Cuvant inainte

Tocmai am terminat de recitit cartea pe care o tii in mana si pe care urmeaza (sper) sa o citesti. Astazi mi se pare chiar mai remarcabila decat acum patru ani, cand am citit-o prima oara. Cuvintele care-mi vin in minte si care plaseaza aceasta carte intr-o categorie aparte sunt "o companie placuta": o carte care poate fi o companie placuta. Asta pentru ca Jerry Sittser a scris cartea de fata ca pe o conversatie indelungata si nuantata, ce are loc intre prieteni, pe parcursul peregrinarii crestine. Aceia dintre noi care calatoresc si ei pe acest drum stiu ca sintagma care constituie laitmotivul acestei carti, voia lui Dumnezeu, se prea poate sa fie una dintre combinatiile de cuvinte cel mai greu de patruns din vocabularul crestin. Folosim deseori expresia aceasta, uneori ca pe un simplu cliseu lipsit de continut, insa alteori cu o reala nedumerire, care ne arunca intr-o stare de confuzie si neliniste. Pentru unii, expresia aceasta da semnalul unei interdictii de natura dogmatica, asemenea unei inscriptii care spune "Trecerea oprita", ce exclude deopotriva gandirea si rugaciunea; pentru altii, ea pune un urias semn de intrebare in dreptul trecutului si al viitorului, lasandu-i sa se zbata in "sfantul acum", in care ne traim cu totii viata de zi cu zi. Insa conversatia purtata in cartea aceasta aduce iar si iar in vizor voia lui Dumnezeu, in contextul numeroaselor si variatelor moduri in care noi toti ne traim viata de credinta si ascultare, in familiile noastre si la locul de munca, in clipele de suferinta, precum si in viata obisnuita, de zi cu zi. Treptat, incepem sa intelegem. Avem un tovaras care nu ne zoreste, nu ne preseaza si nu ne impune propriile sale pareri. El scrie din contextul unui ansamblu de relatii si opinii ce se intrepatrund si ia in serios circumstantele reale, concrete ale vietii noastre ne vorbeste un prieten care a trait pe pielea lui fiecare lucru despre care scrie, l-a trait cu sinceritate si incredere. Nu exista nici urma de aroganta in atitudinea sa, ci scriitorul ne trateaza cu o profunda demnitate, inerenta voii lui Dumnezeu, pastrandu-si, in acelasi timp, convingerea tacuta, dar de nestramutat, ca trebuie sa incetam sa mai facem speculatii cu privire la voia lui Dumnezeu si sa implinim aceasta voie, pur si simplu. Voia lui Dumnezeu nu este niciodata o chestiune care tine de conjunctura, ci aduce in prim plan ascultarea bazata pe credinta. La prima vedere, s-ar parea ca dr. Sittser nu spune nimic nou cu privire la acest subiect. Totusi, cuvintele lui vor fi o noutate pentru multi dintre cititorii acestor pagini, intrucat traim vremuri in care ne izbim pretutindeni de observatii si comentarii superficiale despre voia lui Dumnezeu. Din nefericire, prea multe dintre acestea nu au nici fundament biblic, nici integritate teologica. Insa Biblia nici ca ar putea fi mai limpede in privinta aceasta, iar cei mai de seama teologi ai nostri si-au dat toata silinta sa ne indrepte atentia asupra afirmatiilor evidente ale Scripturii. Biblia graveaza conturul conversatiei reprezentate de cartea aceasta,

iar o serie de teologi, cei mai multi anonimi, stau deoparte, in spatele scenei, confirmand spusele cartii. Astfel, in timp ce cuvintele scriitorului raman fermecator de personale pe tot parcursul cartii, ele sunt lipsite de idiosincrasii sau exhibitionism. Tonul cartii este marcat de o modestie lipsita de pretentii, iar stilul lejer, care aduce a conversatie, nu cade deloc in derizoriu. Intr-adevar, o companie placuta. Spun o companie placuta si pentru faptul ca, avand in mana cartea aceasta, stiu ca am un aliat de incredere in munca mea. Ca membri ai comunitatii crestine, suntem cu totii chemati sa fim "pazitorii fratilor (si surorilor)" noastre in ceea ce priveste implinirea voii lui Dumnezeu. Traim in mijlocul fami-liei noastre, al prietenilor si vecinilor care ne pun o multime de intrebari despre voia lui Dumnezeu. Nu obisnuiesc sa fac statistici cu privire la astfel de chestiuni, dar indraznesc sa afirm, dupa experienta mea de-o viata, ca intrebarea aceasta se afla in topul intrebarilor celor mai frecvent puse de crestini. Este dureros sa recunoastem lucrul acesta, dar in zilele noastre s-au scris nenumarate lucruri neadevarate si pur si simplu stupide in numele lui Hristos. Cand intalnesc oameni cu o conceptie sanatoasa si sincera in ce priveste marturia crestina, imi unesc fortele cu ale lor. Aceia dintre noi care sunt parinti, profesori, pastori sau prieteni in numele lui Isus au nevoie de tot ajutorul disponibil. Cand glasurile unor astfel de oameni se reunesc sub forma unei carti cum este cea de fata, care abordeaza un subiect atat de important, dar confuz, precum voia lui Dumnezeu, caut sa implic in conversatie un numar cat mai mare de oameni. Inca ceva: cand vei fi dat ultima pagina si vei fi terminat de citit cartea, ia o pauza vreo cinci minute ar trebui sa fie de-ajuns si intoarce-te apoi la prima pagina si incepe sa citesti din nou, mai lent, de data aceasta. Conver-satiile de felul acesta, cu un astfel de companion, sunt rare. Savureaza-le. "Adevarul trebuie sa ne farmece privirea treptat..." (Emily Dickinson). EUGENE H. PETERSON Profesor emerit de teologie Colegiul Regent, Vancouver, B.C.

Prefata la noua editie

Am fost surprins si onorat cand un editor de la Zondervan m-a sunat sa-mi spuna ca editura intentiona sa tipareasca noi editii ale primelor doua carti pe care le publicasem prin intermediul lor. Ca sa-mi dau seama in ce masura era necesara o revizuire, trebuia mai intai sa le recitesc. Dupa ce am recitit prima carte publicata de Zondervan, "A Grace Disguised" [Har ascuns], am hotarat sa o las asa cum era, din motive pe care le explic in prefata noii editii a acelei carti.

Insa am decis sa revizuiesc cea de-a doua carte, "Descoperind voia lui Dumnezeu". Mi-a placut teologia acestei carti; adevarul este ca astazi sunt mai convins de afirmatiile ei decat atunci cand am scris-o. Insa nu mi-a placut stilul in care am scris-o. Era prea taraganat si redundant, cu prea multe ilustratii. Am tendinta sa scriu in ritm alert si apoi sa las manuscrisul deoparte pentru o vreme, inainte sa revin asupra lui si sa-l citesc dintr-o noua perspectiva. In ce priveste cartea "Descoperind voia lui Dumnezeu", nu am lasat-o deoparte suficient timp. Dupa cum am descoperit cand am recitit-o, cartea avea nevoie de inca o revizuire. Prin urmare, m-am pus pe treaba, plin de energie si entuziasm, recunoscator pentru aceasta a doua sansa. Am rearanjat ordinea anumitor fragmente, am lasat afara vreo douazeci si cinci de pagini, am eliminat un capitol si am adaugat altul. Acum este o carte mult mai buna. In legatura cu "noul" titlu al cartii (care este, de fapt, "vechiul"ei titlu) exista o intreaga istorie. Titlul original al primei editii era "Voia lui Dumnezeu ca mod de viata" si reflecta cu acuratete tema cartii. Insa am decis sa schimbam titlul in "Descoperind voia lui Dumnezeu" pentru a raspunde "nevoilor resimtite" de cititori. Dar cititorii nu au fost multumiti! Cativa sau plans ca noul titlu inducea in eroare, intrucat cartea, dupa cum veti vedea, nu se refera la descoperirea voii lui Dumnezeu, pe care nu o cunoastem si probabil ca nici nu ar trebui sa o cunoastem, ci la implinirea voii lui Dumnezeu pe care o cu-noastem deja. Aceasta a doua editie revine la titlul original. Titlul, in sine, corespunde continutului cartii si, de asemenea, corespunde Scripturii. Dupa cum afirm in primul capitol, voia lui Dumnezeu se refera la modul in care ne traim viata in momentul de fata, implinind voia lui Dumnezeu asa cum este revelata ea in Scriptura, intrucat o mare parte a vietii noastre consta in a face ceea ce este evident. Am descoperit ca cel mai bun mod de a-mi trai viata este sa o traiesc pentru Dumnezeu "chiar acolo unde ma aflu", dupa cum se exprima Francis de Sales. Sandra Vander Zicht, care a indeplinit rolul de editor pentru cea dintai editie a acestei carti si pentru cea mai recenta publicatie a mea la Zondervan, "When God Doesnt Answer Your Prayer" [Cand Dumnezeu nu-ti raspunde la rugaciune], a fost cea care sugerat editurii tiparirea celei de-a doua editii. Tot ea m-a indemnat sa iau in considerare cateva modificari minore. Am urmat sugestia ei si am revizuit cartea chiar mai mult decat se astepta ea. Lori Vanden Bosch, editor la Zondervan, m-a ajutat de la inceput pana la sfarsit. Se pricepe sa descopere proza de calitate si are o minte inzestrata pentru teologia sanatoasa. Ea chiar a adaugat unele sectiuni pe care eu le taiasem, ceea ce e neobisnuit pentru un editor. A fost o bucurie sa lucrez alaturi de ea.

Prima editie a cartii am dedicat-o copiilor mei, iar acum o merita si mai mult. Catherine si David sunt studenti la Colegiul Whitworth si trec amandoi printr-o perioada fasta din viata lor. John este in primul an de liceu. In prima editie am scris ca ei sunt voia lui Dumnezeu pentru mine. Dumnezeu i-a folosit ca sa-mi modeleze viata. Insa Dumnezeu modeleaza si vietile lor. Ei invata, intocmai ca si mine, sa urmeze voia lui Dumnezeu ca mod de viata si fac progrese extraordinare. A fost o adevarata bucurie sa-i vad crescand in felul acesta.