE, 0,3 ml/pasare. Vaccinurile pot fi administrate individual, pe cale ocular (cele vii) sau injectabil (vaccinurile vii i inactivate pe cale intramuscular sau subcutanat) sau prin metode masale, prin aerosoli, cu ajutorul unei pompe de tip Vermorel (vaccinurile vii). Vaccinarea n apa de but nu o recomandm, fiind n general slab imunogen. Vaccinarea contra pseudopestei aviare este obligatorie. La porumbei, se vor folosi preventiv vaccinurile PARAMIXOVACOL (vaccin inactivat uleios contra paramixovirozei 0,2 ml / porumbel) sau COLUMBOPOLIVAC S (vaccin inactivat, apos, bivalent contra paramixovirozei i salmonelozei porumbeilor 0,2 ml / porumbel produs n omologare). BURSITA INFECIOAS AVIAR (Boala de Gumboro). Este o boal infecioas ce poate provoca o mortalitate deosebit de mare la tineretul avicol: 30 % la rasele de carne i 69 90 % la rasele de ou. Se practic vaccinarea tineretului cu BIAROMVAC I93 sau BIAROMVAC PA, n jurul vrstei de 10 11 zile, n funcie de situaia epidemiologic. Pentru o foarte bun imunizare sunt necesare 2 3 vaccinri (respectiv la

vrstele de 10, 13 i 15 zile). Vaccinul se poate administra n apa de but, dup o diet hidric de 3 4 ore sau parenteral. DIFTEROVARIOLA AVIAR. Pentru psrile destinate produciei de ou recomandm vaccinarea cu AVIPOX COL 81, la vrsta de 8-10 sptmni i o revaccinare la vrsta de 16-18 sptmni cu vaccinul AVIPOX GAL. Vaccinrile se practic numai individual prin metoda neprii n pielea aripii (metoda stick). Vaccinarea la efectivele de gini, se va face n localitile cu antecedente epizootice n ultimele 12 luni. La porumbei, se utilizeaz preventiv vaccinul ROMPORPOX. TIFOZA AVIAR (Tifopuloroza-Salmoneloz). Avnd n vedere incidena mare a acestei boli la psrile la care creterea i exploatarea se poate ntinde pe o perioad relativ lung (2 4 ani), recomandm vaccinarea pentru a preveni aceast bacterioz major. n acest scop, recomandm folosirea vaccinului viu TIFOROMVAC. Sunt necesare cel puin 2 vaccinri la vrsta de 8 i 18 20 sptmni. Vaccinul se administreaz individual (injectabil, subcutanat sau intramuscular). HOLERA AVIAR. Este una din bolile bacteriene majore, frecvent ntlnit n sistemul de cretere extensiv. Cele mai multe focare de boal apar n anotimpurile reci i umede. Poate afecta, att ginile i curcile, ct i raele i gtele. Ginile pot fi vaccinate cu vaccin viu HOLEVAC (de la vrsta de 8 12 sptmni) sau vaccin inactivat HOLEVACOL sau PESTIHOLVAC FORTE (vaccin viu contra holerei aviare, dar i a pseudopestei aviare) de dou ori pe an (martie septembrie), n localitile cu antecedente de boal. La rae i gte, se vor practica dou vaccinri pe an, n martie i septembrie, cu vaccinul inactivat HOLEPAL, administrat individual subcutanat. La ra, toate inoculrile se fac cu o doz vaccinal, iar la gte cu dou doze vaccinale, cu excepia primei vaccinri, la care se folosete o singur doz (vrsta de la care se poate face vaccinarea este de 3 4 sptmni). PROFILAXIA I TERAPIA MEDICAMENTOAS ANTIMICROBIAN n gospodria extensiv (rneasc), n efectivele de psri, pot fi ntlnite o multitudine de infecii sau boli determinate de ageni bacterieni condiionat i / sau patogeni (E. coli, Salmonella spp., H. paragallinarum, Streptococi, Stafilococi, etc.), precum i Mycoplasma spp. Din aceste considerente este necesar o intervenie medicamentoas cu antibiotice cu spectru larg. Pentru prevenie, recomandm aplicarea unor tratamente lunare pe o perioad de 5 7 zile n cadrul unui program de rotire. Dintre medicamentele antimicrobiene utilizate n prevenie, recomandm: OXITETRACICLIN 50% pulbere hidrosolubil, 2-5 g / litru ap/zi, 3 7 zile OXIROM pulbere hidrosolubil n doz de 1 g / litru ap / zi, 3-5 zile ERITROM 6% s.a. pulbere hidrosolubil n doz de l 2 g / litru de ap / zi, 3-5 zile GALIPROTECT C, 1cpr / kg g.v / zi, 2-3zile ERITROVIT, cpr 1 cpr / 500 g / zi, 2 3 zile.

Pentru terapia n situaii de boal la psri, tradus prin morbiditate i mortaliti crescute, recomandm folosirea urmtoarelor medicamente (n funcie de etiologia bolii i rezultatele obinute la antibiogram): ENROFLOXAROM 10% s.a. n apa de but n doz de 5 ml (g) / 10 l ap la puii pn la vrsta de 4 sptmni i 10 ml (g) / 10 l ap la psrile semimature i / sau adulte sau Enrofloxarom comprimate, n doz de 1 cpr / kg greutate vie (g.v.) / zi, 3 zile sau injectabil 0,1 ml / 1 kg g.v /zi, timp de 3 5 zile. DOXICICLINA 10% s.a. n doz de 10 mg substan activ (s.a.) / kg g.v / zi, 5 zile

AMOXYLROM 25% s.a. n doz de 1 2 g / litru de ap, 3 5 zile. COLISTIROM pulbere hidrosolubil n doz de 6 8 g / 10 litrii de ap pe zi, 3zile FLUMEQUINOROM 10% s.a. n doz de 0,5 l ml / l litru de ap / zi, 3 5 zile. ENROCOL, n doz de 1 cpr / kg g.v / zi, 3 zile. AMOXINEOVIT, pulbere i comprimate n doz de 1 cpr (g) / kg g.v / zi, 3 zile. AVIANPROTECT TEN, comprimate n doz de 1 cpr / kg g.v / zi, 3 zile. ENTEROGUARD, pulbere i comprimate ROMIGAL, cpr in doz de 2cpr / kg g.v / zi, 3 zile. LINCOSPECTROM soluie injectabil 0,1 ml / 500 g g.v / zi, 3 zile.

Tratamentele se practic, dupa caz n toat apa de but, consumat ntr-o zi i dureaz, dup caz, 5 7 zile. Recomandm, ca dup fiecare tratament antimicrobien s se practice i o vitaminizare pe o perioad de 5 zile, cu unul din urmtoarele complexe vitaminice: COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL, VITA B COMPLEX, ROMBIOTIM, VITAMINA C. PREVENIREA I COMBATEREA BOLILOR PARAZITARE Bolile parazitare, att ENDOPARAZITOZELE, ct i ECTOPARAZITOZELE sunt extrem de frecvente n sistemul de cretere extensiv

ENDOPARAZITOZE n coccidioze preventiv i curativ se poate utiliza produsul AMPROLIUM 20 %, 5 g / 4 l ap (2 kg furaj), 7 14 zile.

Coccidiozele pot fi prevenite i prin folosirea produsului anticoccidien SULFACOCCIROM soluie buvabil. La puii de gin se administreaz continuu n apa de but 15 ml / 11 litri de ap n intervalul de vrst 6 zile 10 sptmni, dup cum urmeaz: 2 zile tratament 5 zile pauz .a.m.d., pentru a acoperi tot acest interval de timp de 9 sptmni. n cazul evoluiei coccidiozei clinice (diaree sangvinolent) doza va fi de 45 ml / 22 l de ap, timp de 2 3 zile, urmat de o pauz de 3 zile i repetarea tratamentului alte 2 zile, dar n doz de 15 ml / 11 litri de ap. Obligatoriu, att tratamentele preventive, ct i cele curative vor fi nsoite de administrri n apa de but a vitaminei K3 hidrosolubil 100 ml/25 litri ap de but. Dup terminarea tratamentului, recomandm flambarea pardoselilor, adposturilor sau volierei cu o butelie cu arztor sau lamp de benzin. La psrile bolnave de coccidioz, la care apetitul este complet abolit, recomandm administrarea individual (intra-ingluvial) de Sulfacoccirom C comprimate, 1 cpr / 500 g.v / zi, 2 zile, pauz 3 zile i iar 2 zile tratament. ROMBENDAZOL F 10% s.a. Este recomandat la psri pentru tratamentul urmtoarelor endo-parazitoze: ASCARIDIOZA (limbrici), SINGAMOZA (viermele rou), CAPILARIOZA, HETERAKIDOZA i TENIAZELE (panglica). Dozele sunt de 10 mg flubendazol s.a / kg g.v / zi, timp de 2 zile (1cp /kg g.vie / zi sau 1 g /10 kg g.v / zi, 2 zile), cu excepia singamozei unde doza este de 15 mg s.a / kg g.v / zi, 3 zile consecutiv. Tratamentele

antiparazitare se repet dup 10 zile. Ca i n cazul coccidiozei, dup aplicarea tratamentelor de deparazitare, este obligatorie flambarea pardoselilor, adposturilor i volierelor.

ECTOPARAZITOZE

Este recomandat deparazitarea adposturilor i volierelor periodic, n scopul combaterii ectoparaziilor (pduchi i cpue). Pentru deparazitare se recomand produsul ROMPARASECT 5% s.a, folosindu-se o emulsie apoas (2 ml Romparasect / 1 litru ap), aplicat prin pulverizare cu pompe tip Vermorel, calculndu-se 100-200 ml soluie / m2. Pentru deparazitarea individual a psrilor se poate folosi produsul ROMPARATOX, pulbere care poate fi aplicat prin pudrarea corpului psrilor n special sub aripi sau prin prfuirea minuioas a cuibarelor, de unde acesta este preluat de penajul psrilor. Deparazitarea adposturilor i a psrilor, trebuie repetat de mai multe ori, la intervale regulate de 2 sptmni. MSURI DE PROFILAXIE GENERAL 1.5.1. Decontaminarea apei de but, a adposturilor i incintelor. Apa de but se recomand a fi decontaminat continuu, cu unul din urmtoarele produse: PURSEPT (n doz de 1 cpr / 10 litri ap), soluii slabe de ALBASTRU DE METILEN (n doz de 100 ml/10 litri ap). Dezinfecia adposturilor i a incintelor trebuie fcut periodic, n scopul reducerii ncrcturii microbiene cu unul din urmtoarele produse: CATIOROM (10 ml / l litru ap); DECONTAMINOL (5 ml / l litru ap); PURSEPT (1 cpr / 10 litri ap), aplicate prin pulverizare n cantitate de 1 litru soluie / metru ptrat pentru suprafeele absorbante i 0,5 litri soluie / metru ptrat pentru suprafeele neabsorbante. 1.5.2. Dezinsecia adposturilor. Combaterea cpuelor, pduchilor hematofagi sau malofagi, pureci, insecte zburtoare se asigur prin aspersarea suprafeelor din interiorul i exteriorul adposturilor, ct i a ustensilelor cu ROMPARASECT 5% s.a. n concentraie de 1 ml / 1 litru ap, repetat la interval de 2 sptmni. 1.5.3. Deratizarea adposturilor de psri. Aplicarea substanelor toxice este dificil n prezena psrilor datorit riscului mare de intoxicare a acestora cu momeli. Pentru evitarea intoxicaiilor n cazul deratizrii n prezena psrilor se utilizeaz staii permanente de intoxicare (cutii din plastic sau lemn, prevzute cu cte un orificiu circular poziionate pe traseul cilor circulate de roztoare), amplasate n locuri mai puin accesibile psrilor. O deratizare mai eficient se face prin depopularea adposturilor. Romvac Company SA fabric i comercializeaz produse raticide, care se pot folosi, att n mediile umede (canale, subsoluri inundate), ct i n cele uscate. De asemeni Romvac Company este unic importator i distribuitor al firmei ZAPI Industrie Chimiche S.p.A., Italia (gama BRODITOP) n mediile umede se pot utiliza produsele RATITOX 0,06% s.a (baton hidrofug) i RODEXIT B 0,005% s.a (baton hidrofug). Batoanele se suspend prin intermediul unor buci de srm. n mediile uscate, se recomand folosirea momelilor preparate pe suport de boabe de gru, de tipul RATITOX 0,3% s.a. i RODEXIT B 0,0025% s.a, plasndu-se cte o lingur de momeal n locurile strategice, adic n acelea unde triesc, umbl i caut hran i ap roztoarele, dar la care nu au acces psrile. Momelile toxice nu vor fi administrate niciodat n galerii, ci n afar i n jurul acestora, la circa 20 30 cm de gura galeriilor pentru a nu fi clcate i murdrite de obolani, situaie n care nu le mai consum. Trebuie acordat o atenie deosebit strngerii cadavrelor de roztoare i arderii sau ngroprii lor, pentru a se evita intoxicarea psrilor prin consumul accidental al acestora. n cazul ingerrii accidentale a acestor momeli raticide,

antidotul este vitamina K1. Indiferent de specie, pentru a obine rezultate corespunztoare n combaterea roztoarelor trebuie respectate msurile de igien, att n adpost, ct i n incinta curilor: evacuarea zilnic a dejeciilor, ridicarea inainte de inserare a resturilor de furaje neconsumate astfel nct acestea s nu constituie surs de hran pentru roztoare, drenarea apei stagnate din jurul fntnilor i a pompelor de ap, cosirea repetat a vegetaiei nvecinate adposturilor, evitarea stocrii de materiale (lemne, cherestea, piatr etc.) n apropierea adposturilor, acestea constituind locuri preferate de obolani n amplasarea galeriilor, cimentarea galeriilor etc PROGRAM SANITAR-VETERINAR IMUNOPROFILACTIC I MEDICAMENTOS LA PUII DE CARNE, CURCI, FAZANI, PUNI, BIBILICI 1. Pregtirea halei: curenie mecanic; splare; dezinfecie: Romparasect; deratizare : Ratitox, Ratikill, Rodexit, Broditop; dezinfecie : Decontaminol; 2. Populare: Tratmente antistres:

- o soluie de 8% zahr plus 1% sare administrat n primele 15 ore de la sosirea puilor , reduce mortalitatea (administrat n prima ap este un bun energizant); - simultan CPB (Complex Polivitaminic Buvabil) timp de 3 7 zile 1 ml / litru ap / zi; - Vita B Complex timp de 3 7 zile 1,5 ml / litru ap / zi din prima zi de via; Tratamente antimicrobiene ex: simultan Enrofloxarom 10% sol buvabil (sau pulbere hidrosolubil) 1 ml (g) / litru ap / zi; - Colistirom pulbere hidrosolubil ambele n primele 4 6 zile 1g / 1,5 litri ap / zi; individual, n efectivele reduse ca numr se pot administra simultan, ENROCOL + BIOVIT PLUS comprimate, din prima zi de via. ulterior antibioticele i chimioterapicele se administreaz conform antibiogramei. 3. Cretere: Vrsta 9 12 zile: vaccinarea pentru pseudopesta aviar cu Avipestivac sau Avipestisota* oculoconjunctival. vaccinarea pentru bursit infecioas aviar cu Biaromvac I 93 sau Biaromvac PA* (doar puii de gin).

* cu 2 zile nainte i dup vaccinare se vor executa vitaminizri cu AD3E, CPB, Rombiotim, Vitamina E, Vit.E + Seleniu. Vrsta 22 24 zile: rapel vaccinare pentru pseudopest cu Avipestisota (oculoconjunctival asfel: 1 fl x 100 doze se diluaz cu 20 ml Diluvac (ap distilat) i se pune cte o pictur de vaccin reconstituit n fiecare ochi i nar a psrii, adic 4 picturi/pui). Vrsta 26 29 zile: Vitamina C pulbere s.a 99% 200 g / 1000 litri ap Vrsta 28 31 zile: antibioterapie cu antibiotice cu spectru larg, conform antibiogramei 1. Finisare: Vrsta 33 42 zile:

HEPATOPROTECT (1 g / 2,5 kg g.v ) pentru mbuntirea funciei hepatice i ca antitoxic general.

Acest program are caracter orientativ, putnd fi adaptat n funcie de situaia epizootologic a fiecrui cresctor. Medicul veterinar specialist n patologia aviar este singurul n msur s stabileasc programul de vaccinare i msurile sanitar veterinare de la nivelul fiecrei ferme. n gospodriile populaiei, dac nu exist posibilitatea utilizrii de furaje combinate standard, furajul combinat (uruiala) trebuie s conin OBLIGATORIU, pn la sacrificare (90-120 zile): CAVITROM 1,5 kg / 100 kg furaj; AMPROLIUM: 100 g / 200 kg uruial (contra coccidiozei Diareea cu snge)

Dac psrile sunt inute n via peste 2 luni, vor fi vaccinate OBLIGATORIU cu vaccin inactivat PESTIHOLVAC FORTE sau AVIPESTIOL FORTE, 0,3 ml / pasre injectat i.m / s.c din 4 n 4 luni, toat viaa, ncepnd de la vrsta de 45 50 zile. Raie rneasc simplificat

Porumb60%60kg Gru..20%20 kg rot soia..15-20%15-20 kg Cavitrom.1,5%.1,5 kg Rombiotim.0,1%.100g

Sare..0,10%..100 g Amprolium0,05% ..50 g _____________________________ aproximativ 100 kg furaj

PROGRAM VACCINARE GINI DE REPRODUCIE (exemplu)

Ziua 1 7 14 26 7 spt. 10 spt 12 spt 13 spt 14 spt 18 spt Legend:

Boala B.MAREK (opional BN) Coccidioz BN + BIA + BI A.I BN + BI REO ( + DIFTEROVARIOL) TRT ENCEFALOMIELIT BN + BI BN + BI + EDS + REO + TRT (inactivat)

Metoda de vaccinare s.c n apa de but Oculoconjunctival sau n apa de but n apa de but spray i.m/ stick n apa de but n apa de but spray i.m

n BN (boala de Newcastle) vaccin viu Avipestisota vaccin inactivat BN + BI + EDS = Ovoprotect

n BI (bronita infecioas) vaccin viu Birovac H120 vaccin inactivat BN + BI + EDS = Ovoprotect

n BIA (bursita infecioas) vaccin viu Biaromvac PA n difterovariol vaccin viu Avipox-gal n boala Marek vaccin viu Marekromvac n EDS (sindromul cderii ouautului) vaccin inactivat monovalent Sicovac vaccin inactivat BN + BI + EDS= Ovoprotect

n LTI (laringo traheita infecioas) vaccin viu Larivac n tifoz vaccin viu Tiforomvac n salmoneloz vaccin inactivat Salmovacol(in omologare) n pasteureloz (holer aviar) vaccin inactivat monovalent Holevacol vaccin inactivat bivalent Pestiholvac Forte (h.a + b.n)

Cu 2 zile nainte i dup vaccinare se vor executa vitaminizri (CPB sau Rombiotim) n scopul creterii eficienei vaccinrii. n funcie de contextul epidemiologic, programele de vaccinare pot suferii modificri ( se pot vaccina efectivele contra Salmonelozelor, LTI, etc.).

PROGRAM VACCINARE GINI OU CONSUM

Boala Newcastle (BN) Vrsta (Pseudopesta aviar) 9 zile Avipestivac Cl90 (oculo-nazal) Avipestisota 23 zile (oculo-nazal sau aerosoli) Avipestisota (spray sau aerosoli) Avipestisota 62 zile (spray sau aerosoli sau n ap) Avipestisota 72 zile 115 zile (spray sau n ap ) Ovoprotect (BN,BI,EDS76) ADULTE n cazul vaccinrii nazale (aerosoli), se vor efectua vaccinri de rapel din 3 n 3 luni pentru Boala Newcastle + Bronit infecioas (Avipestisota + Birovac H120) la vrstele 32, 44, 56, 68 sptmni (n ciclul de producie de 72 sptmni). Vaccinarea contra Tifozei aviare se va efectua cu acordul organelor veterinare n zonele cu antecedente de boal, efectund minim dou vaccinri la tineretul de nlocuire cu vaccinul TIFOROMVAC. n funcie de contextul epidemiologic, efectivele de psri se pot vaccina contra L.T.I cu vaccinul LARIVAC la vrsta de 28 zile i cu rapel la 18 20 sptmni. Mult succes (succesuri)! Avipox COL metoda stick Ovoprotect 11 zile Biaromvac PA Bursita infecioas (BIA) Difterovariol (BI) Birovac H120 n ap Avipox COL metoda stick Birovac H120 n ap Ovoprotect Tiforomvac Tiforomvac ouatului (EDS76) Bronit infecioas Sindromul depresrii Tifoz aviar

42 zile 55 zile

Salmonella sub control 17 mai 2011

Filed under: Boli si afectiuni Liviu @ 8:55 AM Tags: bacterii, boli gaini, campilobacterioza, infectii alimentare, listerioza, salmonella

A fost publicat noul raport european cu privire la maladiile transmisibile de la animale si la cele de origine alimentara. Dupa un an in care ne-am aflat sub amenintarea gripei porcine, Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara (EFSA) ne asigura ca, cel putin in ceea ce priveste celelalte zoonoze (boli parazitare sau infectioase comune oamenilor si animalelor), putem sta linistiti. Impreuna cu Centrul European pentru Prevenirea si Controlul Bolilor (ECDC), EFSA a publicat noul raport asupra zoonozelor de origine alimentara. Datele, pe 2008, arata ca cele trei infectii cele mai frecvente sunt in scadere fata de 2007. Informatiile stranse de autoritati privesc cele 27 state membre ale UE si alte patru externe, astfel incat sa furnizeze un cadru complet al animalelor si alimentelor care stau la originea zoonozelor. Dintre cele 15 tipuri de zoonoze prezente in raport, maladia cea mai frecventa este campilobacterioza, cu peste 190.000 de cazuri confirmate in 2008, circa 10.000 mai putin fata de anul precedent. Agentul acestei boli, Campilobacter, poate cauza diaree si febra, si a fost identificat mai ales in carnea cruda de pui, porc si vita. Pe locul doi se afla Salmonella, cu circa 130.000 de cazuri si o rata de diminuare 13,5%. Salmonella ramane insa cauza cea mai frecventa (35 %) a infectiilor de origine alimentara. Aceasta boala se afla insa in centrul unui program european, initiat in 2008, in vederea reducerii prevalentei Salmonellei in crescatoriile de gaini. In clipa de fata, 20 de tari membre UE si-au atins obiectele fixate in cadrul acestui program si, potrivit raportului, acest fapt ar putea explica scaderea incidentei acestei boli. Cu circa 1.400 de cazuri confirmate, boala cauzata de bacteria Listeria, listerioza, desi mai rara decat precedentele, starneste putina preocupare. Cauza? Listerioza are o rata ridicata de mortalitate, mai ales la presoanele vulnerabile,

batranii si copiii. Prezenta acestei bacterii a fost detectata in alimente precum pestele afumat, produsele din carne tratata termic si branzeturi. In ansamblu, sursele principale ale infectiilor alimentare raman insa ouale si produsele derivate (23 % din cazuri), urmate de carnea de porc si derivate (10 %). Sursa: Galileo Las un comentariu

Aspecte ciudate ale oului 2 mai 2011

Filed under: Boli si afectiuni Liviu @ 12:05 PM Tags: alimentatie gaina, bowling, hormoni, ou ciudat, ou gaina, probleme ovulatie gaina Atunci cand fermierul Zhang Yunfeng, in varsta de 75 de ani, din satul Jize, provincia chineza Hebei, si-a auzit una dintre cele zece gaini cotcodacind pe cuibar, s-a grabit sa colecteze oul, temandu-se ca ar putea fi spart de gaina agitata. Cand s-a uitat in cuibar, a observat, cu mirare, ca este in fata celui mai ciudat ou din lume. Spre surpriza sa, oul cu pricina avea forma specifica a unui popic de bowling, in loc de binecunoscuta forma ovoidala a oricarui ou normal. In ciuda particularitatii sale deosebite, cercetatorii sustin ca nu este primul ou cu astfel de forma, cauzele producerii sale fiind multiple.

Ouale in forma de popic apar cel mai adesea in urma dereglarilor hormonale ale gainilor, problemelor legate de ovulatie, sau alimentatia excesiv de chimizata. Sursa: Weird Asia News

Las un comentariu

O mica analiza a catorva boli ale gainilor 13 aprilie 2011

Filed under: Boli si afectiuni Liviu @ 2:00 PM Tags: Anemia infectioasa a puilor de gaina, bacterii, boli infectioase aviare, Bolile respiratorii ale psrilor, bronita infecioas aviar, bursita infeaviara, coriza contagioas, Encefalomielita infecioas aviar, laringotraheita, laringotraheita infecioas aviar, micoplasmoza respiratorie aviara, Reticuloendotelioza, Sindromul cderii ouatului, sindromul infecios rinotraheit cap umflat, virusi

Patologia infecioas aviar:

Boala Marek Reticuloendotelioza Anemia infecioas a puilor Sistemul imun la pasre: Organele limfoide primare: Bursa Fabricius, timusul; Se dezvolt din viaa embrionar i involueaz la maturitate; Reprezint sediul genezei sistemului imun la adulte (formare / difereniere). *viroze *boli imunosupresoare *celula-int = celulele sistemului limfoid

Organele limfoide secundare: Sunt populate nainte de ecloziune de celule limfoide din organele primare; Splina, tonsilele cecale, plcile Peyer, mduva osoas, glanda Harder.

Bursa Fabricius este prezent la ecloziune i n condiii de echilibru fiziologic i stare de sntate, involueaz (pn la dispariie) n pragul maturitii sexuale. Categorii de vrst: -pui de 1 zi; -broiler 5 6 sptmni; -tineret aviar (psri destinate produciei de ou pentru ecloziune sau pentru consum) 8 16 sptmni; -adulte.

Bursita infecioas aviar (boala de Gumboro, nefrozo-nefrit infecioas aviar)

Definitie: Este boal infecto-contagioas, extrem de contagioas, imunodepresiv (n funcie de virulena tulpinii i statusul imunologic al psrii), produs de un virus parazit intracelular al celulelor limfoide i caracterizat clinic prin tulburri digestive i renale, imunosupresie i tulburri la nivelul pereilor vasculari, iar din punct de vedere lezional cu prezena unor leziuni de tip distrofico-inflamator la nivel renal. Se face diagnostic diferenial fa de nefrita infecioas aviar. Etiologia: entitatea infecioas este produs de un Birnavirus, bicatenar, RNA. Particulariti antigenice: -Ag precipitant de grup identificat prin ID, IF, ELISA; -2 serogrupuri: I, II cu variaii multiple n cadrul fiecruia. Virusul se caracterizeaz printr-o continu variaie d.p.d.v. antigenic care se asociaz cu variaii mari de patogenitate n rndul tulpinilor slbatice. Serotipul I reunete majoritatea tulpinilor patogene de teren (cu variaii mari de patogenitate exprimate prin inducerea mortalitii n limite foarte largi): mortalitate de pn la 100% n infeciile realizate n a 4-a sptmn de via, iar n primele 2 sptmni de via, procentul este mai mic. Patogenitatea tulpinilor este n crete consecutiv mutaiilor punctuale foarte frecvente, seleciei, derivei genetice (identificate cu ajutorul Ac monoclonali prin seroneutralizare). Particulariti fizico-chimice: -foarte, foarte, foarte rezistent la eter, cloroform,2< pH <12, 5 ore la 56oC, 30 minute la 70oC, 60 minute la dezinfectani n concentraie 1 2 %; -insensibil la dezinfectantele iodurate, fenolice, derivai de amoniu cuaternar, amfoteri, crezoli; -sunt eficiente: formolul numai la 20oC, formaldehida, cloramina T. Particulariti culturale: -virusul se evideniaz prin IF, SN, ELISA; -se cultiv pe embrion de gin de 10 zile; -se izoleaz pe embrion de gin SPF cu inoculare pe membrana corio-alantoidian producnd moarte embrionar dup 3 5 zile cu leziuni edematoase i hemoragice n esutul conjunctiv subcutanat i peteii i necroze n parenchimul hepatic (++++ virus); -se poate cultiva i pe culturi celulare: fibroblaste embrionare de gin, curc, ra, linii celulare renale de iepure i VERO. Epidemiologia: - receptivitate: gina (gazda natural), infecie subclinic fcnd curca i raa; prepelia i porumbelul rezist la infecia experimental; -sensibili sunt hibrizii industriali, iar foarte receptiv este rasa Leghorn alb (+++); -receptivitate maxim la psrile de 3 6 sptmni (excepional 18 sptmni); infecia psrilor cu vrst sub 3 sptmni este subclinic, dar duce la imunosupresie sever.

-surse de infecie: -primare: fecalele la 2 10 zile postinfecie, NU dup 15 zile; aceste surse primare au aciune limitat n timp; psrile infectate sunt viremice n interval de 4 6 10 zile postinfecie; -secundare: permit perenizarea i rspndirea virusului datorit rezistenei sale deosebite; -vectori: artropode, viermii ce se dezvolt n finurile proteice, furajere. - dinamica: -enzootic, cu morbiditate de 50 100% i mortalitate dup a 3-a zi, cu peak la 5 7 zile, 5 15%. Patogeneza: Gravitatea semnelor clinice este corelat cu maturitatea bursei Fabricius; virusul este prezent n bursa Fabricius la 4 6 zile postinfecie unde persist pn la 10 zile (poate fi pus n eviden prin IF). Prezint viremie scurt de 2 3 zile postinfecie. Virusul nu se gsete n timus i splin. Imunosupresia este proporional cu vrsta la momentul infeciei: scade cu creterea n vrst a psrii. Celula int este reprezentat de limfocitul B nedifereniat. Infecia, sub aspectul imunosupresiei induse, nu are consecine la puii mai mari de 21 zile, astfel c ei pot determin rspuns imun normal dup trecerea prin boal. La puii mai mici de 21 zile, infecia determin tulburri ale funciei de a produce rspuns imun. Infecia la puii de 1 zi determin depresie sever, cu risc de cdere imunologic fa de ND, LTI, IB, coccidioz, boala Marek, salmoneloz. n cazul n care infecia s-a produs simultan cu imunizarea, nu a fost compromis rspunsul imun. Cand vaccinarea se face la 2 4 zile postinfectie rezultatul imunizarii este compromis, cu efect dramatic la puii pana la varsta de 3 saptamani. Dupa aceasta varsta ramane boala clinic manifestata, ne fiind insotita de imunosupresie. Se constata susceptibilitate crescuta la infectia cu virusul bolii Marek, Salmonella, infectii ale mucoasei respiratorii anterioare, eimerioza la subiectii care au fost infectati cu virusul bursitei infectioase aviare datorita afectarii glandei Harder cu consecinte pe toata durata vietii puiului. Tabloul clinic:s imptomele apar la 3 zile postinfectie. Datorita afectarii cloacei apare sindromul de pica manifestat prin ciugulire in regiunea cloacala (modificari morfologice ale bursei Fabricius). Se mai constata: -tulburari digestive: diaree in functie de stadiul modificarilor bursei, coaguli sau strii de sange in fecale; -tulburari de comportament: reactivitate, abatere; -horiplumatie; -inapetenta, dar este prezent apetitul hidric. Semnele se pot remite circa o saptamana. Mortalitatea inregistreaza un procent de 30% din efectiv. Tabloul lezional: 1) modificari ale bursei Fabricius, specifice, decelabile la minim 2 zile postinfectie;

2) modificari de permeabilitate vasculara. 1) Bursa este marita in volum, de marimea unei visine (diametru de 2 3 cm); seroasa bursala este de culoare violacee, iar in cavitate bursala virtuala, criptele si septumurile sunt edematiate, marite in volum. Foliculii bursali sunt proeminenti si hemoragici in functie de gradul afectarii. In cavitatea bursei Fabricius se constata prezenta unui exsudat sero-hemoragic, fibrinos existent chiar cateva saptamani dupa disparitia semnelor (aspect de fibrina). 2) Se constata prezenta de hemoragii in musculatura pectorala, a coapselor, pe mucoasa tubului digestiv (uneori), inclusiv, la nivelul proventriculului (se impune diagnostic diferential fata de alte entitati infectioase care evolueaza cu astfel de semne). In bursa Fabricius se constata o depletie limfoida, hipertrofia tesutului conjunctiv interfolicular; in locul tesutului limfoid distrus se observa focare de necroza, iar macrofagele tisulare sufera o incarcare lipidica. Diagnosticul diferential: fata de -bolile acute cu exprimare diareica (evolutie de o saptamana) aparute la minim 2 saptamani si pana la intrarea in perioada de ouat; -pseudopesta aviara (sindroamele digestiv si nervos: sange in fecale, leziuni hemoragice la nivelul mucoasei tubului digestiv); -boala Marek, forma acuta, digestiva (nu exista modificari tumorale hepato-splenice); -salmoneloza (modificari hepato-splenice; se face un examen serologic prin reactia de seroaglutinare rapida pe lama) Diagnosticul: se pune pe baza anchetei epidemiologice si a semnelor clinice. Confirmarea consta in izolarea si identificarea virusului. Izolarea virusului se face cu dificultate, deoarece viremia este de scurta durata (starea de eliminator si existenta virusului in bursa Fabricius dureaza mai putin de 2 saptamani postinfectie) astfel ca pentru izolarea virusului se aleg subiecti in faze incipiente ale bolii. Se realizeaza pasaje oarbe succesive pe membrana corio-alatoidiana. Identificarea viruslui se face prin reactii serologice de SN sau IF (ambele fiind specifice); If pe criosectiuni diminua durata investigatiei. Conversia serologica: virusul induce aparitia de Ac neutralizanti si precipitanti, sinteza lor stand la baza punerii in practica a testelor de ID (pentru Ac precipitanti) si a celor de SN si ELISA (pentru Ac neutralizanti). Ac neutralizanti prezinta specificitate crescuta. Senzitivitate crescuta la tehnicile modeste au ID ce sunt teste de screening pentru a vedea statusul imun la pui. Ac precipitanti sunt decelabili la 15 zile postinfectie si se mentin 3 luni. Combaterea: Tratamentul nespecific urmareste scaderea mortalitatii prin interventii manageriale (organizatorice): -confort termic cu 1oC peste cerintele varstei (in prima zi de viata 38oC pana la 18 20oC); -vitaminoterapie; -rehidratare prin supliment de electroliti in apa de baut (existenta afectiunilor renale); -vaccinarea de necesitate numai la pasarile clinic sanatoase. Profilaxia:

Nespecifica: -curatenie mecanica cu jet de apa sub presiune; -dezinfectia utilajelor de adapare si hranire (dezinfectantul: Virkon S 0.5%, dezinfectanti oxidanti, trebuie mentinut in contact cu substaratul timp de 24 ore); -dezinfectie riguroasa in hala, adapost si in afara halei pe suprafete cat mai largi. Specifica: -se vaccineaza adultele care dau oua de incubatie (imunitate vitelina eficienta in primele 3 saptamani de viata ale puiului); -program de vaccinare activa a tineretului si a gainilor de reproductie dupa ce intra in ouat; -vaccinuri inactivate adjuvantate pentru reproducatori; -vaccinuri vii din tulpini mai mult sau mai putin atenuate. Rezultatele acestor programe de vaccinare sunt imprevizibile, variabile fiind dependente de: -tipul de tulpina: tulpinile fierbinti mai putin atenuate sunt foarte bune imunogene, dar prezinta riscul aparitiei de enzootii; tulpinile atenuate sunt slab imunogene; -statusul imun al tineretului dupa varsta de risc maxim (depinde de disparitia Ac vitelini). Se impune un screening serologic in populatie si demararea acestei actiuni in functie de rezultate (pozitive sau negative) astfel: daca la varsta de 7 zile mai mult de 80% din pui prezinta Ac precipitanti se amana vaccinarea si se retesteaza peste o saptamana. Daca la varsta de 7 zile mai putin de 50% din pui prezinta Ac precipitanti se incepe vaccinarea sau se retesteaza peste o saptamana. Daca la varsta de 17 18 zile circa 50% din pui prezinta Ac vitelini se practica vaccinarea, iar daca la o varsta mai mica de 17 18 zile, procentul de pui cu Ac vitelini este mai mic de 50% tot se incepe vaccinarea.

Anemia infectioasa a puilor de gaina

Definitie: este o boala infectioasa imunodepresiva caracterizata d.p.d.v. clinic prin panmieloftizie, anemie aplastica si atrofie limfoida generalizata. Etiologia: entitatea infectioasa este produsa de un Circovirus ce poate provoca singur boala (ca agent primar) sau poate participa la exprimarea clinica a altor entitati infectioase: boala aripilor albastre, dermatita anemica, sindromul hemoragic. Virusul prezinta tropism pentru celulele hematopoetice, in special pentru nucleul acestora determinand afectarea subseturilor celulare cu origine in celula Stem. Epidemiologia: receptivitatea:descreste cu varsta, dar efectul depinde de prezenta Ac vitelini, de gradul de maturizare imunologica, de rasa si de patogenitatea virusului. cai de transmitere: -verticala, prin ou (ponderea cea mai mare),maxima dupa 16 saptamani postinfectie si neuniforma pe toata durata vietii; -orizontala: digestiva, respiratorie, rare.

Patogeneza: depinde de calea de transmitere si de varsta. 1) pe cale verticala: virusul exista in organism cand sistemul imunitar este imatur determinand o anemie severa si o imunosupresie, moartea fiind consecinta anemiei; 2) pe cale orizontala (prin coabitare): varsta de risc maxim este mai mare de 4 5 zile. Consecutiv viremiei apare anemia discreta ce va fi urmata de eliminarea vitelina si prin fecale. Tabloul clinic: perioada de incubatie este de circa o saptamana (stabilita experimental). D.p.d.v. clinic se constata: abatere, prostratie, letargie, capul atarnand, paliditate excesiva a mucoaselor, a dermului. Mortalitatea este de 40% in circa 2 saptamani postinfectie. In cazul infectiei naturale se constata semne la pasarile in varsta de 2 4 saptamani (in medie o luna), iar unii subiecti se pot remite complet. Modificari biologice: se constata afectarea liniei hamatopoietice, observandu-se mieloftizie, cu scaderea valorii hematocritului, aparitia de forme imature de eritrocite, granulocite si trombocite. Formele imature de eritrocite dovedesc ca este afectata hematoza, iar in consecinta se instaleaza disfunctia respiratorie. Formele imature de granulocite atesta alterarea functiei de aparare antiinfectioasa, astfel ca va creste susceptibilitatea fata de infectii, iar aparitia trombocitelor imature dovedesc alterarea functiei de cogulabilitate ce va duce la aparitia de hemoragii si permeabilizarea peretilor vasculari Tabloul lezional: -slaba coagulabilitate a sangelui; -modificarea caracterelor plasmei (de la citrina pana la necolorata); -decolorarea maduvei osoase (aspect galbui) datorita faptului ca celulele hematoformatoare sunt inlocuite cu adipocite. Macroscopic se observa: -atrofia timpurie a timusului si ficatului datorita afectarii functiei hematolimfopoetice; -hemoragii pe mucoase si masele musculare. Microscopic se constata: -atrofie limfoida generalizata; -depletie limfoida corticala si medulara in timus. Caracteristice sunt incluziile eozinofile intranucleare in hepatocit si timocit. In celelalte organe limfoide se constata leziuni microscopice de atrofie cu sau fara focare necrotice si proliferarea stromei (tesut reticular). Medulograma atesta panmieloftizia (scaderea drastica a celulelor specifice si prezenta a numeroase adipocite). Diagnosticul: Suspiciunea se pune pe baza semnelor clinice (anemie, modificarile hematologice, decolorarea maduvei si atrofia timica) si a anchetei epidemiologice (varsta). Confirmarea se face prin examen virusologic. Identificarea virusului se face serologic prin IF sau SN. Diagnosticul de supraveghereconsta in identificarea Ac specifici prin examene serologice: ELISA sau SN. Combaterea specifica nu se face.

Profilaxia: Specifica: -vaccinarea adultelor inainte de intrarea in perioada de ouat cu vaccinuri vii la varsta de 14 18 saptamani; -supravegherea serologica a reproducatorilor prin evidentierea Ac vitelini. Nespecifica: -respectarea principiului totul plin, totul gol si repopularea cu efective indemne.

Reticuloendotelioza
Definitie: Reprezinta un ansamblu de afectiuni induse de virusuri inrudite ce determina aparitia de limfoame si nanism. Etiologia: este produsa de Oncoretrovirusuri de tip C transmisibile prin ou. Diseminarea mondiala se realizeaza prin vaccinuri ovocultura. Astazi vaccinurile se prepara numai din oua SPF. -virusuri grup leucoza-sarcom. Rezistenta acestor virusuri este data de glicoproteinele de invelis si de proteinele structurale P29 (determinanti antigenici majori de grup). Tulpini: a) REV-T produc boala in asociere cu un virus helper; gene patogene: gag, env, rel; b) alte tulpini inrudite cu REV-T; genom tip C (oncovirus) ce determina boli cronice: virusul sincitial al puilor, virusul anemiei infectioase a ratelor, virusul necrozei splinei, tumori spontane. Tabloul clinic: Sindroame: -nanism: aspect de pitic, atrofia organelor limfoide (bursa, timus), tulburari nervoase (modificari ale nervilor periferici), tulburari digestive (afectarea mucoasei intestinale, necroze hepato-splenice), imunodepresie celulara si umorala. -neoplazii cronice: -limfoame la varsata adulta dupa 5 10 luni postinfectie, hipertrofie hepato-splenica, bursala (se impune un diagnostic diferential fata de leucoza), proliferarea de prolimfoblasti; -tumori viscerale: proliferari in organele interne, dar nu si la nivelul nervilor periferici si in bursa Fabricius (ca in boala Marek, forma acuta); apar la varsta de 10 saptamani (diagnostic diferential fata de boala Marek, forma acuta). Conversia serologica: unii subiecti produc Ac specifici fata de proteina structurala P29, dar altii nu. Pasarea ramane infectata toata viata. Diagnosticul diferential: fata de bolile tumorale ale pasarilor prin eliminare (leucoza-sarcom, boala Marek). Diagnosticul: confirmarea se face prin examen virusologic.

Identificarea virusului se face pe baza Ac monoclonali pentru P29 prin ELISA. Supravegherea serologica se face prin screening serologic ELISA si izolarea virusului din albus sau sperma masculilor. Profilaxia: Nespecifica: -respectarea masurilor de igiena; -prelevarea probelor de sange cu ace individuale (reproducatori, linii pure).

Encefalomielita infecioas aviar

Este boal infecioas confirmat i n Romnia (virusul circul avnd consecine economice). Definitie: Este boal specific ginii, virusul cauzal determinnd tulburri nervoase, dar a fost izolat i la alte specii aparinnd familiei galinacee la care provoac tulburri nervoase de tipul miocloniilor i tulburrilor de echilibru, iar moartea se produce consecutiv paraliziei. Etiologie: Picornavirus. D.p.d.v. structural prezint 4 proteine structurale: VP1 VP4 care constituie o singur identitate serologic. Virusul prezint tropism enteric i proprieti neurotope ceea ce se exprim n tabloul clinic. Epidemiologia: receptivitatea: este uniform toat viaa psrii, infecia realizndu-se la orice vrst. Formele clinice apar la pui n primele 3 sptmni de via la care se constat procentul maxim de mortalitate, dar exprimarea lor depinde strns de imunitatea pasiv, respectiv de Ac vitelini (n primele 21 zile). sursele de infecie: psrile infectate elimin virusul pe toat durata vieii prin fecale (cale fecalo-orala); psrile se infecteaz dup vrsta critic (21 zile); de la psrile infectate care au intrat n perioada de ouat timp de 2 sptmni, virusul se transmite i vertical prin oul embionat (vitelus). Imunoprofilaxia se face la o anumit vrst, stare fiziologic pentru a preveni infecia la pui dup ecloziune. difuzibilitatea depinde de receptivitatea populaiei pe care o ntlnete virusul. Pe cale vertical, difuzibilitatea este favorizat (ntregul efectiv este afectat) de: -n incubator exist ou libere de virus, ou infectate i produi infectai astfel c se nregistreaz o morbiditate crescut la ecloziune (maxim densitate de subieci); din aceasta deducem c se infecteaz i exprim boala, puii lipsii de Ac vitelini; -dup ecloziune diseminarea infeciei depinde de intensitatea excreiei prin fecale i de momentul dobndirii maturitii imunologice. Patogeneza: Perioada de incubaie este de 1 sptmna n cazul infeciei pe cale vertical i de 2 sptmni n cazul infeciei pe cale fecalo-oral. Virusul enterotrop se multiplic n epiteliul tubului digestiv, apoi pe cale sangvin produce viremie i se rspndete n toate esuturile organismului, inclusiv n sistemul nervos determinnd semne nervoase.

Tabloul clinic: semne clinice se constat la pui mai mici de 3 sptmni de via, adesea la vrsta de 7 12 zile. Predomin semnele nervoase: tulburri de echilibru, dificultate n sprijin, tremurturi ale capului i gtului = tremor epidemic, paralizie, moarte. Dac infecia se realizeaz la sfritul vrstei de 3 sptmni, psrile (puii) supravieuiesc, dar elimin virusul a la longue i prezint tulburri de cretere (scderea ratei de conversie a furajului, nerealizarea sporului mediu zilnic). Infecia realizat la ginile de reproducie aflate la pont se soldeaz cu scderea produciei de ou i producerea de ou infectate ce va produce tulburarea procesului de incubaie: embrionii mor n timpul incubaiei ( crete mortalitatea embrionar, scad ecloziunile). Tabloul lezional: -reacie de tip infiltrativ limfocitar la nivel visceral i al sistemului nervos central. La psrile n vrst mai mare de 1 lun se constat leziuni de tip infiltrativ limfocitar n tubul digestiv, mici noduli albicioi (punctiformi) n peretele stomacului glandular i triturator, duodenului i n parenchimul pancreatic. n SNC se constat leziuni histopatologice aparinnd tabloului desemnat pentru toate virozele: encefalomielit limfocitar nepurulent; -perivascularit limfocitar; -infiltraie limfocitar difuz; -mici focare de infiltraie n teritoriile de microglioz. Diagnosticul: este uor de pus la puii mai mici de 3 sptmni (creterea mortalitii embrionare), dar greu de pus la adultele outoare (scderea produciei de ou nu este sever i nu se instaleaz brutal). La adulte se constat cataracte, dar nu se face examenul ochiului. Confirmarea: prin semnele de la incubaie, episoadele de tremor epidemic la puii mai mici de 3 sptmni. Virusul se izoleaz pe ou embrionate. Materialul de elecie este reprezentat de: SNC, pancreas, tub digestiv (perete stomacal i duoden). Izolarea se face n condiii speciale pe embrioni de gin SPF (la care nu exist Ac vitelini) prin inoculare intravitelin la vrsta de 5 6 zile a embrionului sau la puii de 1 zi administrarea materialului patologic realiznduse intracerebral. Identificarea virusului se face prin tehnici serologice: SN, imunodifuzie (ID), ELISA. Diagnosticul diferenial: fa de epidemiile cu semne nervoase, hipovitaminozele A, E, B1 (enzootii nervoase), intoxicaiile cu sare, efectele micotoxinelor din furaje (de tip cumulativ), boala Marek, ornitoz-psitacoz, arboviroze encefalitogene (existena paraziilor), pseudopest, exprimarea nervoas (puii sunt imunizai cu Ac antipseudopestoi de la mama). Consecinele infeciei cu virusul encefalomielitei infecioase aviare n funcie de vrst: la o vrst mai mic de 3 sptmni: semne nervoase; la o vrst mai mare de 3 sptmni, nainte de ouat: excreie prin fecale 2 3 luni; la o vrst dup ouat: excreie prin fecale, iar la 2 sptmni postinfecie i prin ou. Profilaxie i combatere:

Ac care apar la infecie sunt Ac protectori (cu ct titrul este mai mare cu att protecia este mai mare. Vaccinarea nainte de intrarea la ouat la ginile provenite din mame imunizate se face cu vaccin inactivat. De la 3 sptmni pn la intrarea n ouat, infecia nu determin mortalitate. Riscul de infecie este crescut aa c se practic vaccinarea cu vaccinuri vii la psrile dup vrsta de 3 sptmni. Se face i o verificare a titrului de Ac la ginile de reproducie dup intrarea n ouat (transmit Ac suficieni la pui). Se practic vaccinarea de necesitate la 2 3 sptmni cu vaccin inactivat la puii provenii de la mame neimunizate; sub aceast vrst, puii nu au maturitate imunologic aa c nu se instaleaz rspunsul imun (pentru boala Marek i pseudopesta aviar se face vaccinare cu vaccinuri vii n primele zile de via avnd drept consecin imunizarea).

Bolile respiratorii ale psrilor:

o Virale acute: sindromul infecios rinotraheit cap umflat; bronita infecioas aviar; laringotraheita infecioas aviar; bronita prepeliei. o Bacteriene acute: coriza contagioas. o Bacteriene cronice: MRA (micoplasmoza respiratorie aviara).

Sindromul infecios rinotraheit cap umflat

Definiie: boal infecioas viral cu dou aspecte clinice: rinotraheit i tumefierea capului exprimat ca unic sindrom sau n ambele feluri n funcie de specie. Ex: -rinotraheit acut la curc; -tumefierea capului la gin; -ambele sindroame la bibilic. Se pare ca expresia clinic este potenat de infecia cu E. coli (n cazul psrii, infecia cu E.coli se realizeaz pe cale aerogen). Importana economic: mortalitate variabil, moderat, scderea performanelor. Etiologia: virusul aparine familiei: Paramixoviridae (paramyxovirus); nu prezint hemaglutinine i neuraminidaze (pneumovirus). D.p.d.v. structural este format din 7 polipeptide (virus complex).

Produce manifestri clinice fr a produce ns viremii. Se multiplic pe ou embrionate (efect citopatic). Virusul produce incluziuni intracitoplasmatice acidofile n celulele epiteliului respirator. S-au identificat tulpini de pneumovirus de gin i curc al cror spectru de patogenitate este diferit (virusul de la gini se poate adapta i poate infecta curca, invers mai puin). Epidemiologia: riscul epidemiologic este mare. receptivitate: -palmipedele i porumbelul sunt refractare;

-receptive sunt ginile, curcile, bibilicile. Susceptibilitatea mai mare se nregistreaz la reproductorii din rasele grele (momentul pontei este vrsta de susceptibilitate maxim). ci de transmitere: -coabitare; -aerogen: poarta de intrare reprezentnd-o mucoasa respiratorie, nazal, ocular; -oral: apa de but contaminat, prin mucoasa segmentelor anterioare ale tubului digestiv. dinamica: enzootic, cu morbiditate moderat i mortalitate de 0.5 10%; boala difuzeaz prin sursele primare de infecie. Patogeneza: perioada de incubaie este de 2 3 zile. Virusul se multiplic n epiteliul ciliat traheal n care produce citostaz, reacie inflamatorie i imunologic, distrugerea cililor i epiteliului, eliberarea virusului i producerea de pori de intrare pentru flora bacterian secundar. Restructurri imunologice: Ac se evideniaz prin SN, IF, ELISA la 7 zile dup debutul clinic; Ac persist 9 sptmni (infecie experimental) sau persistena este mai mare n efectivele convenionale; Ac vitelini dispar dup 2 sptmni; Ac circulani sunt Ac protectori. Tabloul clinic: debuteaz cu modificri ale mucoasei cilor respiratorii anterioare (epiteliul ciliat al traheei) n primele 2 3 zile. Apar reacii inflamatorii, cilii i celulele epiteliale sunt distrui elibernd virusul din celule i creind pori de intrare pentru bacterii. La curc se constat semne respiratorii la broiller n vrst de 1 lun: tuse, jetaj lacrimo-nazal. Tot efectivul se infecteaz i exprim boala. Evoluia clinic este de aproximativ 1 sptmna: o mare parte dintre subieci se remit, iar complicaii bacteriene sufer mai puin de 1/3 din efectiv, soldndu-se ulterior cu moartea. La curcile de reproducie, episodul respirator este nesemnificativ ca intensitate (aproximativ 30% din efectiv): scade ponta sever dup debutul clinic cu pn la 15%, dar revine la normal n circa 2 sptmni. Trecerea prin boal a reproductorilor din tot efectivul poate dura aproximativ 1 lun prelungind scderea pontei. La gin i bibilic, tabloul clinic este dominat de tumefierea capului. Tot esutul conjunctiv subcutanat al capului sufer o infiltraie masiv seroas (periocular, pleoape, sinusuri), uneori cuprinzndu-l i pe cel din regiunea cefei i gtului. Fenomenele respiratorii (jetaj, raluri) sunt mai moderate. Starea general este alterat: somnolen, pierderi de echilibru datorit faptului c tumefierea capului intereseaz i afecteaz i teritoriul meningeal cerebral.

n Romnia, nu a fost nc diagnosticat aceast boal. Diagnostic diferenial: fa de coriza contagioas aviar (infiltraie sero-hemoragic a esutului conjunctiv subcutanat).

Bronita infecioas aviar:

Definitie: Este boal infecto-contagioas, viral a puilor de gin (la puii mai mici de 2 sptmni de via se caracterizeaz prin semne de bronit) i a ginilor outoare (se manifest prin diminuarea ouatului). Etiologia: Coronavirus cu structur antigenic complex: 3 proteine structurale (S, N, M) dintre care proteina S1 este hemaglutinin, iar S2 produce rspuns imun celular. Prezint mai multe tipuri antigenice (ce se vor alege pentru imunoprofilaxie tulpina cu cei mai muli epitopi). Este un virus pleomorf, cu diametru de 90 100 nm i prezint prelungiri n form de mciuc (coroan). Prezint simetrie helicoidal i ARN dublu catenar. Rspunsul imun primar este reprezentat de Ac hemaglutinani, Ac neutralizani difereniai prin metode serologice ELISA sau Ac monoclonali. Virusul rezist n mediu mai puin de 1 lun; este sensibil la dezinfectante. Epidemiologia: receptivitate: puii de toate vrstele, dar se constat o expresie clinic grav la puii de 5 12 zile.

eliminarea virusului se realizeaz prin secreiile respiratorii astfel c diseminarea este rapid n cadrul efectivului determinnd apariia de enzootii explozive; toate psrile se infecteaz exprimnd sau nu semne clinice. Patogeneza: virusul prezint tropism pentru aparatul respirator i renal, epiteliul i aparatul genital. Acest tropism are drept consecin complexitatea i variaia semnelor clinice. Virusul exist n trahee, pulmon, rinichi, bursa Fabricius la 1 7 zile postinfecie, iar n fecale la 20 zile postinfecie. Se constat forme exclusiv respiratorii la categoriile de vrst la care aparatul urogenital este imatur i tulburri ale ouatului (calitate, cantitate) la psrile mature sexual. Infecia cu acest virus induce apariia de Ac care pot fi transmii prin vitelus, numai c rspunsul imun protector nu se datoreaz n exclusivitate Ac vitelini, ci n mai mare msur stimulrii componentei celulare a rspunsului imun (se apreciaz mai mult rspunsul prin proliferarea imunoblastic fa de titrul de Ac astfel c este posibil vaccinarea ncepnd cu prima zi de via). Ceea ce asigur efect protector o reprezint inducerea sintezei de Ig A secretorie care blocheaz virusul la poarta de intrare. Ac maternali asigur protecie la pui pn la 14 zile. Tabloul clinic: perioada de incubaie este de scurt durat; dup 2 sptmni de via se poate instala expresia clinic sever: strnut, jetaj, raluri, crize de asfixie (exsudat inflamator n cantitate mare n lumenul traheei greu de eliminat prin strnut). n cazul tulpinilor cu tropism pentru aparatul urinar se constat modificarea consistenei excretei astfel c se modific n consecin i consistena fecalelor. La adulte, aparatul reproductor este mai afectat, scznd drastic ouatul care este sistat 2- 3 sptmni pn la o lun; oule depuse se modific d.p.d.v. al cochiliei i coninutului: ou mici, membran cochilier neregulat, scade vscozitatea albuului, scade rezistena membranei viteline, toate aceste aspecte aprnd din cauza unei ovarite acute, scurtrii oviductului i afectrii epiteliului oviductului, a funciilor segmentelor lui (modificarea vitelusului, albumenului, cochiliei). Diagnosticul: confirmarea se realizeaz prin izolarea i identificarea pe ou embrionate. Materialul patologic este reprezentat de inelele traheale cu zonele de mucoas afectat. Izolarea se realizeaz pe substrat de ou embrionat de 9 11 zile (nanism embrionar). Identificarea se face prin virusneutralizare, ELISA, IHA (cel mai specific este testul

SN). ELISA se utilizeaz numai pentru estimarea rspunsului imun postvaccinal (estimarea uniformitii rspunsului imun vitelin). Combaterea: tratament specific nu exist. Se mbuntesc condiiile de microclimat (creterea temperaturii, ventilaie, controlul noxelor). Datorit nefropatogenitii se combate deshidratarea prin suplimentarea apei cu sruri (electrolii). Profilaxia: -vaccinuri vii adminsitrate prin ap, intraconjunctival, intranazal prin aerosoli la ventilaii mici; -vaccinuri inactivate nainte de intrarea n ouat ce vor preveni tulburrile de reproductie.

Laringotraheita infecioas aviar:

Definitie: Este o boal infecto-contagioas, virotic acut manifestat clinic prin accese de sufocare, tuse i expectorat sangvinolent. Etiologia: -herpesvirus, alfa-herpesvirus; -cubic, cu alveol, ADN, capsid icosaedral; -prezint n structura sa glicoproteine (60, 90, 115 205 Kd) imunogene; -este sensibil la cldur (se distruge la 37 39oC), ageni lipolitici, dezinfectante; -nu exist diferene antigenice. Epidemiologia: receptivitatea: gin, fazanul, punul.

factori de risc: vrsta (sunt susceptibili la infecie i boal, tineretul i adultele peste 4 luni), stresul imun (psrile imunizate dobndesc rezisten fa de expresia clinic a bolii). surse de infecie: psrile bolnave cu forme clinice, psrile purttoare, secreiile respiratorii i conjunctivale. Dup trecerea prin boal, psrile care supravieuiesc rmn purttoare i eliminatoare un timp variabil i intermitent. dinamica: enzootic exploziv cu morbiditate de 90 100% i mortalitate de 5 70% (n medie 10 20%).

factori favorizani: densitatea crescut n incinte, microclimatul nefavorabil (cu NH3, pulberi n atmosfer, umiditate crescut i cureni de aer ce cresc susceptibilitatea cilor respiratorii fa de infecie). Patogeneza: virusul se ataeaz pe suprafaa celular n care ptrunde prin pinocitoz; ADN viral migreaz n nucleul celulelor i iniaz multiplicarea viral producnd apariia incluziilor intranucleare; ulterior virusul i formeaz alveola proprie i este eliminat n trahee. Virusul se multiplic n tractusul respirator (viremia secundar este posibil sau absent). Unii subieci cantozeaz virusul n ganglionul trigemen (ggl. de la nivelul capului) de unde se poate reactiva (revine n cile respiratorii) la 15 luni postvaccinal. Foarte rar virusul poate trece n snge producnd o viremie tranzitorie. Tabloul clinic: -perioada de incubaie este de 6 12 zile (n cazul infeciei naturale) sau 2 4 zile (n cazul infeciei traheale);

-jetaj, tuse, sufocare, dispnee, mucus sangvinolent, caracter hemoragic al expectoratului traheal; -n formele moderate se constat: jetaj oculo-nazal persistent i conjunctivit, sinuzit (uneori hemoragic), tuse, scderea ouatului; -n 10 14 zile afecteaz tot efectivul i ncepe vindecarea; -evolueaz acut sau supraacut (rar constatate forme subacute sau cronice); -caracteristic este caracterul sangvinolent al secreiilor respiratorii. Tabloul lezional: -edem i congestie pn la rupturi vasculare la nivel conjunctival, nazal i al sinusurilor infraorbitare; -laringotraheit hemoragic sesizndu-se coaguli de sange pe cioc; -poate afecta uneori i bronhiile, pulmonii sau sacii aerieni cnd ptrunde o tulpin foarte agresiv sau acioneaz puternic factorii favorizani care scot din funciune barierele de protecie ale aparatului respirator; -la nivelul laringelui i traheei se constat congestia i edemul mucoasei, fenomene hemoragice (datorit unei distrucii a epiteliului traheal, nefiind o problem de coagulabilitate) cu acumulare de coaguli de snge n lumen traheei (sunt frecvente i caracteristice). n situaiile n care se nregistreaz evoluii subacute, n trahee se observ un exsudat inflamator fibrinos (se impune diagnostic diferenial). D.p.d.v. histopatologic, se constat: hipertrofia celulelor epiteliale cu pierderea cililor, infiltraie cu celule mononucleare n mucoas i submucoas, prezena incluziilor intranucleare Seifert n celulele epiteliului traheal. Diagnosticul: este foarte uor de pus n formele tipice i mai greu n formele moderate. Confirmarea: se face prin examen histopatologic: incluzii intranucleare n celulele epiteliului traheal; identificarea virusului n trahee prin IF sau testul imunoperoxidazei; infecia experimental cu exsudat traheal la puii indemni i imunizai. Izolarea virusului se realizeaz pe ou embrionat, intraalantoidian sau pe membrana corioalantoidian (determin apariia de noduli n care se observ incluzii intranucleare). Identificarea virusului se realizeaz prin IF (cu florocrom), imunoperoxidaz, ME (microscopie electronic). Evidenierea Ac se face prin metode serologice: ELISA, SN, ID, IF. Combaterea: -este boal declarabil i carantinabil; -la nceputul episodului de boal se face vaccinarea de necesitate a psrilor clinic sntoase; -se mpiedic ieirea din efectiv (dect pentru abataj) a psrilor clinic sntoase ; -asigurarea de condiii de microclimat corespunztoare.

Profilaxia: Specific: se folosesc vaccinuri intermediar atenuate, n zonele endemice sau ca vaccinare profilactic pentru prevenirea cderii ouatului la psrile specializate pentru producia de ou. Tipuri de vaccinuri i ci de administrare: -vaccinurile nu induc rspuns imun satisfctor dect ntr-o msur extrem de variabil. Cele mai bune rezultate s-au obinut cu vaccinurile vii. Trebuie reinut faptul c efectul protector nu este n corelaie direct cu titrul de Ac (ce sunt tranzitorii 3 4 luni). Vaccinurile vii prezint 2 avantaje majore: modalitatea de administrare ce exclude inocularea i uniformitatea lotului. Dezavantaje: utilizarea de tulpini cu patogenitate rezidual poate determin postvaccinal o pseudoenzootie, dar mai ales instalarea excreiei virusului vaccinal, intermitent i nu la toi subiecii (se impun restricii la vnzarea acestor psri sau numai n efectivele vaccinate). Vaccinurile vii sunt preparate din tulpini atenuate sau tulpini cu potenial patogen rezidual (cu rezultate mai bune). Ci de administrare: -calea mucoaselor prin instilare intranazal sau intraconjunctival; -prin apa de but, cu diet hidric i creterea concentraiei de electrolii; nu prea este recomand datorit problemelor ce pot aprea datorit neuniformitii dozei primite prin adpare i faptului c herpesvirusurile sunt sensibie la aciunea factorilor de mediu (vor duce la diminuarea concentraiei vaccinale a apei); -prin aerosoli (foarte eficient n caz de administrare masal); prezint riscul izbucnirii de mici enzootii prin supradoz.

Sindromul cderii ouatului (EDS 76, Egg Drop Syndrome 76)

Etiologia: Aviadenovirus de grup III. Se cultiv pe celule primare renale, hepatice de embrion de gin, pe fibroblaste embrionare de gsc i ra. Este virus ubicvitar. Infecia se realizeaz n perioada de ouat. Izolat, virusul a fost izolat de la ra sau gsc. Virusul este extrem de rezistent la aciunea factorilor de mediu. Epidemiologia: receptivitatea: gin, gsc, ra. surse de infecie: aternutul, obiectele de inventar, psrile slbatice.

ci de transmitere: -vertical: prin ou, virusul gsindu-se n partea albuminoas a oului. Prezena virusului n ou este compatibil cu supravieuirea embrionului. -orizontal: pe cale digestiv (datorit continuitii aparatului digestiv cu cel reproductor la pasre), prin fecalele contaminate cu secreiile din oviduct; apa i furajele contaminate. Virusul este eliminat prin produsele de secreie ale oviductului. Dinamica: enzootic, dramatic fiind perturbat ouatul.

Tabloul clinic:

-ncetarea ouatului i n funcie de etapa infeciei, producerea de ou cu morfologie modificat; -infecia are drept consecin scurtarea oviductului astfel c nu se mai realizeaz morfogeneza complet a oului, rezultnd ou cu membrana cochilier i cochilia subiat, rugoas sau chiar absent; la oule pigmentate se constat depigmentarea neuniform a cochiliei; -albumen apos; -durata evoluiei este de circa 4 10 sptmni (n medie de 2 luni) astfel c se constat scderea produciei de ou cu circa 10 14 ou/ gin (40% din producie). Tabloul lezional: -ovarul inactiv, involuat; -oviductul atrofiat; -edemaierea mucoasei oviductului; -d.p.d.v. histopatologic se constat incluzii intranucleare n celulele epiteliului glandelor cochiliere ale oviductului i infiltraie limfocitar. Diagnosticul: -izolarea virusului; -identificarea: efect citopatic, moarte embrionar i hemaglutinine n lichidul alantoidian; -examen serologic: IHA, ELISA, SN, ID, reacia de fixare a complementului (FC). Combaterea: nu exist tratament. Profilaxia: Nespecific: -separarea ecloziunilor; -controlul micrii i transporturilor; -curaenia i dezinfecia adpostului dup fiecare serie; -recoltarea rapid a oulor; -vid sanitar. Specific: folosirea de vaccinuri invactivate, uleioase la vrsta de 14 16 sptmni, imunitatea instalndu-se la 7 zile postvaccinal, cu peak de Ac la 2 5 sptmni postvaccinal i durat de pn la 1 an; vaccinarea se realizeaz la transferul tineretului n hale pentru adulte.

Coriza contagioas aviar

Definiie: este o boal infecto-contagioas, produs de Haemophillus paragallinarum ce determin inflamaia acut a mucoasei nazale i a sinusurilor infraorbitare, conjunctivit cataral i fibrinoas, precum i scderea brusc a produciei de ou. Etiologia: Haemophillus paragallinarum este un cocobacil, imobil, nesporulat, cu dimensiuni de 0.4 0.8 m/ 1 3 m; este Gram-negativ, bipolar, gsindu-se izolat sau n lanuri scurte n culturi. Cerine de cultivare: necesit prezena factorului X = hemina (protoporfirin necesar respiraiei bacteriene) i a factorului V = NAD (oxidoreducere). Este germen aerob sau anaerob facultativ. Pentru izolare necesit atmosfera mbogait cu CO2. Se cultiv pe geloz cu snge sau geloz ocolat, la 32 34oC, producnd colonii mici (aspect de picturi de rou). Nu produce indol, uree i nu hemolizeaz. Hidrolizeaz inconstant polialcoolii. Structura antigenic: a. 3 serotipuri: A, B i C sau I, II i III identificate prin reacia de seroaglutinare rapid pe lam; b. 2 3 tipuri de hemaglutinine: ha (LT, ST), ha1 / A, B, ha2 /A, B, C. Sensibilitatea: 2 10 minute la 45 55oC, 4 24 ore la 18 20oC, 24 ore la 8oC n formol 0.25%, mai multe zile la 4oC, ani de zile la congelare i liofilizare. Epidemiologia: receptivitate: gina, fazanul, bibilica (mai rar); prepelia i gsca se infecteaz experimental.

factori de risc: -intrinseci: vrsta (toate categoriile, dar evolueaz mai grav la adulte 4 8 sptmni 90%, 3 luni 100%), starea de sntate (infecii intercurente), imunodeficiene; -extrinseci: factorii de mediu i condiiile de exploatare (densitatea crescut , oscilaiile de temperatur i umiditate, astfel c infecia are caracter sezonier), stresul individual i de grup, avitaminozele. sursele de infecie: psrile trecute prin boal devin purttoare i eliminatoare, tulpinile gzduite de acestea dobndind un potenial patogen mai mare fa de subiecii indemni, asfel c prin trecere succesiv a tulpinilor pe diferii subieci duce la un potenial patogen mult mai ridicat i la izbucniri mult mai grave. ci de transmitere: -numai orizontal, prin coabitare care faciliteaz diseminarea infeciei pe cale respiratorie, n principal, dar posibil i pe cale digestiv. dinamica: -exploziv enzootic n efectivele indemne;

-enzootic cu tentin de staionare n efectivele endemice. Mortalitatea variaz n funcie de agresivitatea tulpinii, iar morbiditatea este ntotdeauna de 100%. Patogeneza: -bacteria adera la epiteliul mucoasei respiratorii; -hiperemie si edem in lamina proprie ce duce la descuamarea epiteliului, iar in final, la hiperplazia epiteliului glandular din cavitatiile nazale, sinusuri si trahee; -modificarile apar la 20 ore postinfectie, iar gravitatea maxima a lor se constata la 7 10 zile postinfectie;

-tulpinile foarte virulente pot efecta aparatul respirator, inclusiv sacii aerieni; -procesul este brutal; -un episod de boala poate cuprinde toate pasarile intr-un interval mai mic de 2 saptamani. Tabloul clinic: -durata perioadei de incubatie tine de gazda fiind in medie de 3 7 zile. Evolutia bolii poate fii acuta sau supraacuta. -semne ale corizei: stranut frecvent, jetaj seros, mucos, muco-purulent, scuturari ale capului si sensibilitate la palparea capului; -respiratie bucala (pasarea sta cu ciocul deschis); -inflamatia conjunctivelor, a sinusului infraorbitar unilateral sau bilateral; -pleoape umflate, dureroase, lipite de secretii muco-purulente = cap de bufnita; -inapetanta, diaree, slabire, caderea ouatului cu 10 40%; -evolutia este in corelatie cu agresivitatea tulpinii si existenta infectiilor intercurente; -dificultate in gasirea sursei de hrana si de adapare; -vindecarea clinica se produce in circa 10 zile. Prognosticul: -clinic este favorabil, cel mult rezervat; -epidemiologic este grav deoarece vindecarea pasarilor se insoteste de instituirea starii de portaj (condamna schimbul de pasari, acestea luand calea abatajului). Tabloul lezional: -inflamatia catarala a cailor respiratorii superioare si a sinusurilor (roseata, tumefactie, exsudatie); -inflamatia catarala a conjunctivelor, crestei, barbitelor. D.p.d.v. histopatologic se constata degenerescenta celulara, hiperplazia epiteliului mucos si glandular, infiltratie cu polimorfonucleare (PMN) in lamina proprie. Diagnosticul: -suspiciunea este dificila sau usoara in cazul formelor de boala tipice (mai ales in cazul efectivelor indemne). Confirmarea se face prin izolarea si identificarea bacteriei. Materialul patologic de la pasarile in vita este reprezentat de lichidul sinusal sau exsudatul traheal. Insamantarea se face pe geloza cu sange, incubat la 37oC, cu atmosfera imbogatita cu CO2, 24 48 ore. Identificarea se face pe baza proprietatilor chimice si prin serotipizare (aglutinare rapida pe lama, ID, IHA).

Diagnosticul serologic: RFC (cea mai utilizata tehnica pentru supraveghere si confirmare), hemaglutinare pasiva, IF. Pentru serotipizarea tulpinilor se folosesc Ac monoclonali. Diagnosticul diferential: fata de celelalte boli respiratorii ale pasarilor ce se exprima prin diminuarea ouatului si tulburari respiratorii. Tratamentul: se administreaza antibiotice (eritromicina, gentamicina, streptomicina, tetracicline), furazolidona, sulfamide (biseptol, trimetoprim), dar acestea nu asigura sterilizarea bacteriologica (limiteaza numai boala si pierderile prin diminuarea productiei de oua). Profilaxia: Nespecifica: -eliminarea pasarilor bolnave si vindecate; -carantina; -DDD riguroase; -pastrarea statusului in efectivele indemne. Specifica: vaccinarea: -in zonele cu antecedente; -la pasarile de reproductie si la cele pentru productia de oua. -din culturi inactivate cu formol si adjuvantate pe Al(OH)3 sau ulei mineral; -concentratie de 108 UFC/ml; -vaccinare la 10 20 saptamani (eventual rapel). Durata de protectie este de 6 8 luni (toata viata economica). Vaccinarea este doar o solutie pentru situatiile de necesitate (pentru fermele care au avut antecedente de boala). Combaterea presupune pe langa tratament izolarea efectivelor afectate (exploatarea lor in circuit inchis pana la incheierea ciclului de productie) si carantina.

Micoplasmoza respiratorie aviara (MRA)

In trecut, boala se numea boala respiratorie cronica (BRC). Definitie: este o boala infectioasa a galinaceelor caracterizata prin tulburari respiratorii, slabire progresiva si diminuarea productiei de oua. Importanta economica: produce pagube economice mari din cauza intarzierilor in dezvoltare a tineretului aviar, a scaderii productiei de oua si carne, a procentului redus in fecundare si ecloziune, a deprecierii calitatii carnii si necesitatii unor tratamente costisitoare. Etiologia: este produsa de Mycoplasma gallisepticum, ce prezinta tulpini patogene si nepatogene.

De regula, actioneaza in asociatie cu alti germeni bacterieni (E. coli, Pseudomonas aeroginosa, Haemophylus paragalinarum) sau virali astfel incat boala capata un caracter grav. Se izoleaza din organele respiratorii ale pasarilor bolnave, mai ales de la nivelul sacilor aerieni. Se cultiva pe medii cu ser si in embrionul de gaina pe care-l omoara producand leziuni la nivelul aparatului respirator. Tulpinile patogene produc aglutinarea hematiilor de pasare. Evidentierea Ac aglutinanti serici se realizeaza prin reactia de aglutinare cu un Ag de Mycoplasma gallisepticum. Serul pasarilor infectate in contact cu cultura de Mycoplasma gallisepticum inhiba fenomenul de aglutinare al eritrocitelor de pasare. Epidemiologia: receptivitatea: -gaini, curci, fazani, bibilici, prepelite, pauni (mai rar, porumbei si rate);

-cei mai receptivi sunt puii de gaina in varsta de 15 zile si puii de curca, precum si pasarile din rasele precoce. Rezistenta la infectie depinde atat de prezenta Ac circulanti specifici, de o stare de premunitie (prezenta in stare de latenta a micoplasmelor in tesuturi), de raspunsul imun mediat celular si de situatia fiziologica si biologica a pasarilor receptive. surse de infectie: -pasarile bolnave, cele cu infectii inaparente care poarta germeni in aparatul respirator si ii elimina prin secretiile cailor respiratorii; -pasarile salbatice reprezinta un rezervor natural permanent, important in mentinerea si difuzarea bolii, ca purtatori si eliminatori de germeni. cai de transmitere: -principala, prin oul infectat, efectivele matca infectate fiind vectori permanenti. Datorita transmiterii prin ou a infectiei, face ca generatii succesive de gaini sa fie infectate, de unde si remarcabila persistenta a infectiei in focarul respectiv. -pe cale aerogena directa (intre pasari) sau indirecta (prin intermediul aerului), dar nu este frecventa datorita rezistentei scazute a Mycoplasma gallisepticum in mediu. factorii de stres: aglomerarea, starile depresive. dinamica: -enzootica, cu caracter masal la tineret; -sporadico-enzootica, cu evolutie trenanta, stationara la pasarile adulte; -morbiditate de 100% si mortalitate de 10 40%. Patrunderea bolii intr-un efectiv indemn se face prin introducerea de pasari cu forme cronice de boala sau cu infectii inaparente. Patogeneza: patrunse in organism pe cale respiratorie, micoplasmele determina o inflamatie catarala a mucoasei sinusurilor, cavitatii nazale si traheei. Ulterior, micoplasmele se localizeaza in sacii aerieni unde se multiplica masiv producand inflamatii fibrino-cazeoase a caror gravitate este influentata si de patogenitate germenilor care patrund odata cu aerul inspirat.

In infectiile masive se inregistreaza stari septicemice care duc la aparitia de leziuni in tot tractusul aerofor, inclusiv in pulmon ca si in alte organe, participand impreuna cu alti germeni la instalarea poliserozitelor cu prinderea uneori in bloc compact a masei intestinale, ficatului, splinei, cordului si pulmonului. Tabloul clinic: -perioada de incubatie de 10 30 zile; -evolutia si manifestarile clinice sunt in functie de varsta, de localizarea procesului inflamtor si de infectiile secundare, predominand unul sau mai multe dintre urmatoarele sindroame respiratorii: -coriza; -sinuzita; -laringotraheita; -aerosaculita; -pneumonie. La puii de gaina in varsta de 1 3 luni: -infectia apare ca urmare a transmiterii prin ou; -cel mai frecvent se manifesta ca sindrom de coriza; -intarzieri in crestere si diminuarea progresiva a apetitului; -jetaj sero-mucos, stranut, tuse, raluri la nivelul traheei (semne ale sindromului de coriza); -respiratie dispneica (pasarea respira cu ciocul deschis sau intredeschis); -uneori, sinuzite infraorbitare cu caracter exsudativ sau enterita. La tineretul in varsta de 5 6 luni: -sindom de laringotraheita; -debut nespecific marcat doar de diminuarea apetitului; -uneori, tulburari respiratorii sub forma de tuse, stranut, jetaj; -respiratie dispneica, cu ciocul deschis, dureroasa, cu raluri care la ascultatie se sesizeaza la nivelul larinxului si traheei; -uneori, sinuzita infraorbitara, conjunctivita si cheratita, precum si diaree; -evolutie de 2 4 luni, cu o mortalitate de 10 30%. La gainile ouatoare in varsta de peste 10 luni: -evolutie benigna, sub forma de sindrom de aerosaculita insotita de diminuarea productiei de oua cu 10 30%; -pierderile prin mortalitate sunt neinsemnate atunci cand conditiile de intretinere sunt bune.

Tabloul lezional: leziunile variaza in functie de varsta pasarii si stadiul bolii astfel: o In faza initiala: -rinita si sinuzita seroasa; -laringita seroasa sau sero-hemoragica; -mucoasa traheala ingrosata, congestionata, acoperita de un exsudat mucos, mucofibrinos sau fibrinocazeos; -sacii aerieni usor ingrosati si opacifiati care cu evolutia bolii devin din ce in ce mai grosi si complet opaci; la deschiderea lor se gasesc mase fibrinoase sau cazeoase (aspect de jumari de oua) care ii pot bloca total sau partial determinand o aerosaculita cazeoasa. Aceste mase, uneori, pot fi ramolite, purulente si cu miros respingator (in special, la nivelul sacilor aerieni toracici si abdominali); -pulmonii sunt hiperemiati si mariti in volum sau cu leziuni de pneumonie catarala sau crupala. o In formele avansate: de obicei, se suprapun infectii secundare (cu precadere E. coli) constatandu-se: -inflamatie fibrinoasa sau fibrinocazeoasa a majoritatii seroaselor din cavitatea toraco-abdominala (inclusiv, pericard si epicard); -aderente fibrinoase intre pericard si epicard; -perihepatita; -hepatoza si nefroza; -usoara splenomegalie; -salpingita cu prezenta de depozite cazeoase in oviduct; -focare degenerative in musculatura pectorala. D.p.d.v. histopatologic, leziunile intereseaza mucoasa nazala, sinusala si traheala, initial, cu pierderea cililor vibratili ai celulelor epiteliului de acoperire, hiperplazie limfocitara insotita de distrofia si descuamarea epiteliului secretor. Diagnosticul: -se suspicioneaza pe baza anchetei epizootologice, a simptomatologiei si tabloului lezional (leziunile sacilor aerieni, indeosebi, depozitele fibrinocazeoase de aspectul jumarilor de oua); -confirmarea: prin metode bacteriologice si serologice. Examenul bacteriologic: consta in izolarea si identificarea Mycoplasmei gallisepticum.

Izolarea: insamantari pe medii speciale (mediu Eduward, mediul PPLO, etc). Materialul patologic este reprezentat de mucoasa sinusala si traheala, pulmoni, saci aerieni, oviduct, oua, etc. Identificarea tulpinii izolate se realizeaza prin teste biochimice, serologice si de patogenitate pe embrionul de gaina si curca. Examenul serologic: -teste de seroaglutinare rapida sau lenta;

-reactia de hemaglutinare rapida (seroaglutinare cu sange integral); -reactia de aglutinare rapida cu vitelus; -reactia de inhibare a hemaglutinarii; -testul de inhibare a cresterii. Pentru diagnostic se utilizeaza: -reactia de inhibare a hemadsorbtiei; -reactia de inhibare metabolica; -RFC; -reactia de hemaglutinare indirecta; -IF. Testele serologice permit si diferentierea Mycoplasmei gallisepticum de Mycoplasma gallinarum, care este nepatogena, lipsita de proprietatea de a aglutina globulele rosii, dar prezinta o mare heterogenitate antigenica. Evidentierea Ac specifici se poate realiza la 10 14 zile postinfectie; titrurile sunt mai mici la pui si in cazul localizarii leziunilor la nivelul cailor respiratorii superioare comparativ cu pasarile adulte. Diagnosticul diferential: se face pentru diferentia micoplasmoza respiratorie aviara tradusa prin sindrom de coriza, sinuzita si laringotraheita fata de: pseudopesta aviara (caracter epizootic, afecteaza taoate categoriile de varsta, iar tabloul clinico-lezional este mult mai complex); laringotraheita infectioasa (mult mai contagioasa in focare si afecteaza frecvent tineretul intre 2 8 luni); difterovariola, forma cutanata (pe pielea capului sunt prezenti noduli variolici); bronsita infectioasa (evolueaza cu manifestari respiratorii numai la puii cu varsta de pana la 5 saptamani, iar la adulte numai cu tulburari ale ouatului); coriza contagioasa (localizarea procesului inflamator numai la nivelul mucoaselor capului si exceptional de rar la nivelul segmentelor posterioare ale aparatului respirator); ornitoza = chlamidioza (la adulte evolueaza, de obicei, asimptomatic, iar productia de oua nu este influentata sau cu tulburari respiratorii inconstante sau pasagere; la tineret evolueaza cu tulburari respiratorii, digestive si nervoase, fiind mai frecventa la palmipede). Prognosticul: -defavorabil atat pentru pasarea bolnava, cat si pentru efectiv; -morbiditatea crescuta, deprecierea carcaselor, confiscarile de abator si pierderile prin mortalitate necesita adeseori depopularea totala a halelor inainte de implinirea termenului de exploatare.

Profilaxia: Nespecifica: -eradicarea infectiilor in efectivele matca (greu de realizat in efectivele mari); -supravegherea serologica permanenta si periodica prin intermediul testului de seroaglutinare rapida, la intreg efectivul in varsta de 16 24 sapatamani, in fermele cu linii pure si bunici; -efectuarea de embrioteste lunare, la toate efectivele (linii pure, bunici, reproducatori) cu evidentierea pe hale si statii de incubatie; -aplicarea sustinuta a unui program de profilaxie medicamentoasa si evitarea oricarei posibilitati de realizare a infectiei pe cale orizontala, prin masuri severe de securitate sanitar-veterinara a fermelor de selectie si reproductie; -popularea adaposturilor se face cu pui obtinuti din oua provenite de la gaini tratate preventiv cu antibiotice sau din oua supuse sterilizarii de micoplasme. Tratamentul medicamentos al oualor destinate incubatiei cu antibiotice specifice (tylan, formazin, spectam, lincospectam, eritromicina, gentamicina) se poate face masal (prin imersie sau stropire) sau individual (inoculari cu solutii de antibiotic), tratament ce va fi precedat de dezinfectarea oualor prin fumigare cu formol. Pentru mentinerea indemnitatii unui efectiv se impune tratarea preventiva a puilor in primele 5 zile de viata cu antibiotice (tylan, spectam, gallimycin, etc) administrate de preferinta in apa de baut. Specifica: -vaccinurile inactivate simple sau adjuvantate nu asigura o protectie satisfacatoare a pasarii fata de infectia cu Mycoplasma gallisepticum; -vaccinurile vii cu diferite tulpini atenuate de Mycoplasma gallisepticum (tulpinile: T, CP, etc) induc o stare de imunitate ce dureaza 15 luni, iar Ac specifici se transmit pasiv la progenitori. Pasarile vaccinate raman, insa, purtatoare de Mycoplasma gallisepticum si pot transmite boala prin ou sau prin contact cu pasarile sanatoase astfel incat utilizarea vaccinurilor vii in efectivele indemne este total contraindicata, fiind preferate vaccinurile inactivate. Combaterea: -este extrem de dificila, indeosebi in efectivele mari in care se practica cresterea industriala; -pasarile bolnave se scot din efectiv si se sacrifica, iar restul pasarilor se supun unui tratament preventiv; -cand numarul pasarilor bolnave este mai mare se poate aplica un tratament curativ de masa a carui eficacitate este in functie de gravitatea bolii, implicit de interventia alaturi de Mycoplasma gallisepticum a altor bacterii sau virusuri. In tratamentul pasarilor bolnave se folosesc antibiotice (tetracicline, eritromicina, streptomicina, tylan) administrate in apa de baut sau individual si chimioterapice (nitrofuran, furazolidona) in doza de 300 400 g/tona de furaj. La tratamentul medicamentos se asociaza administrarea de premixuri vitaminizate. -in situatia loturilor infectate sunt necesare si obligatorii tratamente lunare cu antibiotice cu spectru larg si corectarea conditiilor de crestere si exploatare. Las un comentariu

Bolile cele mai importante II 9 aprilie 2011

Filed under: Boli si afectiuni Liviu @ 10:33 PM Tags: acariozele pielii, apatie, bacterii, boli pasari, brahma, capuse, coccidioza, dizenteria alba a puilor, dizenteria rosie, gaini rasa, gusa moale, gusa tare, guturai, leucoza, paralizia pasarilor, puloroza, purici, rahitismul, tuberculoza Acariozele pielii si penelor

Aceasta boala destul de frecventa este cauzata de capusele care se localizeaza in pielea picioarelor. Cu timpul, se formeaza cruste groase care incomodeaza pasarile in timpul mersului. Crustele sunt inmuiate cu sapun sau ulei alimentar si sunt spalate cu multa precautie cu apa calda. Dupa care, picioarele sunt tratate cu un unguent special. Astuparea gusii Asa-numita gusa moale apare cand pasarile ingurgiteaza hrana alterata, indigesta. Gusa este plina si se simte, la palpare, moale si elastica. Pasarile refuza hrana si sufera de insuficienta respiratorie. Putem incerca sa indepartam continutul gusii prin masaj. Capul se tine indreptat in jos iar continutul se poate scoate cu grija, prin cioc. Gusa tare apare cand hrana este greu digerabila sau cand sunt ingurgitate corpuri straine (oase, pietre, bete) care astupa gusa. Gusa se mareste si se rigidizeaza. Daca nu reusim sa scoatem continutul gusii prin metoda de mai sus, atunci se procedeaza la interventie veterinara. Leucoza Aceasta boala este virala, contaminarea putand avea loc prin oul clocit ca si prin contactul dintre pasari. Cele mai vulnerabile sunt pasarile in varsta de 6-10 luni. Pasarile bolnave slabesc treptat, creasta si gusa devin palide sau galbui. Ficatul este marit si are pete alburii. Boala se poate extinde si la splina si la rinichi. Vindecarea nu este posibila. Boala lui Marek (paralizia pasarilor)

Este o boala virala care ataca creierul si nervii. Aripile devin flasce si atarna. La puii de gaina se instaleaza paralizii la unul sau ambele picioare, se pot observa contractii spastice ale degetelor. Ochii sunt colorati in mod caracteristic, albastru-verzui, iar pupila, din circulara, devine ovala, stelata, liniara. Contaminarea este cauzata de puii infectati sau de puici prin excrementele, paiele sau ustensilele infectate si prin purici si capuse. Un tratament eficace al acestei boli nu exista, de aceea recomand vaccinarea preventiva in primele zile de formare a puiului (incepand din a 7-a zi de viata pana in a 15-a zi). Diagnosticul diferential intre leucoza si boala Marek Leucoza Boala Marek 16 saptamani 46 saptamani sau mai tarziu Absente Frecvent paralizii sau pareze Rareori peste 5 % De obicei peste 5 % De obicei prezente Marire difuza sau atrofie Pot fi prezente

Criteriul Varsta instalarii Simptome Incidenta Leziuni macroscopice Marirea nervilor periferici Absente Bursa Fabricius Tumori nodulare Tumori in piele, muschi sau De obicei absente proventricul Leziuni microscopice Infiltratii ale nervilor periferici Infiltratii perivasculare in cerebel Tumori in ficat Bursa Fabricius Citologie Rahitismul

Absente Absente

Prezente Prezente

Focale sau difuze Frecvent perivascular Tumori intrafoliculare Tumori interfoliculare sau atrofie Limfoblaste uniforme Populatie heterogena, celuel blastice, limfocite mici si medii in diferite stadii de dezvoltare, plasmocite

Rahitismul este o boala provocata de lipsa de vitamine de care pot fi afectati mai ales puii, dar si pasarile tinere. De aceea, recomand o foarte mare atentie in modul de hranire, mai ales in primele 6 luni de viata. Picioarele slabite, ingrosarea articulatiilor si incovoierea lor, frangerea degetului mare si ghemuirea constituie simptomele caracteristice ale bolii. In cazul in care rahitismul apare in card se impune o cura imediata cu vitamina D3. Animalele care ies la aer, la soare, suficient de mult, nu sufera, de obicei, de rahitism.

Coccidoza (Dizenteria rosie a puilor) Dizenteria rosie a puilor este una dintre bolile contagioase cele mai raspandite in randul tineretului aviar. Este vorba de inflamatiile intestinului gros si intestinului subtire. Agentul cauzal al coccidozei este un protozoar numit Eimeria. O pasare bolnava elimina in mediul exterior, o data cu fecalele si oua de coccidii numite oochisti, rezistenti atat la caldura mare cat si la frig. Puii sunt atacati de aceasta boala la varste cuprinse intre 2 si 8 saptamani. Contaminarea se realizeaza prin fecalele pasarilor bolnave si prin hrana si apa murdare. Simptomatologia si evolutia bolii pot fi variate de la etapa la etapa. In cea de-a treia zi dupa contaminare apar urmatoarele simptome; pasarile sunt triste, apatice, nu mananca, penele le atarna. Apare diareea hemoragica. In forma acuta, moartea poate surveni dupa 4-5 zile. Tratamentul pasarilor bolnave este, de cele mai multe ori, nerentabil si chiar periculos. Recunoasterea timpurie a bolii poate ajuta la impiedicarea raspandirii ei. Adapostul, ustensilele si curtea trebuie temeinic curatate si dezinfectate. Inlaturarea regulata a excrementelor si innoirea periodica a asternutului de paie, dezinfectarea repetata, alimentarea adecvata a pasarilor si ingrijirea spatiului pentru pasunat constituie cele mai importante masuri de prevenire. Pentru detalii de studiu mai amanuntit privind comportamentul si conditiile de viata ale fungilor si virusilor va rog sa accesati http://www.pbase.com/mariusnistor/boli, chiar daca autorul face specificatia boli ale canarilor, acestea sunt specifice si gainilor, cu mentiunea ca nu sunt transmisibile, unele dintre ele, intre speciile de pasari si animale. Guturaiul Este transmis prin bacterii. Premisa acestei boli contagioase este aproape intotdeauna raceala cauzata de curentul, umezeala si temperaturile necorespunzatoare din adapost, legate si de carenta vitaminei A. Secretiile nazale purulente, tremuraturile, stranutul, deficientele respiratorii, horcaielile si piuiturile, ca si ochii si zona nazala umflate sunt simptome clinice. Perioada de incubatie este de 1-5 zile. Tuberculoza Boala apare mai ales la pasarile in varsta si este favorizata de conditiile proaste si neigienice de intretinere. Este o boala infectioasa si contagioasa comuna omului, tuturor speciilor de mamifere si pasari. Pasarile bolnave slabesc, creasta si gusa capata o culoare inconfundabila. In sectiune transversala se pot observa noduli galbeni in ficat si splina, pe peretii intestinali si chiar la nivelul articulatiilor. Agentul patogen (bacilul tuberculozei) eliminat prin fecale, este extrem de rezistent. Numai radiatia solara directa si indelungata il distruge. Nu este posibila vindecarea. In cazuri grave trebuie sacrificat tot cardul. Adapostul, ustensilele si imprejurimile trebuie temeinic dezinfectate. Daca este posibil, ar trebui sa lasam gol adapostul chiar si un an de zile. Sau va lasati de sportul asta. Insectele Capusele sug sangele (precum politicienii pe al nostru) gazdei putand infesta, astfel, pasarile atacate si provocand slabirea generala a organismului. Acesti paraziti stau ascunsi ziua, in crapaturile scandurilor, in cuiburi. Noaptea, ataca pasarile. Paduchii, puricii si plosnitele patrund in piele. Paraziteaza penele si produc gazdei o mancarime intensa (prurit) ceea ce face ca pasarea sa fie mereu nelinistita, sa se ciuguleasca continuu. Si, din nou, recomand curatenia si

dezinfectarea regulata a adapostului. Cand faceti gratarul, cenusa pastrati-o si amestecti-o cu nisipul din baia de nisip. Dizenteria alba a puilor (Puloroza) Este o boala infectioasa produsa de Salmonella pullorum si se caracterizeaza printr-o mortalitate iesita din comun. Contaminarea are loc in randul puilor abia iesiti din ou, prin intermediul excretiilor puilor si gainilor infectate. Perioada de incubare este de 2 pana la 5 zile. Printre factorii favorizanti ai bolii se numara frigul dar si excesul de caldura. Puii sunt slabi, apatici, aripile le atarna. Ei simt nevoia de caldura si refuza mancarea. Excrementele sunt alb-galbui sau chiar verzui, puful este lipicios in jurul orificiului cloacal. Tratamentul nu da rezultate. Diareea prelungita pericliteaza grav viata pasarilor, Cele mai importante forme de prevenire sunt igiena si climatizarea corecta. In concluzie: aveti grija de bietele pasari, asigurati-le un adapost curat, hrana curata si variata, climat corespunzator si nu veti mai avea nici o grija. Veti putea arunca oul in tigaie cu placere, checul va va iesi galben si spanacul va va face cu ochiul galben in farfurie. Pasari sanatoase, oua sanatoase! Atentie mare: Nu consumati pasarile ce le sacrificati ca fiind bolnave, mai ales cele cu simptome de boli cauzate de bacterii sau virusi. Incinerati pasarile bolnave! Las un comentariu

Bolile cele mai importante I 9 aprilie 2011

Filed under: Boli si afectiuni Liviu @ 10:16 AM Tags: abces plantar, apatie, aspergiloza, boli ovariene, bronsita, ciuperca, contaminare, diaree, excrementa verzi, fracturi, gainat, guta, holera, infectie oculara, infectii intestinale, inflamatii ale trompelor, inghet, mucegai, pecinginea crestei, pesta aviara, variola galinara, virus Voi incerca sa cuprind o paleta cat mai larga a principalelor boli a pasarilor de curte. Cand apare vreo boala in randul pasarilor, trebuie chemat veterinarul, in mod normal. Din pacate, foarte multi veterinari nu au habar de caracteristicile specifice ale tipului de boala si fac greseala de a generaliza si a ignora simptomele specifice, recomandand un tratament nepotrivit. Chiar vecinul meu, mare iubitor de pasari de curte de rasa, a avut un episod de acest gen. Una din gainuse a prezentat simptome generale de slabire, lipsa poftei de mancare, fecale verzi si moi. Aceste simptome nu sunt suficiente in stabilirea diagnosticului, deoarece sunt comune atat infestarii cu salmonella cat si pestei aviare atipice. Am pus mana pe carte si am inceput sa fiu mai atent la comportamentul gainusei. Am observat, de asemenea, conditiile de intretinere si crestere a pasarilor. Diagnosticul meu a fost salmonella. Veterinarul a spus pesta. La 10 zile de la tratamentul recomandat de veterinar, gainusa a murit. In perioada urmatoare, alte 3 gaini si un cocos au prezentat simptome asemanatoare. Nu sunt veterinar, insa am experimentat destul de mult, am citit si am suficient material informativ, ca sa nu ma pripesc si sa pot lua decizia corecta. Aceasta experienta nu o aplic decat gainilor Brahma, mai ales ca sunt putin diferite din toate punctele de vedere fata de gaina autohtona. Asadar, sa incepem sa facem un tur al principalelor boli.

Aspergiloza Aceasta este o boala provocata de mucegai. Agentul patogen il constituie sporii toxici proveniti din diversele soiuri de mucegai care se dezvolta in asternutul umed sau in hrana alterata. Acesti spori patrund in plamani si in sacii aerieni, in tesuturi si provoaca inflamatii grave. La pasarile adulte, boala este greu de stabilit. Pielea gainii devine palida, albicioasa, iar ochii aposi. Apare diareea, gafaiala, oboseala, pasarile slabesc. Durata bolii este cuprinsa intre 4 si 6 saptamani. La pasarile tinere apar si cazuri mortale. Tratamentul acestei boli este dificil si apoape fara sanse de reusita. Recomand mutarea pasarilor intr-un adapost curat, cu un asternut nou si uscat. Printre masurile de prevenire amintesc instalarea pasarilor in adaposturi igienice si luminoase, bine aerisite (atentie, fara a provoca curent), cu pereti si asternuturi curate, fara resturi de hrana pe jos ce pot fermenta sau mucegai. Pesta galinara atipica Atunci cand apare suspiciunea de imbolnavire de pesta aviara, in mod normal, simptomele pot fi stabilite imediat de medicul veterinar. Nu exista un tratament eficient. Pasarile bolnave vor fi izolate si sacrificate. Agentul patogen este virusul pestei aviare atipice. Transmiterea virusilor acestei boli se face prin intermediul excrementelor si prin mucozitatile rino-faringiene. Perioasa de incubare este de 3-5 zile. Printre simptome se numara starea de agitatie a pasarilor, febra mare, excrementele verzui si apoase. Pasarile bolnave beau multa apa, horcaie, depun oua lichide (mai ales noaptea). In evolutia cronica a bolii, pasarile stau cu capul rasucit pe spate sau varat inapoi si merg inapoi. Pentru a impiedica izbucnirea unei epizotii de pesta aviara atipica, recomand efectuarea vaccinarii preventive. Infectiile oculare Apar frecvent in urma racelilor si, mai ales, din cauza curentului. Ochii curg, pleoapele sunt inrosite si usor umflate. Apar si secretii purulente. Ochii inflamati pot fi spalati cu grija cu solutie borica (2%) sau ceai caldut de musetel. Tratamentul trebuie adeseori repetat. In cazuri grave trebuie consultat veterinarul. Abcesul plantar Barele de sprijin cu marginile ascutite, prea inguste, podelele prea dure pot fi cauzele ranirilor provocate la calcaie. Abcesele apar daca aceste rani se inflameaza si supureaza. Abcesul plantar poate fi confundat de persoanele neavizate cu nodulii de guta. Se intervine chirurgical. Fracturile In cazul fracturilor grave, recomand curmarea suferintei bietei pasari. Vindecarea fracturii este posibila numai in unele cazuri. In cazul fracturilor deschise, vindecarea nu este posibila.

Rupturile osoase se repara punand la loc oasele in pozitia corecta si fixandu-le cu atele si cu leocoplast. Dupa 2-3 saptamani, indepartati atelele, in tot acest rasptimp, tinand pasarea izolata de restul cardului. Tratamentul fracturii aripilor are putine sanse de reusita in comparatie cu fracturarea oaselor. Oasele se fractureaza adesea, din cauza lipsei de calciu si a viraminei D. Holera Este obligatoriu sa fie anuntat orice focar de holera aviara. Boala este provocata de bacterii si este favorizata de lipsa de igiena, de excrementele din zona in care pasarile isi efectueaza plimbarea zilnica, de frigul din adaposturi, de carentele vitaminice si de calciu. Perioada de incubare este de 4 pana la 9 zile. Pasarile sunt apatice, fara pofta de mancare si sufera o diaree apoasa si chiar de melena. In forma cronica a bolii, apare insuficienta respiratorie, iar articulatiile se umfla. In perioada acuta a bolii, pasarile pot muri in cateva ore sau zile. In cazul holerei, nu exista tratament. Trebuie respectate masurile impuse de protectia sanitar-veterinara pentru a evita raspandirea bolii. Recomand vaccinarea preventiva la 3-4 luni. Infectiile intestinale Inflamatiile intestinale simple care nu apar ca urmare a altor boli sunt provovate de cele mai multe ori de hrana alterata sau de proasta calitate. Resturile de hrana trebuie curatate imediat in adaposturile incalzite. Se poate pune in mancare putin carbune de men bine farmitat si de baut ceai de musetel sau de menta. Bolile ovariene Pot aparea ca boli de sine statatoare dar si ca efecte secundare ale altor boli (leucemie, tifos, pesta aviara). Pot fi cauzate, de pilda, de lovituri, batai sau socuri puternice. Ouatul inceteaza cand ovarul este afectat. Aceste boli nu sunt tratabile. Solutia: sacrificarea. Inflamatiile trompelor Pot aparea cand gaina este calcata de cocos, prin manevre necorespunzatoare sau rani provocate in timpul ouatului. Agentii patogeni sunt bacteriile Coli sau Salmonella. Si infectiile virale pot duce la inflamatii ale trompelor. Nu este posibila tratarea inflamatiilor. Cea mai buna cale de a preveni inflamatiile o constituie existenta unui asternut mereu curat si moale. Inghetul Gainile Brahma pot suporta foarte bine frigul uscat. Dusmanii in perioada rece sunt umezeala si noroiul. Partile inghetate ale corpului devin palide si reci, apoi se invinetesc, se infierbanta si se pot umfla foarte tare. Pasarile cu degeraturi nu trebuie duse imediat la caldura, deoarece, pot deveni foarte dureroase. Este suficient sa frecam cu zapada partile inghetate si sa le masam. Se poate face si un tratament cu un unguent impotriva inghetului. Pentru prevenire, se vor unge partile fara pene cu ulei sau cu grasime. Pana acum, din experienta mea, gainile Brahma au suportat foarte bine temperaturi de -24 grade Celsius. Guta Apare, mai ales, la pasarile mai in varsta, prin excesul de albumine si prin carenta de vitamina A. Este vorba despre o tulburare metabolica prin care creste anormal cantitatea de acid uric care nu poate fi total eliminata. Putem distinge guta externa (a articulatiilor) de guta interna (intestinala). In cazul gutei externe, degetele mari si

incheieturile picioarelor se umfla si se formeaza pernite alb-galbui (a nu se confunda cu abcesul plantar).. In cazul gutei interne se formeaza papile cornoase si depozite cazeoase pe organele interne. Orice tratament este inutil. Cele mai bune cai de a preveni guta sunt pasunatul adecvat (minim 3 ore pe zi) si hrana fara exces de albumine. Variola galinara Apare, mai ales, pe vreme umeda si rece, toamna si iarna. Boala este produsa de un virus din grupa Pox-virus, subgrupa variolelor aviare. Contaminarea are loc prin secretiile mucoaselor buco-nazale si prin excremente. Infectarea se realizeaza si prin intermediul insectelor parazite precum capuse si purici care se raspandesc rapid in card. In forma cutanata se formeaza mici noduli localizati pe pleoape, in jurul narilor, la comisurile ciocului, in jurul orificiului cloacal, in regiunile metatarsului si degetelor, pe fata interna a aripilor, cu extindere, eventual, si in alte parti ale corpului. Nodulii sunt de marimea unui bob de mazare apoi a unei cirese de culoare maro inchis si, in timp, se desprind si cad de la sine. Forma difteroida, mucoasa sau eritematoasa se manifesta prin pustule galbui, purulente in interior, bucce, limba, cerul gurii si fanta palatina, mucoasa laringiana si traheala, conjunctivala, nazala, cuprinzand, uneori, si sinusul infraorbitar (apare pericolul de sufocare). Tratamentul va fi facut numai in cazurile usoare. Cea mai buna masura de prevenire a bolii este vaccinarea pasarilor tinere. Pecinginea crestei Este o boala micotica. Sunt atacate creasta, zona pieptului si orificiile auriculare. Ciuperca se raspandeste prin atingerea directa. Pe creasta apar, mai intai, mici pete deschise la culoare care se raspandesc treptat si se transforma in cruste. La primele semne ale bolii, animalele atacate trebuie imediat izolate si tratate. Crustele sunt unse bine cu un unguent uleios, sunt indepartate cu grija, iar locurile afectate sunt tamponate cu iod. Pentru prevenirea extinderii bolii, adapostul si ustensilele sunt bine dezinfectate.