Functionarea societatilor comerciale referat

Sorin Paun Contabilitate si informatica de gestiune, anul III, Grupa 659

CUPRINS

Functionarea societatilior comerciale..............................................................................................................3 I. Reguli generale privind functionarea societatilor comerciale..................................................................3 1. Patrimoniul si aportul la capitalul social al societatii...........................................................................3 2. Acordarea dividendelor.........................................................................................................................6 3 Rezervele societatii...............................................................................................................................7 4. Organizarea societatilor comerciale......................................................................................................8 5. Registrele comerciale............................................................................................................................9 6. Obiectul de activitate..........................................................................................................................13 II. Formele societatilor comerciale.............................................................................................................13 Bibliografie:............................................................................................................................................14

Functionarea societatilior comerciale

I. Reguli generale privind functionarea societatilor comerciale 1. Patrimoniul si aportul la capitalul social al societatii Exista trasaturi comune pentru toate societatile comerciale,asa cum exista elemente specifice care functioneaza pentru fiecare tip de societate,pentru societatile de persoane,de capital sau pentru societatile cu raspundere limitata. Oricare societate comerciala fiind pesoana juridica,ea presupune existenta celor trei elemente constitutive,respectiv: - un patimoniu propriu; - organizare de sine statatoare - un scop bine determinat In privinta persoanelor juridice, principiul libertatii de asociere este inteles in limitele specialitatii capacitatii lor de folosinta. Capacitatea juridica a persoanei juridice este limitata la obiectul de activitate, ea nu poate incheia decat acele acte juridice care au legatura cu obiectul de activitate. In ceea ce priveste patrimoniul ,tot ceea ce se aporteaza de catre asociati la capitalul social se considera a intra in patrimoniul societatii, societatea dispunand, de regula, de un drept de proprietate asupra bunurilor aportate de la momentul inmatriculari sale. In acelasi sens s-a exprimat si practica de specialitate, intr-o solutie de speta considerand ca aportul (fie in numerar, fie in bunuri corporale, mobile sau imobile), intra in patrimoniul societatii comerciale si devine proprietatea acesteia. Actul juridic al subscrierii de catre asociat este un act de dispozitie, cu efecte asupra emiterii dreptului de proprietate asupra bunului de la asociat la societatea comerciala. Ulterior efectuari actului de dispozitie, avind in vedere faptul ca s-a schimbat regimul juridic al bunului, asociatul nu mai poate dispune de aceasta 0 problema controversata in practica societatilor comerciale este aceea privitoare la vocatia sotilor de a se asocia si de a aduce in societate bunuri comune supuse regimului matrimonial al sotilor Prin regim matrimonial se intelege ansamblul de reguli prin care se stabilesc drepturile si obligatiile fiecarui sot in momentul incheierii casatoriei asupra bunurilor proprii (numite bunuri prezente) si asupra bunurilor dobindite in timpul casatoriei (numite bunuri dobindite) si care determina puterile fiecaruia asupra celor doua categorii de bunuri in timpul casatoriei. In doctrina de specialitate au fost emise doua puncte de vedere diametral opuse: a) Astfel, in opinia unor autori, s-a considerat ca bunurile comune ale sotilor nu pot reprezenta aport la capitalul social atata vreme cat acestea fac parte din comunitatea de bunuri.Aceasta solutie pomeste de la faptul ca asupra acestor
3

bunuri nu exista un drept individualizat al fiecaruia dintre soti, proprietatea lor fiind devalmasa In aceste conditii, bunurile comune nu ar putea fi aportate de soti la formarea capitalului social, chiar daca exista consimtamintul, celuilalt sot, deorece pe cale conventionala s-ar renunta la insusi principiul comunitatii de bunuri. Or, o asemenea conventie este lovita de nulitate absoluta, asa cum dispune legiuitorul in art. 30 alin (2) din Codul Familiei. Practic, aportarea unor bunuri comune la constituirea capitalului social sar putea face dupa ce, in prealabil, s-a realizat partajarea bunurilor. Or, numai instanta de judecata poate sa decida partajarea bunurilor sotilor in timpul casatoriei,daca exista motive temeinice. Faptul ca libertatea de asociere pentru constituirea unei societati comerciale reprezinta sau nu un motiv temeinic pentru partajarea bunurilor comune in timpul casatoriei. Ramane numai la apreciera instantei care solutioneaza cauza, simpla absenta a unor reglementari de dreptul familiei care sa rezolve aceasta problema neindreptatind instanta sa respinga actiunea de partajare a bunurilor sotilor. Daca instanta doreste sa pastreze regimul comunitatii de bunuri a sotilor poate transforma forma de coproprietate, din proprietate comuna in devalmasie, in proprietatea comuna pe cote parti, cunoscand intinderea ideale a cotei parti cei revine fiecaruia din masa bunurilor comune. In situatia in care sotii devin coproprietari indivizi asupra partilor sociale in cadrul unor societati de persoane, devin aplicabile dispozitiile art. 83 din Legea nr. 31/1990, republicata, conform carora sotii sunt obligati in mod solidar fata de societate si trebuie sa desemneze un reperezentant comun pentru exercitarea dreptului decurgand din aportul lor la capitalul social. In situatia in care sotii devin coproprietari indivizi asupra unor actiuni, conform art. 102 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, republicata, acestia sunt raspunzatori in mod solidar pentru efectuarea varsamintelor efectuate. b) Intr-o alta opinie, precum si in parctica judiciara, s-a considerat ca sotul asociat poate aporta in societate bunuri din comunitatea de bunuri, cu precizarea ca daca sunt bunuri mobile opereaza mandatul tacit ,iar daca sunt imobile este necesar consimtamintul expres al celuilalt sot. Sotii se pot asocia pentru a constitui o societate cu raspundere limitata, singura problema fiind legata de faptul daca bunutrile comune ale sotilor pot constitui sau nu aport la capital social. In cazul in care aportul consta in sume de bani, teoretic, fiecare sot poate dispune de o anumita suma de bani pe care a economisit-o fie din retributia proprie, fie din alte surse materiale. Practic insa, exista puncte de vedere diferite, in sensul ca unele instante judecatoresti solicita dovada ca sumele de bani sunt proprii si numai in aceasta situatie sunt acceptate ca aport la capital social. Aceasta practica incurajreaza, de fapt, intocmirea unor acte cu caracter pur fictiv ( de exemplu, prezentarea unui act de deonatie in care sa se arate ca sumele respective au fost donate de terte persoane sotului care urmeaza sa se asocieze si sa aporteze la capitalul social sumele respective).
4

In legatura cu bunurile proprii, fiecare sot poate, in mod liber, sa exercite o profesiune, sa administreze sau sa dispuna de bunurile sale personale. Aceasta dis[pozitie este de ordine publica, deci are caracter imperativ. In cazul in care asociatii nu depun aportul la capitalul social fix, fie la momentul in care subscrierea, fie la momentul ulterior stabilit de lege, ori de actul constitutiv, ei sunt tinuti raspunzatori pentru toate daunele pricinuite societatii. Legea concretizeaza cazul intarzierii la varsarea capitalului in numerar, stabilind ca neefectuarea varsamintelor atrage automat obligarea asociatului culpabil, cel putin la plata dobanzilor legale. Nimic nu impiedica o societate sau un tert, pagubit de asociatul care nu a varsat aportul, sa solicite alaturi de dobanda legala si alte despagubiri. Principiul conform caruia din momentul inmatricularii, societatea detine un drept de proprietate asupra asociatiei la capitalul social este stabilit de lege printr-o norma dispozitiva. Aceasta face ca prin actul constitutiv sa existe posibilitatea ca partile sa transmita societatii numai dreptul de folosinta sau de uzufruct asupra bunurilor aduse la capitalul social. Asadar, in principiu, bunurikle aduse ca aport la capitalul social devin proprietatea societatii, daca nu exista stipulatiune contrarie sau daca in actele constitutive nu exista vreo precizare in acest sens. Prin exceptie bunurile aduse ca aport intra in folosinta sau uzufructul societatii, asociatul pastrand in continuare dreptul de proprietate asupra lor. Dreptul de folosinta poate fi acordat societatii pe baza unui contract de inchiriere sau de imprumut, aportul asociatului constand in contravaloarea lipsei de folosinta. Dreptul de uzufruct consta in a acorda societatii de catre asociat a dreptului de a folosi si de a culege fructele bunului (imobil)aportat cu titlu dwe uzufruct. Asociatul pastreaza nuda proprietate ,respectiv dreptul de dispozitie asupra bunului aportat. In cazul aportarii unor bunuri in natura( mobile, imobile, corporale sau incorporale) asociatul raspunde fata de societate atat pentru evictiune,cat si pentru viciile lucrului, potrivit dreptului comun Daca se transmite dreptul de proprietate, societatea dobandeste proprietatea din momentul realizarii acordului de vointa, chiar daca bunul nu a fost inca predat. Din acelasi moment se transmite si riscul pieirii fortuite potrivit regulii res perit domino (cu exceptia cand in actele constitutive ale societadii sa prevazut ca riscul pieirii fortuite se transmite de la asociat catre societate, in momentul predarii bunului). In cazul cand predarea bunului trebuia sa se faca la un anumit termen si asociatul este in intarziere, se aplica regula res perit debitori urmand ca asociatul culpabil sa suporte pagubele pricinuite societatii prin nepredarea la termen a bunului la acre s-a obligat sa-l aporteze. Asociatul nu poate sa se prealeze, ca in dreptul comun, de exonerarea de raspundere dovedind ca bunul ar fi pierit si la proprietar (societate) daca ar fi fost predat la termen. Asupra lui, creditorii asociatilor nu pot sa-si exercite drepturi proprii, indiferent de titlul cu care un bun sau altul este detinut de societate. Aceasta
5

solutie este explicabilaprin faptul ca din momentul inmatricularii,toate bunurile aportate intra in patrimoniul societatii, inclusiv dreptul asupra acestora. Creditorii personali, in acest mod, nu pot urmari decat beneficiile care s-ar cuveni asociatului respectiv dupa aprobarea bilantului contabil anual. Cu toate acestea,se recunoaste posibilitatea pentru creditorii personali sa poata solicita poprirea partilor sociale care ar reveni asociatilor dupa o eventualalichidare ori de asechestra si vinde actiunile debitorilor lor. Se admite chiar posibilitatea ca, in masura in care exista o prima de asigurare a creantei, exclusiv in cazul societatii pe actiuni si in comandita pe actiuni , creditorii personali sa aiba posibilitatea de a vinde actiunile ce au fost asigurate. Situatia de exceptie admisibila in cazul societatilor de capital a fost stabilita de legiuitor tocmai avand in vedere faptul ca aceste forme de societate pun accentul pe capital si nu pe persoane, in sensul ca o actiune nu este strans legata de titularul sau.Solutia functioneaza cu atat mai mult in cazul societatilor pe actiuni al caror capital social este impartit pe actiuni la purtator. Aportul pe care asociatii il aduc la capitalul social nu este purtator de dobanda, conform regulii stabilite de art. 68 din Legea nr. 31/1990,republicata.Daca acest capital social se micsoreaza,iar micsorarea are efecte asupra dreptului ce revine asociatilor,reparizarea beneficiilor societatii nu este posibila decat dupa reintregirea capitalului social.De aici rezulta ca odata constituit un capital social, el poate intra in operatiunile normale ale societatii, atata vreme cat este o parte componenta a patrimoniului societatii.Dar avand in vedere faptul ca in functie de valoarea capitalului social se stabileste si participarea la beneficii, la momentul bilantului anual in functie de care se face repartizarea beneficiilor, trebuie sa se regaseasca cel putin capitalul social la valoarea initiala stabilita in actul constitutiv. 2. Acordarea dividendelor Conform art.67 alin.(1) din legea nr. 31/1990,republicata,dividendul este acea cota parte din beneficiu ce se va plati fiecaruia dintre asociati, proportionalcu cota de participare a asociatilor respectivi la capitalul social varsat, daca prin actul constitutiv nu se prevede astfel. Astfel, este posibil este posibil ca prin actul constitutiv pentruu unii asociati sa se creeze un regim juridic mai favorabil in ceea ce priveste cota de participare le benefici, tinind cont ,de exemplu, de calitatea pe care o au acestia in cadrul societatii. Cand dividendele se platesc altfel decat in conditiile legii,peste limitele stabilite in temeiul legii sau prin actul constitutiv, legea impune obligarea celui care le-a primit la restituire. In acest sens,legea recunoaste un drept la actiune in restituire a persoanelor interesate, drept la actiune care se prescrie in termenul general de presccriptie(3 ani de la distribuirea dividendelor). Distribuirea dividendelor se face intotdeauna din beneficiul net , in acest sens legea facand referire la notiunea de beneficii reale.
6

In legatura cu distribuirea dividendelor, pot interveni probleme atunci cand acordarea dividendelor sunt in legatura cu respectarea regimului matrimonial al comunitatii de bunuri. In regimul comunitatii de bunuri, castigul (profitul) este un bun comun. Ca atare, aceste bunuri nu pot fi urmarite decat pentru achitarea donatorilor comuune. In legislatia romana castigul realizat de soti se concretizeaza, de regula, in retributie. Desi in raporturile dintre soti salariul este un bun comun, efectele comunitatii de bunuri sunt inlaturate in raporturile dintre sotul celui incadrat in munca si tertele persoane. Astfel, pretentiile privitoare la plata salariului pot fi formulate numai de catre angajat. Asadar, celalalt sot nu poate cere ca, pe temeiul juridic al comunitatii de bunuri sa incaseze retributia sotului angajat. Aceasta solutie ar fi un argument in favoarea opiniei conform careia salariul este un bun propriu. Problema regimului juridic al dividendelor se poate rezolva in felul urmator: Daca dividendele sunt asemanatoare retributiei pina in momentul incasarii lor, dividentele sunt bunuri proprii, iar din momentul incasarii sunt bunuri comune; Daca dividendele sunt asemanate castigurilor din jocurile de noroc institutionalizate, regimul juridic ar fi diferit in functie de natura juridica a sumelor de bani aduse ca aport in societate; daca sumele de bani sunt proprii, si dividendele ar trebui sa aiba acelasi regim juridic. 3 Rezervele societatii Rezervele sunt sumele de bani deduse din beneficiul net al societatii, puse de-o parte de catre societate, pentru a acoperi, la nevoie, creantelor creditorilor. Rezervele pot fi legale si facultative. a) Rezervele legale Rezervele legale se constituie in limitele prevazute in art. 178 alin.(1)si art. 196 alin.(1) din Legea cu nr. 31/1990, republicata, si indeplinesc, in subsidiar, functiile capitalului social in raporturile cu creditorii, asa incat incorporarea rezervelor in capitalul social este favorabila creditorilor societatii. Daca s-a majorat capitalul social pe aceasta cale, societatea este obligata sa completeze fondul de rezerve al societatii. Astfel, in practica s-a aratat ca rezerva legala, ca prelungire a capitalului social, poate fi incorporata in aceasta, majorandu-l, cu obligatia pentru societate de a reface in timpul cel mai scurt rezerva. Rezervele statutare se constituie cu o anumita destinatie pentru acordarea unor avantaje fondatorilor sau pentru alte motive. Capitalul social poate fi majorat din incorporarea rezervelor statutare, daca adunarea generala decide acest lucru. b) Rezervele facultative
7

Potrivit art.38 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii nr.82/1991, rezervele facultative se constituie din profitul net rezultat pe baza bilantului. Rezervele facultative privesc fie realizarea de investitii, fie desfasurarea unor activitati de marketing sau pentru acoperirea unor pierderi din activul patrimonial generate de imprejurari obiective care implica un risc. Din rezervele facultative nu se pot acoperi prejudiciile produse patrimoniului social din cauza unor fapte culpabile ale administratorilor, cenzorilor sau gestionarilor societatii. 4. Organizarea societatilor comerciale Functionarea societatilor comerciale presupune existenta unor organe de conducere, de administrare si de control. Orice societate comerciala, de regula prin actul constitutiv, isi stabileste propriile organe, respectiv: - organe de conducere adunarea generala fiind singura in masura sa hotarasca cu privire la problemele fundamentale ale societatii; - organele de administrare administratorii; - organe de control cenzorii Daca orice tip de societate comerciala impune asigurarea conducerii si administrarii, obligativitatea numirii cenzorilor prin actul constitutiv intervine numai in cazul societatilor de capital. Legea stabileste regimuri specifice pentur fiecare categorie de societate comerciala, atat in legatura cu modul de desfasurare a adunarii generale , cat si cu privire la administrarea si controlul societatii. Ca reglementare generala, administratorul societatii e cel care reprezinta o societate in relatiile cu tertii. Administratorul dobandeste acest mandat in baza actului constitutiv sau in baza hotararii adunarii generale. De asemenea, exista posibilitatea ca administratorul sa transmita prerogativele sale unei alte persoane. Avand in vedere faptul ca asociatii imputernicesc doua sau mai multe persoane pentru a reprezenta interesele societatii, cei care astfel exercita administrarea nu pot transmite propriul mandat catre o alta persoana decat daca exista o vointa expresa afirmata de catre ceilalti asociati. In cazul in care administratorii nu respecta mandatul incredintat de ceilalti asociati, adica in cazul in care un administrator substituie o alta persoana pentru a asigura reprezentarea societati, raspunde fata de societate. Astfel, societatea e in drept sa pretinda beneficiile rezultate din operatiunea facuta de imputernicit de la administratorul numit expres prin vointa asociatiilor. Daca dimpotriva, in urma operatiunilor, societatea sufera anumite prejudicii, administratorului mandatar si inlocuitorul submandatar sunt tinuti raspunzatori in solidar pentru pagubele produse societatii. Toate aspectele generale legate de activitatea si raspunderea administratorului sunt guvernate de regulile de drept comun din materia
8

mandatarului si de regulile specifice din Legea nr.31/1990, republicata. In prezent, pornind de la faptul ca Legea nr.31/1990, republicata a introdus notiunea de contract de administrare, s-a concretizat un regim juridic specific pentru acei administratori ce intra sub incidenta reglementarilor specifice, respectiv administratorii din cadrul societatii comerciale cu capital majoritar de stat. Cand o societate este administrata de mai multe persoane, legea stabileste situatii concrete in care administratorii raspund solidar, respectiv: - pentru indeplinirea hotararii adunarii generale, avand calitatea de organ executiv fata de organul de conducere care este adunarea generala. Adunarea generala fiind de fapt cea care exprima vointa societatii, indeplinirea hotararii adunarii generale reprezinta pentru administratori punerea in executare a vointei societatii. - pentru stricta indeplinire a oricarei indatoriri pe care legea sau actul constitutiv le impune. Cand art.73 alin. (1) lit.e) din Legea nr. 31/1990, republicata, exprima raspunderea administratorilor printr-o asemenea formulare, rezulta ca in realitate se instituie ca regula generala raspunderea solodara a administratorilor pentru mandatul cu care au fost imputerniciti in conducerea societatii. -pentru realitatea varsamintelor efectuate de asociati. Administratorii rasound pentru constatarea in patrimoniul societatii a existentei efective a capitalului; -pentru existenta reala a dividendelor, in sensul ca in masura in care la o societate comerciala se platesc dividende in conditiile in care nu s-a obtinut un beneficiu real, cei tinuti raspunzatori pentru efectuarea platii sunt administratorii. Administratorii raspund in solidar ori de cate ori dividendele s-au platit sau figureaza ca fiind platite, in conditile in care asociatii erau lipsiti de dreptul de a beneficia de dividende. -pentru existenta, precum si pentru corecta completare a registrelor 5. Registrele comerciale a) Reglementarea registrelor comerciale prin Legea nr. 31/1990,republicata Separat de registrele contabile, obligatorii pentru orice comerciant, Legea nr. 31/1990, republicata, prevede in art. 172-175, pentru unele forme de societati, obligatia tinerii, unor registre comerciale. Astfel, in cazul societatilor pe actiuni si in comandita pe actiuni administratorii si cenzorii acestora au obligatia sa tina urmatoarele registre: - un registru al actionarilor, care sa arate, dupa caz, numele si prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul actionarilor cu actiuni normative, precum si varsamintele facute in contul actiunilor. Evidenta actiunilor, emise in forma dematerialoizata si tranzactionate pe o piata organizata, va fi tinuta de un registru privat al actionarilor, potrivit Legii nr. 52/1994;
9

un registru al sedintelor si deliberarii adunarilor generale; un registru al sedintelor si deliberarii Consiliului de administratie; un registru al sedintelor si deliberarii Consiliului de directie; un registru al deliberarilor si constatarilor fecute de cenzori in exercitarea mandatului lor; - un registru al obligatiunilor; Evidenta obligatiunilor, emise in forma dematerializata si tranzactionate pe o piata organizata, va fi tinuta conform Legii nr. 52/1994. Potrivit atr. 173 din Legea nr. 31/1990, republicata, administratorii sunt obligati sa puna la dispozitia actionarilor registrele si in conformitate cu dispozitiile prevazute la art. 172 alin. (1) lit. a) si b) si sa elibereze, la cerere, pe cheltuiala acestora,copii legalizate.In urma modificarii, in aceleasi conditii trebuie sa puna la dispozitia detinatorilor de obligatiuni extrasedin registrul de obligatiuni. Registrul actionarilor si cel al obligatiunilor se pot tine manualsau in sistem computerizat. Potrivit actualelor reglementari, se pot costitui societati comerciale de registre independente private, care sa intocmeasca registrul actionarilor sau obligatiunilor in sistem computerizat si sa efectueze inregistrarile si alte operatiuni legate de acest registru. Tinerea registrului actionarilorsi/sau a ergistrului obligatiunilor de catre o societate de registru independent autorizat este obligatorie in cazurile prevazute de lege. Legea nr. 31/1990, republicata, mai prevede pentru administratorul sau administratorii societatilor cu raspundere limitata, obligatia tinerii unui registru al asociatilor (art. 193 alin. (1)), in care se vor inscrie toate datele de identificare a asociatilor, partea fiecaruia la capitalul social, transferul partilor sociale si orice alta modificare referitoare la acestea. Potrivit art. 193 alin. (2), administratorii raspund personal si solidar pentru orice dauna pricinuita prin nerespectarea prevederilor de la alin. (1). Legea nr. 31/1990, republicata, prevede pentru lichidatori obligatia de a tine un registru cu toate operatiunile lichidarii, in ordinea datei lor (art. 247 alin. (4) partea finala). Potrivit art. 225 alin. (1), dupa efectuarea lichidarii, respectiv dupa aprobarea socotelilor si terminarea repartitiei, registrele si actele societatii in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata,care nu vor fi necesare unuia dintre asociati se vor depune la asociatul desemnat de majoritate. In societatile pe actiuni si in comandita pe actiuni, acestea vor fi depuse la registrul comertului, unde orice parte interesata va putea lua cunostinta de ele, cu autorizatia instantei. Registrele tuturor societatilorvor fi pastrate timp de 5 ani.

10

b) Reglementarea registrelor contabile prin Legeaa nr. Legea contabilitatii

82/1991

Legea contabilitatii nr. 82/1991, in capitolul III (art. 20-26),reglementeaza registrele de contabilitate, fara a fi abrogate dispozitiile din Codul comercialreferitoare la acestea. Asadar, in prezent, registrele de contabilitate sunt reglementate, in paralel, de doua acte normative Codul comercial si Legea contabilitatii. Comparand textele din Codul comercial si Legea contabilitatii, se poate observa ca si Legea contabilitatii obliga pe comerciant sa intocmeasca trei registre, respectiv: - registrul jurnal; - registrul inventar; - registrul carte-mare; Aceste registre sunt, in principiu obligatorii. Numai referitor la registrul carte-mare exista exceptii care ii vizeaza pe micii comercianti. Registrele contabile trebuie sa fie tinute in mod regulat, in asa fel incat ele sa poata permite in orice moment indentificarea si controlul operatiunilor comerciale efectuate. Legea contabilitatii( art. 25), ca si Codul comercial (art. 30) prevad ca registrele se pastreaza de catre comerciantii persoane fizice timp de zece ani. In caz de incetare a activitatii,registrele, impreuna cu documentele justificative care au stat la baza inregistrarilor, se predau la arhivele statului.Daca se utilizeaza sisteme moderne de prelucrare automata a datelor, exista aceleasi obligatii de respectare a normelor contabile privind stocarea, pastrarea si controlul datelor inregistrate in contabilitate Spre deosebire de reglemntarile din Codul comercial, Legea contabilitatii prevede sanctiuni in cazul in care comerciantii incalca dispozitiile legale referitoare la modul de tinere a registrelor de contabilitate.Aceste fapte sunt calificate de legiuitor ca fiind contraventii. In privinta fortei probante a registrelor comerciale exista doua reguli: -registrele regulat tinute sau neregulat tinute fac proba impotriva comerciantului; - registrele tinute in mod corespunzator, cu respectarea dispozitiilor legale pot fi folosite ca proba si in favoarea comerciantului. Aceasta este regula pe baza careia s-a ajuns la concluzia ca o copie a scrisorii mentionate in registrul copier poate fi utilizata ca proba in favoarea comerciantului. In ipoteza existentei unor contradictii intre cele mentionate in registrul copier si originalul scrisori, evident, are prioritate originalul. Daca nu exista un registru copier, aceeasi valoare probanta o au copiile scrisorilor trimise de comerciant, copii pastrate la sediul comerciantului. Daca destinatarul afirma ca nu a primit scrisoarea, evident ca expeditorul este obligat sa dovedeasca faptul expedierii prin posta. In ipoteza in care scrisoarea este pierduta sau distrusa,
11

riscul apartine expeditorului care este proprietarul ei pana in momentul ajungerii la destinatar. Prezentarea registrelor in fata instantelor de judecata, ca instrumente probatorii, este admisa in cazuri deosebite, caci altfel, in comert domina secretul operatiunilor comerciale. In cazul in care se admite prezentarea registrelor ,legea prevede procedura de infatisare a registrelor si de comunicare a registrelor. Astfel, ori de cate ori intr-un litigiu una dintre parti intelege sa se refere la registrele comreciale ale celorlalte parti sau cand judecatorul insusi, din oficiu doreste acest lucru, el poate solicita infatisarea registrelor in instanta. Potrivit acestei proceduri, nu se poate cerceta intreg continutul registrului, ci numai acela privitor la problemele in litigiu. Infatisarea registrelor poate fi inlocuita prin prezentarea unui extras din registru, facut de partea care-l foloseste si legalizat de tribunal, sau prin prezentarea unui raport de expertiza intocmit de un expert contabil, la cererea instantei de judecata. In acesta conditii, se poate considera ca comunicarea registrelor are caracter exceptional. Acesta este motivul pentru care legea nu o ingaduie decat in anumite cazuri,respectiv: - in materie succesorala, pentru a se determina masa succesorala de impartit si cotele ce rvin mostenitorilor; - in materia comunitatii de bunuri,se impune cunoasterea situatiei contabile pentru a se determina valoarea bunurilor ce vor face obiectul unui eventual partaj al bunurilor comune sotilor; - in materia societatilor comerciale, comunicarea registrelor este necesara pentru stabilirea beneficiilor de impartit in cazul dizolvarii si lichidarii; - in materia procedurii falimentului, se cere comunicarea registrelor pe consideratiuni de ordine publica interesand deopotriva pe creditori si creditul, in general, de a se constitui masa pasiva (masa obligatiilor) si de a se asigura lichidarea intregului activ patrimonial; - in materia asocierii in participatiune se impune recunoasterea dreptului asocioatului ascuns, de a examina exactitatea inregistrarilor facute de asociatul care tine evidenta contabila, in vederea stabilirii participarii sale la beneficii si pierderi. Societatea comerciala , prin grija administratorilor, este obligata ca la sfarsitul fiecarui exercitiu finaniar sa intocmeasca bilantul contabil, in conditiile impuse de Legea nr.82/1981 Legea contabilitatii si art.177 si 196 din Legea 31/1990, republicata. Dupa aprobarea de catre adunarea generala a asociatiilor, bilantul si contul de profit si pierdre va fi depus de catre administratori la administratia financiara. Bilntul se publica in Monitorul Oficial si se depune la oficiul registrului comertului.

12

6. Obiectul de activitate In cadrul oricarei societati comerciale, prin actul constitutiv trebuie sa se stabileasca obiectul de activitate, realizandu-se distinctia intre obiectul principal si secundar Solutia este explicabila pentru ca in materia societatilor comerciale functioneaza principiul specializarii capacitatii de folosinta. O societate comerciala trebuie sa se constituie cu scopul de a realiza obiectul de activitate propus. Legea nr. 31/1990, republicata, acorda dreptul general pentru administratori de a efectua toate acele operatiuni ce se impun in vederea realizarii obiectului de activitate, mandatul general al administratorilor in acest sens fiind posibil de restrictionat numai prin intermediul actului constitutiv. Legea nr.31/1990, republicata, stabileste o serie de aspecte formale ce tin de identificarea societatii comerciale. Art.74 din Legea nr.31/1990, republicata, impune obligatia pentru societatea comerciala de a cuprinde in orice act pe care il emite, denumirea, sediul, forma juridica de constituire, numarul de inmatriculare la oficiul registrului comertului si codul fiscal. Cu privire la identificare, in cazul societatilor cu raspundere limitata se impune si mentionarea pe orice inscris al capitalului social, iar in cazul societatilor de capital, capitalul social si valoarea capitalului social efectiv varsat la momentul emiterii inscrisului, conform ultimului bilant contabil aprobat. II. Formele societatilor comerciale Potrivit art. 1 din Legea nr.31/1990, societatile comerciale se vor constitui intr-una din urmatoarele forme: a)Societate in nume colectiv ale carei obligatii sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspundere nelimitata si solidara a tuturor asociatilor. b)Societate in comandita simpla ale carei obligatii sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspundere nelimitata si solidara a tuturor asociatilor comanditati, comanditarii fiind obligati la plata actiunilor lor. c)Societate pe actiuni ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social; actionarii sunt obligati numai la plata actiunilor lor; d)Socitate in comandita pe actiuni al carei capital social e impartit in actiuni,iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati, comanditarii fiind obligati la plata actiunilor lor. e)Societate cu raspundere limitata ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, asociatii sunt obligati numai la plata partilor sociale.
13

Bibliografie: DREPT COMERCIAL Smaranda Angheni DREPT COMERCIAL ROMAN Raul Petrescu DREPT COMERCIAL Smaranda Angheni,Magda Volonciu,Camelia Stoica,Monica Lostun DREPT COMERCIAL ROMAN S.D. Carpenaru

14