Istoria vie a umanitatii, sub dimensiunile sale biologica, psihologica, socioculturala, economica si politica apartine familiei, coexistentei barbatului

si a femeii, a relatiilor dintre ei, a relatiilor cu copiii. Familia s-a dovedit a fi una din cele mai vechi si stabile forme de comunitate umana, cea care asigura perpetuarea speciei umane, evolutia si continuitatea vietii sociale, iar istoria evolutiei familiei nu este altceva decat istoria dezvoltarii si modificarii rolurilor conjugale. Familiile din societatile contemporane, au suferit in ultimele decenii transformari profunde. Schimbarile care au intervenit in interiorul ei sunt atat de importante, incat si termenul de familie a devenit tot mai ambiguu, el tinzand sa acopere astazi realitati diferite de cele caracteristice generatiilor precedente. Familia este cea mai fidela posesoare a traditiilor si a valorilor nationale. Ea este una din cele mai conservatoare (in sensul bun al cuvantului) segmente ale societatii. Contrar acestei idei, familia a devenit tot mai sensibila la toate transformarile petrecute in societate. De exemplu, una din functiile traditionale, cea de ingrijire a varstnicilor este pe cale de disparitie, iar functia de socializare a copiilor, este impartasita cu alte institutii sociale. Schimbarea statutului social al femeii prin implicarea ei in activitati profesionale extrafamiliale determina noi configuratii ale raporturilor dintre cei doi parteneri, in sensul unor redefiniri ale rolurilor acestora. Astfel, aparitia si proliferarea carierei profesionale si a traiectoriei sociale feminine au complicat destul de mult relatiile interpersonale, in general, cu partenerul de viata, in special. Asupra cuplului, cariera profesionala a femeii ridica probleme de o alta natura. In primul rand, exista tendinta ca femeia sa se concentreze foarte mult asupra carierei si sa ignore la fel de mult viata de familie. Daca aceasta tendinta este valabila si pentru barbat, situatia devine critica pentru functionalitatea familiei ca institutie sociala. Gradul de implicare in viata de familie depinde de perceptia asupra modificarii rolurilor, in conditiile existentei carierei profesionale la unul sau ambii parteneri. Astfel, atunci cand unul dintre parteneri este concentrat mai mult asupra carierei, celalalt trebuie sa preia o parte din sarcinile domestice ale partenerului, dar preluarea poate fi formala sau angajanta. O alta situatie interesanta ar fi aceea ca in familiile cu dubla cariera, cand sotul si sotia siau inceput carierele profesionale in acelasi timp, succesul rapid al unuia poate deveni o problema majora pentru celalalt. Familia devine din ce in ce mai mult un loc de refugiu afectiv ca reactie la conditiile stresante ale mediului exterior. Deci, familia si-a pierdut mult din caracterul ei de institutie sociala. Cuplul este mai mult interesat de satisfacerea propriilor interese si mai putin de realizarea sarcinilor pe care societatea le atribuie institutiei familiale. Aceasta noua perspectiva a indus schimbari majore la nivelul functiilor familiale, deoarece perturbarile manifestate la nivelul uneia dintre ele au avut un impact direct si asupra celorlalte.

Problematica organizarii vietii de familie si a consecintelor ei functionale, a evolutiei rolurilor masculine si femenine apare in lucrarile ganditorilor antici si a celor renascentisti, iar o data cu constituirea sociologiei ca stiinta, familia a reprezentat un obiect de studiu privelegiat. Daca la inceput, cercetarea familiei s-a facut in cadrul unor modele etnolingvistice si istorice, ulterior familia a devenit obiectul unor studii analitice, de ordin psihologic, sociologic, psihosocial, sexologic si psihopatologic, tinzand sa fie definita in termeni de comunicare si intercomunicare interpersonala. Dar abia incepand cu anii '60, si pana in prezent, cercetarile sociologice au cunoscut o dezvoltare fara precedent. Aceasta se datoreaza faptului ca in ultimele decenii, familia a suferit mutatii profunde in ceea ce priveste structura si functiile sale. Apartinand unor orientari conceptuale diverse, sub aspectul analizei specificului si functiilor familiei, au fost intreprinse numeroase cercetari privind rolul de sot si sotie. Toate aceste cercetari incearca sa explice modul de functionare a familiei, care sunt etapele prin care trece un cuplu, care sunt rolurile sotului si ale sotiei, care sunt relatiile ce se stabilesc intre membrii ei. Cercetatorii romani Iolanda Mitrofan, Maria Voinea si Petru Ilut au efectuat un sir de studii privind viata de familiei. Sociologia analizeaza traditionalitatea ca o componenta de baza a vietii sociale, a sociabilitatii. Ea este prezenta in toate sferele si nivelele de organizare a societatii, in procesele de socializare si manifestare a personalitatii actorilor sociali. Traditionaliatea indica un tip distinct de institutii sociale, obisnuinte si obiceiuri, moduri de a actiona, a simti si a gandi care sunt "mostenite din trecut". Dar traditionalitatea nu reprezinta numai amintiri din trecut, ea este continuarea trecutului in prezent si ca atare amintirile sunt la fel de actuale ca si relatiile date in experienta prezentului. La randul ei, familia traditionala are o serie de trasaturi, cum ar fi loialitatea fata de familie care e mai presus de interesul propriu, femeia e subordonata ca sotie si ca mama, copiii de ambele sexe au roluri precise, prestabilite, sunt incurajate ca valori supunerea, conformismul. Cercetarea familiei traditionale a reliefat ca valoarea focala a stilului de viata o constituie autoritatea. In general, autoritatea implica raporturi de inegalitate. Din acest punct de vedere, in familia traditionala raporturile de inegalitate sunt foarte mari si unidirectionale, si aceasta datorita faptului ca femeia este supusa. Rolurile sunt distribuite in functie de ierarhie, conformism, putere. Acestea definesc un stil de viata a familiei ce consacra superioritatea parintilor asupra copiilor, varstnicilor asupra tinerilor, a barbatilor asupra femeilor, a fratilor mai mari asupra celor mai mici etc. Autoritatea barbatului este rar pusa sub semnul intrebarii pentru ca asa se perpetueaza modelul, preluat prin imitatie, si orice atitudine de negare a acestuia duce la etichetare, marginalizare, stigmatizare. Opusa, dar nu totalmente, familiei traditionale este familia moderna. Modernitatea este diferita sau chiar opusa perceptiilor traditionale, referindu-se la produse ale culturii, institutii, forme de organizare sociala, moduri de comportare. Societatea moderna este mereu in schimbare, iar in momentul in care modul de viata traditional e inlocuit de unul mult mai complex, avansat tehnologic, modernitatea apare ca efect al acestor schimbari. Prin contrast, familia moderna se bazeaza pe individualism ca valoare (ceea ce explica cresterea spectaculoasa a numarului divorturilor si toleranta din ce in ce mai mare fata de acest fenomen social, femeia capata independenta economica, copiii au un mai mare control asupra propriului destin.). Pe

langa avantajele aduse de modernitate oamenii trebuie sa faca fata unor noi provocari, unor noi conflicte si dezavantaje. Valorile familiei moderne intemeiaza un stil de viata distinct de cel al familiei traditionale: autoritatii i se substituie ca valoare focara cooperarea. Si ea este sustinuta de valori ca: egalitatea, schimbarea, comunicarea. Familia moderna se caracterizeaza printr-o accentuata flexibilitate a structurii de autoritate si putere. Nu mai exista un model unic, dominant, in care barbatul decide, atat in privinta hotararilor care vizeaza viata conjugala, cat si a celor care privesc relatia parentala, asa cum se intampla in traditionalitate. Relatia moderna surprinde reciprocitatea puterii si autoritatii, pe diferite nivele si in diferite intensitati, in contextul mai general al unui egalitarism afirmat si, tot mai des, pus in practica. Plecand de la aceste considerente si analizand actualele tendinte, ca o alternativa la aceste stiluri de viata, putem aprecia ca, in viitor, valoarea focala ar fi individualitatea, sustinuta de competitie, nonconformism, singuratate. Autoritatea si puterea in familia moderna se afla intr-un permanent proces de constructie si reconstructie, in functie de negocierile ce au loc intre parteneri, de atitudinile si comportamentele acestora vis-a-vis de rolurile pe care le indeplinesc in familie si de statusurile ocupate in afara ei. Pentru o mai buna intelegere a schimbarilor efectuate in structura si functiile familiei trebuie amintita concluzia la care au ajuns I. Mihailescu si M. Voinea. Ei considera ca familia si-a pierdut mult din caracterul ei de institutie sociala, cuplul familial fiind interesat mai mult de satisfacerea propriilor interese si mai putin de realizarea functiilor pe care societatea le atribuie institutiei familiale. Aceasta perspectiva a favorizat schimbari majore la nivelul functiilor familiale, deoarece perturbarile manifestate la nivelul uneia dintre ele au avut un impact direct si asupra celorlalte. Astfel, in continuare vom prezenta schimbarile ce au antrenat fiecare functie in parte.
y Functia economica

Prin trecerea de la familia extinsa la cea nucleara sau la alte forme atipice ale ei, s-au reformulat componentele functiei economice. Aceasta are loc atat in ceea ce priveste producerea de bunuri, cat si in administrarea bugetului de venituri si cheltuieli. Si familia nu mai este o unitate productiva autosuficienta, membrii ei fiind dependenti de venituri castigate in afara gospodariei. Apoi, s-a redimensionat si componenta privind pregatirea profesionala a descendentilor. Transmiterea ocupatiilor de la parinti la copii se intalneste din ce in ce mai rar. Aceasta se intampla datorita deplasarii locului de munca al individului din interiorul familiei in exterior, in intreprinderi si servicii sociale. Nu in ultimul rand, latura financiara a cunoscut si ea importante modificari. Astfel, familia contemporana este caracterizata print-un buget dezechilibrat, datorat surselor sporadice de venit si/sau cheltuielilor exagerate intr-o anumita directie, de obicei, cheluieli pentru subzistenta.
y Functia de socializare

Aceasta functie a fost afectata si ea de mutatiile lumii contemporane. Sistemul scolar creat a inlocuit, in mare masura, procesul instructiv-educativ al familiei. In acest caz, putem aminti faptul ca parintii nu mai pot asigura transmiterea de cunostinte copiilor lor. Ei nu le mai pot satisface nevoia de instructie la standardul exigentelor actuale. Din motive financiare, in marea majoritate a familiilor lipseste computerul, atat de necesar in conditiile de astazi. In alta ordine de idei, lucrand in afara familiei, de multe ori chiar plecati peste hotare, parintii sunt mai putin

timp impreuna cu copiii. Iar copiii sunt dusi - de la cele mai fragede varste in institutii specializate (crese, gradinite), sau sunt lasati in grija bunicilor, rudelor sau vecinilor care de multe ori nu pot oferi conditii necesare dezvoltarii normale a copilului. Astfel, parintii nu numai ca nu dispun de timpul necesar realizarii unei socializari firesti dar, de multe ori, nici nu realizeaza necesitatea actiunilor educative. Astazi exista o diversitate de moduri in care parintii isi asuma responsabilitatea socializarii copiilor. Din aceasta perspectiva, au aparut forme atipice de autoritate (a copiilor fata de parinti, a tinerilor fata de varstnici etc.). Referindu-ne la formele atipice de autoritate, sa mentionam ca, in literatura sociologica si psihopedagogica se impune cu tot mai multa putere un nou concept: educatia inversa. Aceasta sintagma se refera la faptul ca parintii admit ca au de invatat de la si mai ales impreuna cu copiii lor. Cu alte cuvinte, comunicarea intre parinti si copii se realizeaza in ambele sensuri: cu cat copilul se dovedeste mai ascultator si intelegator, cu atat este la randul lui ascultat si inteles mai mult (Stanciulescu, 1998). Copiii isi iau si li se acorda mai multa libertate, mai multa autonomie, mai multa responsabilitate, separarea si individualitatea devenind probleme firesti. Parasirea caminului inseamna, intr-un fel, o a doua nastere iar copiii se pregatesc si sunt pregatiti de la o varsta din ce in ce mai mica pentru aceasta, in conditiile in care oricum convietuirea ar fi fost destul de dificila, date fiind divergentele de valori, atitudini, mentalitati, stiluri de viata.
y Functia de solidaritate familiala

Diminuarea acestei functii se datoreaza, in special, mobilitatii sociale, mobilitate ce face ca locul de munca sa difere de cel rezidential. Aceasta nu face decat sa influenteze negativ solidaritatea familiala, care este macinata de separarea fizica si afectiva existenta intre membrii familiei. Pe de alta parte, relatiile conjugale, datorita unui complex de factori ca emanciparea femeii, diviziunea moderna a rolurilor in cadrul familiei, satisfactia legata de viata sexuala, au inceput sa fie dominate de framantari si contradictii. Acelasi lucru se intampla si cu relatia parentala, din cauza adancirii diferentelor dintre modelele culturale apartinand diferitelor generatii.
y Functia sexuala si reproductiva

Ca si celelalte functii, functia sexuala a cunoscut importante schimbari. A inceput sa se acorde o tot mai mare importanta performantelor sexuale. Niciodata nu s-a discutat ca acum despre "satisfactie sexuala", "apetit sexual" etc. Importanta acordata acestor aspecte face ca indivizii sa adopte o serie de comportamente ce cad de multe ori, in cele doua extreme (dorinta de a poseda versus inhibitia sau teama de a nu fi destul de "bun/buna" in actul sexual). Aceste componente sunt, de regula, "vinovate" de satisfactia/insatisfactia indivizilor fata de relatia de cuplu, de insasi continuitatea si viabilitatea mariajului.De asemenea nu putem ignora faptul ca, intr-o perioada relativ scurta de timp, s-a trecut de la familia extinsa, din punct de vedere numeric, la cea restransa. Numarul de copii a scazut continuu, ajungandu-se la 1-2 copii in societatea contemporana. Apoi, se contureaza tot mai clar tendinta cuplurilor de a renunta la copii si de a trece la un alt mod de viata - "familia axata pe adulti". Avand in vedere aceste modificari, pot apare doua efecte majore (Ciuperca, 2000):

1) Realizarea unui compromis intre tendinta femeii de a deveni o fiinta mobila activa autonoma si acceptarea de catre barbat a unei forme atenuate de sedentarism, pasivitatedependenta. Cu alte cuvinte, o intalnire a celor doua sexe intr-un punct de echilibru, o simbioza intre viata publica si cea privata, valorizate, atat de catre barbat, cat si de catre femeie. Acest model de relationare intre cele doua sexe ar reprezenta forma cea mai viabila si functionala de uniune si, poate, unica solutie de a salva familia, ca institutie sociala, in perspectiva anilor ce vor urma. 2) Nerealizarea compromisului intre tendinta femeii de a deveni o fiinta mobila activa autonoma si acceptarea de catre barbat a unei forme atenuate de sedentarism pasivitatedependenta. Nu va exista, practic, un punct de echilibru, ci o permanenta intrecere intre femeie si barbat (in a-si dovedi lor insisi, dar si celuilalt ca sunt mai buni), o competitie a sexelor in care cuplul nu are prea mult de castigat. Desigur, in anumite domenii femeile vor intrece barbatii, in altele vor ramane in urma lor, manipularea fiind una din modalitatile la care se va apela in aceasta infruntare care pune mai presus mandria si nu ratiunea, ambitia si nu sentimentul. Din cele relatate mai sus, se observa ca toate functiile au fost afectate, intr-o masura mai mare sau mai mica. Si este firesc sa fie asa, deoarece perturbarile ce se manifesta intr-o functie isi gasesc rezonanta si in celelalte. Avand in vedere schimbarile intervenite in trecerea de la traditionalitate la modernitate, se considera ca societatea contemporana impune generalizarea a trei tipuri de femei : 1) Femeile care adopta o orientare masculina. Prefera ocupatiile rezervate barbatilor, manifesta opozitie fata de relatiile erotice si fata de casatorie. Daca intra, totusi, in asemenea relatii, le perturba prin straduinta de a-si impune dominatia, de a fi superioare partenerului. Le putem numi femei agresive. 2) Femeile care nu refuza rolul lor feminin, dar care constientizeaza ca sunt inferioare barbatilor, osandite sa joace un rol secundar. Ele isi indeplinesc rolul mai mult din obligatie si mereu incearca sa schimbe cate ceva, in lupta cu ele insele si cu ceilalti, nerenuntand usor, chiar daca intampina dificultati. Le putem numi femei izolate. 3) Femeile care nu vor sa-si schimbe rolul, pentru ca nici nu constientizeaza ca se poate acest lucru. Ele isi indeplinesc rolul stiut, convinse fiind ca aceasta este menirea lor. In ceea ce fac pun pasiune, valorizeaza uneori excesiv iubirea si devotamentul. Le putem numi femei docile. Pe de alta parte, se considera ca parteneriatul modern implica existenta a trei tipuri de barbati:

1) Barbatul care accepta noul rol si il efectueaza din convingere, punand pasiune in tot ce face si creand conditiile unei relatii functionale, bazate pe intelegere si respect reciproc. Ii putem numi barbati docili. 2) Barbatul care nu accepta noul rol, dar il efectueaza fara convingere, implicandu-se atat cat relatia sa nu devina disfunctionala. Ii putem numi barbati izolati. 3) Barbatul care nu accepta noul rol si nici nu il efectueaza, considerand ca relatia de tip traditional e indicata pentru functionalitatea cuplului. Ii putem numi barbati agresivi. Aceste trei tipuri de barbati pot fi raportate la cele trei tipuri de femeie, prezentate anterior. In continuare, daca se suprapun aceste combinatii peste tipologia construita de Iolanda Mitrofan (1989), tipologie ce ia in calcul trei parametrii, si anume: 1. gradul de tensiune generat de natura conflictului (ridicat/moderat/scazut); 2. forma de manifestare predominanta a conflictului (manifesta/latenta); 3. durata conflictualitatii (continua/intermitenta), vom putea emite urmatoarele ipoteze:
y

Cuplul constituit din barbat agresiv femeie agresiva este caracterizat prin conflictualitate manifesta, continua, cu tensiune crescuta, ce prezinta mare potential dizolvant si psihopatogen pentru unul sau ambii parteneri. Cuplul constituit din barbat agresiv femeie izolata este caracterizat prin conflictualitate manifesta, continua, cu tensiune moderata, ce are o evolutie instabila, cu tendinta de deteriorare a esentei relatiei conjugale,dar cu mentinerea structurii de cuplu intr-o formula de pseudoconjugalitate. Cuplul constituit din barbat izolat femeie agresiva este caracterizat prin conflictualitate manifesta, continua, cu tensiune moderata, ce are o evolutie instabila, cu tendinta de deteriorare a esentei relatiei conjugale,dar cu mentinerea structurii de cuplu intr-o formula de pseudoconjugalitate. Cuplul constituit din barbat izolat femeie izolata este caracterizat prin conflictualitate manifesta, intermitenta, cu tensiune crescuta, ce prezinta potential dizolvant semnificativ, care nu totdeauna se finalizeaza cusepararea sotilor, dar faciliteaza dezvoltarea dizarmonica a relatiei conjugale. Cuplul constituit din barbat docil femeie izolata este caracterizat prin conflictualitate manifesta, intermitenta, cu tensiune moderata, ce prezinta potential dizolvant scazut. Cuplul constituit din barbat izolat femeie docila este caracterizat prin conflictualitate latenta, continua, cu tensiune moderata. In acest cuplu, conflictualitatea planeaza deasupra relatiei ca urmare a unui grad defrustrare reciproc intretinut. Cuplul constituit din barbat docil femeie agresiva este caracterizat prin conflictualitate latenta, continua, cu tensiune scazuta, ce favorizeaza efortul de

acomodare reciproca, producand corectii permanente ale conduitelor interactionale pe linia sincronizarii lor. Cuplul constituit din barbat agresiv femeie docila este caracterizat prin conflictualitate latenta, intermitenta, cu tensiune moderata, ce faciliteaza acomodarea interpersonala, datorita caracterului ei de stimulare reciproca prin forme agreabile cum ar fi: ironia, persiflarea etc. Cuplul constituit din barbat docil femeie docila este caracterizat prin conflictualitate latenta, intermitenta, cu tensiune scazuta, ce evolueaza rapid catre asimilare interpersonala, partenerii preluand si asimilandreciproc puncte de vedere initial diferite.

Exista anumite elemente de specificitate care diferentiaza cele doua sexe ( Ciuperca, 1997), ca sa nu mai vorbim ca, de la un cuplu la altul, exista deosebiri in ceea ce priveste rolurile asumate, in functie de particularitatile persoanelor si relatiei respective. Sa vedem, insa, ce factori au determinat flexibilizarea raporturilor de putere in cuplul modern. In primul rand, emanciparea femeii, bazata in special pe cresterea nivelului de cultura si informare, emancipare care nu neaparat a diminuat implicarea sexului feminin in activitatile traditionale, ci a ridicat pretentiile vis-a-vis de posibilitatile barbatului de a se implica in ceea ce trata, pana nu demult, cu pasivitate si indiferenta. In al doilea rand, independenta economica a femeii este un factor care a generat constientizarea ideii potrivit careia raporturile de putere nu mai pot fi unidirectionale, in conditiile in care femeia nu mai este intretinuta de barbat si poate singura sa-si asigure subzistensa si sa ia decizii in nume propriu, fara teama de a fi supusa reprosurilor sau abandonata. In al treilea rand, implicarea tot mai accentuata a femeii in viata sociala a dus la ruperea acesteia de universul ingust al familiei si la largirea orizontului ei privind rolul si locul femeii in relatia de cuplu. Astfel, cu cat este mai mare numarul de relatii interpersonale, altfel spus cu cat este mai deasa reteaua sociala a membrilor unui cuplu, cu atat este mai mare probabilitatea ca repartitia autoritatii si puterii in respectivul cuplu sa fie egalitara. Dimpotriva, cu cat este mai mica aceasta retea sociala, cu atat creste probabilitatea aparitiei unui model unidirectional de putere si autoritate (in special de la barbat catre femeie). Cum societatea contemporana implica, ca o nevoie sociala, o crestere a relatiilor interpersonale, e de presupus ca flexibilizarea autoritatii se va generaliza intrun viitor mai apropiat sau mai indepartat. Nu in ultimul rand, devalorizarea sentimentului in relatia de cuplu a provocat importante reasezari in structura de autoritate si putere. Femeia, independenta economic, isi permite cu o mai mare larghete sa experimenteze relatii diverse, in contextul dorintei de a se realiza si a evolua pe plan profesional. In acelasi timp, barbatul, din teama de a nu fi dezamagit sau parasit, ori pur si simplu din nevoia de a cuceri, incearca sa nu se implice emotional si sentimental prea mult, sa nu creeze o stare de dependenta fata de partenera. In general, cuplul sfarsitului de secol XX minimalizeaza valoarea sentimentului, fapt care are repercusiuni asupra distributiei autoritatii si puterii in relatia dintre cele doua sexe. Lipsa sentimentului implica, pe undeva, si lipsa dominatiei, pentru ca existenta relatiei functional-

sexuale implica, ea insasi, o renuntare la autoritate si putere, acceptandu-se deliberat echilibrul decizional. In concluzie, societatea contemporana amplifica aparitia conflictelor in familie, prin faptul ca ne aflam intr-o perioada de redefinire a rolurilor masculine si feminine, perioada accelerata de feminism. Pe de alta parte, atat redefinirea rolurilor, cat si intelegerea eronata a ei, favorizeaza aparitia unor comportamente de sex-rol foarte diversificate si ambigue, care intretin dizarmonia si disensiunea in cadrul cuplului. Practic, traversam o perioada de anomie a rolurilor masculine si feminine, si nu se stie cat va mai dura pana cand vor aparea doua modele de comportament acceptate de ambele sexe si puse in practica fara frustrari si nemultumiri interioare.

BIBLIOGRAFIE

1. Ciuperca C. Cuplul modern: intre emancipare si disolutie, Alexandria, 2000.

2. Mitrofan I. Cuplul conjugal-armonie si dizarmonie, Bucuresti, 1998.

3. Stanciulescu, E. Sociologia educatiei familiale, Iasi, Editura Polirom, 1998. 1. Voinea M. Familia si evolutia sa istorica, Bucuresti, 1978. 2. Voinea M. Sociologia familiei, Bucuresti, 1993.

Relatii conjugale de la traditional la modern

1.Familia - precizari conceptuale
Desi familia este si a fost permanent recunoscuta ca grup fundamental al societatii aceasta nu inseamna ca exista si un singur mod de abordare a ei. Definirea conceptului implica dificultati ce decurg din complexitatea sensurilor acestei forme de asociere si din diversitatea relatiei dintre membrii grupului, din relatiile acestora cu societatea. Transformarile sociale, economice si morale, toate isi pun amprenta asupra familiei aceasta fiind un produs al societatii permanent in ton cu schimbarile existente. Potrivit dispozitiilor Codului Familiei, familia desemneaza fie pe soti, fie pe acestia si copiii lor, fie pe toti cei care se gasesc in relatii de familie care decurg din casatorie, rudenie, adoptie si relatii asimilate din unele puncte de vedere, cu cele de familie. Iolanda Mitrofan si Cristian Ciuperca definesc familia ca "forma de comunitate umana, alcatuita din cel putin doi indivizi uniti prin legaturi de casatorie si/sau paterne realizand, mai mult sau mai putin, latura biologica si/sau cea psihosociala".[1] Pentru Levi Strauss familia este "un grup care isi are originea in casatorie fiind alcatuit din sot si sotie si copiii nascuti din uniunea lor."[2] Murdock definea familia ca "grup social ai carui membri sunt legati prin raporturi de varsta, casatorie sau adoptie si care traiesc impreuna, coopereaza sub aspect economic si au grija de copii."[3] Dincolo insa de aceste definitii date de cercetatori, analizand limbajul cotidian, vom observa o varietate de continut a termenului. Pana la urma, bazandu-ne mai mult pe latura afectiva decat pe cea rationala oricare dintre noi am putea spune ce este o familie. Ea este universul cel mai intim, cel pe care il aparam cel mai vehement de toate "intemperiile" ce ar putea constitui o amenintare asupra linistii si caldurii din interiorul sau. In interiorul familiei au loc cele mai importante momente ale existentei noastre: nasterea, invatarea primelor sunete, a primelor cuvinte, cresterea, formarea si dezvoltarea personalitatii. Familia este mediul in care, inca din primele zile de viata, copilul este pregatit pentru confruntarea cu obstacolele ce le va avea de infruntat in ascensiunea sa viitoare. Familia reprezinta, sau ar trebui, in mod ideal sa reprezinte, liniste, confort, bucurie, securitate. In cuvinte mai simple, familia este locul unde ar fi ideal sa ne putem retrage ori de cate ori simtim nevoia de a ne "reincarca bateriile". Din perspectiva juridica, familia este "un grup de persoane reglementat prin norme legale intre care s-au stabilit drepturi si obligatii. Aceste norme privesc modul de incheiere a casatoriei, stabilirea paternitatii, drepturile si obligatiile sotilor, relatiile dintre pa 656h73g rinti si copii, modul de transmitere a mostenirii, etc."[4] Asemeni oricarui alt grup social familia are o serie de caracteristici:[5] - persoanele ce constituie o familie sunt unite intotdeauna prin casatorie, rudenie sau adoptie; - de regula, excluzand cazurile exceptionale, membrii unei familii locuiesc sub acelasi acoperis; - persoanele ce constituie o familie interactioneaza in functie de rolurile pe care le detin sot/sotie, mama/tata, etc; - membrii unei familii perpetueaza o cultura comuna aproape intotdeauna derivata din cultura societatii in care traiesc.

In toate societatile familia a fost dintotdeauna cel mai stabil grup fiind mentinut doar prin cooperarea si dragostea reciproca a membrilor.

2.Functii ale familiei

Familia nu a ramas niciodata in urma realitatii sociale fiind permanent in pas cu fenomenele ce caracterizeaza societatea. In acest context afirmatia lui H.H.Stahl, "familia nu poate si nu trebuie sa ramana indiferenta la tot ceea ce se intampla dincolo de viata ei personala, dincolo de usa simbolica ce o desparte de restul lumii"[6] este mai mult decat indreptatita si reflecta cursul firesc al vietii intr-un mod realist. Specificul fiecarei familii este dat de functiile pe care aceasta le indeplineste, functii care au fost intotdeauna aceleasi cu deosebirea ca in contemporaneitate nu mai primesc o atat de mare importanta, o parte din ele fiind chiar preluate de alte institutii. Marturie existentei functiilor familiei stau nenumarate cercetari si tipologii existente astazi. Noi insa vom aminti doar patru dintre acestea. G.P.Murdock[7] afirma ca, in principiu, familia indeplineste patru functii recunoscute unanim si considerate fundamentale si de catre alti cercetatori: 1. functia economica - fie ca ne place,fie ca nu, pentru a supravietui, atat ca persoane singure cat,mai ales ca familie, trebuie sa ne asiguram venituri necesare cel putin pentru satisfacerea nevoilor fundamentale. Aceasta functie este, fara indoiala, cea mai importanta pentru cei mai multi dintre noi intrucat, odata rezolvat acest impediment, membrii familiei vor fi mult mai deschisi, mai relaxati, mai dornici de a se concentra asupra indeplinirii celorlalte; 2. functia sexuala / reproductiva - aduce in prim plan pe langa sexualitate si problema procrearii. Din toate cele patru, functia reproductiva a cunoscut cele mai mari transformari in trecerea de la traditional la modern, sexualitatea fiind maximizata, procrearea fiind amanata; 3. functia de solidaritate - asigura increderea, intimitatea, unitatea si securitatea grupului familial. Maria Voinea sustine ca, de fapt, solidaritatea se invata inca din familia de provenienta a fiecaruia dintre cei doi parteneri[8]. Modul in care ei au fost orientati catre intelegerea persoanei de langa ei se va reflecta in propriul cuplu. Chiar si asa insa, solidaritatea familiala se poate invata si se poate perfectiona pe parcursul intregii vieti. 4. functia de socializare / educativa - dintotdeauna parintii au avut obligatia de a oferi propriilor copii sansa dobandirii unui echilibru emotional pentru ca acestia sa se poata adapta in cele mai bune conditii la viata sociala exterioara familiei. Parintii influenteaza comportamentul copilului fie voit, utilizand metode de educatie, fie inconstient, prin propriul comportament si mai ales prin climatul familial. In societatea contemporana aceasta functie a fost preluata in cea mai mare masura de sisteme precum scoala si gradinita. R.Hill (1973) prezenta drept functii ale familiei urmatoarele[9]: - asigurarea existentei fizice a membrilor prin procurarea de hrana, adapost, imbracaminte;

- cresterea numarului de membri prin procreare sau adoptie; - socializarea copiilor; - mentinerea ordinii intre membrii familiei, intre acestia si persoanele din exterior; - pastrarea motivatiei necesare indeplinirii unor sarcini in familie si in cadrul altor grupuri sociale; - producerea si distributia de bunuri si servicii necesare pentru mentinerea unitatii familiei. H.H.Stahl prezinta functiile familiei intr-un mod mult mai complex. Astfel, avem functii interne, menite sa asigure tuturor membrilor un climat sigur, protectie si afectiune si functii externe ce asigura dezvoltarea personalitatii fiecarui membru al familiei, integrarea optima a lor in viata sociala[10]. Primele tin de viata intima a familiei. In cadrul lor autorul include: 1. functia biologica si sanitara - referindu-se la satisfacerea cerintelor si necesitatilor sexuale ale partenerilor, procrearea si asigurarea conditiilor igienico-sanitare de dezvoltare biologica normala a tuturor membrilor. Societatea contemporana a devenit mai permisiva in ceea ce priveste raporturile sexuale premaritale si chiar extraconjugale insa, cu toate astea, familia ramane cadrul principal de satisfacere a necesitatilor sexuale. Fiind o consecinta fireasca a raporturilor sexuale, procrearea are o semnificatie exceptionala atat pentru cuplul conjugal cat si pentru societate; 2. functia economica - cuprindea in mod traditional trei dimensiuni: componenta productiva (bunurile necesare traiului familiei erau produse in gospodarie); componenta privind pregatirea profesionala a descendentilor (ocupatiile erau transmise de la parinti la copii) si componenta financiara (referitoare la administrarea unui buget de venituri si cheltuieli pentru acoperirea nevoilor familiei si realizarea unor economii). Functia economica a inregistrat schimbari semnificative de-a lungul istoriei. Secolul xx a mutat locul de munca al individului din interiorul familiei catre exterior, in intreprinderi, servicii sociale si chiar uneori afaceri proprii; 3. functia pedagogico-educativa si morala - referindu-se la modelarea personalitatii copilului, la trecerea de la un comportament normativ, ghidat de exterior, la un comprtament normal, bazat pe autonomie morala. De fapt, in interiorul familiei copilul isi insuseste normele si valorile sociale devenind apt sa relationeze si in afara cadrului familial. Socializarea in familie cuprinde mai multe componente[11]: normativa, constand in transmiterea catre copil a normelor si regulilor sociale; creativa ce formeaza capacitatile de a gandi intr-un mod creativ, original; cognitiva, prin care copilul capata deprinderi si cunostinte ce ii vor fi necesare in viata de adult; psihologica, referitoare la dezvoltarea afectivitatii necesare relationarii cu parintii, cu viitorul partener de cuplu, cu proprii copii si cu persoane exterioare mediului familial.

In familie fiecare dintre noi ne-am insusit primele notiuni referioare la interdictie, responsabilitate, obligatie, valori. Familia este cea care ofera modele de referinta pentru toate relatiile umane pe care le vom intalni ulterior: supraordonare, subordonare, complementaritate, reciprocitate, etc. 4. functia de coeziune si solidaritate conjugala - asigura unitatea, intimitatea grupului familial. Motivatia casatoriei este cea care influenteaza in mod direct unitatea si solidaritatea casatoriei. Solidaritatea familiala se construieste, creste in decursul firesc al vietii unui cuplu prin antrenarea comuna a eforturilor orientate spre un scop comun, spre

idealuri comune. Armonia si echilibrul in cuplu pot fi realizate numai prin abilitatile partenerilor de a rezolva conflicte, de a trece peste situatiile tensionate, peste problemele financiare si peste greutatile legate de cresterea copiilor, Maria Voinea sintetizeaza astfel factorii ce isi aduc aportul la coeziunea si solidaritatea familiei[12]:

Factori anteriori mariajului 1.reusita casatoriei parintilor; 2.durata logodnei;

Factori prezenti in cursul casatoriei 1.aptitudinea precoce a femeii in relatia erotica; 2.increderea in satisfactia de tip egalitar;

3.informatia sexuala adecvata; 3.sanatatea fizica si mentala; 4.fericirea personala in copilarie; 5.aprobarea casatoriei de catre parinti; 6.similitudine etnica si religioasa; 7.nivelul ridicat partenerilor; de educatie 4.interese commune si favorabile fata de partener; 5.atitudinea fata de casatorie; a 6.existenta copiilor. atitudini

8.concordanta varstelor; 9.gradul de maturitate.

Functiile externe reprezinta intr-o oarecare masura continuarea celor interne. Ele sunt practic realizate exclusiv de catre familie indepartand toate celelalte institutii si includ: socializarea primara, securitatea emotionala si nevoia de apartenenta la grup. Ioan Filipescu precizeaza drept functii ale familiei: reproducerea populatiei (deoarece fara perpetuarea speciei societatea ar fi de neconceput),functia economica (reprezentand ducerea in comun a unei gospodarii si sustinerea membrilor aflati in nevoie din cauza incapacitatii de a munci) si functiaeducativa (care in prezent a suferit modificari datorita evolutiei societatii - educatia in familie are ca scop formarea unui om multilateral dezvoltat)[13]. Asupra oricarei clasificari ne-am opri, pana la urma, functiile familiei sunt interdependente, satisfacerea lor fiind necesara pentru mentinerea unei ordini familiale si pentru sanatatea si bunastarea membrilor grupului familial.

3.Status si rol in familia traditionala

Familia traditionala era o unitate foarte bine inchegata, cu o structura bine determinata in care fiecare isi avea rolul bine stiut pe care nu il putea neglija nicio clipa. Cu toate astea oricand in trecutul vietii familiale au existat crize partiale declansate fie de existenta unor conflicte intre familie si societate, fie de conflicte interne familiei. In societatile traditionale, singurul criteriu de valorificare era traditia ea regland si oferind armonie tuturor activitatilor specifice vietii de familie si vietii sociale in general. Viata religioasa, economica, juridica, politica, morala, publica si privata formau un singur tot in jurul familiei. Cu unele mici exceptii, in

traditionalism cel mai adesea oamenii traiau in familii cu mai multe generatii functionand ca unitate de productie economica autosuficienta. Statusurile si rolurile erau foarte bine determinate sotul fiind seful absolut cu responsabilitati economice, femeia sotie si mama cu responsabilitati in gospodarie, ingrijirea si educarea copiilor. Chiar si copiii in corelatie cu varsta si capacitatile dobandite aveau responsabilitati in ceea ce privea munca pamantului si ingrijirea vitelor. Inainte insa de a detalia ar trebui sa ne oprim putin asupra notiunilor de rol si status pentru a clarifica semnificatia acestora.

Statusul reprezinta "totalitatea atitudinilor, opiniilor, reactiilor comportamentale la care un individ se asteapta din partea celorlalti in virtutea pozitiei pe care o ocupa "[14]. Rolul, strans legat de status, reprezinta "asteptarile celorlalti fata de o persoana ce detine o anumita pozitie"[15]. In cuvinte mai simple putem spune ca ne asumam roluri in functie de statusurile pe care le detinem. Statusurile sunt aceleasi pentru membrii oricarei familii si anume: sot/sotie, fiu/fiica, bunic/bunica, etc. In familia traditionala rolurile erau puternic diferentiate, ele fiind clar precizate si atribuite, fiind indispensabile pentru gestionarea patrimoniului familiei si asigurarea instruirii copiilor. Pentru a intelege mai bine cum era totul organizat vom lua un exemplu de familie traditionala romaneasca. In principal, in satele noastre familiile mergeau pe "modelul vlastar"[16]. Mai concret, atunci cand baietilor le venea vremea casatoriei plecau din casa parinteasca primind o parte din loturile de pamant detinute de familie si fiind ajutati de parinti sa isi construiasca propria casa. Baiatul cel mai mic avea obligatia morala de a ramane alaturi de parinti el mostenind casa acestora dar numai respectand conditia de a-i ingriji pana la moarte si de a se ocupa si dupa aceasta de slujbele si pomenile lor. Traditiile aveau un caracter aproape sfant, totul se facea conform unor norme clare, cunoscute de toata lumea. Nu numai functionalitatea familiei era sustinuta de aceste norme ci chiar si formarea familiilor tinere. Astfel, parintii erau cei care aveau rolul de a alege cei mai potriviti soti pentru copiii lor, soti care trebuiau, in primul rand, sa ofere perspectiva sporirii averii casatoria find privita uneori chiar ca afacere. Epoca traditionala, preponderent patriarhala, "era o lume de proportii mici si reduse dominata de fortele naturii aceasta fiind putin modificata de om - ducandu-si viata in cadre modeste, cu structura simpla, omogena, unificata si stationara".[17] Aceasta afirmatie devine adevarata si datorita preponderentei obiceiurilor care, asa cum mentionam mai devreme, reglau totul pana in amanunt dar si a spiritului colectiv care accentua comunul in defavoarea individualului. Astazi ne va fi foarte greu sa mai gasim acest stil de viata intrucat el mai exista doar in regiunile mai izolate unde modernitatea inca nu a patruns.

4. Evolutia rolurilor in familia moderna

Voit sau mai putin voit, omul evolueaza sau involueaza in functie de societatea in care traieste. Asadar putem fi fericiti: odata cu modernitatea, si rolurile conjugale au fost modificate. Mariajul modern este echivalent cu libertatea optiunii. Ratiunea ia locul traditiei indrumand actiunile indivizilor. Schimbarile sociale aparute au creat o diferenta semnificativa a rolurilor daca facem o comparatie cu cele traditionale. Toffler facea urmatoarea afirmatie in ceea ce priveste schimbarile ce apar permanent in structura si obiceiurile familiei "sfasiate de migratia spre oras, lovite de furtuni economice, familiile s-au micsorat, au devenit mai mobile si mai adaptate la noile cerinte"[18] Si daca ne gandim un pic, Toffler ilustreaza foarte bine realitatea sociala, familia intotdeauna a fost in pas cu schimbarile aparute in societate si in mentalitate. In societatile contemporane, s-a modificat, in primul rand functia economica a familiei nemailucrandu-se in familie sau pe camp ci in intreprinderi. Daca in trecut femeile jucau rolul sclavilor principala lor activitate constand in a se asigura de bunastarea "sefului suprem" si de a face copii, astazi, desi uneori apar reticente, se accepta si se faciliteaza cresterea rolului femeii atat in familie cat mai ales in afara ei. In familie creste importanta afectivitatii, a emotiilor, relatiile si mai ales, calitatea acestora devin primordiale la fel si increderea intre parteneri. Viata de familie se democratizeaza fiecare avand dreptul la opinie, copiii participand chiar la luarea deciziilor impreuna cu adultii, parerea lor fiind ceruta si chiar tinandu-se cont de ea atunci cand se dovedeste matura si sustinuta cu argumente demne de luat in seama. Maria Voinea face o sintetizare a factorilor ce stau la baza schimbarilor ce le putem observa cu usurinta in familia moderna[19]: angajarea femeii in activitati exterioare familiei ceea ce duce la o reducere semnificativa a autoritatii barbatului; mobilitatea teritoriala avand in vedere aici migratiile definitive in principal dar si pe cele temporare; aparitia alternativelor familiale generate in principal de urbanizare si modernizare; cresterea nivelului de instruire, referindu-ne aici in special la femei deoarece aceasta crestere a dus la modificari in ceea ce priveste varsta casatoriei, diviziunea autoritatii, schimbarea atitudinilor referitoare la maternitate si la planificarea familiala.

Analizand vom observa ca schimbarea majora intre familia traditionala si cea moderna consta in importanta acordata rolurilor si afectiunii. Punctul de interes devine acum familia nucleara, Rolurile conjugale sunt extrem de complexe si antreneaza sentimente, gesturi, actiuni dintre cele mai diverse. Relatiile sexuale nu mai au caracterul de obligatie ele avand rolul de a-i apropia pe soti, de a le da sentimentul implinirii dragostei si a echilibrului. In orice familie putem afirma ca puterea este exprimata in decizie. Femeile, in ciuda tuturor misoginismelor existente nu au fost create pentru a fi supuse (la biserica in cadrul tainei cununiei se atrage atentia asupra acestui

aspect, de a nu se lua mot-au-mot expresia si indemnarea respectiva). Ele sunt de fapt formate pentru a reusi sa indeplineasca toate acele sarcini care le fac sa ajunga supuse. Dar pana la urma cine ia deciziile? Cine decide si cine accepta? Ele pot fi negociate insa ce ne facem atunci cand aceasta negociere ajunge in impas? Cu toate astea femeile inca pastreaza mult mai multe responsabilitati, consecinta a modelului traditional sau comoditate a barbatului ele sunt considerate mult mai potrivite pentru anumite sarcini, in special in gospodarie, in relatia cu proprii copii asa ca li se ofera "privilegiul" de a le face singure asa cum stiu ele mai bine. Fundatia Gallup ne ofera posibilitatea de a afla rezultatele sondajelor efectuate de ei si nu pot spune ca sunt deloc imbucuratoare pentru noi femeile.

Sursa: Barometrul de gen, 2000;

Inca se considera ca suntem mult mai potrivite la treburile casnice iar daca vrem si cariera suntem libere sa o construim insa numai cu obligatia de a ne indeplini si celelalte indatoriri. Se pare ca incepe sa se miste ceva insa cu foarte mare dificultate si numai in familiile tinere si cu un nivel de instructie ridicat. In mediul rural, cu toate ca lucrurile au mai evoluat, inca femeia este considerata responsabila in gospodarie. Privind aceste "statistici" ne gandim ca poate egalitatea femeii cu barbatul pentru care luptam cu atata ardoare nu a adus numai lucruri bune. E lesne de observat ca munca femeii s-a dublat. Ne-am capatat dreptul de a ne construi o cariera, nimeni aproape nu ne mai interzice

acest lucru insa aceasta cariera nu ne elibereaza neaparat ci se adauga muncii pe care deja o depunem in gospodarie. "Cu o floare nu se face primavara" spune o vorba din popor, asa si cu un barbat care nu impune toate aceste lucruri, care participa alaturi de sotia sa la treburile casnice, la ingrijirea copiilor (pentru ca sunt si asemenea barbati, trebuie sa o recunoastem) nu putem spune ca s-a schimbat mentalitatea. Poate doar putem spera ca suntem pe drumul cel bun insa se pare ca ne miscam mult prea greu pentru rapiditatea cu care evolueaza lucrurile in societate.

Sursa: Barometrul de gen, 2000;

Petru Ilut,[20] intr-un tabel adaptat dupa Beth et all 1985, condenseaza caracteristicile grupului familial traditional precum si pe ale celui modern, oferindu-ne o perspectiva generala asupra diferentelor. Societati moderne Societati traditionale Numar de parteneri conjugali concomitenti Unul (monogamie) Unul (monogamie) Mai multi poligamie)

Alegerea partenerului Rezidenta

Facuta de parinti sau rude pentru a intari neamul Patrilocala,matrilocala, avuncolocala,etc Relatia de putere in Diferite grade de dominatie a cuplu barbatului Relatia parinti - Autoritate si dominanta copii parinteasca Functiile familiei Concentrarea pe protectia grupului de rudenie ca intreg

Relativ libera, parteneri Neolocala

facuta

de

Structura Grad de stabilitate Ponderea in ansamblul societal

Extinsa Ridicat Foarte mare

O mai mare apropiere de putere barbat/femeie Mai mare toleranta si egalitate parinti - copii Specializate in a oferi un mediu de siguranta cresterii copiilor si suport emotional membrilor Nucleara Mult mai scazut, creste divortialitatea Se practica alternative nonmaritale

[1] Mitrofan, Iolanda si Ciuperca, Cristian, Incursiune in psihosociologia si psihosexologia familiei, Ed.Edit Press
Mihaela SRL, Bucuresti, 1998, pag. 14;

[2] Levi Strauss apud Mitrofan, Iolanda si Mitrofan, Nicolae, Familia de la A.la Z. Mic dictionar al vietii de familie, Ed.
Stiintifica, Bucuresti, 1991, pag. 60;

[3] Murdock apud Voinea, Maria, Psihosociologia familiei, Ed. Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 1996, pag. 2; [4] Voinea, Maria, Familia contemporana.Mica enciclopedie, Ed.Focus, Bucuresti, 2005, pag.7; [5] Idem pag. 9; [6] H.H.Stahl apud Voinea, Maria, Psihosociologia familiei, Ed.Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 1996, pag. 6; [7] G.P.Murdock apud Voinea, Maria, Sociologia familiei, Ed.Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 1993 , pag. 44; [8] Voinea, Maria, Psihosociologia familiei, Ed. Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 1996; [9] Hill R. apud Voinea, Maria, Familia contemporana.Mica enciclopedie, Ed.Focus, Bucuresti, 2005, pag. 22; [10] Stahl H.H apud Voinea, Maria, Sociologia familiei, Ed. Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 1993, pag 45; [11] Voinea, Maria, Familia contemporana.Mica enciclopedie, Ed. Focus, Bucuresti, 2005, pag. 29; [12] Voinea, Maria, Familia contemporana.Mica enciclopedie, Ed.Focus, Bucuresti, 2005, pag.39; [13] Filipescu, Ion, Tratat de dreptul familiei, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000, pag, 4-5;

[14] Ilut, Petru, Sociopsihologia si antropologia familiei, Ed.Polirom, [Iasi], 2005, pag.121; [15] Ibidem; [16] Stahl H.H apud Voinea, Maria, Sociologia familiei, Ed.Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 1993,pag 40; [17] Marica, George, Em, Satul ca structura psihica si sociala, Ed.Argonaut, [Cluj-Napoca], 2004, pag.244; [18] Toffler apud Voinea, Maria, Sociologia familiei, Ed.Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 1993, pag.94; [19] Voinea, Maria, Sociologia familiei, Ed.Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 1993, pag.94; [20] Ilut, Petru, Sociopsihologia si antropologia familiei, Ed.Polirom, [Iasi], 2005, pag. 88;