Semnificatia

numelui Clara

Daca lat. Clara apare in izvoare de-abia catre sfirsitul sec. 1 e.n., corespondentul mase. Clarus este atestat inca din epoca precrestina fie cu valoare de cognomen, fie ca nume pentru sclavi si liberti. Semnificatia lui Clams, Clara a fost totdeauna transparenta in limbile romanice si nu pune probleme nici vorbitorilor limbii romane actuale intrucit adj. clarus, pe baza caruia a fost format numele personal, este continuat de fr. clair, it. chiaro (si prin imprumut, rom. clar). Interesanta este insa evolutia semantica a -adjectivului latinesc, prin ea explicindu-se aparitia functiei de cognomen. Folosit intii cu referire la sunet (clara vox voce clara, rasunatoare") si apoi la senzatiile vizuale (clara lux lumina clara"), clarus incepe sa fie intrebuintat si in sfera spiritual umana (vir clarus barbat ilustru, faimos, glorios"), noile semnificatii ale cuvintului oferind acum posibilitatea trecerii lui in categoria numelor personale. Pe cita vreme Clarus a iesit din uz, Clara s-a pastrat pina astazi, transmis prin onomasticonul crestin; in Italia de ex. era raspindit si popular cultul Clarei din Assisi, care la 1212 a fondat ordinul monastic al clariselor" (format cu sufixul de origine greceasca -issa), astfel explicinduse Claris (s) a, nume de botez obisnuit mai ales in Franta si Anglia. Aparitia lui Clara in vechea onomastica romaneasca se explica numai prin influenta latinocatolica (Doamna Clara, sotia domnitorului Nicolae Alexandru Basarab, era cunoscuta ca o activa sustinatoare a propagarii catolicismului in tara Romaneasca); reluat in epoca noastra din Occident, numele nu mai are nici o legatura cu biserica, este total laicizat si simtit drept modern. in ceea ce priveste derivatul Claris (s) a, imprumutat recent si pe cale culta tot din apus, nici acesta nu mai are astazi, la noi, vreo legatura cu numele clariselor" din sec. 13. # Engl. Clara, Clarissa, fr. Claire, Clere, Clarice, Clarisse, it. Clara, Cla-rissa, sp., port. Clara, magh. Klara, Klarissza, bg., rus. Elara, Klarisa etc. ? O deosebita cariera a facut numele Clara in literatura pastorala spaniola din perioada Renasterii, mai ales sub forma unor derivate si compuse intilnite frecvent ca nume de personaje: Clarinda, Claridea, Claridora etc. Personaje feminine cu numele Clara apar in drama lui Goethe Egmond, in Comedia umana a lui Balzac (in Pere Goriot (Claire de Beau-seant). Clarisse din comedia Le Menteur de Corneille sau Clarissa din romanul lui S. Richardson Clarissa, or the History of a Young Lady.