Sunteți pe pagina 1din 2

Mai am un singur dor de Mihai Eminescu Mai am un singur dor n linitea serii S m lsai s mor La marginea mrii; S-mi

fie somnul lin i codrul aproape, Pe-ntinsele ape S am un cer senin. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi mpletii un pat Din tinere ramuri.

i nimeni n urma mea Nu-mi plng la cretet, Doar toamna glas s dea Frunziului veted. Pe cnd cu zgomot cad Izvoarele-ntr-una, Alunece luna Prin vrfuri lungi de brad. Ptrund talanga

Al serii rece vnt, Deasupra-mi teiul sfnt, S-i scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci nainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. Luceferi, ce rsar Din umbr de cetini, Fiindu-mi prietini, O s-mi zmbeasc iar. Va geme de patimi Al mrii aspru cnt... Ci eu voi fi pmnt n singurtate-mi.