P. 1
Rolul Literaturii in Perioada Pasoptista - Studiu de Caz

Rolul Literaturii in Perioada Pasoptista - Studiu de Caz

|Views: 3,912|Likes:
Published by Catalin Popa

More info:

Published by: Catalin Popa on Apr 22, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/06/2015

pdf

text

original

Studiu de caz IV

Rolul literaturii în perioada paşoptistă

Grupa formată din elevii: Popa Cătălin Sima Florentina Simion Bogdan Profesor coordonator: Preda Gilda
1

această delimitare temporală nu are nimic rigid: debutul perioadei este legat de ieşirea ţărilor române de sub dominaţia otomană. Redirecţionarea are două cauze importante: pe de o parte criza Imperiului Otoman. perioada fixată cu aproximaţie între 1830-1860 delimitează o epocă distinctă în evoluţia istorică a literaturii române. Conceptul de literatură include acum noi valenţe: transmiterea emoţiilor estetice. civilizaţia şi cultura din ţările române încep să se orienteze spre Occident. iar pe de altă parte. Legată de importante evenimente politice şi sociale. Deşi după cum s-a subliniat adesea. de începutul unei energizări economice şi al dobândirii libertăţilor politice. procesul dezvoltării literaturii manifestă întodeauna o autonomie relativă. Funcţia literaturii nu mai rămâne doar aceea de a răspândi cultura. trezirea sentimentului naţional. Independenţa politică şi libertatea naţională devin coordonatele fundamentale ale acestei perioade. într-un context mai larg european. iar prin opera scriitorilor se instaurează un nou climat literar şi o nouă stare de spirit. Descrierea şi analiza cazului. Identificarea soluţiilor Definiţie Caracterizată printr-o puternică manifestare a constiinţei naţionale în toate provinciile româneşti. mesianismul social. Astfel. Definirea problemei În al doilea pătrar al veacului al XIX-lea. perioada paşoptistă este o epocă de afirmare a literaturii naţionale. el nereproducând mecanic etapele dezvoltării social-politice. de a ‚‚lumina’’.Studiu de caz IV ROLUL LITERATURII ÎN PERIOADA PAŞOPTISTĂ Premisă. trezirea conştiinţei naţionale. totuşi o caracteristică din cele mai izbitoare a epocii paşoptiste o constituie legătura dintre activitatea de creaţie şi desfăşurările concrete ale istoriei. Epoca paşoptistă marchează începuturile literaturii noastre moderne. Aceasta se caracterizează printr2 . numită în mod curent epoca paşoptistă. educaţia morală.

paşoptiştii încearcă. pentru prima oară la noi. literatura română n-a urmat evoluţia normală a marilor literaturi europene. motive sau concepte literare cultivate în Franţa ajung rapid la modă şi în Principate. literatura paşoptistă amestecă încontinuu „vârstele” literare. provin de obicei din clasele de sus. chiar dacă la început ea a fost una mai mult mimetică. o sincronizare cu Europa Occidentală. Teme. de militare pentru realizarea Unirii. ei sunt promotorii renaşterii naţionale. Foarte tineri şi plini de elan. în epoca paşoptistă. predominant feudală şi întârziată în raport cu Europa Occidentală. Situaţia este puţin ciudată: relativ tânără. Astfel. acutizată de peste o sută de ani de fanariotism. Astfel. Din graba „recuperării” din ce în ce mai vizibile faţă de sensibilitatea europeană şi din dorinţa sincronizării. marele adversar al clasicismului. ajunge să coexiste cu acesta. Chiar dacă romantismul este curentul literar dominant. fiind trezită ”din letargia ei” de ideile ‘’Revoluţiunii franceze ‘’ care iradiau în toată Europa şi era orientată treptat către cultura şi civilizaţia occidentală. de multe ori în opera aceluiaşi scriitor sau chiar în aceeaşi creaţie. în decursul a mai bine de un secol şi jumătate. pana la 1820. în paralel cu el se manifestă (cu ecouri mai estompate) tendinţe clasice. lumea românească era cufundată în “barbaria orientală”. Câteva secole de dominaţie otomană. preromantice şi realiste. născuţi în primele două decenii ale secolului al XIX-lea.o orientare culturală şi literară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar. Titu Maiorescu considera că. de care cu greu se putea elibera. Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu fuseseră parcurse de literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale. în care totul este de înfăptuit. în oscilaţia ei perpetuă între Orient şi Occident. 3 . iar Parisul devine pentru o jumătate de veac polul intelectualităţii româneşti. vorbind şi scriind franţuzeşte. fiind deopotrivă scriitori. în tendinţele manifeste de modernizare şi de înlăturare a decalajelor faţă de societăţile moderne ale Europei. de emancipare socială şi naţională. ei sunt grăbiţi să ardă etapele şi să răspundă tuturor cerinţelor timpului. romantismul. Punerea în acord cu evoluţia literaturii europene se manifestă prin faptul că operele scriitorilor paşoptişti vor fi create în spiritul esteticii romantice. situau spiritul public românesc într-o inerţie balcanică şi feudală. adică în spiritul curentului literar dominant în Europa acelor vremi. . Scriitorii paşoptişti. cultura trecutului. Zorii secolului al XIX-lea găseau lumea româneasca într-o dilemă ce va deveni cu timpul obsesivă. din perspectiva modernizării. Exponenţi ai unei epoci de pionierat. Educaţi de Apus sau influenţaţi de ideile Apusului. Gustul este unul comun: toţi sunt romantici. este regândită în totalitate. istorici şi oameni politici.

în planul succesiunii generaţiilor. ori. sub administraţia rusească a generalului Kisseleff. în două ipostaze: una plină de tumult. Astfel.Romantismul românesc s-a înfăţişat. paşoptismul cuprinde perioada literară care pentru literatura română înseamnă epoca de modernizare. de la Sankt Petersburg. alta mai senină şi mai temperată în Moldova. Apar acum. “Comodia vremii” sau „Franţuzitele”(1833). a teatrului şi a literaturii şi a ştiinţelor în perioada paşoptistă Epoca paşoptistă mai poate fi acceptată ca fiind o schimbare în ansamblu a întregii societăţi româneşti. Heliade-Rădulescu. ştiinţele şi nu în ultimul rând. o primă constituţie ce acţiona unitar în ambele principate Române. Atât Heliade-Rădulescu în Muntenia cât şi Gherghe Asachi în Moldova desfăşoară o vie activitate pentru dezvoltarea şcolii în limba naţonală. deveniţi astfel mesagerii unui europenism sui generis şi ai unui modernism avant la lettre . Astfel. teatrul. cum ar fi învăţământul. presa. de Constantin Faca. Cu alte cuvinte. ce se vrea eliberată de sub jugul otoman. pană în 1834. Dezvoltarea şcolii Frământările revoluţionare au influenţat puternic viaţa culturală. prima jumătate a secolului al XIX-lea reprezintă. literatura. Dezvoltarea învăţământului. care elaborează Regulamentul Organic. În acest timp. vorbitori de limbă franceză. a presei. preia conducerea şcolii de la Sf. Un prim val de înnoire se constată după tratatul ruso-turc de la Adrianopole din anul 1829 după care Ţările Române se află. Pe scurt. cei mai mulţi din partea occidentală a Imperiului Ţarist. în limba română. în saloanele moderne din Bucureşti şi din Iaşi intră ofiţerii ruşi. odată cu aceste tendinţe. în general. patetică şi declamatoare în Muntenia. Sava a lui Gheorghe Lazăr. creaţiile dramatice cu caracter satiric. perioada constă în dezvoltarea fără precedent a mai multor domenii. trecerea de la boierii vetuşti cu işlic şi şalvari la tinerii bonjurişti care se întorc de la studii din străinătate în haine „evropeneşti” şi aduc ideile revoluţiilor de la 1848 şi proiectele reformării societăţii româneşti şi ale constituirii statului român modern. rămânând în aceasta funcţie timp de 4 . la vârsta de 20 de ani. ciclul Chiriţelor al lui Vasile Alecsandri. Caracteristice îi sunt angajarea în istorie şi descoperirea folclorului. ceva mai tarziu. în special de personajele feminine ale epocii. elementele de jargon şi. afişat cu ostentaţie de localnici. de afirmare a romantismului şi de fundamentare a majorităţii speciilor.

La unul din spectacolele realizate de elevii şcolii de la Sf. una normală şi un gimnaziu. dispreţuită de boierimea cosmopolită. Kogălniceanu şi C. căutând să lovească în cosmopolitismul stăpânirii. În 1840. V. Dezvoltarea teatrului. s-a putut vorbi din nou de spectacole de teatru în limba română. În Gazeta Teatrului Naţional. cu prilejul examenelor. adică director al Eforiei şcolilor din Moldova. an când se înfiinţează Societatea literară. realităţii societăţii româneşti de atunci. s-a jucat Regulus de Heinrich von Collin. În concepţia lor. teatrul. Negruzzi preiau conducerea Teatrului Naţional şi fac un pas hotărâtor înainte. care susţinea că un învăţământ în limba română este cu neputinţă. care stăvili continuarea activităţii sale. Heliade publică atât articole de îndrumări şi critică teatrală. În urma stăruinţelor lui se creează un nou aşezământ cultural: Academia Mihăileană (1835). scoasă tot de Societatea filarmonică în 1835. Alecsandri. Gheorghe Asachi îşi continuă opera de dezvoltare a şcolilor în limba naţională în Moldova. afirmarea ideologică a forţelor progresiste se vădeşte pe toate tărâmurile de activitatea ale vieţii culturale. în opere dramatice originale. Urmând exemplul din Muntenia. el înfiinţează în 1836 un conservator menit să-i pregătescă pe viitorii artişti. M. cât şi traduceri din teatrul străin. Cum am mai precizat. Lui Gheorghe Asachi i se datorează cele dintâi spectacole în limba română din Moldova: în 1816 se joacă la Iaşi o prelucrare făcută chiar de el după pastorala „Mirtil şi Hloe” de Gessner şi Florian. Sava. condus de ei. Ei îşi propun nu numai să dea piese în limba română. Când Societatea filarmonică înfiinţează o şcoală de muzică vocală. Asachi a fost referendar. Heliade este unul din ctitorii tetrului românesc. Heliade este numit director şi profesor. Pe lângă Trei Ierarhi el întemeiază o şcoală primară. teatrul trebuia să devină o tribună de la înălţimea căreia să se ducă lupta – cu arma ascuţită a satirei – împotriva nedreptelor întocmiri ale societăţii feudale. de declamaţie şi de literatură. Ei luptă petru realizarea unui teatru democratic şi patriotic. în traducerera lui Iancu Văcărescu. În introducere Asachi vorbeşte în cuvinte calde despre limba patriei. După anul 1827. ci să oglindească. a devenit un instrument de educaţie cetăţenească şi de educare a nivelului cultural al maselor. 5 . artelor şi a ştiinţelor Primele spectacole de teatru în limba română se datorau lui Iancu Văcărescu şi Gherghe Asachi. Dar acest început de teatru în limba naţonală n-a fost pe placul conducerii de atunci. În felul acesta.şase ani. Pentru elevii şcolii publică în 1828 gramatica sa.

Acestă epocă este epoca întemeierii jurnalisticii în ţările româneşti. împotiva curentului latinist. în revista Propăşirea (1844). C. Pe această linie. a avut o contribuţie hotărâtoare la dezvoltarea artelor.Preocupările ştiinţifice sunt numeroase. Negruzzi. întemeiată încă di 1833 din iniţiativa naturalistului Cihac. De-a lungul timpului vor apărea mai multe reviste cu caracter literar ce vor impune dorinţa de emancipare pe toate planurile. atât la Iaşi. prima constituţie comună ambelor Principate. Deşteptarea conştiinţei naţionale şi întărirea spiritului de luptă împotriva jugului otoman sunt promovate de însuşi generalui Kisseleff. Regulamentul Organic. Ei promovează. Alecu Russo. Iau naştere societăţi cu caracter ştiinţific. menit să ridice din rândurile poporului român cadre de artişti. cum ar fi Societatea de medici şi naturalişti din Iaşi. După pacea de la Adrianopole (1829). dezvoltare şi importanţă În slujba luptei pentru înfăptuirea aspiraţiilor lor. corespunde tendinţelor generale ale epocii. atât teoretic cât şi practic. şi-au dat seama de importanţa presei ca organ de luptă revoluţionară. capabilă să popularizeze prin imagini plastice trecutul naţional. Acesta. Alecsandri combat formele şi sistemele lingvistice artifciale. O viguroasă luptă dau scriitorii paşoptişti ai epocii de la 1848 în problemele limbii. limba vie a poporului. precum şi ideologia literară specifică Europei apusene. arată limpede rolul precumpănitor al artei în educarea noilor generaţii în spirit patriotic. create de filologii desprinşi de realitate. În scrierile lor. în două din Ofiţiile sale. 6 . în perioada care a premers Revoluţiei de la 1848. dar în special naţională şi literară. Presa în perioada paşoptistă – apariţie. ca şi împotriva jargoanelor. în istoria artelor româneşti începe un capitol nou. V. forţele progresiste. Formarea unei şcoli artistice naţonale. cât şi la Bucureşti (1848-1884). Sub impulsul principiilor înscrise în Regulament se dezvoltă învăţământul artistic. ca şi în timpul desfăşurării acesteia. trebuie menţionată şi activitatea lui Ion Ghica: el publică numeroase lucrări de popularizare a ştiinţei. prin articole programatice şi de doctrină literară.

pentru că au cristalizat şi au dat coerenţă tendinţelor fundamentale ale epocii. Cel dintâi care a schiţat un program teoretic având ca scop modernizarea literaturii române a fost Ion Heliade-Rădulescu. începând cu anul 1829. Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu. El este fondatorul Curierului românesc. Datorită însă atmosferei create de îndemnurile lui Heliade-Rădulescu. Curierul românesc Articolele programatice ale unui curent sau ale unei mişcări literare au avut întotdeauna o importanţă majoră. între 1830 şi 1840.Este prima gazetă românească cu periodicitate costantă şi cu o apariţie îndelungată. ştiri politice. Marea influenţă pe care el a avut-o asupra scriitorilor epocii s-a exercitat mai ales prin articolele teoretice publicate în Curier. Cezar Bolliac. Rolul de îndrumător al lui Ion Heliade-Rădulescu. Încet. Bariţiu de la Braşov pune bazele presei periodice româneşti. care a obţinut aprobarea apariţiei gazetei. Este faza entuziastă şi oarecum „naivă” a romantismului paşoptist. când distincţia între opera originală şi prelucrarea unui model străin aproape că nu se făcea. care alături de Curierul Românesc redactat de I. Apare la 1 iunie 1829 si i se adaugă in 1837 suplimentul literar “Alăuta românească”.Albina românească Albina românească a fost o gazetă politico-literară. 7 . Grigore Alexandrescu. Dupa Courrier de Moldavie. a fost posibil debutul. apărută pe 8 aprilie 1829. la Bucureşti. tipărit la Iaşi in limba franceză. prin care autorul îndemna în primul rând la scris şi mai puţin la spirit critic. care pune bazele presei româneşti. sub îndrumarea lui Mihail Kogălniceanu. Albina Românească este primul ziar în limba română din Moldova. Heliade Rădulescu. comandantul armatelor ruseşti. din care s-au remarcat Vasile Cârlova. revistă în limba română. Dimitrie Bolintineanu. si de Gazeta de Transilvania a lui G. îşi face o datorie să reproducă din confratele moldovean "Albina românească" a lui Asachi. literare şi mai târziu să facă acelaşi lucru faţă de ziarele din Braşov ale lui Bariţiu: "Gazeta de Transilvania" şi "Foaia literară". Curierul românesc devine ecoul întregii mişcări literare din ţară. editată de Gheorghe Asachi la Iaşi. culturale. încet. a unei întregi generaţii.

Rolul de îndrumător al lui Mihail Kogălniceanu. 93 din anul 1842: "Această foaie a fost înainte mergătoare şi ferice vestitoare a aşezămintelor celor noi şi progresive ce am dobândit. mai ales în Valahia. Viişoreanu. iar alţii ilustrându-se mai târziu prin lucrări de valoare. după bătrânul Iancu Văcărescu. Ion Catina. limba ei a crescut dimpreună cu cunoştinţele naţiei şi colecţia perioadelor sale poate fi cel mai îndestulător ajutor la istoria literaturii noastre". Aşadar. Curierul românesc ne ţine la curent cu tot ce se publică în limba română. care s-ar putea numi „etapa critică”. care a apărut în revista ieşeană Dacia literară (30 ianuarie 1840) prezentat în fruntea primului număr al revistei. Introducţie sintetizează o nouă fază a paşoptismului. K. Spiritul lui se îmbogăţeşte prin citiri variate şi o sumă de idei culturale şi literare se răspândesc în public. precursor cu puse de talent adevărat: Ion HeliadeRădulescu. în care se apreciază valoarea scriitorilor şi a celor ce publică scrierile lor în diferite broşuri. redactat de Mihail Kogălniceanu. el o vede acum cu un rol mare. 8 . care includeau prea mult politica fără să pună accentul necesar pe literatură. În el se găsesc coloane deschise. cum este "Foaia ştiinţifică şi literară de la Iaşi" şi "Magazin istoric" din Bucureşti. Pin Curierul românesc. Ion Voinescu. El devine o personalitate şi în locul rolului modest ce socotea la început că are foaia sa. Aici se prezintă realităţile vremii în privinţa publicaţiilor naţionale. pe lângă foile proprii ale lui Heliade: "Gazeta Teatrului" (1835) şi "Curierul de ambe sexe" (1836). Dacia literară Constituirea deplină a romantismului paşoptist a fost marcată de programul teoretic al articolului Introducţie. Costache Bălăcescu. G. Cezar Bolliac. Aceasta o spune în no. Heliade se formează încet. Genilie ş. Caragiale. Grigore Alexandrescu. încet.a. În Curier se naşte critica literară în literatura română. Baronzi. Costache Aristia. unii din ei rămaşi necunoscuţi.începuturile presei româneşti se datorează unei personalităţi curioase.În Curier “urmărim progresul şcolilor prin dări de seamă la finele anului şi prin discursurile ţinute la diferite ocazii”. În el vedem naşterea şi primii paşi ai teatrului românesc. Ne face cunoscute foile literare ce apar în vremea aceasta. I. Ea se înfăţişează prin mici notiţe.

natura şi obiceiurile. iar scopul era acela de a oferi ţării „o limbă şi o literatură naţională” Polemizând cu tipul de literatură care se scria atunci. printr-însa vom prevede viitorul. Redactorul responsabil al Daciei literare îşi fixează ca obiectiv exclusiv literatura. si "Foaia pentru minte.se condamnă ferm mania imitaţiilor şi a traducerilor. În schimb. sau dacă se înapoiază. bazată în special pe traduceri şi imitaţii după modele străine. in Muntenia. pentru a fi „un repertoriu general al literaturii româneşti”. Ideea romantică a inspiraţiei din trecutul istoric va răzbate însă foarte curând într-un alt articol-program care deschide revista Arhiva românească. a apărut un nou punct de vedere asupra literaturii: mulţi dintre scriitorii vremii s-au decis să urmeze sfaturile date de Kogălniceanu în articolul-program. pentru că acestea omoară originalitatea. în Transilvania. cât şi rostul criticii care se va practica:”Critica noastră va fi nepărtinitoare."Dacia literară" continuă idei valoroase promovate nu cu mulţi ani înainte de reviste din toate cele trei provincii românesti: "Curierul românesc" (aparut in 1829). cu tot specificul lui. în care şi-au publicat cele dintâi scrieri Costache Negruzzi şi Vasile Alecsandri. a lui Bariţiu. în manieră romantică. vom critica cartea. printr-însa vom fi români. să ne fie paladiul naţionalităţii noastre. nu a putut să apară decât o scurtă perioadă. autorul articolului-program consideră că trebuie declanşat potenţialul de creaţie literară românească din cele trei ţări. Kogălniceanu trasează direcţiile pe care ar trebui să se dezvolte literatura autentică şi sugerează posibile surse de inspiraţie. din oricare parte a provinciilor româneşti. 9 . Kogălniceanu stabileşte atât ţinuta redacţiei. Întrebaţi dar istoria şi veţi şti ce suntem. Revista îşi propune să publice scrieri originale. Într-însa vom învăţa ce am făcut şi ce avem să mai facem. pentru scriitorii români – istoria naţională. Odata cu articolul program al lui Kogălniceanu. pentru că a fost interzisă de cenzură. Dând o asemenea perspectivă de ansamblu naţional. editată de acelaşi îndrumător literar – Mihail Kogălniceanu: „Istoria românească mai ales să ne fie cartea de căpetenie. a lui Gheorghe Asachi. tradiţiile noastre. al lui Ion Heliade Rădulescu. in Moldova. "Albina românească" (1829). Dacia literară a fost publicată pentru a redresa literatura română şi a oferit impulsul necesar pentru dezvoltarea unei adevărate literaturi naţionale.”. inimă şi literatură" (1838). fără a părăsi însă ţelurile politice şi naţionale pe care merseseră predecesorii săi. Căci istoria este măsura sau metrul prin care se poate şti dacă un popor propăşeşte. iar nu persoana. Prelungirea spiritului Daciei literare: Arhiva românească şi Propăşirea Revista Dacia literară. ei elaborând teme specifice istoriei poporului nostru sau inspirându-se din frumuseţile naturii. Astfel.

apărută la Iaşi intre 9 ianuarie si 29 octombrie 1844. Primul număr. proză şi poezie. în ţara noastră. În revistă vor fi promovate numai „compuneri originale românesti”. pusă în slujba idealului naţional.” (Arhiva românească. Ion Heliade-Rădulescu. nr. traduceri şi extrase din cărţile publicate în ţări străine.A fost o mişcare contra raţionalismului care marcase perioada neoclasică. Ion Ghica şi Petre Balş. De unde venim şi unde mergem. ea este o literatură angajată. Vasile Alecsandri. iată toată fiinţa noastră. în secolul douăzeci. cu oarecare întârziere.de unde venim şi unde mergem. viaţa celor mai cunoscuţi autori. critica şi înştiinţarea tuturor scrierilor noi româneşti”. ca o stare de spirit ce nu dispare niciodată. în sfârşit. Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII în Europa care a durat mare parte din secolul XIX. Articolul . care să limiteze ca şi „Dacia literară”. prelungindu-şi însă influenţa până la Mihai Eminescu şi chiar mai târziu. Vasile Cârlova. este interzis de cenzură. 10 . venind in sprijinul militantismului revolutionar al epocii. 1. de aceea revista continuă să apară sub titlul „Foaie ştiinţifică şi literară”. Grigore Alexandrescu.program subliniază ideea unei reviste care trebuie să se ocupe mai puţin de treburile politice ”dinafară şi dinăutru” şi mai mult de „adevăratele materiale si intelectuale a românilor”. iată mijlocul de a ne cunoaşte. bucăţi umoristice şi. poeţi ce oscilează între romantism şi clasicism. „izgonind orice traduceri din scrieri străine. care neavând niciun interes pozitiv pentru noi nu ne pot îmbogăţi literatura”. mania traducerilor. 1840) Propăşirea Revista săptămânală de cultură. dar al căror subiect se atinge de noi priviri asupra limbii. în care se publică articolulprogram. Romantismul. Romantismul pătrunde în literatura română după 1830. este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. sub redacţia lui Mihail Kogălniceanu. trecutul şi viitorul. Literatura romantica din perioada paşoptistă nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a căutărilor intime. „Tendinţa de căpetenie” a revistei este ”îndemnul şi răspândirea cunoştinţelor şi literaturii naţionale”. stiintifice şi îndeosebi literare „tot felul de articole originale. Propăşirea continuă ideile „Daciei literare” pe plan literar si cultural. Literatura în perioada paşoptistă O caracteristică importantă a epocii paşoptiste o reprezintă începerea afirmării romantismului în ţările române. Romanticii timpurii sunt Andrei Mureşanu. ce se va pierde la apariţia spiritului romantic.

marele revoluţionar paşoptist doreşte să insufle contemporanilor săi nu numai dorinţa de libertate şi de unitate naţională . 11 . Scriitorii paşoptişti *Nicolae Bălcescu scrie “Românii supt Mihai Voievod Viteazul”. prin satiră. ci şi sentimente profunde de preţuire a frumuseţilor şi bogăţiilor întregului pământ românesc. Fantezia creatoare. descrie cu deosebit simţ artistic şi locurile în care se desfăşoară evenimentele. chiar dacă unele din ţinuturile lui se aflau încă sub stăpânire străină. în exemple minunate de jertfire către patrie”. ci. spiritul rebel şi contestatar sunt câteva trăsături ale scriitorilor paşoptişti. trecerea ireversibilă a timpului. Este o reacţie la imobilismul si schematismul clasicist. epopeea sociogonică. libertatea de creaţie. aspiraţia spre absolut. şi cuprinde destul de repede intreaga Europă. prin demonism. cu un program bine definit. Bălcescu reconstituie nu numai istoria marelui voievod . “descrierea religios inspăimântată a unei Românii de o măreţie sălbatică”(G. evocând numai “ câteva pagine” din “sfânta carte” a istoriei noastre. de câte ori are prilejul. declanşând un proces de îmbinare echilibrată a tradiţiei cu inovaţia de racordare necesară la curentele literare europene . titanismul. natura. presupunând o eliberare a minţii de “închisoarea vieţii”. cu particularităţile curentului naţionalpopular de la revista Dacia literară. ierarhia divină. au valorificat literatura populară şi mitologiile orientale. nuvela şi romanul istoric. omul nemuritor. păstrând însă un specific autohton ce se constituie într-o abordare creatoare a unor teme şi motive de largă circulaţie. au ales istoria ca sursă de inspiraţie pentru o lirică a patriotismului ardent şi natura . dedicate lui Mihai Viteazul. promovând meditaţia.Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară. nopţile. geniul. care ridică literatura noastră de la încercările minore ale Văcăreştilor. Scriitorii români ai epocii asimilează rapid manifestul romantismului francez şi aplică principiile acestuia.coordonată a sufletului românesc. Scriitorii generaţiei paşoptiste au cultivat teme şi motive romantice. la geniul universal al lui Eminescu. e o carte despre trecut. cu alte cuvinte mai tot pământul românesc. Multe din motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate şi de scriitorii români: mitul strigoiului. care cuprind însă “ anii cei mai avuţi în fapte vitejeşti. scrisă însă pentru marile idealuri ale prezentului şi ale viitorului. Romantismul se traduce prin ironie. Călinescu). evocarea trecutului istoric. Programul Daciei literare a avut un mare impact asupra creaţiei literare din epocă.

[. “Manoil”(roman publicat in 1855 in “România literară” a lui Alecsandri) ş. *Andrei Mureşanu . “Răsăritul lunei. care dau expresie temei ruinelor.La mănăstirea Dealului”. în 1846. “Poesii vechi şi noue”. Palestina. scrie epopeea “Traianida”.] când societatea mai cultă a putut avea un teatru în Iaşi şi Bucureşti.” (Titu Maiorescu. Afirmarea acestei generaţii de scriitori. istorici şi oameni politici. abordând “stilul scrisorilor”. în care cultivă imaginea eroului romantic desprins din cadrele istoriei naţionale. “Mormintele.frumuseţea proprie a pământului natal şi a aerului nostru el a descris-o. *Alecu Russo compune “ Cântarea României” şi culege. în 1849. arhicunoscute fiind “Muma lui Stefan cel Mare”. el a răspuns la această dorinţă.” Umbra lui Mircea.1886). *Dimitrie Bolintineanu scrie ”Legende istorice”. *Grigore Alecsandrescu se remarca prin meditatii romantice. a determinat începutul modernităţii noastre culturale. devenită astăzi imnul naţional al României.a. care l-a făcut celebru. 12 . un prim capitol de roman. o perioadă de tranziţie şi de prefaceri palpabile. originar din Bistriţa transilvană scrie poezia “Un răsunet”. ciclurile “ Macedonele” şi “Florile Bosforului” fiind rodul acestei inedite expierenţe romantice. scrie “Cântece şi plângeri”. numită de posteritate generaţia paşoptistă. “Daniil Sihastrul”. balada “Mioriţa” pe care i-o trimite spre publicare lui Vasile Alecsandri. La Tismana”. câtă s-a putut întrupa intr-o formă poetică în starea relativă a poporului nostru de astăzi. pline de informaţii despre personajele şi epoca respectivă. *Ion Ghica. “Tainele inimii”. o amplă lucrare de sinteză a trecutului istoric. *Mihail Kogălniceanu publică. iubirea omenească şi dorul de patrie în limitele celor mai mulţi dintre noi el l-a întrupat.. “Codrul Cosminului”. La Drăgăşani”. şi Egipt. Farmecul limbii române în poezia populară el ni l-a deschis. “destinul unui domnitor infernal ca Richard al III-lea” (Paul Cornea). gazetari. La Cozia”. “Mircea cel Mare şi solii”. el a încălzit ostaşii noştri cu raza poeziei. când a fost chemat poporul să-şi jertfească viaţa în războiul din urmă. “Trecutul. scrie “Scrisori către Vasile Alecsandri”.*Costache Negruzzi prezintă. în “Alexandru Lăpuşneanul”. toată mişcarea compatrioţilor săi. călătoreşte prin Asia Mică. scriindu-i comedii şi drame. *Vasile Alecsandri : “In Alecsandri vibrează toată inima..

două tendinţe de ordin cultural şi literar: deschiderea spre cultură şi literatura lumii. La patrie. natura şi folclorul românesc. se completează cu mediţatia asupra locului omului în istorie. adaptată la momentul istoric si chiar politic. al ruinelor. populare. cu un limbaj adecvat înţelegerii de către marea masă de cititori. care se constituie în adevarate manifeste pentru împlinirea unităţii şi independenţii naţionale. I. La introducerea limbii naţionale în publică învăţătură. în general. în sensul că este o poezie socială.Heliade-Rădulescu. nuanţată sub forma ataşamentului la valorile poporului. de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare. a surselor tematice si de exprimare pe care le oferă folclorul şi istoria naţională. La Cozia. al revoluţiei etc. grandilocventă. a elogiului realizărilor poporului (Gh. Umbra lui Mircea. Se dezvoltă astfel o poezie retorică. O dimineaţă de Caraiman. Se manifestă. Poezia paşoptista pune bazele liricii moderne româneşti. Acum se afirma cu putere spiritul naţional. a prezentării trecutului ca model pentru prezent (Gr. Zburătorul).Heliade-Rădulescu. scriitorii ironizând cu severitate moravurile societăţii. Scriitorii devin conştienţi că literatura şi cultura română pot intra în universalitate doar prin valorificarea specificului nostru naţional. încrederea în valorile tradiţionale. în ansamblu. conformă cu idealurile de libertate şi unire ce animau sufletele românilor de pretutindeni. Alexandrescu. operele scriitorilor paşoptişti împletesc romantismul cu clasicismul. Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor sociale constituie o altă caracteristică a literaturii paşoptiste. în care teme vechi precum iubirea. Asachi. direcţiilor şi principiilor formulate de Mihail Kogălniceanu în articolul “Introducţie” din primul număr al revistei Dacia literară. C. într-un stil avântat.ale pământului şi ale tradiţiilor româneşti (Gh. cu motivul conştiinţei sociale. Din punct de vedere compoziţional. teme predilecte ale poeţilor. alături de revenirea spre valorile morale şi artistice ale spiritualităţii româneşti. 13 . C. declamativă. Ea răspunde. iluminismul cu preromantismul. al luptei. Ideea naţională poate fi considerată nucleul tematic al poeziei paşoptiste. destinul. în istoria.condamnând cu fermitate abuzurile si nedreptăţile manifestate în epocă. moartea etc. pentru dreptate socială. fericirea.Poezia paşoptistă – Specii cultivate Perioada premergătoare revoluţiei de la 1848 a însemnat inceputul poeziei noastre romantice. I. care devin acum.Bolliac. O noapte pe ruinele Târgoviştei).Bolliac. Asachi. cu exprimare directă a ideilor şi sentimentelor. La cea întâi corabie românească).al mormintelor. alături de evenimentele social-politice ale momentului. Ceea ce îi uneşte pe scriitorii paşoptişti este militantismul regăsit în creaţiile literare. al creatorului-bard.

pe de altă parte. Halepliu. Musca şi carul. Câinele şi căţelul. cea religioasă ( I. Al. sau prin “Despot-Vodă”. Asachi. exponent al conştiinţei colective. reprezintă punctul de pornire a numeroaselor lucrări ce aparţin epocii şi tematicii paşoptiste. purtau pecetea unei creaţii artistice. Gr. O 14 . Muma lui Ştefan cel Mare. Scopul omului). Iau avânt lirica filozofică (I. Alexandrescu. Visul. sub forma satirei ( Gh. Gh.Dochia şi Traian). Acesta se adreseaza generaţiei sale. la baza căreia stau studierea şi valorificarea istoriei. Candela) şi cea erotică ( Gh. Înserare. Soţie de modă) şi a fabulei (Gr. Deparateanu. Observăm astfel că poezia paşoptistă cultivă specii lirice şi epice.Gh. scriitorul ironizând tendinţa de a imita Occidentul în ciclul “Chiritelor”. Russo inaugurează în literatura română poemul în proză. Bolintineanu etc. D.Aşteptarea. când s-a numit privighetoare). Vasile Alecsandri.si a folclorului. Maniu. în care micul provincial este satirizat într-o manieră ce-l precede pe Caragiale. Alecsandri.Heliade Rădulescu. I.) sunt putţin valoroase din punct de vedere artistic. Un alt pilon tematic îl reprezintă critica societăţii contemporane. Gh. Pelimon. chiar şi cele ale lui D. G. Asachi. prin “Iorgu de la Sadagura”. Cântarea dimineţii. V. poeţii şi-au ales drept modalitate de expresie artistică legenda – specie literară plină de patos şi de evocare. dar şi cele ale lui N.Heliade-Rădulescu. ca şi cele ale lui D. o împletire de elemente epice. Ruinurile Tărgoviştii. patetismul cu patriotismul şi cu valorile morale.Duhului meu.Bolintineanu. Legendele lui I. Dimitrie Bolintineanu. Alexandrescu. Neculce (publicate în “O samă de cuvinte”). Satira. O fată tânără pe patul morţii). Pentru a comunica dinamismul istoriei. aşa cum se observă în poezia “Un răsunet” a lui Andrei Mureşanu sau “Anul 1840” a lui Gr.Legendele lui V. In general.Asachi. dar ele prezintă interes pentru istoria constituirii acestui gen în literatura română şi au meritul de a fi veritabile documente şi mărturii ale vremurilor trecute. C. D. Păstorul întristat. în care. poeţii devin cântăreţi ai trecutului glorios ( D. exprimau în mod vădit sentimentul naţional şi. Dorul. elegia (Vasile Cârlova.Bolintineanu. Dumitrescu. Rodica). asociând frumuseţile naturii mărturiilor unei istorii străvechi. În unele opere se îmbină trăsături ale mai multor specii. încercările „dramatice” ale epocii (multe dintre ele rămase nepublicate. Al.Un loc aparte în valorificarea tematicii istorice îl ocupă balada. pentru a atrage atenţia asupra meleagurilor patriei.Bolintineanu. Baronzi. concomitent. D. Istrati. lirice şi dramatice. Bolintineanu. Poezia lirică: pastelul (Vasile Cârlova. zbucium si măreţie. Pasteluri). Se afirmă artistul-cetăţean. idila (Vasile Alecsandri. o dramă istorică. sintetizând. C. pe de o parte. şi pentru a prezenta aspectele fundamentale ale unei epoci pline de nelinişte. Cumătria cioarei. Alexandrescu. Aricescu. Gr. Alexandrescu.Heliade-Rădulescu. Al. Alexandrescu. Dramaturgia este reprezentată de Vasile Alecsandri. I. Asachi. poate cea mai complexă specie a a momentului.

Mihaida.în limitele necesităţilor impuse de dinamica socială şi culturală. Vasile Alecsandri. Duhului meu. specii. căpitan de plai). legenda (Vasile Alecsandri. Andrei Mureşanu. ce începuse deja a se afirma ca un curent literar modern. satira şi epistola (Grigore Alexandrescu. Muma lui Ştefan cel Mare. Vasile Alecsandri. Concluzii 15 . poate de aceea.fată tânără pe patul morţii. au adoptat principiul împrumutului moderat. balada istorică (Dimitrie Bolintineanu. Epistolă generalului Florescu). Poezia epică: balada de inspiraţie folclorică (Ion HeliadeRădulescu. toate in formele romantismului. s-a dus bătălia pentru o limbă unitară. Fabule. Traianida). în descendenţa celui francez. Dumbrava Roşie. Grigore Alexandrescu.la un frumos etern. Povestea vorbei). În numele aceleiaşi specificităţi naţionale. Doctrina literară. la totalitate şi determinare. mai multe tipuri de scriitură. Hora Unirii. Satiră.dar asta nu i-a impiedicat pe scriitori să aspire. ecletic. Orientarea spre înnoiri radicale. a avut un caracter hibrid. Un răsunet). Meditaţie. fabula (Alexandru Donici. Anul 1848. Fabule).conform personalităţii fiecăruia. Dan. mesianism utopic şi naţional. genuri. Legenda rândunicăi). Umbra lui Mircea. Scriitorii paşoptişti au avut vocaţia începuturilor şi. poemul (Vasile Alecsandri. care se cere descoperit prin cuvânt. Marşul oştirii romane. Visul. cu convingerea că realitatea are un sens unic. Anatolida. Faptul că literatura româna a păşit pe calea „europenizării” cu întârziere a exercitat o influenţă vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra căutărilor ei ideatico-artistice. O noapte pe ruinele TărgoiHşteî). realism. Ion Heliade-Rădulescu. umanism. Paşoptismul literar s-a manifestat într-o juxtapunere de curente literare. disponibilitatea de a aborda mai multe domenii. Steluţa). cu conştiinţă clară că existenţa acesteia e o condiţie pentru păstrarea identităţii naţionale. câta a fost. Legenda ciocârliei. meditaţia (Grigore Alexandrescu. Zburătorul). oda şi imnul (Vasile Cârlova. Odă ostaşilor romani. Dimitrie Bolintineanu. directii estetice si stiluri. Vasile Alecsandri. snoava în versuri (Anton Pann. coexistând laolaltă elemente iluminişte cu cele de neoclasicism. tendinţa de sincronizare la toate nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural constituie caracteristica principală a paşoptismului. Mircea şi solii). epopeea (Ion Heliade-Rădulescu. Deşteptarea României. La Cozia.Scriitorii de seamă au apărat principiul fonetic în ortografie şi pronunţându-se în problema neologismelor.

La Cozia). Dimitrie Bolintineanu (Legende istorice) etc. romantismul. Negru pe alb) ori pe cea a însemnărilor de călătorie. scriitorul cel mai complex al epocii. a avut o importanţă majoră în modernizarea literaturii noastre în perioada paşoptistă. După anul 1830. preromantismul. evocarea trecutului glorios. satira. se face apel la folclor. majoritatea romanticilor paşoptişti au primit o educaţie clasică. fabula) coexistă cu cele romantice (meditaţia. se poate spune că mai multe curente literare sunt asimilate simultan şi anume iluminismul. la limita caricaturii. Tematica se lărgeşte enorm faţă de epoca premodernă. Poezia paşoptistă pune bazele liricii moderne româneşti. În domeniul prozei. Bibliografie 16 . vor cultiva filonul istoric: nuvela Alexandru Lăpuşneanul de Costache Negruzzi. Acesta surprinde multe dintre deficienţele unei societăţi în plină transformare în Balta-Albă. realismul incipient. Românii supt Mihai-voievod Viteazul de Nicolae Bălcescu. nestatornicia soartei). morminte. organică. Fără această etapă. Borsec. ironică. Se cultivă meditaţia pe teme romantice (ruine. în spiritul impus de revista Dacia literară. Umbra lui Mircea. descrierile de natură. stârnesc râsul. Alecu Russo şi Nicolae Bălcescu. clasicismul. dar mai ales în Istoria unui galbân. întâlnită la Vasile Alecsandri. şi Mihail Kogălniceanu. plină de luciditate. Dar până la urma. în Moldova. îşi scriu acum operele fundamentale autori precum Vasile Alecsandri. precum Vasile Alecsandri în O plimbare la munţi. Meditaţie. critică. Unii. Ion Heliade-Rădulescu (Zburătorul). în Muntenia. va învălui versurile tuturor poeţilor. melancolia adâncă. Cântarea României de Alecu Russo etc. Atmosfera poeziei „noi” este prezentă într-o serie de creaţii precum cele ale lui Grigore Alexandrescu (Anul 1840. Călătorie în Africa sau Grigore Alexandrescu în Memorial de călătorie. Speciile clasice (epistola. Turnarea în tiparele secolului precedent a noutăţilor de natură romantică se explică prin faptul că literatura noastră nu a avut un clasicism profund şi individualizat. Pe de altă parte. Vasile Alecsandri (Doine).Rolul de îndrumător cultural şi literar pe care l-au avut Ion HeliadeRădulescu. gen de proză în care situaţiile şi personajele. Alţii vor merge pe linia memorialisticii. acidă. Există însă şi o altă zonă a prozei. a faptului trăit (Costache Negruzzi. elegia). ar fi fost mai greu de imaginat apariţia lui Mihai Eminescu. Costache Negruzzi.

R.com • http://www.referate.authorstream. Institutul de istorie literară şi folclor al Academiei R.ro 17 . • Istoria critică a literaturii române.• Manualul de limba şi literatura română. Nicolae Manolescu • http://www.P. clasa a XIa • Istoria literaturii române.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->