Actul juridic civil Ca notiune, este o manifestare de vointa savarsita cu intentia de a se produce efecte juridice, adica de a se naste raporturi

juridice concrete. Termenul are doua acceptiuni: a) operatiune juridica cea mai importanta si cea proprie b) inscris- ca mijloc de proba al operatiunii juridice Clasificarea actului juridic I. Dupa numarul partilor: a) unilaterale - vointa unei persoane ( testamentul ) b) bilaterale vointa a doua persoane ( donatia ) c) multilaterale vointa a trei sau mai multor persoane ( contractul de societate ) Sa nu se confunde cu clasificarea contractelor in unilaterale si bilaterale ( sinalagmatice ). Toate actele juridice bilaterale sunt contracte. Acestea din urma sunt unilaterale si bilaterale dupa cum numai una dintre parti are obligatii fata de cealalta parte, sau ambele parti au obligatii reciproce. Donatia este un act juridic bilateral,dar reprezinta un contract unilateral. Exemple de contract bilateral: vanzare- cumparare, de munca, de inchiriere etc. Bunurile, pot fi consumabile ( banii ) si neconsumabile ( masina). Imprumutul este un act juridic bilateral dau un contract unilateral.

II. Dupa scopul urmarit: a) act juridic cu titlu oneros - comutative - aleatorii b) act juridic cu titlu gratuit - dezinteresate - liberalitati a) Actul juridic cu titlu oneros este acel act prin care fiecare parte doreste procurarea unui avantaj patrimonial in schimbul obligatiilor asumate. In cazul celor comutative, partile recunosc de la inceput extinderea obligatiilor. Exemplu: contract de munca, de vanzare-cumparare, de imprumut ( doar in cazul in care exista o dobanda ). In cazul contractelor aleatorii, partile au in vedere sansa unui castig sau riscul unei pierderi. ( ex: contract de joc, pariuri private, contracte de renta, de intretinere etc.).

b) Actul juridic cu titlu gratuit este acela prin care o parte procura alteia un folos patrimonial, fara a urmari obtinerea unui folos in schimb. Cele dezinteresate nu se micsoreaza patrimoniul iar in cazul liberalitatilor, se observa o micsorare a patrimoniului. III. Dupa modelul de formare a) acte juridice consensuale acele acte juridice pentru care simpla manifestare de vointa este nu doar necesara dar si suficienta pentru formarea valabila a actului ( contract de vanzare- cumparare, contract de inchiriere ). In dreptul civil si in dreptul afacerilor exista principiul consensualismului ( actele juridice sunt valabil incheiate prin simpla manifestare de vointa daca legea nu prevede incheierea actului intr-o forma speciala ). b) acte juridice solemne acele acte juridice in care, pe langa manifestarea de vointa, pentru a fi valabil incheiat actul, legiuitorul a cerut incheierea actului intr-o forma speciala, de regula forma autentica ( in fata notarului public ). Exemplu: contract de vanzare- cumparare de terenuri, donatia, contractul de ipoteca ( ipoteca pentru imobile si gaj pentru bani ), testamentul ( olograf scris, semnat si datat de mana testastarului si autentic ). c) acte juridice reale cele care pot fi incheiate valabil; pe langa manifestarea de vointa este necesara si remiterea materiala a bunului. Exemplu: contractul de depozit

IV. Dupa reglementarea si denumirea legala a) acte numite ( tipice )- au denumirea si reglementarea legala Exemplu: contract de locatiune, contract de mandate- imputernicire, contract de vanzarecumparare etc. b) acte nenumite ( atipice )- nu au denumirea si reglementarea proprie Exemplu: antecontractul sau promisiunea de a contracta, de vanzare cu clauza de intretinere etc. Actul juridic civil 1. Conditiile ca un act juridic sa se incheie valabil 2. Conditiile de validitate ale actului juridic civil art.948, Codul civil

Un litigiu se bazeaza pe doua probleme: - incheiere - efectele pe care le produce actul juridic Capacitatea de a incheia un act juridic este de doua feluri: a) de folosinta b) de exercitiu Capacitatea de folosinta este posibilitatea de a avea drepturi si obligatii. Capacitatea de exercitiu este posibilitatea de a exercita drepturile si obligatiile efectiv in mod personal. Nici o persoana fizica sau juridica nu poate fi lipsita total de capacitatea de folosinta. In situatii speciale prevazute de lege se poate ca unele acte juridice sa nu poata fi incheiate de anumite categorii de persoane- incapacitati speciale ( exemplu: strainii nu pot dobandi terenuri in Romania, minorul intre 14-16 ani poate sa faca testament numai pentru din cat ar fi facut in mod normal ca major, medicii si preotii nu pot primi donatii de la pacienti, nu pot incheia acte juridice, persoanele peste 18 ani care sunt puse sub interdictie ). Consimtamantul este hotararea de a incheia actul. Vointa juridica este vointa celui care exprima consimtamantul. Exista doua reguli: 1. Principiul libertatii de vointa art.5, Cod civil Nu trebuie sa cerem voie sa vedem daca putem face ceva. Exista o seama de acte juridice nenumite care se incheie fara sa aiba un temei special. 2. Principiul vointei reale Doua persoane hotarasc sa faca un act juridic. Se exprima defectuos. Datoria interpretului legii este sa il interpreteze si sa vada care a fost vointa partilor. Conditiile de validitate ale consimtamantului a) sa fie exteriorizat ( de regula expres ) ; se poate si altfel, adica tacit b) sa provina de la o persoana cu discernamant c) sa fie dat cu intentia de angajare juridica ( sa nu fie dat in gluma ) Exemplu: consimtamantul este prea vag, este dat cu o rezerva mentala . Nu este valabil consimtamantul sub rezerva. d) sa nu fie viciat Viciile de consimtamant 1. Eroarea este o falsa reprezentare a realitatii, realitate pe care daca ar fi cunoscuto persoana respectiva nu ar fi incheiat actul.

Eroarea poate fi de mai multe feluri: - error in negotium ( eroarea asupra actului ce se incheie; o parte poate crede ca a incheiat un act, iar cealalta parte un alt fel de act ); - error in corpore ( tu crezi ca ai cumparat un lucru, dar este vorba in realitate despre un alt bun ). In cazul ambelor erori, efectul este nulitatea absoluta. - eroare asupra substantei bunului ( ex: pian cu placa de bronz ) - eroare asupra identitatii co-contractantului In cazul acestora, apare nulitatea relative. 2. Dolul este o eroare provocata ( inducerea in eroare ) De cele mai multe ori se practica dolul prin reticenta. 3. Violenta inducerea unei temeri din cauza careia partea isi da consimtamantul. Violenta este o cauza de nulitate relativa. 4. Leziunea ( situatia in care minorul intre 14-18 ani, intr-un act pe care il poate incheia singur, e pacalit de contractant ). Obiectul actului juridic De principiu, obiectul este bunul. Art.948 trebuie sa avem un obiect determinat.

Conditiile obiectului Obiectul trebuie: - sa existe - sa fie in circuit civil ( in comert ) - sa fie determinat sau determinabil - sa fie posibil ( vanzarea unui teren pe luna nu este un act juridic valabil ) - sa fie licit si moral Cauza sau scopul actului juridic Exista doua cauze: - cauza imediata - cauza mediata ( indepartata ) Nu se cerceteaza in actele numite cauza imediata, ci doar in actele nenumite. Scopul mediat este uneori illicit.

Conditiile cauzei: sa existe ( nu exista cauza cand actul s-a incheiat fara discernamant ) sa fie reala sa fie licita si morala

Efectul nerespectarii conditiilor de validitate. Nulitatea actului juridic civil Actul care incalca legea la momentul incheierii sale este declarat nul de instanta si nu poate produce nici un efect. Nulitatea este cea mai grava sanctiune de drept privat. Nulitatea nu vine de la sine. Exista o prezumtie ca partile au vrut sa faca un act licit si care nu incalca legea. Prezumtia este de validitate. Nulitatea apare cand se incalca o lege, nu o nerespectare a intelegerii partilor. Nulitatea poate fi: - expresa - virtuala ( nu am o lege care sa o prevada in mod expres, ci o deducem din reglementari ) Nulitatea se mai clasifica in: - nulitate totala ( toate clauzele incalca legea ) - nulitate partiala Deasemnea , intalnim: nulitate relativa si nulitate absoluta. La nulitatea relativa, legea incalcata de parti la momentul la care au facut actul este una imperativa, dar urmareste direct sa ocroteasca interesele individuale. In cazul nulitatii absolute, partile incalca direct interese generale ale societatii ( norma juridica incalcata are drept scop direct ocrotirea societatii ). Diferenta intre cele doua este facuta de regimul juridic. La nulitatea relativa de exemplu, numai persoana ocrotita poate cere judecatorului nulitatea. Aceasta este prescrisa intr-un termen dat ( de regula 3 ani ) si poate fi acoperita prin confirmare. Nulitatea absoluta nu poate fi confirmata si este imprescriptibila. Efectele nulitatii sunt aceleasi: desfiinteaza actul, de principiu retroactiv ( ca si cum nu ar fi existat niciodata ) si repune partile in situatia anterioara, anuland celelalte acte subsecvente ( daca este cazul ). Nulitatea nu opereaza de drept. In dreptul privat opereaza prezumtia de valabilitate a actului juridic pana la ramanerea definitiva. Efectele actului juridic civil 1. Notiune

Prin efecte intelegem nasterea drepturilor si a obligatiilor decurgand din actul juridic respectiv. 2. Determinarea efectelor actului juridic Trebuie sa stabilim cuprinsul actului juridic. Daca clauzele actului juridic sunt foarte clare, aceasta operatiune este foarte simpla. Daca clauzele sunt exprimate indoielnic, greoi sau neclar, atunci va fi necesara o operatiune specifica de interpretare a efectelor actului juridic. Vointa juridica inseamna nevoia individului. Mijlocul juridic de satisfacere a nevoii este incheierea actului juridic. Cand este manifestata in exterior, se transforma in consimtamant, vointa juridica. Vointa juridica este guvernata de principiul libertatii actelor juridice si de principiul vointei reale. Principiul libertatii actelor juridice Partile in general pot incheia orice fel de act juridic. Partile pot stabili continului actului juridic in mod liber avand ca limite doar respectarea normelor imperative ale legii, a ordinii publice si a bunelor moravuri ( a regulilor de morala acceptate unanim in acel tip de societate in care este incheiat actul juridic ). Exista doua sisteme: In sistemul francez are prioritate vointa reala, la fel ca si in sistemul romanesc. In sistemul german are prioritate vointa declarativa. O regula generala de interpretare a actului juridic este data de prioritatea respectarii vointei reale. O alta regula generala de interpretare: actul juridic produce pe langa efectele expres aratate si alte efecte care pot fi deduse din lege ( dispozitiile legii ) din obicei, cutuma, uzante sau uzuri si din echitate ( principiul echitatii ca un principiu general de interpretare a oricarui act juridic ). O alta regula: interpretarea coordonata si coroborata ( interpretarea clauzelor unui act juridic unele prin altele ). Reguli speciale de interpretare a clauzelor indoielnice intr-un act juridic ( contract ) Interpretarea se face: - in sensul in care reiese din natura contractului - in sensul in care ar putea produce un efect nu in sensul in care nu s-ar putea produce nici unul - in folosul debitorului , adica a aceluia in care s-a obligat prin actul juridic Totusi, efectele oricarui act juridic sunt guvernate de urmatoarele trei principii: 1. Principiul fortei obligatorii

Conform acestuia, actul juridic legal incheiat se impune intre parti intocmai ca si legea. Exista exceptii de la acest principiu. Pot exista cazuri de constrangere ( situatia in care acel contract inceteaza inainte de termenul stabilit de lege ) sau de largire. Incetarea contractului de mandat prin moartea uneia dintre parti, prin solvabilitatea sau falimentul mandantului. 2. Principiul irevocabilitatii actului juridic Este o consecinta a primului principiu . Actului juridic nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia dintre parti in cazul actelor bilaterale, iar actelor unilaterale nu li se poate pune capat prin manifestarea de vointa in sens contrar din partea autorilor actelor. Exceptii de la acest principiu: Exceptii de la irevocabilitate pentru actele bilaterale: acea situatie in care prin vointa uneia dintre parti i se poate pune capat actului juridic. Exemplu: contractul de locatiune incheiat fara termen poate fi denuntat unilateral oricand cu respectarea unui preaviz. In cazul contractului de mandat: Mandatul poate revoca mandatarul, iar mandatarul poate renunta la mandat. In cazul contractului de depozit, deponentul poate solicita oricand depozitarului restituirea bunului dat in depozit chiar daca s-a stabilit un termen. In cazul actelor unilaterale: Exceptii: Testamentul este un act esentialmente revocabil. Poate fi oricand revocat de testatar. Oferta de a contracta poate fi revocata oricand pana la ajungerea acesteia la destinatar.

3. Principiul relativitatii efectelor actului juridic Conform acestui principiu actul juridic nu produce efecte decat intre partile acestuia, neputand naste drepturi in principiu si in nici un caz obligatii fata de persoane care nu au participat la incheierea acestuia. Pentru determinarea principiului relativitatii avem nevoie de intelegerea urmatoarelor 3 notiuni: Fata de un act juridic, pozitia unui subiect de drept se poate incadra in una din urmatoarele trei categorii: parti, avanzi- cauza si terti. Exista 3 categorii de avanzi- cauza: 1. succesorii universali si cu titlu universal Sunt acele persoane care dobandesc un patrimoniu ( o universalitate de drepturi si obligatii ) sau o fractiune de patrimoniu ( cu titlu universal ). 2. succesorii cu titlu particular Sunt persoane care dobandesc un bun determinat individual.

Exemplu: cumparatorul unui bun, mostenitorul cu titlu particular cand prin testament un bun este lasat mostenire unei persoane. 3. creditorii chirografari Creditorii sunt de doua feluri: - creditorii cu garantii, cu gaj, ipoteca - creditorii fara garantii (se mai numesc si creditorii chirografari- termen din lb.greaca ) Exista mai multe exceptii relative de la principiul relativitatii, dar o singura exceptie reala. Aceasta se numeste stipulatia pentru alb. Exista astfel 3 parti: stipulant, promitent, tert beneficiar. Promitentul se oblige fata de stipulant sad ea, sa faca sau sa nu faca ceva. Aplicatii practice pentru stipulatia pentru alb: cazul donatiei cu sarcina, cazul contractului de asigurare de viata. Uneori se pot naste drepturi pentru o persoana care nu este parte la incheierea contractului.