Recuperarea artrozei localizata la nivelul membrului inferior prin mijloace specifice tenisului de masa

Descriere anatomica

Boala artrozei este o afectiune neinflamatorie a articulatiilor mobile, caracterizata de deteriorarea cartilajului articulatiei si de leziuni hipertrofice osoase si cartilaginoase. Clinic, boala artrozei se caracterizeaza prin durere, deformari articulare, impotenta functionala. Radiologic intalnim pensarea spatiului articular, osteofitoza marginala, osteocandioza si osteoporoza.

Anatomie patologica
LEZIUNI ALE CARTILAJULUI ARTICULAR Degenerarea cartilajului articular se manifest macroscopic prin apariia de discontinuiti care altereaz netezimea caracteristic. La nivel microscopic se evideniaz compromiterea progresiv a arhitecturii tridimensionale a cartilajului, putnd apare n consecin fisuri, eroziuni sau ulceraii prin fibrilarea straturilor superficiale.

Substratul lezional este reprezentat de: A. Leziunile involutive precoce ale cartilajului articular. naintea apariiei modificrilor microscopice evidente au fost identificate alterri regresive la nivel biochimic i ultrastructural constnd din:

depleia de proteoglicani ce determin depresia substanei fundamentale; necroza celulelor din straturile superficiale ale cartilajului.

Aceste alterri determin apariia de neregulariti n structur, mici fisuri reprezentnd soluii de continuitate primare. B. Proliferarea reactiv i activarea metabilic a condrocitelor Soluiile de continuitate primare determin proliferarea condrocitar, acompaniat i de o activare metabolic ce se traduce printr-o sintez mai intens de proteoglicani dect de colagen, diferii ns de constituenii normali ai cartilajului (glicozaminoglican de tip juvenil). C. Limitarea posibilitilor reparatorii ale cartilajului articular Posibilitile de refacere ale cartilajului articular sunt limitate n pofida fenomenelor proliferative i reactive condrocitare deoarece leziunile primare vor determina o incongruen a suprafeelor avnd ca rezultat compromiterea progresiv a arhitecturii straturilor din ce n ce mai profunde ale esutului cartilaginos. Acesta este motivul pentru care n majoritatea cazurilor procesul artrozic are tendin progresiv evolutiv, putnd evolua pn la dispariia cartilajului de acoperire cu expunerea osului subiacent n ariile de maxim solicitare. LEZIUNI OSOASE Reaciile osului au caracteristici diferite n funcie de regimul de solicitare existent i regiunile solicitate i constau n remodelarea trabecular a osului subcondral consecutiv alterrilor cartilajului articular, cu compromiterea proprietii sale de amortizare.

A . Leziunile zonelor supuse solicitrilor sunt:

osteocondensarea n zonele expuse la ncrcare trabeculele osului subcondral cresc n grosime, devin mai dense, dnd natere fenomenelor de osteocondensare; eburneizarea n leziunile mai avansate, unde cartilajul este complet uzat, osul apare foarte compact, de culoarea fildeului ( eburneo n italian nseamn filde ) asumndu-i rolul de suprafa articular; microfracturarea distribuia inadecvat a sarcinilor poate determina microfracturi ale trabeculelor suprasolicitate determinnd deformarea capetelor articulare, apariia tulburrilor circulatorii sectoriale cu fenomene consecutive de necroz i reabsorbie osoas; formarea de pseudochiste (geode) consecutiv fenomenelor de necroz i reabsorbie osoas, sunt caviti unice sau multiple, de dimensiuni variate (pn la 1 cm diametru) ai cror perei sunt constituii din trabecule osoase ngroate coninnd frecvent esut fibros sau fibrocartilaginos sau mai rar lichid sinovial (cnd comunic cu cavitatea articular).

B . Leziuni ale zonelor neexpuse ncrcrilor ( solicitrilor ) n zonele neexpuse solicitrilor apare un proces de neoformare osteocartilaginoas determinnd formarea

osteofitelor marginale (formaiuni osteocondrofitozice), fenomen interpretat fie ca o tentativ de reconstruire a congruenei articulare fie ca rspuns la solicitrile anormale generate de mecanica perturbat a articulaiei artrozice. LEZIUNI ALE MEMBRANEI CAPSULO-SINOVIALE Eliberarea n cavitatea articular a materialului degenerat de provenien cartilaginoas sau osoas constituie pentru sinoviocite o stimulare determinnd creterea numrului acestora i activarea n special a activitii fagocitare cu urmtoarele consecine:
pluristratificarea stratului intimal , multiplicarea vilozitilor

sinoviale cu posibiliti

evolutive:
o o o

infiltrarea inflamatorie genernd aspectul unei sinovite cronice; necroza sau fibrozarea vilozitilor sinoviale mai voluminoase; rar, metaplazia condroid a sinovialei i fibroscleroza pereilor vasculari.

Accentuarea alterrilor sinovialei vor conduce i la interesarea capsulei, producnd fenomene progresive de fibroz care determin ngroarea, rigidizarea i retracia acestei structuri, cu grave repercursiuni funcionale prin:
reducerea posibilitilor

de micare, reducerea ariei portante cu o mai rapid uzur a cartilajului; reducerea drenajului venos i consecutiv congestionarea circulaiei articulare aprnd anoxia regional i transudaia (revrsate intraarticulare) ce vor altera nutriia i lubrefierea cartilajului i astfel favoriznd agravarea procesului artrozic.

Aspecte clinice
In ordinea frecventei boala artrozica afecteaza: articulatiile membrelor inferioare ( genunchi, sold) , articulatiile coloanei vertebrale lombare , articulatiile interfalangiene distale , articulatiile coloanei vertebrale cervicale. Debutul bolii este lent la indivizi peste 40-50 de ani. Starea generala a bolnavului este buna; majoritatea bolnavilor sunt obezi.

Simptome
Durere de tip mecanic, carcaterizata de oboseala articulara accentuata pe parcursul zilelei, se calmeaza la repaus, nu apare niciodata noaptea, este meteorodependent (pacientul) ; limitarea mobilitatii care este prin contractura musculara antalgica. Boala artrozica nu determina niciodata anchiloza.

Semne
La mobilizarea activa si chiar pasiva se simte si chiar se aud crepitatii fine, uneori chiar cracmente, deformarea articulatiei care de obicei este o marire de volum, aparuta datorita proliferarii cartilajului si osului sub forma de osteofite, iar pe de alta parte se datoreaza unui proces de hidartroza cu transudat care apare prin iritatia realizata de osteofite asupra sinovialei articulare.

Aspecte paraclinice
examene hepatologice- VSH normal; fibrinogen normal; ASLO normal; PR negative; leucocite normale; lichidul sinovial este clar, dens cu elemente putine; examenul radiologic- ingustarea spatiului articular; osteofite; osteoporoza;

Diagnostic diferential: artrite artroze- durerea este de tip inflamator; nu dispare la repaus; se intensifica noaptea. Semne generale: febra, astenie. Semne hematologice de infectie.

Evolutie si prognostic
Evolutia este lenta cu accentuarea leziunilor de uzura in timp, durere intercalata cu perioade de acalmie.

Tratament
Obiective : ameliorarea durerii, diminuarea contracturii musculare, intarzierea degenerescentei articulare. tratamentul dietetico- igienic- repausul articular este necesar deoarece impiedica oboseala articulara. Contraindicatii: desfasurarea activitatii in conditii reumatogene. Dieta va fi hipocalorica. tratamentul medicamentos poate fi etiologic, patogenetic (contra inflamatiei si contractura musculara), simptomatic (impotriva durerii). Tratamentul etiologic se face cu produse ce contin extracte din cartilaj de rechin. Tratamentul patogenetic se face cu AINS folosite in morisca, pentru ca este un tratament de durata; dintre acestea-diclofenac, piroxicam.La acestea se asociaza decontracturante. Nu se foloseste tratamentul cortizonic, intrucat este o boala cronica, iar efectele secundare ale corticoterapiei sunt severe. Tratamentul local se foloseste in cazul de hidartroza.; tratamentul fizical-termoterapia (este folosita in scop decontracturant, antialgic, vasoactiv). Termoterapia este sub forma electroterapiei, parafina, perna electrica. Roengen terapia este mai putin folosita, dar la persoane foarte varstnice, cand este vorba de o singura articulatie si cand alte forme de tratament nu au fost eficiente se poate aplica sub forma de sedinte din 2 in 2 zile timp de 4-6 sedinte.Mai se poate folosi si masoterapia. Kinetoterapia are mai multe obiective: ameliorarea durerii, prevenirea sau combaterea hipotrofiei musculare, mentinerea sau ameliorarea mobilitatii articulare, cresterea stabilitatii pentru articulatiile portante. Kinetoterapia se aplica stadiului clinicofunctional al bolii. Crenoterapia are efecte benefice; curele repetate au efecte pozitive, indicandu-se statiuni cu ape sulfuroase, hiperterme; se poate asocia peloidoterapia; tratamentul chirurgical-ortopedic poate fi un tratament precoce in scopul corectarii unor malformatii, care pot genera artroza si poate fi un tratament in scopul ameliorarii suferintei.

KINETOTERAPIA
Studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura omului miscarile normale.Pentru a asigura aceasta miscare, kinetoterapeutul urmareste recastigarea functiei organului afectat ,neutilizat o perioada de timp,printr-un program de terapie complexa. Programul de kinetoterapie va fi facut in functie de tipul de suferinta,de intensitatea durerii,de o eventuala interventie chirurgicala suferita de pacient.Acest program de recuperare va fi efectuat numai dupa ce s-a tinut cont de toti acesti factori. Kinetoterapeutul trateaza accidentarile si bolile prin mobilitatea si manipularea in articulatiilor, prin supravegherea posturii si prin exercitii.

OBIECTIVELE KINETICE DE DE TRATAMENT SI RECUPERARE

Kinetoterapia urmareste: - exercitii de posturare ( datorita neutilizarii bratului o perioada de timp) - refacerea tonicitatii si troficitatii musculare - mobilizarea si intarirea articulatiilor in limitele formei si functiilor normale - reeducarea miscarilor membrului afectat -refacerea si intretinerea miscarilor in articulatia cotului Kinetoterapia incepe cu miscari pasive pentru a asista circulatia si pentru a asigura mentinerea mobilitatii articulare ale cotului, elasticitatea tesuturilor moi. Miscarile active se axecuta dupa un program special in functie de particularitatile segmentului imobilizat pentru a mentine sau pentru a recastiga forta musculara. Aceasta se continua cu miscari cu rezistenta, de obicei dupa ce s-a obtinut un tonus muscular corespunzator prin miscari active si pasive. Kinetoterapia trebuie sa determine mentinerea activitatii generale si regionale cat mai aproape de normal dar respectand cu strictete repausul atunci cand este vorba despre o fractura. Prizele kinetoterapeutului au o importanta particulara si trebuie sa respecte unele indicatii: intre mainile kinetoterapeutului nu trebuie sa existe decat articulatia de mobilizat, deoarece o articulatie nu se mobilizeaza prin intermediul altei articulatii; prizele trebuie sa utilizeze cel mai mare brat al parghiei mobilizate.

EXERCITII DE RECUPERARE PRIN METODE SPECIFICE TENISULUI DE MASA INCALZIREA

Incalzirea este cruciala, deoarece ea pregateste corpul pentru exercitii. Acesta face ca sistemul cardiovascular sa functioneze eficient, determinand inima sa pompeze sange mai puternic in intregul corp si crescand astfel nivelul oxigenului in muschi. Incalzirea mai imbunatateste si raspandirea lichidului sinovial la nivelul articulatiilor, efectul sau de lubrefiere ajuta incheieturile sa se miste mai usor. Exercitiile de incalzire trebuie sa cuprinda miscari fluente, ritmice, ca de exemplu miscari de brate(pentru a dezmorti umerii), picioare si intinderi usoare.

Etapa 1 ( 1- 6 zile ) Se incepe cu incalzirea si se continua cu programul specific actiunii - Rularea mingii pe sol cu talpa piciorului stang ( 2 x 3 repetari ) - Rularea mingii pe sol cu talpa piciorului drept ( 2 x 3 repetari ) - Din mers prinderea mingii de tenis aruncata de catre kinetoterapeut ( 4 x 5 repetari ) - Din stand pe piciorul stang prinderea mingii de tenis intr- un cos aruncata de catre kinetoterapeut ( 4 x 5 repetari ) - Din stand pe piciorul drept prinderea mingii de tenis intr-un cos aruncata de catre kinetoterapeut ( 4 x 5 repetari ) O zi pauza.

Etapa 2 ( 8 -13 zile ) - Cu sprijin pe masa de tenis, alternativ ridicarea pe varfuri si sprijin pe calcai cu mentinerea fiecarei pozitii cate 3 secunde ( 2 x 3 repetari ) - Servirea mingii cu ridicare pe varfuri ( 2 x 3 repetari ) - Servirea mingii cu ridicare pe calcai ( 2 x 3 repetari ) - Servirea mingii stang pe piciorul drept ( 2 x 3 repetari ) - Servirea mingii stang pe piciorul stang ( 2 x 3 repetari ) O zi pauza. Etapa 3 ( 15-30 zile ) Se incepe cu incalzirea apoi: - Servirea mingii cu ridicare pe varfuri si rulare pe calcai ( 8 x 10 repetari ) - Servirea mingii cu fandarea piciorului drept inainte ( 8 x 10 repetari ) - Servirea mingii cu fandarea piciorului stang inainte ( 8 x 10 repetari ) - Servirea mingii prin fandare lateral dreapta ( 8 x 10 repetari ) - Servirea mingii prin fandare lateral stanga ( 8 x 10 repetari ) - Fandare cu piciorul drept inainte , cu rotarea trunchiului alternativ spre dreapta si spre stanga ( 4 x 5 repetari ) - Fandare cu picirul stang inainte, cu rotarea trunchiului alternativ spre dreapta si spre stanga ( 4 x 5 repetari )

OBSERVATII
Exercitiile efectuate in tenisul de masa reprezinta primul pas spre redobandirea mobilitatii si fortei cotului; Miscarile nu ar trebui sa fie dureroase,ele ar trebui sa devina libere si mai usoare; Exercitiile se fac usor mai intai pentru mobilitate apoi pentru forta si stabilitate; Exercitiile de mobilitate se realizeaza pentru lubrefierea articulatiilor; Inaintea fiecarui exercitiu se face incalzirea; Pozitia de baza, pozitiile specifice loviturilor insusite trebuie sa fie corecte; Greselile din executia tehnica trebuie corectate; Priza paletei trebuie sa ramana constanta; Deplasarile trebuie sa se realizeze astfel incat, atunci cand mingea se afla pe punctul de a fi lovita, picioarele, trunchiul si bratul sa se afle in pozitie optima; Prin aceste exercitii se imbunatateste si concentrarea atentiei si anticiparea actiunilor adverse la antrenament si concurs.

BIBLIOGRAFIE

www.sfatulmedicului.ro. www.pansportmedical.ro. www.benessere.ro. Kinetologie profilactica terapeutica si de recuperare-Tudor Sbenghe Editura medicala 1987. Recuperarea neuromotorie prin mijloace fizical kinetice-Iaroslav Kiss, Editura medicala 1985