1. Târg sau oraş?

În primele secole ale evului mediu timpuriu, s-a păstrat terminologia de origine
romană: municipium, territorium, fiind folosit şi termenul de civitas pentru a
desemna oraşele-reşedinţă episcopală. Ulterior, întâlnim în izvoare tot mai mulţi
termeni care definesc stadiul de simplu loc de schimb al viitoarelor oraşe:
oppidum, foro, sau pe cel de aşezare întărită: castellum şi burgus. Pe lângă
aceşti termeni sunt folosiţi şi: urbs, suburbium şi portus, precum şi numeroase
variante regionale: ciudad, cite, town, Stadt, villa, vároş, oraş, grad/gorod,
miasto.
2. Oraşe noi sau oraşe vechi?

Majoritatea istoricilor care s-au ocupat de evoluţia oraşului din perioada

medievală s-au confruntat cu câteva dileme, una din cele mai importante fiind cea
a continuităţii oraşului medieval, dacă acesta a reprezentat sau nu o dezvoltare
din oraşul antic.

3. Necesitatea crearii oraselor medievale

Putine mari orase ale Antichitatii au rezistat atacurilor populatiilor

barbare si prabusirii Imperiului Roman. Vreme de inca cinci secole,
ele si-au datorat supravietuirea prezentei intamplatoare intre
zidurile lor a unui suveran in trecere spre domeniile vasalilor sai
sau unor functionari regali interesati sa colecteze impozite.

Cresterea demografica de la începutul mileniului al doilea, cu

impulsul decisiv pe care l-a dat productiei si schimbului de marfuri,
a transformat radical orasele existente si a determinat aparitia
altora noi, cu o functie preponderent economica.

4 .Structuri sociale
In societatea medievala se disting nobilii sau aristocratii , micii
proprietari muncitorii

Locuitorii acestei noi asezari se leaga printr-un

juramânt, opusul raporturilor suzeranitate-vasalitate, constituind o asociatie de
oameni liberi si egali, numita comuna. Afirmarea acestui nou tip de raporturi
implica, spre exemplu impozitul proportional cu venitul. Împotriva seniorilor
laici si ecleziastici, miscarea comunala solicita dreptul, obtinut
prin lupta sau negociat cu punga de bani alaturi de a produce si de a
vinde fara nici un fel de îngradiri.
Noului venit in aceasta lume i se ofera cel putin teoretic sansa de a se
ridica prin munca manuala, prin comert sau camata. Preponderenta
activitatii comerciale nu trebuie sa ne insele. Orasul este si un
imens santier, unde se construiesc mari edificii (catedrale gotice,
primarii, constructii civile de tot felul), care toate solicita o mare
varietate de calificari profesionale (fierari, dulgheri, zidari,
sculptori in piatra croitori si cizmari).

5. Forme de organizare
Mestesugarii s-au organizat in corporatii care reglementau
prin statute întreaga activitate privitoare la exercitarea unei
anumite profesiuni: orare de lucru, calitatea produselor, pedepsirea
hotilor. Obiectivul principal era ca o minoritate de maistri sa
pastreze controlul asupra pietei. Corporatiile erau structurate
ierarhic, la vârf aflându-se antreprenorii marilor constructii,
proprietarii atelierelor, mesterii. In ce priveste oamenii de rând,
meseriasii, muncitorii necalificati, acestia erau platiti deseori sub
valoarea muncii prestate, fapt atestat de numeroase surse al timpului.

Personajul central al vietii urbane este insa negustorul. Patriciatul,

patura conducatoare din marile orasului ale Occidentului, este
alcatuit din membri ai acestui grup social. Negustorii erau grupaţi in asociaţii
numite ghilde. Ghildele aveau un scop de-a proteja caravanele comerciale pe uscat
s-au pe ape.
Ei si-au subordonat marea masa de lucratori salariati, mestesugari si mici
comercianti si
controleaza toate activitatile. Bogatia lor contrasteaza frecvent cu
saracia lucratorilor oprimati sau cu mizeria celor obligati sa
cerseasca.

6. Hrana
Cresterea productiei alimentare s-a datorat maririi suprafetei pamantului arabil,
dar si metodelor de lucru imbunatatite. Printre acestea se numarau sistemul de
cultivare "trei campii" si folosirea morilor de apa; aceste doua metode erau
cunoscute de mult, insa s-au raspandit in perioada medievala. Fara o productie
ridicata, hranirea populatiei din orase ar fi fost imposibila, orase a caror
crestere a fost una dintre cele mai importante trasaturi ale secolelor XI si XII.
In Epoca Intunecata, centrele urbane al caror numar scazuse au continuat sa
decada. Doar cateva orase, in special in Italia, au reusit sa-si mentina o bogata
activitate economica, dar acestea nu se puteau compara cu capitala bizantina,
Constantinopol, sau cu marile orase ale lumii islamice.

Hrana taranilor se baza pe consumul cerealelor . Fata de Antichitate a crescut

ponderea legumelor .
Hrana nobililor era mult mai bogata:carne ,peste,vinuri,dulciuri si fructe.
Orasele noi au aparut mai ales la intersectia drumurilor comerciale , cum ar fi in
Peninsula scandinava,Polonia,Cehia.

7. Constructiile
Prosperitatea si extinderea oraselor erau strans legate de cresterea numarului
constructiilor in Europa Medievala. Castelul de piatra sugera continuarea
dominatiei nobilului feudal, dar in multe zone acesta servea drept centru si
citadela unui nou oras. Marile catedrale erau elemente urbane esentiale, in a
caror construire si finantare se implica de obicei intreaga comunitate.
Contributiile generoase ale mirenilor faceau ca Biserica sa fie prospera, ajutau
colegiile universitare si contribuiau in mare masura la construirea bisericilor si
manastirilor. Intre timp, casele breslelor, spitalele, casele de amanet si alte
institutii publice si private puneau in evidenta faptul ca orasul medieval
devenise o comunitate complexa, consolidata.