Sunteți pe pagina 1din 4

ESEU

Nuvela Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi a fost publicata in primul numar al revistei Dacia Literara . Autorul a avut ca sursa de inspiratie cronica lui Grigore Ureche dar si cronica lui Miron Costin. Aceasta nuvela poate fi considerata o capodopera a literaturii romane de inspiratie istorica. Compositional, aceasta opera apartine creatiei clasice, insa subiectul pe care il abordeaza indreapta opera catre romantism. Prin urmare, Alexandru Lapusneanul esti o asociere intre creatia clasica si cea romantica. Subiectul operei prezinta o structura unitara, fiind compusa din patru capitole. Aceste capitol coincid cu actele unei piese de teatru care au anumite parti comune, insa prezinta si o autonomie, in raport cu nuvela ca atare. Primul capitol, cu mottoul : Daca voi nu ma vreti eu va vreau.. , reda momentul intoarcerii lui Alexandru Lapusneanul in Moldova, dorinta lui de a se instala pe tronul Moldovei, amenintarile celor patru boieri si linguseala lui Motoc. Acest prim capitol poate fi citit individual, ca opera particulara pentru ca actiunea relatata in cadrul acestuia se desfasoara treptat si are un deznodamant. Celelalte capitole, avand fiecare un motto diferit ( Ai sa dai sama, doamna.. ; Capul lui Motoc vrem ; De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu.. ) urmaresc acelasi tipar. Intamplarile relatate se desfasoara cronologic, intr-un spatiu real (Tecuci, cetatea Hotinului). Actiunile prezentate in capitolul intai acopera atat expozitiunea cat si intriga. Momentele subiectului se pliaza excelent pe cele patru capitole, incadrate interesant si armonios in compozitia nuvelei. Desfasurarea actiunii se continua in capitolul doi, cand Doamna Ruxandra primeste amenintari din partea unei sotii de boier. Aceasta ii zice ca va da seama pentru greselile lui Lapusneanu. Al treilea capitol cuprinde punctual culminant al operei, in care domnitorul a macelarit pe cei patruzeci si sapte de boieri. Ultimul capitol aduce deznodamantul nuvelei, moment in care Lapusneanul se imbolnaveste si este

otravit : invata a muri, tu care stiai numai a omori. Strictetea structurii narative, la care se adauga simetria si cugetarile enuntate intr-o forma concise, memorabile ( Prosti, dar multi ; Solului nu i se taie capul ) intareste caracterul clasic al operei literare. Partea clasica a nuvelei este reflectata de asemenea de autonomia capitolelor, dar si de relatia existenta intre acestea. In ceea ce priveste modul in care evolueaza actiunea nuvelei, este remarcabila complementaritatea existent intre cele patru capitole, legatura stransa dintre ele, bazata pe desfasurarea cronologica a evenimentelor prezentate in fiecare capitol. Universal narativ este perceput ca un tot unitar, astfel ca primul capitol cuprinde planul lui Lapusneanu de a se razbuna pe boierii care nu il respecta, nu ii recunosc meritele: voi mulgeti laptele tarii, dar a venit vremea sa va mult si eu pre voi.. . Acest plan este insa pus in aplicare in cel de-al doilea capitol : Lapusneanu porunci sa mple cu lemne toate cetatile Moldovei . De asemenea, capitolul doi cuprinde hotararea lui Alexandru Lapusneanu de a-i administra doamnei Ruxandra un leac de frica : si maine iti void a un leac de frica pe care Ruxandra urma sa il simta pe propria piele. Asadar, capitolul al treilea reda trairea doamnei la vederea surprizei pregatite de sotul ei: Pentru aceea, precum ti-am fagaduit, ti-am gasit un leac de frica. Vin cu mine, doamn . Tot in capitolul trei, Spancioc il ameninta pe domnitor ca se vor vedea inainte ca acesta sa moara : Spuniti celui ce v-a trimis, striga catre ei Spancioc, ca ne vom vedea pan-a nu muri. Aceasta amenintare este o prefata pentru ceea ce se va intampla in al patrulea capitol, in care cuvintele boierului se vor implini : Si eu, Spancioc, adaogi celalalt ; si aceea ce voim este sa te vedem pan-a nu muri, precum ti-am fagaduit. Cu toate ca relatia dintre cele patru capitole dau operei un caracter clasic, latura romantica a nuvelei iese si ea in evidenta, prin anumite aspecte. Principalul aspect care scoate in evident latura romantic a nuvelei este folosirea antitezei. Doua dintre exemplele folosirii antitezei sunt cuplurile Lapusneanu Ruxandra si cel format din boierii Spancioc Stroici si Motoc.

Cele doua personaje Lapusneanu si Ruxandra- ale caror portreze se schiteaza in antiteza, nu sunt in conflict de la inceput, ci se contureaza pe parcurs. Blanda, induratoare, fricoasa ( mi-e tot frica! Nu pot sa ma stapanesc ! ) este in toate opusul sotului ei, al carui character este sombru si riguros construit in nuvela lui Negruzzi. Defecte ca sadismul, cinismul si cruzimea sunt construite in opozitie cu sensibilitatea excesiva a doamnei Ruxandra. Aceasta antiteza dintre cei doi reprezinta conflictul care il opune la Lapusneanu doamnei Ruxandra. Ceea ce o determina de aceasta sa il ucida pe Lapusneanu in finalul operei, este convingerea ca acesta din urma putea sa il ucida pe fiul sau si mostenitorul tronului. In cadrul conflictului dintre boieri se individualizeaza infruntarile dintre Motoc si grupul Spancioc Stroici. Aceste doua tabere sunt de asemenea in antiteza. Motoc este tipul diabolicului, lingusitorului si tradatorului, care isi urmareste interesele personale ( Motoc ii saruta mana, asemenea cainelui care, in loc sa muste, linge mana care il bate. ). Acest boier este parsiv, increzator in puterea sa de convingere. In antiteza cu Motoc, Spancioc si Stroici isi iubesc patria : Cu voia mariiitale, zise Stroici, vedem ca mosia noastra a sa cada se isnoava in calcarea paganilor , dar in acelasi timp sunt prevazatori si se feresc din calea tiranului. Astfel, ei urasc tirania, deci il urasc pe Lapusneanu si fac tot ce le sta in putinta pentru a salva tara de el, otravindu-l indirect. Un alt conflict important al operei este acela dintre domnitor si boieri. Acesta cunoaste nu numai o rezolvare in deznodamantul capitolului patru, ci si in punctual culminant din capitolul trei, in mometul uciderii celor patruzeci si sapte de boieri. Asadar, nuvela Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi este creatie romantic prin subiectul pe care il dezbate. Aceasta opera are la baza atat Clasicismul cat si Romantismul, dovada argumentele prezentate mai sus. In aceasta lucrare, Negruzzi face din Alexandru Lapusneanu un personaj crud, prototipul domnitorului despotic, tiranic. Subiectul nuvelei este inspirit din istorie, bazandu-se atat pe elemente reale, cat si fictive. Valoarea ei incontestabila este dovedita si de faptul ca a ispitit multi alti scriitori de a o

folosi ca izvor de inspiratie pentru scrierile lor, scriitori ca Eminescu, Ion Pilat sau George Mihail Zamfirescu.