Sunteți pe pagina 1din 1

ARTA NARATIV.

LIVIU REBREANU PARTICULARITI ALE LIMBII I STILULUI

Stilul aspru, coluros, bolovnos, banal, aa cum a fost clasificat, este caracteristic formulei de roman obiectiv pe care o ilustreaz Ion. Notaia este sobr, dintre figurile de stil este preferat comparaia, apar regionalisme, iar fraza sun, de multe ori, sec, asemenea unui proces-verbal, putnd afirma c stlul lui Rebreanu este anticalofil: Frazele, considerate singure, sunt incolore ca apa de mare inut n palm, cteva sute de pagini au tonalitatea neagr-verde i urletul mrii. (George Clinescu, Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent). George Clinescu constat autenticitatea limbajului regional: observarea limbajului ardelenesc e fcut cu foarte mult exactitate, iar Tudor Vianu observ utilizarea registrelor lexicale diverse n limbajul personajelor, n funcie de condiia lor social: variaiile de vocabular n trecerea de la mediul rural la acela orenesc sau la acela intelectual. n plus, imagistica urtului, a grotescului chiar, devine important, n manier naturalist, un mijloc de realizare fiind senzaia organic. Dincolo de aceast suprafa inexpresiv, a privirii neutre a naratorului, conotaia textului creeaz o simbolistic profund. Eugen Lovinescu apreciaz c romanul este fr strlucire artistic, fr stil, iar George Clinescu vedea n romanul Ion, la nivelul stilului, o capodoper de o mreie linitit, solemn ca un fluviu american. Aceast scriitur obiectiv, nceat ca nsi viaa, este caracterizat tocmai prin simplitatea cu care naraiunea ajunge s vorbeasc pe nesimite despre temele mari ale existenei omeneti (Ov.S.Crohmlniceanu); din acest moment, stilul lui Liviu Rebreanu ctig solemnitate i o poezie grav, proprii tocmai artei marilor scriitori realiti (Ov.S.Crohmlniceanu).