Sunteți pe pagina 1din 5

Astfel de sanctiuni penale sunt prevazute in art. 266 pct. 1-4, art. 269 pct.1.

Este vorba, in esenta de fapte ale administratorului prin care se produc unele prejudicii societatii pe care o administreaza acesta, prin deturnarea afacerilor sau creditului societatii in interesul personal al aministratorului: in scopul obtinerii pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos in paguba societatii (art. 266 pct. 1); foloseste cu rea-credinta, bunuri sau creditul de care se bucura societatea, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul lui propriu ori pentru a favoriza o alta societate in care are interese direct sau indirect (art. 266 pct. 2); se imprumuta, sub orice forma, direct sau printr-o persoana interpusa, de la societatea pe care o administreaza (art. 266 pct. 3); incalca, chiar prin persoane interpuse sau prin acte simulate, dispozitiile art. 145, adica nu da curs obligatiei de a instiinta pe ceilalti administratori; in acest caz, administratorul respectiv poate fi obligat, pe baza dispozitiei exprese a art. 145 alin. final si la repararea daunelor pricinuite societatii prin operatiunea in care a avut interese contrare societatii si e care a impus-o prin votul sau.

Stabilirea raspunderii administratorului fata de societate pentru incalcarea sau deturnarea interesului social se realizeaza in cadrul actiunii in raspundere. Deoarece administratorul nu incheie (efectueaza) operatiunile ce tin de comertul societatii in nume propriu, ci pe seama societatii, el fiind un mandatar, inseamna ca scopul acestor operatiuni il reprezinta satisfacerea intereselor societatii. Cand acest scop nu exista, este fals, ilicit sau imoral, intrucat interesul sau social este deturnat in interesul propriu al administratorului ori incalcat, operatiunea juridica asftel incalcata este nula. In doctrina interbelica se considera, cu caracter de principiu, ca ori de cate ori, cu toate aparentele unei legaturi obligationale, judecatorul va constata dintr-o analiza a finalitatii (scopului) actului juridic, ca debitorul (in cazul analizat, societatea s-a obligat fara cauza, fara scop, obligatia va fi privata de efecte juridice. In esenta, incalcarea interesului social sau deturnarea acestuia in interesul propriu al administratorului sau al altuia plaseaza cauza (scopul ) operatiunii astfel incheiate in zona ilicitului sau imoralului. Astfel conform art.969 C. civ. cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrara bunelor moravuri sau ordinii publice. De aceea operatiunea respectiva este lovita de nulitate absoluta. Intrucat, conform art.967 C.civ. conventia este valabila desi cauza nu este expresa, cauza fiind prezumata pana la proba contrara, inseamna ca cel care are interes sa rastoarne aceasta prezumtie trebuie sa faca dovada incalcarii sau deturnarii interesului social, adica a nelegalitatii sau imoralitatii cauzei. Asociatii sunt preocupati de rentabilitatea financiara a firmei: daca sunt necisntiti, ei pot sa fac uz de puterea lor lor in interes personal[];daca sunt

incompetenti si incorecti pot incerca sa disimuleze greselile lor de gestiune. In principiu, interesul social este circumscris la nivelul asociatilor, acesta manifestandu-se in adunarea generala. Acestia sunt, in principiu titularii, dreptului de a invoca nulitatea operatiunilor administratorilor facute in dispretul interesului lor social, pentru ilicitatea sau imoralitatea cauzei acelor operatiuni. Actele juridice incheiate cu depasirea limitelor mandatului (atributiilor) administratorilor nu obliga societatea, ci pe administratori. Contractul se considera incheiat direct intre administrator si terti, intrucat societatii( mandant) nu-i este opozabil acest contract cata vreme nu l-a ratificat sau nu sunt indeplinite conditiile mandatului apparent. Rezulta ca, in general, raspunderea administratorului pentru astfel de acte juridice este o raspundere contractuala; dar, in aceste situatii, administratorul nu trebuie privit ca organ al societatii, ci ca parte in contractul cu tertul. Aceste cazuri sunt, insa, foarte rare, intrucat, societatea cu raspundere limitata nu poate invoca, fata de tertii contractanti de buna credinta, inopozabilitatea contractului (fata de societate) incheiat cu depasirea limitelor administratorului, chiar daca acel contract ar fi fost incheiat cu depasirea limitelor mandatului administratorului, chiar daca acel contract ar fi fost incheiat cu depasirea obiectului de activitate al societatii (art. 55 din lege). In astfel de cazuri, societatea este obligata contractual fata de terti, dar daca, din executarea contractului, rezulta prejudicii pentru societate, se angajeaza raspunderea (delictuala) a administratorului pentru acoperirea acestui prejudiciu.; in aceste cazuri raspunderea administratorului ori a societatii este o raspundere delictuala, intemeiata pe restituirea platii lucrului nedatorat (restituirea prestatiilor efectuate in baza unui contract nul) ori pe principiul imbogatirii fara just temei (actio de in rem verso) daca, bineinteles, in temeiul acelui act nul, administratorul ori societatea au primit de la tert o oarecare prestatie. Pentru faptele juridice, licite sau ilicite, ale administratorului, care sunt detasabile de functia sa, societatea nu este tinuta sa raspunda; raspunderea in acest caz, revine exclusiv administratorului care fie s-a folosit de functia sa pentru a savarsi fapte pagubitoare, fie ca a savarsit acestea fara nici o legatura cu functia sa, in ambele cazuri faptele nefiind exercitate cu prilejul exercitarii functiei lor. Rezulta ca, la incetarea atributiilor sale, acesta trebuie sa revoce explicit si angajamentul sau de cautiune caci, in caz contrar ramane obligat pentru datoriile societatii (anterioare sau ulterioare) desarcinarii sale. Desigur ca revocarea mandatului administratorului are efect numai pentru viitor, caci pentru perioda mandatului, administratorul ramane obligat. Raspunderea administratorului fata de asociati nu poate fi antamata decat daca asociatii, individual reusesc sa dovedeasca un prejudiciu personal, cauzat prin fapta administratorului. In acest fel, de fapt, asociatul se incadreaza in categoria tertilor, urmand regimul juridic al raspunderii administratorilor fata de terti. Asociatul care se plange de proasta gestiune a societatii invoca un prejudiciu social, si nu unul individual (cu exceptia cazului in care asociatul

probeaza ca a suferit un prejudiciu personal, distinct de prejudiciul social, cum ar fi cesiunea partilor sociale, data find reducerea per ansamblu a valorii societatii cauzata de proasta gestiune a admnistratorului. In orice caz, asociatul care invoca un prejudiciu personal cauzat de fapta administratorului trebuie sa probeze legatura de cauzalitate intre proasta gestiune si pierderea inregistrata de asociat, care nu este usor de probat. Administratorul retras sau revocat-obligatia subzista daca situatia care a dus la insuficienta activului a luat nastere in timpul exercitarii mandatului sau. Care este natura juridica a acestei raspunderi a admnistratorilor pentru acoperirea unei parti din pasiv? In doctrina romaneasca si cea franceza se admite unanim ca este vorba de o raspundere speciala care imprumuta cele mai multe din caracteristicile raspunderii delictuale. Fiind vorba de o raspundere delictuala, inseamna ca, pentru a fi angajata trebuie indeplinite conditiile generale ale raspunderii delictuale, care reies din art.998-999 C.civ( fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate, culpa) conditii, care in aceasta situatie speciala, capata si unele conotatii speciale. Astfel, administratorii sau celelalte persoane din conducerea societatii sunt responsabili (atat fata de asociati cat si fata de creditorii sociali) pentru reaua sau frauduloasa gestiune a patrimoniului societatii. Greseala de gestiune, in sens larg reprezinta eroarea sau imprudenta in gestiune, fie violarea legii sau a actului constitutiv, putand consta, asa cum rezulta din enumerarea facuta de art.137 din Legea 85/2006, in: afaceri ruinatoare pentru societate, continuarea abuziva a unei exploatari deficitare, incredere nemasurata in cei ce exercita administrarea operativa a societatii, deturnarea unor afaceri ale societatii in interesul personal al administratorului etc. Greseala de gestiune a administratorului (daca faptele imbraca caracter penal, atunci devin elemente ale raspunderii, conditii ale acesteia ca fapte ilicite) trebuie sa fi contribuit la insuficienta activului. In primul rand este suficient sa se probeze ca administratorul a contribuit, prin faptele enumerate de art. 137 la aducerea societatii in stare de incetare de plati si la insuficienta activului( si nu neaparat ca aceste fapte au cauzat incetarea platilor si insuficienta activului). Atunci cand contabilitatea nu este corect tinuta, dificultatile devin imprevizibile si, de cele mai multe ori, de neinlaturat ( de altfel, contabilitatea gresit tinuta sau fictive reprezinta o greseala de gestiune in sine. Administratorul nu actioneaza in nume propriu ci in numele si pe seama societatii. Dar actele juridice si operatiunile deturnate de la scopul lor real, adica satisfacerea interesului social, indeplinirea obiectului social, nu mai sunt ale societatii, ci ale administratorului. Deci admnistratorul, ca de altfel orice mandatar care isi depaseste mandatul, este obligat in astfel de operatiuni, iar aparentii creditori sociali sunt de fapt, creditorii administratorului. Daca aceste operatiuni sunt savarsite si cu titlu de

profesiune de administrator, atunci si riscul economic al acestor operatiuni trebuie sa-i incumbe; Principiul expus in art. 17 alin. 2 C.pen, in intelesul aratat, prezinta deosebita atunci cand fapta prevazuta de legea penala este si generatoare de prejudicii, fapt pentru care raspunderea penala se poate cumula cu raspunderea civila delictuala. Astfel, pe cand raspunderea civila este o raspundere integrala, si indiferent de gradul culpei si de imprejurarile faptei acoperind intreg prejudiciul rezultat din savarsirea faptei penale (damnum emergens si lucrum cessans), raspunderea penala este o raspundere graduala; existenta si intinderea ei depind de gradul de vinovatie si de imprejurimile faptei penale. Atunci cand lipseste vreunul din elementele constitutive ale infractiunii, instanta poate obliga la repararea pagubei potrivit legii civile (adica, daca sunt intrunite conditiile art.998-999 C.civ. ori ale art.1000 alin. 3 C.civ. RASPUNDEREA PENALA Administratorul unei societati comerciale este, prin natura lucrurilor, dinamizatorul activitatii unei societati. In exercitarea functiei sale este posibil ca el sa savarseasca fapte ilicite penale. Data fiind cerinta imputabilitatii faptei penale, cerinta necesara pentru angajartea raspunderii penale si raspunderea penala a administratorului unei societati comerciale este o raspundere personala, conform principiului personalitatii raspunderii penale. Sanctiunile penale aplicabile admnistratorului il privesc numai pe acesta, iar daca exista o pluralitate de admnistratori, numai pe aceia dintre ei care au participat la savarsirea infractiunii. Sanctiunile penale aplicabile admnistratorilor nu se pot extinde si asupra altor societati, dar implicatiile patrimoniale ale faptei penale a admnistratorului se pot rasfrange cu acuitate asupra societatii. Cand fapta penala prejudiciabila a admnistratorului este savarsita cu prilejul exercitarii functiei sale, societatea poate fi chemata sa raspunda, in calitate de parte responsabila civilmente, pentru acoperirea prejudiciului suferit de victima prejudiciului (parte civila). Evident ca societatea are dreptul sa se regreseze ulterior, fata de administrator, dar acesta poate fi insolvabil, riscul acestei insolvabilitati urmand a fi suportat de societate. Un aspect si mai important al acestei probleme este acela ca pierderea onorabilitatii administratorului prin sanctionarea sa penala, poate duce, direct sau indirect, si la pierderea onorabilitatii si credibilitatii societatii pe piata, cu consecinta pierderii de catre societate a unei mari parti din partenerii de afaceri sau chiar a falimentului societatii. Asa cum s-a mai aratat, solvabilitatea (solventa) comerciantului este o solvabilitate persoanala constand tocmai in credibilitatea, increderea de care se bucura pe piata comerciantul; un comerciant poate foarte bine sa fie, la un moment dat, insolvabil din punct de vedere civil (activul este covarsit de pasiv), dar solvabil din punct de vedere commercial (beneficiind de credite bancare sau comerciale, comerciantul este capabil sa-si execute la timp obligatiile si, deci, sa-si echilibreze situatia financiara si economica), dar este posibilasi

situatia inverse, ca un comerciant sa detina active care depasesc ca valoare pasivele, aceste active fiind insa nevandabile. Lipsa de credibilitate poate duce rapid la eroziunea activelor, ceea ce se traduce in final la incetarea platilor. De aceea, societatea sufera un prejudiciu important din aceasta diminuare a credibilitatii sale ca o consecinta a pierderii onorabilitatii de catre administrator prin sanctionarea sa penala. Acest prejudiciu provocat de administrator societatii sau creditorilor sociali trebuie suportat de acesta, fiind vorba de incalcarea obligatiilor sale de fidelitate fata de societate si de salvagardarea intereselor societatii. Dreptul de a solicita repararea acestui prejudiciu apartine, dupa caz, adunarii generale (drept care se va exercita in cadrul actiunii in raspundere. Prin savarsirea de fapte penale sau prin incompetenta sa admnistratorul scurtcircuiteaza relatiile normale de afaceri, putand duce la repercursiuni grave asupra societatii sau a partenerilor de afaceri ai acestia. Daca o fapta penala este si cauzatoare de prejudicii, atunci raspunderea penala se cumuleaza cu raspunderea civila a autorului faptei ilicite penale. Cand fapta ilicitapenala a admnistratorului este si generatoare de prejudicii, fata de societate sau fata de terti, raspunderea sa penala poate fi, deci, cumulate cu raspunderea sa penala, fiecare dintre cele doua forme de raspundere pastrandu-si individualitatea si regimul juridic propriu. Daca victima prejudiciului rezultat din fapta ilicita penala a admnistratorului este chiar societatea, se ridica unele probleme teoretice si practice rezultate din natura juridica dubla, delictuala si contractuala, a raspunderii admnistratorului societatii. Daca societatea alege sa exercite actiunea civila alaturi de actiunea penala, in procesul penal, conform jurisprudentei romanesti mai vechi, se vor aplica regulile raspunderii civile delictuale; Avantajul raspunderii civile contractule consta in precizarea clara a responsabilitatilor si culpei admnistratorilor si, in special, in posibilitatea unei clauze penale, care scuteste societatea de sarcina probei prejudiciului. Aceasta din urma optiune este, insa, dezavantajoasa pentru societate pentru ca procesul civil va fi suspendat in momentul in care s-a pus in miscare actiunea penala contra administratorului autor.