Coxartroza este o afectiune cronica degenerativa a articulatiei soldului, cu evolutie mai mult sau mai putin rapida, caracterizata

prin leziuni degenerative cartilaginoase, diminuarea cantitativa si calitativa a lichidului sinovial, deformarea epifizelor articulare cu modificarea arhitecturii lor osoase si osteofitoza. Este consecinta dezechilibrului intre solicitarile mecanice exercitate asupra soldului si mechanismele de rezistenta a tesutului cartilaginos si osos.[6] Incepe la varsta adultului si marcheaza o crestere exponentiala odata cu inaintarea varstei. Clasificare Artroza de sold este impartita in doua grupuri: Primara: intalnita la femei intre 40-60 ani, cu tendinta de a afecta mai frecvent soldul drept. Intre cozartroze primare distingem: polara superioara, mediana si concentrica. Secundara: malalinierea soldului, artrite, osteonecroza aseptica a capului femoral, luxatia sau subluxatia congenitala a soldului,etc. Etiologie In cele mai multe cazuri motivul degenerarii este cunoscuta. Totusi exista si cazuri idiopatice, numite si coxartroze primitive. Coxartroza primitiva (primara, esentiala sau idiopatica) evolueaza in absenta unei cauze decelabile, incadrandu-se intr-un proces artrozic degenerativ general, localizat la articulatia soldului concomitent cu alte localizari articulare. Ea reprezinta 45% din cazurile de coxartroza si initial nu atrage dupa sine deficite functionale sesizabile de pacient, lasa o mobilitate peste unghiurile utile ale soldului, iar radiografia nu arata distructii sau pensari importante ale spatiului articular. Totusi, dupa o evolutie lenta, aceste probleme o sa apare: atat impotenta functionala importanta, cat si modificari radiologice. Au fost identificati numerosi factori favorizanti de aparitie a bolii (coxartroze secundare), care au fost impartiti in doua categorii: 1. Factori care determina o predispozitie generala pentru boala: ereditatea, varsta, sexul, obezitatea, densitatea osoasa, hipermobilitatea si alte boli (diabetul zaharat, hipertensiunea arteriala, hiperuricemia) 2. Factori care determina anomalii biomecanice locale: a) Solicitarea anormala a unor tesuturi normale: stresul mecanic (suprasolicitari repetate, obezitatea, anomalii de statica), traumatisme (subluxatii, luxatii, fracturi) b) Solicitarea normala a unor tesuturi anormale: boli congenitale (luxatia congenitala de sold, displazia de acetabul), alterari secundare ale cartilajului articular (boli infectioase, boli inflamatorii, boli metabolice, boli endocrine, boli neurologice).

Fiziopatologia Fiziopatologia coxartrozei trebuie interpretata in cadrul balantei Pauwels. Dupa teoria acestuia dat fiind parghia de forte la nivel pelvin, pe capul femural in sprijin unipodal se exercita de patru ori greutatea corpului. Configuratia normala a articulatiei face ca suprafata de sprijin sa fie limitata, si in consecinta incarcarea pe unitatea de suprafata foarte mare. Orice abatere de la relatiile unei morfologii normale sau alte cauze produc cresterea presiunii pe unitatea de suprafata, conduc la aparitia proceselor degenerative la nivelul cartilajului si deci a artrozei. Tablou clinic Debutul bolii este insidios, cu dureri si stare de oboseala a articulatiei coxofemurale. In 10% din cazuri, primele dureri apar la genunchi, antrenand erori de diagnostic. Ulterior durerea se intensifica, se localizeaza trohanterian , fesier sau inghinal, este ritmata de solicitarea articulara si iradiaza nesistematizat in membrul inferior, se insoteste de dezruginirea articulatiei la inceputul miscarii. Artroza se manifesta pe plan subiectiv prin patru simptome, dintre care principalul este durerea. Langa durere, apare redoare de inactivitate, limitarea mobilitatii si senzatia de instabilitate. Initial durerea apare dupa solicitari mecanice marcate, pozitii monotone prelungite in picioare. Are un caracter progresiv, incepe sa insoteasca pacientul in cursul zilei; perioadele indolore sunt din ce in ce mai reduse peste zi. Coxalgia este de tip mecanic sau inflamator, si este determinata de modificarile articulare si periarticulare, cu iradiere inginala, peritrohanteriana, in fesa si pe fata anterioara a coapsei, pana in genunchi. Durerea se calmeaza dupa repausul nocturn. Dupa o perioada de repaus sau imobilizare sunt prezente dificultati la reluarea miscarii, totusi redoarea dupa imobilizarea de repaus dispare rapid. Durerea este un factor perturbativ in desfasurarea mersului, inducand mersul protectiv pentru soldul afectat, cu pas scurt si balans pentru a incarca cat mai putin capul femural. Acest mers initiat prin durere declanseaza treptat un lant de decompensari, ajungandu-se la restrangerea marcata a ariei de mers. La redoarea articulara soldul prezinta o limitare articulara progresiva cu tendinta de dezvoltare a unor pozitii vicioase (flexum de sold in rotatie externa). Initial limitarea mobilitatii articulare este data de raspunsul articular antalgic prin apararea musculara periarticulara la mobilizarea si incarcarea dureroasa. Progresiv, se dezvolta flexumul care scade presiunea articulara, dar modifica solicitarea musculara tendinoasa si ligamentara. Aceasta situatie fiziopatologica dezvolta progresiv scleroza si retractile capsulo-tendinoase si ligamentare, cu organizarea pozitiei vicioase flexum ireductibil cu adductie si rotatie externa.

Datele clinice sunt cele pe care se bazeaza in principal evaluarea unui bolnav cu artroza. Exista mai multe sisteme coerente de evaluare, care permit calcularea unui scor, care este suma notelor acordate criteriilor individuale. Una dintre cele mai folosite scari este indexul WOMAC (Western Ontario and Mc Master Universities). WOMAC este un sistem de gradare a manifestarilor clinice, atat pentru durere, cat si pentru redoarea articulara. Un alt test larg folosit este indexul functional al lui Lequesne. Explorare paraclinica Analizele de laborator sunt in general nespecifice pentru boala artrozica. Totusi, sunt cateva semne care ne poate indica prezenta bolii, prin: VSH poate fi usor crescut in puseurile de activare (30-35mm/h) lichidul sinovial este de tip mecanic: vscozitate crescut, celularitatea uor crescut, eventual cristale de hidroxiapatit sau pirofosfat de calciu

Testele de inflamatie sunt negative. Uneori sunt modificate valorile metabolismului glucidic si lipidic. Examenul radiologic ne stabileste diagnosticul. Semnele radiologice sunt urmatoarele: ngustarea spaiului articular semn al pierderii de cartilaj, scleroza subcondrala, osteofite marginale, chiste subcondrale si dezaxari sau subluxatii. Diagnostic Criteriile ACR sunt valabile si pentru coxartroza: bolnavul trebuie sa prezinte coxalgie si inca celputin doua dintre urmatoarele criterii: VSH mai mic decat 20 mm/h, prezenta ostofitelor si ingustarea spatiului articular. Diagnostic diferential a) daca interlinia articulara este ingustata, facem diagnosticul diferential cu: - o coxita reumatismala cu limitarea globala a miscarilor, iar durerea este de tip inflamator. Ingustarea interliniei articulare este globala, cu demineralizare epifizara si cu un sindrom biologic inflamator. - o coxopatie pagetica determinate de asemenea o ingustare a interliniei articulare, dar modificarile structurale caracteristice usureaza diagnosticul. b) daca exista o coxopatie fara ingustarea interliniei articulare, trebuie sa facem diagnosticul diferential cu: - osteonecroza aseptica a capului femural - osteocondromatoza

c) Periartropatia coxofemurala: pacientul se plange de dureri in plica inghinala, la nivelul marelui trohanter sau la nivelul spinei iliace posterosuperioare, exacerbate la miscari sau la miscari active rezistive. Limitarea mobilitatii nu este globala, iar radiografia nu evidentiaza modificari. d) Diagnosticul diferential mai trebuie sa excluda o afectiune osoasa de vecinatate. [9]