Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Medic rezident
Nicolae Carla-Mihaela
CUPRINS
2
Introducere. Importanță
Malaria reprezintă o boală febrilă acută, care pune viața în pericol, cauzată de
paraziții Plasmodium, care se răspândesc la oameni prin mușcăturile femelelor de
țânțari Anopheles infectate. (1) Deși malaria poate fi o boală mortală, complicațiile și
decesul pot fi de obicei prevenite.
3
clinice includ splenomegalie, anemie, trombocitopenie, hipoglicemie, disfuncție
pulmonară sau renală și modificări neurologice. Prezentarea clinică poate varia
substanțial în funcție de specia infectantă, de nivelul parazitemiei și de starea
imunitară a pacientului. Infecțiile cauzate de P. falciparum sunt cele mai susceptibile
de a evolua către forme severe, potențial fatale, cu afectare a sistemului nervos central
(malaria cerebrală), insuficiență renală acută, anemie severă sau sindrom de detresă
respiratorie acută. Alte specii pot avea și manifestări severe. Complicațiile malariei cu
P. vivax includ splenomegalia (cu, rareori, ruptură splenică), iar cele ale P. malariae
includ sindromul nefrotic. Malaria în timpul sarcinii (în special P. falciparum) poate
provoca boli severe la mamă și poate duce la nașterea prematură sau la nașterea unui
copil cu greutate scăzută. Deoarece malaria netratată poate evolua către forme severe
care pot fi rapid (<24 de ore) fatale, malaria trebuie întotdeauna luată în considerare
la pacienții care au antecedente de expunere (mai ales: călătorii anterioare sau
rezidență în zone cu boală endemică). (3),(4), (5)
Diagnostic de laborator
Pentru diagnosticul de laborator este necesar cel putin unul din urmatoarele 3:
Agent etiologic
Clasificare
Agenții cauzali sunt reprezentați de paraziți din sânge din genul Plasmodium. Există
aproximativ 156 de specii numite de Plasmodium care infectează diferite specii de
vertebrate. Patru specii sunt considerate adevărați paraziți ai oamenilor, deoarece
4
folosesc oamenii aproape exclusiv ca gazdă intermediară naturală: P. falciparum, P.
vivax, P. ovale și P. malariae. P. falciparum și P. vivax reprezintă cea mai mare
amenințare. P. falciparum este cel mai mortal parazit al malariei și cel mai răspândit
pe continentul african. P. vivax este parazitul dominant al malariei în majoritatea țărilor
din afara Africii sub-sahariane. (7), (8)
Caracteristici
În ultimii ani, rezistența la medicamentele antimalarice a apărut ca o amenințare la
adresa eforturilor globale de control al malariei, în special în subregiunea Mekong
Mare. Monitorizarea regulată a eficacității medicamentelor este necesară pentru a
informa politicile de tratament în țările cu malarie endemică și pentru a asigura
detectarea precoce a rezistenței la medicamente și răspunsul la acesta. (9)
Rezistența la medicamentele antimalarice a fost descrisă pentru două dintre cele patru
specii de paraziți ai malariei care infectează în mod natural oamenii, P. falciparum și
P. vivax. P. falciparum a dezvoltat rezistență la aproape toate antimalaricele utilizate
în prezent, deși distribuția geografică a rezistenței la orice singur medicament
antimalaric variază foarte mult. Infecția cu P. vivax dobândită în unele zone s-a dovedit
a fi rezistentă la clorochină și/sau primachină. Rezistența la sulfadoxină-pirimetamina
(SP) apare frecvent în Asia de Sud-Est și America de Sud. Rezistența la SP devine
din ce în ce mai răspândită în Africa, deoarece acest medicament este din ce în ce
mai des folosit ca înlocuitor al clorochinei. Rezistența la meflochină este frecventă în
unele zone din Asia de Sud-Est și a fost raportată în regiunea Amazonului din America
de Sud și sporadic în Africa. (10)
5
(Figura 1- Rezistența la medicamentele antimalarice (11))
6
(Figura 2- Rezistența la insecticide (12))
Proces epidemiologic
Sursa principală este reprezentată de omul bolnav. Când parazitul se află în sângele
individului și este înțepat de femela Anophel, țânțarul devine infectat, luând rol de
“vector”. Când țânțarul înțeapă un individ sănătos, îi injectează sporozitele și îl
infectează, persoana respectivă devenind la rândul său, sursă. (13) Ocazional,
transmiterea are loc prin transfuzie de sânge, transplant de organe, refolosirea acelor
sau în mod congenital de la mamă la făt. (14) Perioada de incubație variază în
principal între 7 și 30 de zile, dar această perioadă diferă în funcție de pacienți și de
speciile de Plasmodium. În general, cele mai scurte perioade de incubație sunt date
de P. falciparum, iar cele mai lungi perioade, de P. malariae. (15)
7
(Figura3 (16))
Paraziții din stadiul sanguin sunt cei care provoacă simptomele malariei. Când
anumite forme de paraziți din stadiul sanguin (gametocite, care apar în forme
masculine și feminine) sunt ingerate în timpul hrănirii cu sânge de către o femelă de
țânțar Anopheles, aceștia se împerechează în intestinul țânțarului și încep un ciclu de
creștere și multiplicare în țânțar. După 10-18 zile, o formă a parazitului numită
sporozoit migrează în glandele salivare ale țânțarului. Când țânțarul Anopheles ia o
masă de sânge pe un alt om, saliva anticoagulantă este injectată împreună cu
sporozoiții, care migrează în ficat, începând astfel un nou ciclu.
8
Astfel, țânțarul infectat poartă boala de la un om la altul (acționând ca un „vector”), în
timp ce oamenii infectați transmit parazitul țânțarului, Spre deosebire de gazda umană,
vectorul țânțar nu suferă de prezența paraziților.
Factori favorizanți
În regiunile mai reci, transmisia va fi mai puțin intensă și mai sezonieră. Acolo, P. vivax
ar putea fi mai răspândit, deoarece este mai tolerant la temperaturi ambientale mai
scăzute.
Răspândire
Potrivit celui mai recent raport mondial privind malaria, au existat 241 de milioane de
cazuri de malarie în 2020, comparativ cu 227 de milioane de cazuri în 2019. Numărul
estimat de decese cauzate de malarie a fost de 627 000 în 2020 – o creștere de 69
000 de decese față de anul precedent. În timp ce aproximativ două treimi dintre aceste
decese (47 000) s-au datorat perturbărilor din timpul pandemiei de COVID-19, restul
de o treime din decese (22 000) reflectă o modificare recentă a metodologiei OMS de
9
calculare a mortalității cauzate de malarie (indiferent de perturbările cauzate de
COVID-19).
Noua metodologie a cauzei de deces a fost aplicată în 32 de țări din Africa sub-
sahariană, care suportă aproximativ 93% din toate decesele cauzate de malarie la
nivel global. Aplicarea metodologiei a arătat că malaria a avut o taxă considerabil mai
mare asupra copiilor africani în fiecare an din 2000 decât se credea anterior.
Cele mai vulnerabile sunt persoanele fără imunitate. În zonele cu transmisie ridicată
(cum ar fi Africa la sud de Sahara), cele mai vulnerabile grupuri sunt copii mici, care
nu au dezvoltat încă imunitate parțială la malarie, femeile însărcinate, a căror imunitate
este scăzută de sarcină si călătorii sau migranți care provin din zone cu transmitere
redusă sau deloc a malariei, cărora le lipsește imunitatea.
În zonele cu transmisie mai scăzută (cum ar fi America Latină și Asia), rezidenții sunt
mai puțin frecvent infectați. Multe persoane pot ajunge la vârsta adultă fără a fi
construit imunitate protectoare și sunt astfel susceptibile la boală, inclusiv la boli
severe și fatale. (18)
Receptivitate
Receptivitatea este generală. Totuși, există anumite categorii de indivizi cu risc crescut
de a dezvolta forme severe:
persoanele imunocompromise;
copiii sub 5 ani, care nu au dezvoltat imunitate parțială la malarie;
femeile însărcinate;
persoanele care călătoresc în zonele endemice, din țări cu transmitere redusă
sau absentă a malariei.
10
Măsuri de prevenire
Generale
Specifice
Măsuri de control
11
sau un test de diagnostic rapid). Testele de diagnostic le permit furnizorilor de servicii
medicale să facă distincția rapidă între febra malarială și febra non-malariană,
facilitând tratamentul adecvat.
Cel mai bun tratament disponibil, în special pentru malaria cu P. falciparum, este
reprezentat de terapia combinată pe bază de artemisinină (ACT). Obiectivul principal
al tratamentului este de a asigura eliminarea rapidă și completă a paraziților
Plasmodium din fluxul sanguin al pacientului pentru a preveni evoluția unui caz
necomplicat de malarie la boală severă sau deces. (21)
12
în interior și plase tratate cu insecticide. Datorită obiceiurilor de hrănire nocturne ale
majorității țânțarilor Anopheles, transmiterea malariei are loc în principal noaptea. (22)
Acest studiu rar, pe termen lung, a dezmințit teoria care susține că prevenirea malariei
la începutul vieții ar putea face oamenii mai vulnerabili mai târziu în viață din cauza
lipsei de imunitate.
Peste 6.700 de copii au fost monitorizați între 1998 și 2018 în districtele Ulanga și
Kilombero din Tanzania.
Strategii globale
În 2020 și 2021, OMS și partenerii bilaterali și-au actualizat fie strategiile globale sau
au dezvoltat altele noi în lupta împotriva malariei.24 Multe dintre aceste strategii sunt
interconectate și includ lecțiile învățate în ultimii 20 de ani, recenta stagnare a
progresului mondial al malariei, sarcina mare la mare abordarea impactului (HBHI),
amenințarea crescândă a rezistenței vectorilor malariei și a paraziților și provocările
pandemiei de COVID-19. Teme comune printre aceste strategii includ importanța
conducerea țării și sistemele, cele semnificative implicarea comunităților, un accent
pe date abordări conduse, nevoia de dezvoltare și introducerea de noi instrumente și
importanța finanţare adecvată. (25)
13
Strategii folosite:
14
(Figura 4 (27))
Malaria în România
În România, în 1961 transmiterea indigenă a fost întreruptă, iar începând cu anul 1963
suntem în faza de întreținere a eradicării malariei. în perioada 2007-2010 au fost
raportate 68 de cazuri de malarie, toate importate (24 cazuri în 2007, 13 cazuri în
2008, 12 cazuri în 2009 și 19 cazuri în 2010) și un deces în 2007 (la un bărbat în
vârstă de 40 de ani infectat în Uganda și care a dezvoltat o formă toxică de malarie
cu Plasmodium falciparum). Cele mai multe cazuri de malarie (94,1%) au fost
înregistrate la bărbați care au călătorit pentru muncă în Africa (83,8%) și care au fost
infectați cu Plasmodium falciparum (67,7% din cazuri). Apariția cazurilor de malarie în
zonele neendemice este posibilă prin creșterea numărului de persoane care
călătoresc în zonele de risc și/sau ignorând și nerespectând măsurile de prevenire,
respectiv chimioprofilaxia și măsurile de protecție personală împotriva înțepăturilor de
țânțar. (28)
15
BIBLIOGRAFIE:
16
Endnote:
17