ANA

Tipologic, Ana intruchipeaza destinul femeii din mediu rural, dupa consideratia lui George Calinescu, femeia reprezinta doua brate de lucru, o zestre si o producatoare de copii. Prin cele doua aparitii feminie, Ana si Florica, autorul prefigureaza, de fapt, cele doua glasuri intre care va pendula Ion: glasul pamantului si glasul iubirii. Ceva care aminteste de caracterul predestinat al eroilor tragediilor antice se decifreaza in profilul Anei inca de acum. Ea are fata lunguiata, arsa de soare, cu o intiparire de suferinte. In numele dragostei, Ana devine victima tragica a violentelor cand ale tatalui, cand ale sotului.Autorul pune in lumina, cu mult realism, conditia de inferioritate a femeii, date fiind prejudecatile de care era stapanita societatea vremii. Acestora li se adauga imprejurarea in care Ion, dominat de glasul pamantului, abia in ziua nuntii avea sa inteleaga ca impreuna cu pamantul trebuia sa primeasca si pe Ana, adaos tragic la bunurile materiale in posesia carora a intrat, fata devenind din roaba tatalui sluga sotului. Ana isi poarta pruncul la piept in ratacirile ei, iar in final se spanzura. Gestul disperat al Anei este consecinta pustiului ei sufletesc, dupa prabusirea suportului moral care i-a fost iubirea. Variind un precept moral stravechi, se poate intelege, in concluzie, ca, in absenta sentimentului de iubire nimic nu exista. Intruchipare a durerii nesfarsite, izvorand din vina de a fi iubit cu toata navala tineretii ei, Ana este reprezentativa pentru conditia femeii din satul romanesc.

FLORICA

Reprezinta, in plan simbolic, glasul iubirii prin care autorul a urmarit umanizarea protagonistului romanului Ion. Ea este fata cea mai frumoasa din Pripas. Scriitorul urmareste atent reactile flacaului in preajma fetei: Iubise pe Florica si, de cate ori o vedea sau isi amintea de ea, simtea ca tot o mai iubeste. Purta in suflet rasul ei cald, buzele ei pline si umede, obrajii ei fragezi ca piersica, ochii ei albastri ca cerul de primavara. Florica il iubeste si ea pe Ion cu pasiune. Cand flacaul o imbratiseaza, pe camp, si o saruta patimas, fata se zvarcoleste, dar cu fiecare miscare se lipea mai tare de pieptul lui.... Ea v disparea insa din actiune, pentru destul de mult timp, atat vreme cat glasul pamantului ii organizeaza in asa fel viata lui Ion incat il acopera, anulandu-l aproape pe cel al iubirii. Feciorul Glanetasului intrase, in sfarsit, in posesia pamantului lui Vasile Baciu dar ce folos daca cine ii e drag nu-i apartine. In ziua nuntii lui Ion cu Ana, inima barbatului se zvarcoleste a durere inca o data si cu efect indelungat, impingandu-l fatal spre prabusire.
Soarta Floricai este nefericita si ea. Cel pe care-l iubise cu adevarat n-a putut sa-i apartina din cauza impedimentelor de ordin social. Cel cu care s-a casatorit, George Bulbuc, infunda in cele din urma ocna, vinovat de omucidere.

VASILE BACIU
Biografia lui este reconstituita sumar de autor, in etapele esentiale. Urmarind-o, observam ca Vasile Baciu este in esenta ''un Ion'' care si-a atins scopul. Pamanturile le obtinuse prin casatoria cu o fata urata, dar bogata. Suficient de istet, intelege ca sotia lui e legatura cu pamanturile pe care le iubeste si care ii asigura locul printre oamenii respectati ai satului. Instarit, Baciu agoniseste trepta tot mai mult. In spiritul traditional al satului, dar si din dorinta de a nu fii nevoit sa dea din pamantul sau, el planueste casatoria Anei cu George Bulbuc, flacau instarit si fara pretenti mari de zestre. In sufletul lui prinde radacini o cumplita ura fata de Ion, pe care si-o astampara uneori prin bataile aplicate Anei. Dorinta de a-si recapata pamanturile il dezumanizeaza complet. Nici in final, dupa moartea ginerului, pamantul nu-i va reveni, acesta intrand in posesia bisericii, ca unica forma de a-l elibera de blestemul care l-a facut cauza a atator tragedii.

INV HERDELEA Umilul invatator traieste o incertitudine in ceea ce priveste optiunea sa morala si politica, insa consecintele optiunii nu ii sunt fatale. Sarac, cu o familie grea (doua fete carora nu le poate asigura zestre), traind cu sentimentul datoriei fata de orgoliosul preot Belciug, caci casa este construita pe terenul bisericii. Pozitia intelectualului in sat este sugerata chiar din tabloul horei, cand taranii intampina cu un moment de respectuoasa tacere grupul alcatuit din preotul Belciug, Maria Herdelea, Laura si Titu. Intre preot si dascal exista o competitie subterana, fiecare dorind sa-si mentina prestigiul in fata satenilor. E evident insa ca intro lume in care criteriul material predomina, modestul dascal va fii mereu pe locul secund. Herdelea isi iubeste meseria pe care o considera cea mai nobila de pe pamant. Cand trebuie sa sprijine, din

constrangere, alegerea deputatului ungur, renuntand astfel la propriile convingeri sentimentul culpei este incomensurabil. Destinul ii este tot mai potrivnic si necazurile culmineaza cu inlocuirea lui cu tanarul Zagreanu, viitorul sau ginere. Pensionarea fortata o accepta cu greu si sentimentul inutilitatii este insuportabil: ''Mai cu seama dimineata, cand clopotul chema copii la scoala, il cuprindea un dor chinuitor''.