FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ DIN IAȘI

ANCHETĂ REFERITOARE LA
EVOLUȚIA SALMONELOZEI CA
ZOONOZĂ ÎN EUROPA ȘI
ROMÂNIA ÎN INTERVALUL
2012-2022

Nume: Popovici Bianca-Mihaela, Știrbu Alexandru-Daniel

Anul VI,Grupa 833B

1
 CUPRINS

CAPITOLUL 1. DESCRIEREA SALMONELOZEI.........................................3

1.1.Definiție, importanță, etiologie.....................................................................3

1.2.Patogeneză....................................................................................................5

1.3.Epidemiologie................................................................................................6

1.4.Manifestări clinice la animale......................................................................7

1.5. Manifestări clinice la oameni......................................................................8

1.6.Depistare și diagnostic ................................................................................9

1.7. Strategii de prevenire, supreveghere și combatere.................................10

CAPITOLUL 2. EVOLUȚIA BOLII ÎN EUROPA.......................................12

CAPITOLUL 3. EVOLUȚIA BOLII ÎN ROMÂNIA....................................21

CAPITOLUL 4. CONCLUZII........................................................................28

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................29

2
 CAPITOLUL 1. DESCRIEREA SALMONELOZEI

1.1. Definiție, importanță, etiologie

1.1.1 Definiție

Salmonelozele sunt boli infecțioase cu răspândire universală, ce afectează toate speciile

de animale domestice șinumeroase specii de animale sălbatice, fiind determinate de specii din
genul Salmonella, familia Enterobacteriaceae. (după T. Perianu, 2012)

Salmoneloza la oameni prezintă o varietate de forme cu spectru clinic destul de larg.

Boala poate apărea strict ca o infecție intestinală, ce poartă numele de salmoneloză sau
gastroenterita salmonelică, ca infecție focală în orice organ, sau ca o infecție febrilă sistemică.
Aspectele clinice ale infecției intestinale variază de la asimptomatic, până la o diaree severă, cu
febră și senzație de amețeală. Infecțiile enterice datorate Salmonellei sunt denumite prin termenul
de ”salmoneloză” când sunt cauzate de specii non-tifoide, cu un număr variabil de specii de
animale care pot fi rezervor pentru această bacterie. Oamenii devin infectați în general prin
consumul mâncare contaminată insuficient gătită, perioada de incubație și simptomatologia
depinzând de numărul de bacterii prezente în mâncarea ingerată, de statusul imun și de individul
infectat.

1.1.2 Importanță

Prezența ubicvitară a salmonelelor, asigurată de rezistența acestora în mediile naturale,

mai ales în apă, dar și existența de purtători explică incidența crescută a infecțiilor salmonelice,
la speciile de animale domestice. Circuitul bacteriilor în natură are un flux permanent activat în
anotimpurile calde din zonele temperate sau în zonele tropicale, ori de posibilitatea de
multiplicare a lor în alimente, furaje și mediu.

De asemenea, lipsa specificității de gazdă pentru majoritatea serotipurilor potențează

verigile și factorii responsabili de circulația salmonelelor în natură.

La taurine infecțiile salmonelice primare cauzează pagube economice mari prin

mortalitatea ridicată a vițeilor, prin avorturi și prin confiscarea produselor și subproduselor
provenite de la animalele sacrificate.

La oi avortul salmonelic este cea mai frecventă infecție salmonelică, fiind larg răspândită
în toate țările şi foarte păgubitoare.

3
 Salmoneloza este una din principalele boli ale porcului, producând pagube importante
atât prin morbiditate şi prin mortalitate care, variază între 20 şi 60%.

Importanța economică a infecțiilor la păsări este dată pe de o parte de pierderile prin

mortalitate, de perturbarea producției de ouă şi infertilitatea acestora, iar pe de altă parte
cheltuielile impuse de eradicarea bolii. Totodată, ouăle şi preparatele din carne infectate cu
salmonele mobile reprezintă o importantă problemă de sănătate publică. (după T. Perianu, 2012)

1.1.3 Etiologie

Agentul cauzal al salmonelozei este reprezentat de numeroase specii încadrate în genul

Salmonella, familia Enterobateriaceae, bacterii nesporulate, necapsulate, aerobe facultativ
anaerobe, mobile şi Gram-negative. Diferențierea lor se face pe baza structurii antigenice pe baza
caracterelor biochimice şi pe reacția față de bacteriofagii specifici. Salmonelele au o structură
antigenică foarte complexă, reprezentată de antigene somatice „O”, antigene flagelare „H" şi
antigene de inveliş „K”. (după T. Perianu, 2012)

Aceste bacterii își datorează patogenitatea unor factori de virulență (capacitatea de a se

atașa, multiplica și invada peretele intestinal) , și/sau unor factori de toxicitate (endo și
exotoxine).

Rezistența bacililor în mediu este mare, astfel temperaturile medii, umiditatea și prezența
fecalelor asigurăsupraviețuirea îndelungată a salmonelelor, astfel, pe sol, pășuni și îmbrăcăminte
pot supraviețui mai mult de 200 de zile, în materiile fecale de rozătoare 148 de zile, iar în cele de
pasăre 9 zile. Sunt sensibile la antiseptice uzuale.

Rezistența la antimicrobiene (AMR) a fost observată

în mod obișnuit la izolatele de Salmonella de la
oameni din 2021, cu rezistență la mai medicamente
multiple în 23% dintre izolate (rezistența la cel puțin
trei dintre cele nouă clase de antimicrobiene
monitorizate). Dintre serovarietățile investigate,
rezistența la mai multe medicamente a fost cea mai
frecventă la S.Typhimurium monofazic (78%),
S.Kentucky (55%) și S.Infantis (38%).

Fig 1.1 Salmonella enterica aspect la

microscopul electronic (Muhsin Özel et al.,
2014)

4
 Cu toate acestea, doar o fracțiune mai mică (0,8%) din bacterii a fost rezistentă la ambele
clase de antimicrobiene de importanță critică pentru tratament - fluorochinolone și cefalosporine
de generația a treia. S-a observat că o proporție din ce în ce mai mare de izolate sunt rezistente la
fluorochinolone, vizibile în special la S.Enteritidis. Pentru ampicilină, scăderea rezistenței a fost
cea mai evidentă la S.Typhimurium și S.Enteritidis, iar pentru tetraciclină, la S.Typhimurium.
Proporția izolatelor de Salmonella producătoare de β-lactamaze cu spectru extins (ESBL) a fost
la un nivel scăzut, dar stabil în 2017-2021 (identificat în 0,8% dintre izolatele testate, cu excepția
anului 2020 când a fost identificat în 0,6% dintre izolatele testate) .
1.2 Patogeneză

Majoritatea salmonelelor pătrund în organism atunci când sunt ingerate alimente

contaminate. Pentru a fi complet patogene, ele trebuie să posede o varietate de factori de
virulență: capacitatea de colonizare și de invadare a enterocitelor cu ajutorul adezinelor
sintetizate, un înveliș complet de lipopolizaharide membranare, capacitatea de a se replica
intracelular în macrofagele din lamina propria intestinală ce reprezintă și modul de diseminare
în organism, și elaborarea de toxine în citoplasma enterocitelor ce determină o secreție crescută
de apă, bicarbonat, ioni de sodiu și clor în lumenul intestinal .

După ingestie, organismele colonizează ileonul și colonul, invadează epiteliul intestinal și

proliferează în epiteliu și foliculii limfoizi. După invadarea intestinului, majoritatea salmonelelor
induc un răspuns inflamator acut, care poate provoca ulcerații. Ele pot elabora citotoxine care
inhibă sinteza proteinelor, invazia mucoasei determină celulele epiteliale să sintetizeze și să
elibereze diferite citokine proinflamatorii. Acestea evocă un răspuns inflamator acut și pot fi, de
asemenea, responsabile de deteriorarea intestinului. Doar tulpinile care pătrund în mucoasa
intestinală sunt asociate cu apariția unei reacții inflamatorii acute și a diareei, care se datorează
secreției de lichid și electroliți de către intestinul subțire și gros.

Fig 1.2 Invazia mucoasei intestinale de Salmonella (Ralph A. Giannella, 1996)

5
 1.3.Epidemiologie

Hrana contaminată este modalitatea majoră de transmitere a salmonelelor non-tifoide,

deoarece salmoneloza este o zoonoză, iar cele mai comune surse animale sunt puii, curcanii,
porcii și vacile; dar bacteria este prezentă în zeci de alte specii de animale domestice și sălbatice.
Datorită capacității salmonelelor de a supraviețui în alimente care nu sunt gătite termic suficient,
produsele de origine animală(în principal ouă, carne și lapte) sunt principalul vehicul de
transmitere.

Epidemiologia febrei tifoide și a altor febre enterice implică în primul rând răspândirea
de la persoană la persoană, deoarece acestor organisme le lipsește un rezervor animal
semnificativ. Contaminarea cu fecale umane este modalitatea majoră de răspândire, iar vehiculul
obișnuit este apa contaminată, iar ocazional, alimentele contaminate.

Un factor semnificativ îl reprezintă starea de purtător uman asimptomatică pentru agenții

fiecărei forme de boală, care poate dura de la mai multe săptămâni , la ani de zile. Aproximativ
3% dintre persoanele infectate cu S.typhi și 0,1% dintre cele infectate cu salmonele non-tifoide
devin purtători cronici.

Fig1.3 Surse de infecţie şi modul de transmitere al salmonelozei

(după N.Ștefan,2000)

6
 Salmoneloza este o problemă majoră de sănătate publică din cauza rezervorului său mare
și variat de animale, a existenței unor stări de purtător la om și animale, și a lipsei unui program
concertat la nivel național de control al salmonelelor (după R. Giannella, 1996).

Repartiţia geografică a salmonelozei este mondială, iar S.typhimurium este una din
speciile cele mai răspândite din lume. Serotipurile de S.enteritidis diferă în funcţie de loc, iar
într-o perioadă relativ scurtă de 1-2 ani se observă schimbări importante în frecvenţa
serotipurilor (după N.Ștefan, 2000).

Boala este foarte frecventă la om. Incidenţa sa reală este dificil de evaluat, întrucât nu
toate ţările nu au un sistem de supraveghere epidemiologică sau, dacă acesta există, cazurile
sporadice sau benigne nu sunt monitorizate (după N.Ștefan, 2000).

1.4.Manifestări clinice la animale

La tineretul taurin boala evoluează: •supraacut(septicemic), cu debut brusc, sindrom

febril și moarte în 1-2 zile; •acut (forma intestinală), cu febră însoțită de extremități reci, abatere,
prostrație, apoi apar semnele de diaree cu miros fetid, cu mucus și/sau striuri de sânge; •cronic
(forma pulmonară), la tineret de peste câteva luni, trecuți de forma acută, principale fiind diareea
și tulburările respiratorii (tuse, raluri umede), iar după atenuarea semnelor generale apar artrite,;
•nespecific apare la animalele rezistente de peste o lună, timp de 2-3- zile, animalul prezintă
uşoare tulburări digestive şi respiratorii. Animalele care nu mor devin purtătoare și eliminatoare.

Bovinele adulte fac boala mai rar decât tineretul, şi poate evolua: •supraacut cu febră,
abatere, anorexie, puls accelerat, dispnee respiratorie şi moarte în câteva ore; •acut, cu tulburări
digestive grave, dureri abdominale, diaree profuză sanguinolentă şi fetidă, cu posibil avort al
femelelor gestante, și moarte după 5-7 zile; •cronică, cu tulburaări digestive mai puțin grave;
slăbire, artrite, tenosinovite, pneumonii și avort la femele.

La suine, după o incubație de 3-4 zile, boala poate evolua •acut (septicemic), la purcei în
primele 2-3 luni de viaţă, debutând prin febră, abatere, vomitări, anorexie, dispnee și cianoza
mucoaselor, constipație urmată de diaree fetidă gălbuie, uneori sanguinolentă; •subacut
hipertermie cu oscilații, abatere, apetit redus, vomitări, polidipsie, conjunctivită, cianoza
extremităților, tuse, dispnee; •cronic, apare ca atare sau ca o continuare a formei acute, cu
exantem crustos sau dermatită variolidă diaree intermitentă, fetidă, ce uneori poate dispărea,
animalul pare vindecat, apoi apar brusc semne de bronhopneumonie și localizări articulare;
•atipic, prin slăbire progresivă fără diaree dar cu simptome nervoase asemănătoare cu cele din
boala lui Aujeszky.

7
 Tineretul ovin prezintă un sindrom febril, însoțit de tulburări digestive, manifestate prin
diaree cu materii fecale lichide şi urât mirositoare, uneori cu sânge. La unele animale se observă
şi semne de bronhopneumonie. Mieii bolnavi stau culcați, își pierd apetitul, se deshidratează şi
mor în hipotermie, sau se vindecă după o convalescență lungă.

La rumegătoarele mici cazurile clinice de salmoneloză nu sunt foarte frecvente. În cazul

gastroenteritei, serotipul cel mai frecvent identificat este S.typhimurium. În Europa se întâlneşte,
de asemeni, serotipul abortus ovis care provoacă avorturi şi gastroenterite la ovine şi caprine, dar
care nu este patogenă la oameni .

Bobocii de rață, au salmonelozaă cu caracter enzootic în primele săptămâni după

ecloziune, şi evoluează: •acut, la vârsta de 7-21 zile, simptome bruște, manifestate prin diaree,
depresiune, inapetență, sete, conjunctivită mucopurulentă şi uneori, semne nervoase
(incoordonare în mers, ataxii, convulsii); •subacut, evoluează cu semne de conjunctivită, coriză,
uneori pneumonie şi tulburări generale; •cronic, la vârsta de 1,5-2,5 luni, păsările slăbesc, nu se
dezvoltă, au diaree, uneori cu sânge, au șchiopături şi uneori fenomene respiratorii şi nervoase,
•inaparent la adulte, cu perturbări ale ouatului.

La galinacee se constată tulburări generale, conjunctivită şi oftalmie, diaree, stare tifică,

mai rar artrite şi foarte rar tulburări nervoase. La adulte se observă scăderea apetitului, emaciere,
penaj zbârlit. Diareea poate sau nu să fie prezentă. Obișnuit evoluţia este mortală
(după T.Perianu, 2012)

Ecvinele se infectează cel mai frecvent cu serotipul S.abortus equi, care provoacă
avorturi la iepe şi artrită la mânji. Avortul se produce în ultimele luni de gestaţie, fetusul şi
placenta conţinând un mare număr de bacterii.

Câinele şi pisica pot fi purtătoare sau pot suferi forme, mai mult sau mai puţin grave, de
salmoneloză. Câinii contractează infecţia, consumând fecalele altor câini, altor animale sau ale
oamenilor. Câinele şi pisica se pot infecta, de asemeni, prin consumul de alimente contaminate.
Câinele poate transmite boala la om (după N.Ștefan, 2000).

1.5. Manifestări clinice la oameni

Se recunosc trei forme clinice de salmoneloză la oameni: gastroenterita, septicemia și

febra enterică.

Forma septicemică a infecției cu salmonella poate fi o etapă intermediară a infecției în

care pacientul nu prezintă simptome intestinale și bacteriile nu pot fi izolate din probele fecale.

8
Severitatea infecției, localizarea pur intestinală, sau diseminarea în sânge poate depinde de
rezistența pacientului și de virulența izolatului de Salmonella.

Perioada de incubație pentru gastroenterita salmonelică (cunoscută și ca intoxicația

alimentară) depinde de doza de bacterii ingerate. Simptomele încep de obicei de la 6 până la 48
de ore după ingestia de alimente sau apă contaminate, și de obicei se manifestă prin de greață,
vărsături, diaree și dureri abdominale. Mialgia, cefaleea, febra (38°C până la 39°C) și frisoanele
sunt frecvente; totuși, manifestarea principală este diareea. Cel puțin două treimi dintre pacienți
se plâng de crampe abdominale. Durata febrei și a diareei variază între 2 și 7 zile.

Febrele enterice sunt forme sistemice severe de salmoneloză. Febra enterică cel mai bine
studiată este febra tifoidă, forma principal cauzată de S.typhi, dar orice specie de Salmonella
poate provoca acest tip de boală. Simptomele încep după o perioadă de incubație de 10 până la
14 zile. Febrele enterice pot fi precedate de gastroenterită, care de obicei se rezolvă înainte de
debutul bolii sistemice. Simptomele febrei enterice sunt nespecifice și includ febră, anorexie,
cefalee, mialgii și constipație. Boala este o infecție severă și poate fi fatală dacă antibioticele nu
sunt administrate prompt (după R. Giannella, 1996).

1.6.Depistare și diagnostic

La animalele de rentă diagnosticul de laborator este indispensabil, mai ales în cazul

sacrificărilor de necesitate, din cauza pericolului toxiinfecțiilor alimentare ale omului. La
laborator, în afară de frotiuri şi de organe lezate se vor trimite şi părți din musculatură, eventual
cu limfonodurii regionali, un os lung cu măduvă (după T.Perianu, 2012).

Examenul bacteriologic urmăreşte izolarea și identificarea bioserotipurilor de Salmonella

implicate în procesul infecțios. Pentru izolare se folosesc medii de îmbogățire și medii selective.
Înaintea însămânțării pe mediile de îmbogățire și selective, prelevatele în stare solidă se
majorează steril cu o mică cantitate de soluție salină fiziologică, iar cele lichide se emulsionează
(după T.Perianu, 2012).

Pentru depistarea infecțiilor latente se pot efectua coproculturi pentru și examene de

seroaglutinare lentă. De mentionat că anticorpii aglutina apar în serul sanguin al animalelor după
3 săptămâni de la infecție (după T.Perianu, 2012).

La păsări, pentru izolare se fac însămânțări din măduva osoasă, țesuturi, fecale, ouă sau
produse din oul, din furajele administrate păsărilor, etc. În focarele vechi şi la păsările purtătoare
de salmonele diagnosticul se poate stabili şi prin teste serologice (reacția de aglutinare,

9
hemaglutinare rapidă şi seroaglutinarea rapidă pe lama, seroaglutinarea lentă şi microaglutinarea)
(după T.Perianu, 2012).

Testul ELISA pentru evidențierea anticorpilor serici folosind antigeni LPS, flageli sau
proteine membranale are o specificitate ridicată și este folosit cu rezultate bune atât la găini, cât
şi în efectivele de rațe reproducătoare. Aplicarea testului pentru depistarea anticorpilor specifici
anti- Salmonella enteritidis în ouăle efectivelor comercializate din SUA a demonstrat o corelație
directă cu prezența infecției în organismele găinilor.

La om, boala se confirmă prin izolarea agentului etiologic din fecalele bolnavului cu
serotipizarea salmonelei izolate. În cazul febrei paratifice produsă de S.typhi, agentul etiologic se
poate izola din sânge în prima săptămână de boală şi din fecale în următoarele două săptămâni
(după N.Ștefan, 2000).

1.7. Strategii de prevenire, supreveghere și combatere

Prevenirea salmonelozelor se bazează pe respectarea măsurilor de igienă alimentară și

comportamentală, precum și pe cunoașterea situației epizootologice în crescătoriile de animale,
în abatoare, fabrici de nutrețuri concentrate, măcelării.

Se recomandă:

 Educarea tuturor persoanelor care manipulează alimente privind importanța: -

spălării mâinilor înainte, în timpul și după prepararea alimentelor; - refrigerării
alimentelor preparate în recipiente mici; - preparării termice corecte a tuturor
produselor alimentare de origine animală, - evitării recontaminării în bucatarie
după finalizarea preparării - menținerii unei bucătării salubre și protejarea
alimentelor pregătite împotriva contaminării de către rozatoare și insecte.
 Excluderea persoanelor cu diaree de la manipularea alimentelor, precum și de la
îngrijirea pacienților spitalizați, a vârstnicilor și a copiilor.
 Respectarea măsurilor de precauție enterală pentru persoanele simptomatice
(respectarea procedurilor de manipulare a fecalelor, hainelor sau a lenjeriilor de
pat contaminate).

Măsuri de prevenire și control în focar: Toate cazurile de salmoneloză se investighează

din punct de vedere epidemiologic, urmărind stabilirea sursei de infecție, a căilor de transmitere
și a măsurilor adecvate și eficiente de control în cazul apariției unui focar. Se recoltează probe
biologice de la toți contacții (lichid de vărsătură, materii fecale, sânge) și se investighează în
10
laboratorul unității sanitare sentinelă și/sau în laboratorul DSP județean/a municipiului București.
Document elaborat de Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile 9
Contacții simptomatici pentru care nu s-a efectuat investigarea de laborator, vor fi clasificați
drept cazuri probabile în conformitate cu definiția de caz.

DSP județene/a municipiului București vor trimite, către INCDMM Cantacuzino, toate
tulpinile de Salmonella izolate, precum și tulpinile care nu au putut fi identificate în laboratorul
unității sanitare sentinelă în vederea efectuării serotiparii și tipării moleculare. În cazul focarului
de salmoneloză în care sursa incriminată este de origine alimentară, se aplică metodologia
specifică toxiinfecției alimentare (CNSCBT). Pentru toți contacții asimptomatici care lucrează în
industria alimentară, în spitale, gradinițe, camine sau orice alt loc cu potențial de răspândire
rapidă, se va efectua investigarea cu laboratorul (coprocultură). Se vor educa purtătorilor
temporari privind obligativitatea spălării atente pe mâini, după defecație și înainte de manevrarea
alimentelor. Se vor exclude persoanele simptomatice/purtatorii temporari de la manevrarea
alimentelor și îngrijirea pacienților spitalizați, a vârstnicilor și a copiilor; reprimirea acestora la
locul de muncă se va face în conformitate cu legislația în vigoare.

Obiectivele de reducere a serotipurilor specifice de Salmonella în populațiile de animale

vizate au avut în mod clar un efect asupra prevalenței acestora, de exemplu, a S.Enteritidis și
S.Typhimurium la puii de carne și la curcan, ceea ce se reflectă, de asemenea, în reducerea
numărului de cazuri umane cu aceste serotipuri. Cu toate acestea, serotipurile care nu sunt vizate
nu sunt reduse în aceeași măsură. O creștere constantă a S.Infantis a fost observată la puii de
carne și la curcan în ultimii ani. De asemenea, în grupurile de animale pentru care nu s-a stabilit
nicio țintă, s-a raportat un număr tot mai mare de rezultate pozitive la Salmonella, de exemplu,
pentru S.Typhimurium la porci. Național sau multinațional, naționale sau multinaționale care
implică și alte serotipuri decât cele două cele mai frecvente (S.Enteritidis și S.Typhimurium) apar
în fiecare an.

11
CAPITOLUL 2. EVOLUȚIA BOLII ÎN EUROPA

Tabel 2.1
Distribuția cazurilor confirmate de salmoneloză în Europa 2012-2016

12
 Tabel 2.2
Distribuția cazurilor confirmate de salmoneloză la nivel european pe 100 mii populație/țară

13
  Anul 2012
Salmoneloza este a doua cea mai comună infecție gastrointestinală, și o cauză importantă
a cazurilor de toxiinfecție alimentară.
Rata europeană confirmată a cazurilor de salmoneloză a fost de 21,9 cazuri la 100 000 de
locuitori, cu o tendință de scădere semnificativă în ultimii 5 ani, în 17 țări din UE datorată
implementării programelor de control sanitar veterinar, în special la păsările de curte
Rata cazurilor raportată este cea mai mare la copiii mici: 98,15 cazuri la 100 000 de
locuitori în 2012, de cinci ori mai mare decât la adulți; cele mai frecvente serotipuri în acest an
sunt S.Enteritidis, S.Typhimurium (uzuală, și cea monofazică), S.Infantis și S.Stanley.

Există o tendință sezonieră clară pentru cazurile de salmoneloză raportate, ratele crescând
în timpul lunilor de vară, atingând vârful în august și septembrie, și apoi scăzând.
Grafic 2.1 Distribuția lunară a cazurilor confirmate din 2012, în comparație cu informațiile din
2008-2011(ECDC)
 Anul 2013
Între august 2011 și decembrie 2012, au fost identificate 688 de cazuri de infecții care nu
sunt legate de călătorii, cu tulpina S.Stanley în zece țări UE (Ungaria, Austria, Germania, Belgia,
Regatul Unit, Republica Cehă, Suedia, Italia, Republica Slovacă și Grecia). Investigațiile,
inclusiv modelul PFGE identic în izolate de la oameni, animalele, alimentele și hrana pentru
animale au atribuit sursa principală ca fiind carnea de curcan. În iulie 2013, ECDC a cerut
statelor membre să furnizeze o actualizare a situației. Între 1 ianuarie și 19 iulie 2013, 155 de
cazuri cu S.Stanley , dintre care 40% au fost identificate în Ungaria. Deși numărul lunar de cazuri

14
care nu sunt legate de călătorit din 2013 au scăzut în comparație cu vârful focarelor din august
2012, tot au fost mai multe decât la începutul focarelor (în perioada 2007-2011,media cazurilor a
fost de 9 pe lună). Acest lucru a indicat că S.Stanley încă circula în lanțul alimentar legat de
carnea de curcan în unele state membre ale UE.
 Anul 2014
În 2014, 91.408 cazuri de salmoneloză au fost raportate de 30 de țări din UE, cu 89.883
de cazuri confirmate și o rată de notificare în UE de 25,4 cazuri la 100 000 de locuitori. În
comparație cu anul 2013 (21,4 cazuri la 100 000 de locuitori), aceasta a reprezentat o creștere cu
19 % a ratei de notificare în UE/SEE, care a fost afectată de faptul că Croația a raportat cazuri
confirmate pentru prima dată în 2014 și că Italia a fost exclusă din UE/SEE calculele ratei din
cauza raportării incomplete în 2014.
În 2014, vârful de vară a fost ușor mai puțin pronunțat decât în cei patru ani anteriori. S-a
înregistrat o tendință de scădere a salmonelozei în perioada de cinci ani 2010-2014.
Exemple în 2014 au fost focarul continuu de S.Stanley legat de producția de curcani
lanțului de producție, un focar național de S.Muenchen legat de consumul de produse crude din
carne de porc și un focar de cazuri de S.Chester legat de călătorii într-o țară din afara UE.
Clonele rezistente la mai multe medicamente și/sau foarte rezistente la ciprofloxacină ale

S.Kentucky, S.Stanley și S.Infantis, de exemplu, se răspândesc, de asemenea, în rândul populației

animale și umane din UE.

Figura 2.1 Cazurile confirmate de salmoneloză la o/oooo -2014 (ECDC)

 Anul 2015
În 2015, 97.114 cazuri de salmoneloză au fost raportate de 30 de țări UE, cu 95.595 de
cazuri confirmate și o rată de notificare de 22,9 cazuri la 100 000 de locuitori. Comparativ cu
2014 (21,7 cazuri la 100 000), a prezentat o creștere cu 6% a ratei de notificare.

15
 Cele mai mari rate de notificare în 2015 au fost raportate de Republica Cehă (117,7 o/oooo)
și Slovacia (89,3), ambele au supraveghere activă a salmonelozei, urmate de Ungaria (49,7) și
Spania (43,3). Cele mai scăzute au fost prezente în Portugalia și Grecia (≤5,0 la 100 000).

Creșterea mare a ratelor de notificare în Bulgaria (48%) și Franța (15%) a fost în concordanță cu
creșterea numărului de focare de Salmonella în aceste țări. În Spania, sistemul îmbunătățit de
supraveghere a salmonelozei în 2015 a dus la o creștere a cazurilor confirmate cu 37%.
Figura 2.2 Cazurile confirmate de salmoneloză la o/oooo populație-2015 (ECDC)

 Anul 2016
Pentru 2016, 30 de țări au raportat 96.835 de cazuri, dintre care 95.326 au fost cele
confirmate. Numărul de notificări a fost de 20,4 o/oooo populație, similar cu cel din 2015. Din
52.878 de cazuri cu rezultat cunoscut, 134 au fost raportate că au murit, rezultând o letalitate de
0,25%.
Cele mai mari rate de notificare au fost raportate de Republica Cehă (110,0 o/oooo) și

Slovacia (97,7), urmate de Ungaria (48,0) și Lituania (37,3), iarea mai scăzută a fost prezentă în
16
Portugalia (3,6). Cea mai mare creștere a ratelor din 2015–2016 a fost observată în Estonia
(213%) și Grecia (59%).
Figura 2.3 Cazurile confirmate de salmoneloză la o/oooo populație-2016 (ECDC)
Un focar persistent în mai multe țări cu sursă comună de infecție cu S.Enteritidis de tip 8
a fost identificat în 2016, după ce a fost în desfășurare în Regatul Unit (275 de cazuri) și
Danemarca (3 cazuri) timp de câțiva ani. Cazurile au fost asociate cu expunerea la reptile de
companie, în special șerpi de porumb și șoareci pentru hrănirea acestora. Germania a observat o
creștere semnificativă statistic în S.Stourbridge în 2016, cu o proporție mare de cazuri spitalizate
și două decese.
 Anul 2017
În 2017, 30 de țări au raportat 94.570 de cazuri, dintre care confirmate sunt 92.649.
Numărul de notificări la 100 000 de locuitori a fost de 19,6, puțin mai mic decât în 2016 și cea
mai scăzută rată din perioada de cinci ani 2013–2017. Din 62.728 de cazuri cu rezultat cunoscut,
156 au fost raportate că au murit, ceea ce a rezultat într-o letalitate de 0,25%.
Cele mai mari rate de notificare au fost raportate de Republica Cehă (108,5 o/oooo) și
Slovacia (106,5), urmate de Ungaria și Lituania, cu cea mai scăzută rămasă în Portugalia. Cea
mai mare creștere a ratelor din 2016–2017 a fost observată în Islanda (62%), Irlanda (25%) și
Portugalia (23%).

Figura 2.4 Cazurile confirmate de salmoneloză la o/oooo populație-2017 (ECDC)

 Anul 2018

17
 În 2018, au fost raportate 92.882 de cazuri de salmoneloză confirmate în laborator, dintre
care 121 au fost fatale. Cu o rată de notificare de 20,0 cazuri la 100 000 de locuitori.
Ratele de notificare a salmonelozei s-au stabilizat în ultimii șase ani, după o perioadă
lungă caracterizată printr-o tendință de scădere. Cele mai mari rate de notificare au fost raportate

de Slovacia (124,8o/oooo) și Republica Cehă (102,7), urmate de Ungaria, Croația și Franța, iar cea
mai scăzută rămasă în Portugalia(2,9) chiar mai scăzută decât anul precedent (4,5).
Copiii mici (0-4 ani) au avut cea mai mare rată de notificare cu 94,9 cazuri la 100 000 de
locuitori, de opt ori mai mare decât la adulți (25-64 de ani).
Figura 2.5 Distribuția cazurilor confirmate de salmoneloză la o/oooo populație-2018 (ECDC)

 Anul 2019

Pentru 2019, au fost raportate 91.233 de cazuri în 30 de țări europene, dintre care 89.066
confirmate. Rata de notificare a fost de 20,0 o/oooo, aceeași cu cea din 2018. Din 63.260 de cazuri
cu rezultat cunoscut, 139 au fost raportate de moarte, ceea ce reprezintă o letalitate de 0,2%.

18
 Cele mai mari rate de notificare au fost raportate de Cehia (122,2 o/oooo) și Slovacia (91,6),
urmate de Ungaria (45,6) și Croația (32,1); cu cea mai scăzută rată s-a menținut Portugalia (4,2).
Cele mai mari creșteri din 2018–2019 au fost observate în Portugalia (43% de la 2,9 la 4,2),
Cipru (41%) și Slovenia (32%).

Figura 2.6 Distribuția cazurilor confirmate de salmoneloză la o/oooo populație-2019 (ECDC)

 Anul 2020
În 2020, 29 de țări au raportat 53.674 de cazuri, dintre care 53.169 au fost clasificate ca

confirmate. Numărul de notificări la 100 000 de locuitori a fost de 14,2, semnificativ mai mic
decât în 2019 în principal datorită pandemiei de SARS-CoV-2. Din 35.715 cazuri cu rezultat
cunoscut, 61 au fost raportate că au murit, ceea ce reprezintă o letalitate de 0,17%.
Cele mai mari rate de notificare au fost raportate de Cehia (98,4 o/oooo) și Slovacia (62,1),
urmate de Malta (34,2) și Ungaria (30,3). Cele mai scăzute rate au fost raportate de România

(2,1), Portugalia (2,5) și Bulgaria (2,7).

19
 Figura 2.7 Distribuția cazurilor confirmate de salmoneloză la o/oooo populație-2020 (ECDC)

 Anul 2021
În 30 de țări s-au raportat 61.236 de cazuri de salmoneloză, dintre care 60.494 au fost
confirmate de laborator . Aceasta a fost o creștere de 14% a cazurilor, față de 2020. Numărul de
cazuri a fost de 16,6 o/oooo, mai mare decât în 2020, dar încă mai scăzut în comparație cu
nivelurile de dinaintea pandemiei de COVID-19.
Cele mai mari rate de notificare au fost raportate de Cehia (93,7 o/oooo) și Slovacia (81,3),
urmate de Malta (48,2), Ungaria (33,9) și Franța (28,7), cu cele mai scăzute întâlnite în Grecia,
România (2,7) și Bulgaria, Irlanda, Portugalia (cu 3,5).
Starea de spitalizare a fost raportată pentru 31.357 de cazuri de salmoneloză în 2021, iar
dintre acestea, 38% fuseseră internate. Țările care au raportat cea mai mare proporție de cazuri
spitalizate au fost Cipru, Grecia și Lituania (92%, 84% și, respectiv, 73%). Din 38.981 de cazuri
cu rezultat cunoscut, 73 au murit, ceea ce reprezintă o letalitate de 0,19%.

Figura 2.8 Distribuția cazurilor confirmate de salmoneloză la o/oooo populație-2021 (ECDC)

20
 CAPITOLUL 3. EVOLUȚIA BOLII ÎN ROMÂNIA

La nivelul României, salmoneloza se încadrează în rândul bolilor diareice acute(BDA) ,

împreună cu infecția cu Rotavirus, Campylobacter, Escherichia coli, Shigella, Yersinia și Vibrio
cholerae.

 Anul 2012

În perioda iunie-octombrie 2012 (S22-S44), au fost raportate un număr de 36.962

cazuri internate, cu cele mai multe cazuri de BDA au fost la grupa de varsta 1-4 ani.

Spre deosebire de anii anteriori (2010 si 2011 – 2,7% si 2,5%), 3,1% din coproculturi au
fost pozitive, din totalul cărora, infecția cu Salmonella reprezintă 12,1%
21
 Procentul scăzut de pozitivitate se datorează fie unui „deficit” al diagnosticului de
laborator, fie unei proaste orientări clinice (diaree de etiologie virală, nu bacteriană), cele mai
multe internări s-au înregistrat la grupa de vârstă de 1-4 ani, cu incidența specifică mai mare la
grupa de vârstă <1an.

 Anul 2013

S-au colectat, validat și analizat datele transmise de CRSP regionale, conform

Grafic 3.2 Evoluția BDA în sezonul estival 27 mai-2 noiembrie 2013

(CNSCBT, 2013)

“Metodologiei de supraveghere și control a bolii diareice acute (BDA) și holerei pentru sezonul
iunie-octombrie 2013”, elaborată în conformitate cu legislația europeană și română în vigoare.

În cele 23 săptămâni de supraveghere au fost raportate un număr de 38.723 cazuri

internate. Cel mai mare număr de cazuri (2.329, respectiv 2.323) din acest sezon s-a înregistrat în
perioada 12-18.08.2013, respectiv 5-11.08.2013.

Supravegherea cu laboratorul la nivel național a investigat un număr de 547.675 probe.

La nivelul laboratoarelor DSPJ s-au lucrat 8,3% din probe, restul de 91,7% fiind lucrate la
nivelul altor laboratoare (din sistem public sau privat). Din totalul acestor probe, 41,5% au fost
coproculturi, iar 58,5% examene coproparazitologice.

Salmonella reprezintă 17,6% din totalul coproculturilor și 19,5% din agenții identificați
din cazurile confirmate din anul 2013 la nivel național,
22
Grafic 3.3 Rezultatele coproculturilor de BDA în 2013
(CNSCBT, 2013)
 Au fost trimise pentru confirmare/serotipare/lizotipare un număr de 329 tulpini izolate
din materii fecale, doar 1 dintre acestea dintr-un focar de TIA, dintre care: 199 tulpini de
Salmonella, din 1198(16,6%) – din 19 de județe

Tabel 3.1
Tipurile de Salmonella identificate în 2013
Salmonella % din nr. de tulpini izolate
Enteritidis 58.9
Typhimurium 23.3
Infantis 5.1
Albert, Ball, Bredeney, Colindale, Derby, Dublin, Thomson, Typhi (câte 1
tulpină) 5.1
Kentucky 3.6
Hadar 2
Tokoin, Tshiongwe (câte 2 tulpini) 2
Tabel 3.2

Procentul de tulpini trimise la INCDMI Cantacuzino, din numărul de tulpini izolate

%
DSP
Salmonella
Alba 25 Galați 26.7
Bacău 41.7 Harghita 41.2
Bistrița Năsăud 33.3 Iați 8.3
Botoșani 22.2 Ilfov 4.2
Brăila 82.6 Maramureș 60
București 1.1 Neamț 34.8
Buzău 72.7 Prahova 117.6
Covasna 150 Suceava 55.2
Dâmbovița 84.4 Vrancea 50
Dolj 14.3

Tabel 3.3
Procentul de tulpini confirmate de INCDMI Cantacuzino, din numărul de tulpini trimise

%
DSP
Salmonella
Alba 66.7 Galați 100
Bacău 100 Harghita 100
Bistrița Năsăud 100 Iași 100
Botoșani 100 Ilfov 100
Brăila 100 Maramureș 100
București 100 Neamț 100
Buzău 87.5 Prahova 100
23
 Covasna 100 Suceava 100
Dâmbovița 88.9 Vrancea 100
Dolj 100

 Anul 2014
În cele 23 săptămâni de supraveghere au fost raportate un număr de 32.729 cazuri internate.
Cel mai mare număr (1.792 cazuri) din acest sezon s-a înregistrat în săptămâna 30 de
supraveghere.

Grafic 3.4 Evoluția BDA cu totalul cazurilor internate 2012-2014

În cadrul supravegherii cu laboratorul la nivel național s-a investigat un număr de 560.209

probe, dintre care 42% au fost coproculturi, la nivelul cărora 3,2% au fost pozitive.

Salmoneloza reprezintă 19,2% din rezultatele pozitive de BDA, și 17,5% dintre agenții
etiologici identificați la 14% din cazurile de externare, cu confirmarea a 163 de tulpini (74,4%
S.enteritidis, și S.typhimurium 19%) din cele 221 primite de către INCDMI.

Procentul de tulpini trimise către INCDMI din cele izolate: Alba 4,2%, Bacău 18,5%,
Botoșani 26,3%, Brăila 65,5%, Covasna 38,9%, Dâmbovița 40,6%, Dolj 50%, Iași 10,3%,
Maramureș 10%, Olt 50% și Prahova 123,1%(numărul de tulpini a fost mai mare decât cel
raportat ca fiind izolat), dintre care confirmate astfel: Alba, Bacău, Botoșani, Brăila, Covasna,
Dolj, Iași, Maramureș, Olt și Prahova 100%, iar Dâmbovița 92,3%,

 Anul 2015

24
 În cele 22 săptămâni de supraveghere au fost raportate un număr de 34.071 cazuri internate.
Cel mai mare număr (1.981 cazuri) din acest sezon s-a înregistrat în săptămânile 33 și 34 de
supraveghere.

Graficul 3.5 Evoluția cazurilor BDA diagnosticate pe grupe de vârstă-2015

Distribuția numărului de cazuri diagnosticate arată că, la grupele mici de vârstă (copii), cele
mai multe cazuri sunt diagnosticate de către medicii de familie, în timp ce, la grupele mari de
vârsta (adulți și bătrâni), cazurile sunt diagnosticate în special în spital.

Supravegherea cu laboratorul la nivel național a investigat un număr de 547.376 probe, dintre

care 41,5% au fost coproculturi, la nivelul cărora 3,4% au fost pozitive.

Salmonella reprezintă 18,9% din agenții patogeni identificați în coproculturile pozitive de

BDA, și 16,5% dintre agenții etiologici identificați la 13% din cazurile de externare, cu
confirmarea a 129 de tulpini (64,3% sunt S.enteritidis, și 28,7% S.typhimurium) din cele 186
primite de către INCDMI.

 Anul 2016

În cele 22 săptămâni de supraveghere au fost raportate un număr de 38.269 cazuri internate.

Cel mai mare număr (3.589 cazuri) din acest sezon s-a înregistrat în săptămâna 27 de
supraveghere.

25
 Graficul 3.6 Evoluția BDA în perioada 30 mai-30octombrie 2016
(CNSCBT, 2016)
În cadrul supravegherii cu laboratorul la nivel național s-a investigat un număr de 577.516
probe, dintre care 44,9% au fost coproculturi, la nivelul cărora 4% au fost pozitive.

Salmoneloza reprezintă 12,8% din rezultatele pozitive de BDA, și 11,5% dintre agenții
etiologici identificați la 18,2% din cazurile de externare, cu confirmarea a 146 de tulpini (61%
S.enteritidis, și S.typhimurium 21,1%) din cele 263 primite și confirmate de către INCDMI.

 Anul 2017

În cele 23 de săptămâni supravegheate au fost raportate un număr de 36.825 cazuri internate.

Cel mai mare număr (3.660 cazuri) din acest sezon s-a înregistrat în săptămâna 31 de
supraveghere.

Grafic 3.7 Evoluție BDA 29 mai-5 nov 2017

(CNSCBT, 2017)
Supravegherea cu laboratorul la nivel național a investigat un număr de 609.562 probe, dintre
care 43,2% au fost coproculturi, la nivelul cărora 4,2% au fost pozitive.

Salmonella reprezintă 10,5% din agenții patogeni identificați în coproculturile pozitive de

BDA, și 9% dintre agenții etiologici identificați la 20,7% din cazurile de externare, cu
confirmarea a 95 de tulpini (57,3% sunt S.enteritidis, și 34,4% S.typhimurium) din cele 135
primite și confirmate de către INCDMI.
 Anul 2018
În cele 23 de săptămâni supravegheate au fost raportate un număr de 36.561 cazuri internate.
Cel mai mare număr (3.363 cazuri) din acest sezon s-a înregistrat în săptămâna 29 de
supraveghere.
În cadrul supravegherii cu laboratorul la nivel național s-a investigat un număr de 611.948
probe, dintre care 44% au fost coproculturi, la nivelul cărora 4,6% au fost pozitive.

26
 Salmoneloza reprezintă 12% din rezultatele pozitive de BDA, și 8,5% dintre agenții
etiologici identificați la 25% din cazurile de externare, cu confirmarea a 106 de tulpini (78,6%
S.enteritidis, și S.typhimurium 13%) din cele 167 primite și confirmate de către INCDMI.

 Anul 2019

În perioda iunie-octombrie 2019, au fost raportate un număr de 37.967 cazuri internate de

BDA. Cel mai mare număr total (2.074 cazuri) din acest sezon s-a înregistrat în săptămâna 31 a
anului.

Supravegherea cu laboratorul la nivel național a investigat un număr de 628.727 probe, dintre

care 43,9% au fost coproculturi, la nivelul cărora 4,1% au fost pozitive.

Salmonella reprezintă 14,4% din agenții patogeni identificați în coproculturile pozitive de

BDA.
 Anii 2020-2021
În perioada iunie-octombrie 2020, au fost raportate un număr de 9.729 cazuri internate de
BDA, în timp ce, în iunie-octombrie 2021, au fost raportate un număr de 16.494 cazuri internate.
Cel mai mare număr total de cazuri (1.196) din 2020 s-a înregistrat în săptămâna 26 a anului,
iar în 2021, în săptămâna 33 ( cu 2.138 cazuri).

Numărul de cazuri de BDA internate în sezoanele estivale 2020-2021 a fost mai mic decât
media sezoanelor anterioare de supraveghere, datorită evoluției pandemiei COVID-19.

Grafic 3.8 Evoluția BDA 2018-2021

(CNSCBT,2022)
În cazul tuturor anilor, cele mai multe cazuri s-au întâlnit la grupa de vârstă de 1-4 ani, iar
cea mai mare incidență este prezentă la copii <1 an.

27
 Supravegherea cu laboratorul la nivel național a investigat un număr de 370.734 probe în
2020, dintre care 43,5% au fost coproculturi, la nivelul cărora 2,1% au fost pozitive, iar în 2021
național au fost identificate 386.797 de probe, apropiat cu cel din anul anterior, dintre care 46,6%
au fost coproculturi, cu rata de pozitivare de 2,9%.

Salmoneloza reprezintă 13,3% din rezultatele pozitive de BDA din 2020, și 12,6% din
rezultatele anului 2021.

CAPITOLUL 4. CONCLUZII

Salmoneloza rămâne a doua cea mai frecventă toxiinfecție alimentară. După scăderea
semnificativă a cazurilor observată din 2007 până în 2014, în urma măsurilor de control
direcționat în producția de păsări de curte, s-a observat o incidență stabilă în perioada 2015-
2019. În 2020, s-a observat o scădere semnificativă a cazurilor, în primul rând ca o consecință a
pandemiei de COVID-19.
Având în vedere importanța acestei boli, salmoneloza ca patologie la om cât și la animale,
atât în Europa cât și în România este în scădere, dar cu o prevalență crescută la tineret. Faptul că
rata salmonelozei la copiii mici este de 11 ori mai mare în comparație cu adulții se poate explica
printr-o proporție mai mare de infecții simptomatice în rândul copiilor mici, o probabilitate
crescută ca părinții să ii ducă la medic.
Ratele de notificare pentru salmoneloza la om variază de la un stat membru la altul,
reflectând, de exemplu, variații în ceea ce privește calitatea, acoperirea și concentrarea asupra
severității bolii, a sistemelor de supraveghere, practicile de prelevare a probelor și testarea
prevalenței în populația de animale de rentă, a comerțul cu alimente și/sau animale între statele
membre, și proporția cazurilor asociate călătoriilor.
Majoritatea (80%) dintre focarele de salmoneloză transmise de alimente au fost cauzate
de S.Enteritidis. Vehiculele alimentare cel mai frecvent implicate în focarele de salmoneloză cu
dovezi solide au fost ouăle și subprodusele din ouă.

28
 BIBLIOGRAFIE

1. Tratat de boli infecțioase ale animalelor, Vol. I Bacterioze, Tudor Perianu, Edit.
Universitas XXI, Iași 2012
2. Medical Microbiology, Samuel Baron et col., Fourth edition, 1996
3. Diagnosticul și prevenirea zoonozelor, Nicolae Ștefan, Edit. Fundației „România de
mâine”, Universitatea „Spiru Haret” 2000
4. https://www.cnscbt.ro
5. https://www.ecdc.europa.eu/en

29