UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE PROTECTIA MEDIULU

ARDEIUL

ALIMENTARE

STUDENT: STANCA BIANCA CRISTINA SPECIALIZAREA: CONTROLUL SI EXPERTIZA PRODUSELOR AN: III

(Copsicum onnuum). Ardeiul (Capsicum annuum) este o specie popular a genului Capsicum care face parte din familia Solanaceae.

Ardeiul

Importanta economica Se cultiva pentru fructe care contin pe langa hidrati de carbon si multe siruri minerale. Sunt foarte bogate in vitamine si mai ales in vitamina C, de aceea au o larga intrebuintare in arta culinara, in industria conservelor, la prepararea boelii, a pastei si a muraturilor. Deserierea plantei si cerintele sale. Este o planta anuala cu radacina pivotanta, dar ramificata, patrunzand in adancime pand la 40- 60 cm. Tulpina este dreapta, la inceput erbacee, de 0,5 0,9 m inaltime, se bifurca mereu si la maturitate e se lemnifica. Frunzele sunt intregi, de forma oval-alungita, ascutite la varf, avand codita lunga si subtire. Florile au culoarea alba si apar de obicei, dupa aproape 2 luni de la semanat, cate una, doua, la locul de bifurcare a tulpinii sau a lastarilor. Fructul este o baca carnoasa, goala in interior, cu suprafata neteda, lucioasa, de culoare verde-galbuie sau galbena-laptoasa la maturitatea de consum si portocalie sau rosie la coacerea deplina. Este de diferite forme ca de pilda: prismatic-alungit, tronconic, sferic-turtit, muchiat, alungit ori conic si are gust placut, dulce, uneori piperat; gustul piperat datorindu-se unei substanle numita capsicina. Semintele sunt mici, turtite, tari, colorate in galben-albicios sau auriu si se gasesc fixate pe receptaculul in prelungirea coditei. Ardeiul este foarte pretentios fata de caldura in lipsa careia intarzie infloritul si fructificarea. Temperatura minima este de 15'c, iar cea optima de 25 28'C. Temperaturile peste 30.C impiedica legarea florilor. Este mai rezistent decat vinetele la temperaturi scazute, astfel ca se poate semana si direct in camp mai ales culturile pentru boia, raspandite mult in campia de vest a tarii. Soiuri: In practica, numeroasele soiuri de ardei se grupeaza in: ardei grasi, gogosari, ardei lungi si ardei iuti.

a) Soiurile de ardei grasi: Verde Calincov Soi cu portul semiinalt., cu perioada de vegetatie pana la formarea primelor fructe bune de consum de 120 - 125 zile, iar pana la coacerea semintelor de 150 -160 zile. Este unul din soiurile destul de raspandite in culturi la noi in tara, fiind semitimpuriu, productiv si cu fructe mari (80 - 10() g). Acestea au forma unui pahar cilindric, cu 3 - 4 coaste (muchii) mai subtire catre varf, colorate in verde deschis la maturitatea de consum si rosu la coacerea completa. b) Soiurile de ardei gogosari: Bucuresteni Este un soi timpuriu productiv cu cate 5-7 fructe pe tufa. Fructele sunt mari, rotundturtite, cu 4 -5 coaste, asemanatoare cu fructele de tomate, carnoase cu gust dulce si placut, excelente pentru consum proaspat si murat in otet. Uneori fructele sunt iuti. La inceput au culoare verde-inchis, iar la coacere rosu-aprins. c) Soiuri de ardei lungi: Cornul caprei Este un soi timpuriu, foarte productiv, a caror fructe ajung bune de consun la cca. 3 luni de la rasarire. Fructele sunt lungi, subtiri, indoite la varf (cu varful rasucit), atarnand sub forma de pendule, cu suprafata putin valurata, mai ales spre codita. La maturitatea de consum sunt verzi sau galbene, iar la coacerea deplina au culoare rosieaprins, cu gust placut, dulce, uneori piperat, bune mai ales pentru muraturi si salate. d) Soiurile de ardei pentru boia: Seghedin dulce Are fructe asemanatoare cu cele ale soiului Teaca de Plovdiv.. Acestea sunt conice, alungite, turtite, cu carnea subtire si iute, fiind colorate in verde la inceput si rosu intens la coacere.

e) Soiuri de ardei iuti: Arnaut Este un soi semitimpuriu, productiv, cu fructe de marime mijlocie, conice, indreptate cu varful in sus, carnoase si foarte iuti, de culoare galbena verzuie la inceput si galbena portocalie sau rosu aprins la coacere. Se preteaza atat pentru.culturile de camp cat si pentru cultura fortata. Tehnica culturii Ardeiul se cultiva prin rasad, insa in campia de vest se poate cultiva si prin semanare directa. Rasadul se produce de regula in rasadnite calde pentru ardeii iuti si grasi, si in rasadnite reci pentru ardeii lungi si gogosari. Semanatul in rasadnite calde are loc in februarie pentru cultura timpurie si in martie pentru culturile de vara., iar semanatul ardeiului gogosar se face la mijlocul lunii aprilie la rece. Ingrijirea culturilor de ardei se reduce la pasit, udat, hranire suplimentara si eventual muncirea solului. Pasitul se face la 2 3 zile dupa fiecare udat pentru distrugerea crustei, a buruienilor si pentru afanarea solului, iar udatul trebuie sa se faca de 8 12 ori pe vara si chiar de 14 ori in regiunile mai secetoase. Recoltarea. Ardeiul gras pentru consum se recolteaza esalonat pe masura ce fructele ating marimea normala, sunt tari la pipait, fragede si carnoase, chiar daca au culoare verde. Daca se recolteaza mai tarziu, creste continutul in zahar si in vitamina C, insa scade fragezimea. Recoltarea de obicei incepe la 50-60 zile de la platare. Recoltarea regulata, la inceput la 5 - 6 zile si apoi la 7 8 zile, contribuie la dezvoltarea in bune conditii a fructelor ce leaga ulterior. Recoltatul se face dimineata pe racoare desprinzand fructele cu mana, fara a vatama lastarii care se rup usor si fara a lovi sau a rani fructele. Dupa recoltare fructele se ambaleaza in ladite, in saci sau cosuri de nuiele. Ardeii pentru boia se pun la uscat si apoi se macina. Productia ce se poate obtine este de 15 25 tone/ha la ardeii grasi, lungi si gogogari si de 7- 9 tone/ha la ardeii iuti.

Boli si daunatori Bolile mai raspandite ale solano-fructoaselor sunt: Caderea rasadului este provocata de ciuperca Pythium de baryanum, ce apare in rasadnite, atacand rasadul in locul de iesire a plantei din pamant (la colet), sub forma de pete brune care marindu-se duc la ofilirea plantei, la cadelea ei si in cele din urma la putrezire. Aceasta boala ataca in vetre si se raspandeste foarte repede. Patarea cafenie a frunzelor. In camp si mai ales in sere, pe frunzele de tomate apar pete de forme si marimi diferite, de culoare galbena la inceput, apoi brun-rosiatice, carora pe dos le corespunde un puf brun-violaceu. Frunzele atacate mai puternic se usuca. Boala ataca uneori si tulpinile si chiar fructele tinere, fiind provocata de ciuperca Cladosporium fulvum. Patarea alba a frunzelor. Ataca de obicei frunzele de tomate dar poate ataca si tulpinile, iar uneori si fructele. Pe frunze apar pete mici, rotunde, de culoare bruna, care mai tarziu devin albicioase spre mijloc (centru) marginea ramanand tot bruna.. In dreptul petelor se observa puncte mici negricioase ( fructificatiile ciupercii Septoria lycopersici ). Daunatorii mai pagubitori : Coropisnita Ataca mai ales rasadurile din rasadnite. Apare in mod frecvent pe terenurile ingrasate cu balegar, provocand pagube mari. Pagubele provocate pot fi directe prin retezarea plantelor de la colet sau indirecte, prin saparea galeriilor cu care ocazie reteaza si radacinile plantelor sau deranjeaza semintele de curand semanate. Musculita alba de sera Adultii inteapa frunzele, transmitand de cele mai multe ori virozele. Frunzele atacate se ofilesc si se usuca, iar in caz de atac puternic, planta piere.

Combaterea bolilor si daunatorilor. Ca masuri preventive de combatere se recomanda: aerisirea rasadnitelor si udatul moderat pentru prevenirea caderii rasadului, patarii cafenie a frunzelor; plantarea timpurie a tomatelor, inlaturarea de la plantare a rasadului bolnav si aplicarea in cultura de doze ridicate de ingrasaminte potasice pentru prevenirea unor boli ca mozaicul.

BIBLIOGRAFIE:
1. Legumicultura , Gh. Ciobanu, D. Andronicescu, D. Popa, I.Popa, Editura Agro silvica, Bucuresti 2. Arborele Lumii 3. Internet