Sunteți pe pagina 1din 81

Mitul credinţei

3.
Radu Lucian Alexandru

Colecţia
Noua Viaţă
cuprinde următoarele cărţi:

1. Manifestul Mişcării TransReligioase


2. Etica Armoniei

3. Mitul credinţei

4. Noua Ordine Religioasă


5. Practicile Spirituale ale Omului Universal
6. Iluminarea Fiinţei
7. Zetrianul – Calea Percepţiei Infinite
8. Semne şi Revelaţii

Denumiri alternative ale colecţiei formate din aceste 8 cărţi: Infineter Lex;
Principiile Prime; Temelia Sanctuarului; Religia Oamenilor Liberi;
Semnele Noilor Ere; Cartea Izvoarelor; Fundamentele TransReligiei.

Grafică: Radu Lucian Alexandru

2007-2009 © Copyright deţinut de


Radu Lucian Alexandru.
Toate drepturile rezervate.

E-mail: radu.lucian.alexandru@gmail.com
Id Messenger: radu_lucian_alexandru@yahoo.com
YouTube page: www.youtube.com/radulucianalexandru

web1: http://radu-lucian-alexandru.blogspot.com
web2: http://noua-ordine-religioasa.blogspot.com
web3: http://mitul-credintei.blogspot.com

VIDEO: Lansarea cărţii “Noua Ordine Religioasă” la Cluj Napoca, mai, 2009
www.youtube.com/view_play_list?p=3CA973CAADF267EB

Editura G LINE
Cluj Napoca, 2009

ISBN 978-973-88344-4-6

3.
Mitul credinţei

Mitul credinţei

Radu Lucian Alexandru

Colecţia „Noua Viaţă” - cartea a treia

3.
Radu Lucian Alexandru

CUPRINS

1. Despre cuvântul „credinţă” 3.1


2. Mitul credinţei 3.3
3. „Zei” şi „zeiţe” ale discordiei umane 3.6
4. Minţile „divine” şi trupurile lor credincioase 3.8
5. Bătălia pentru controlul minţii tale. Sclavia mentală 3.9
6. Credinţa dogmatică şi reflexele condiţionate. Drogurile numenale/ gestuale 3.12
7. Religiile umane şi religiile animalice 3.15
8. „Magia neagră” a credinţei dogmatice religioase 3.17
9. Alegerea şi credinţa dogmatică 3.19

10. Credinţa şi „tainele” ei 3.24


Credincioşii nu ar trebui să aibă drept de vot
Credator şi credoi
Încrederea oarbă
Certitudini ale credinţei
Pancredinţa
Adio minte?
Tulburările de judecată
Totuşi cine alege de fapt?
Păcatele credinţei
Boala credinţei şi leacurile ei

11. Credinţa religioasă - cal troian psihic. 3.31


12. Credinţa dogmatică este vehiculul morţii şi al exploatării psihice 3.32
Credinţa este vehicolul morţii
Infantilismul credinţei

13. Credinţa/ încrederea absolută şi cea relativă. 3.35


Credinţa şi încrederea. Personificarea binelui şi a răului
Câteva tipuri generice de înşelăciuni „divine”
Răul binelui „absolut”?
Despre existenţa absurdă a binelui „absolut”
Eliberarea „absolută” şi devoţiunea „absolută”
„Păcatele” credincioşilor
Credinţa este un virus

14. Credinţa dogmatică este degradare şi intoleranţă 3.40


15. Credinţa dogmatică este doar un alt nume pentru ură 3.41
Credinţa este ură faţă de viaţă.
Credinţa nu este nici dragoste, nici pace!
Credinţa înseamnă sărăcie!
Credinţa este ignoranţă

16. Înşelăciune a credinţei sau dorinţă de sinucidere psihică? 3.43


17. Credinţa religioasă înseamnă personalitate dublă 3.45
18. Credinţa (dogmatică) este instrumentul preferat al tiraniei 3.47
19. Credincioşii nu sunt persoane 3.48
20. Credincioşi sunt trupuri posedate 3.50

21. Cum se realizează o înşelătorie religioasă bazată pe credinţă dogmatică? 3.52


„Rătăciţii spirituali” şi viitoarele „oiţe” credincioase
Poveştile „magice” şi calităţile „divine” ale inventatorilor lor
Boala „imaginară” sau „boala” de a fi sănătos
Vindecările „magice” „miraculoase”
Soluţii pentru „rezolvarea” problemelor credincioşilor
Incoerenţa „divină”
„Talentele” scriitorilor/ povestitorilor „divini”
„Afacerea” cu povestea „magică”

3.
Mitul credinţei

Capcana „căutării divine” imitative


Mandatul „ceresc” al lui „făt frumos”
Mărturiile „spirituale”
Ameninţările cu „bau-baul”
Promisiunile deşarte „divine”
Recapitulând
Metode de autoînşelare „spirituală”
Recuperarea investiţiei „spirituale” şi profitul „divin”
Alte surse de venit „divin”
Afacerile spirituale corecte şi cele necinstite
„Dragi credincioşi aruncaţi-vă mintea la gunoi!”
Ce speculează credinţa dogmatică?
Slăbiciuni umane exploatate în mod „divin” de către „afacerile dogmatice”
Chipul „clasic” al şarlatanului „divin”
Efectele dezastroase ale afacerilor „divine” (pentru „clienţii lor”)

22. Credinţa /religia dogmatică şi bolile ei 3.64


Bolile sociale generate sau sprijinite puternic în manifestare de către
virusul credinţei dogmatice
Bolile mentale (psihice) cauzate unui individ de infecţia cu credinţă dogmatică

23. Test de depistare a bolii credinţei dogmatice religioase 3.66


24. Simptomele Credinţei Dogmatice 3.67
25. Declaraţia drepturilor fundamentale ale psihicului uman 3.68
26. Idealurile Omului Universal şi raportul lor cu credinţa dogmatică 3.71
27. Etica Armoniei e incompatibilă cu credinţa dogmatică 3.73
28. Porţile Libertăţii şi porţile lagărului de concentrare al credinţei dogmatice. 3.75

3.
Radu Lucian Alexandru

1. Despre cuvântul „credinţă”


1. Cuvântul „credinţă” în limbaj are mai multe încredere/ credinţă certă („sigură”/ „absolută”)
sensuri, dintre care pe câteva mai semnificative le dacă vrei ca ulterior să nu suferi, dacă vrei ca
vom discuta puţin în continuare. încrederea-ţi odată înşelată (cu sau fără intenţie)
*** să nu poată fi întoarsă împotriva ta.
2.- Are astfel, de exemplu, sensul de fidelitate, 13. Ce să mai vorbim de o astfel de încredere
devoţiune, sursă de sprijin - ca de exemplu în acordată unor fiinţe imaginare (eventual de vis)
expresiile: „prieten credincios”, „fiu credincios”, „divine” (ca de exemplu „zei”, „îngeri”, „spirite”,
sau „soţ/ soţie credincioasă”, „câine credincios”... „sfinţi”, „avatari”, etc.)?
3. În acest sens cuvântul credinţă/ credincios 14. A avea încredere în astfel de fiinţe de vis, în
indică spre anumiţi factori specifici care prezintă o astfel de creaţii deziderative ale imaginaţiei
certitudine relativ ridicată pentru „credincios” în „spirituale” sterile, e ca şi cum ai avea încredere
ceea ce priveşte orientarea/ poziţionarea sa în certă în ajutorul „zânelor”, a „gnomilor”, a
lume şi indică deasemenea spre sursele posibile „spiritelor aerului”, a lui „Moş Crăciun”, a lui „Făt
de provenienţă a ajutorului (material, financiar, Frumos”, a „jinilor fermecaţi” (gen lampa lui
intelectual, emoţional, volitiv, etc.) la nevoie (sau Aladin), a „inorogilor înaripaţi”, etc. - e pur şi
în mod curent). simplu doar naivitate şi infantilitate psihică.
*** ***
4.- Are apoi sensul de „încredere” - în acest 15.- Cuvântul „credinţă” mai are apoi şi sensul
sens a avea credinţă în cineva e a te încrede că el de religie (cult religios), mai ales când se foloseşte
poate să facă şi/sau că va face ceva pentru tine în contextul unor religii bazate pe dogmă – anume
(deşi nu ai garanţii „absolute” în acest sens). „pe o doctrină („învăţătură”) fundamentală
5. În direcţia aceasta sensul de „încredere”, „absolută” a unei religii dogmatice, obligatorie
ataşat cuvântului „credinţă”, îmbracă oarecum pentru toţi membrii ei (în sensul de forţată asupra
forma gândirii deziderative: ai vrea să nu fi înşelat, lor), care nu se lasă a fi criticată şi care nu admite
speri să nu fi înşelat – dar nu eşti sigur în obiecţii la adresa sa (oricât de întemeiate ar fi
întregime despre ce se va întâmpla (dacă ele)”.
încrederea îţi va fi înşelată sau nu). 16. Înţeleasă în acest sens „credinţa” este cea
6. Tocmai de aceea, niciodată nu trebuie să mai mare năpastă care s-a abătut asupra societăţii
avem o încredere (credinţă) totală/ absolută în omeneşti în toată istoria ei de până acum!
ceva sau cineva, ci doar una relativă: cu un grad 17. Acest sens nociv este din păcate (alături de
mai mare sau mai mic de probabilitate (stabilită cel de „certitudine absolută”) sensul dominant pe
cât mai obiectiv posibil prin metodele specifice care îl are cuvântul „credinţă” în societatea actuală.
ştiinţei) de a se realiza. 18. El este sensul pe care îl luăm preponderent
7. Şi trebuie să rămânem deschişi întotdeauna în considerare şi la care ne referim în principal,
la posibilitatea (mai mare sau mai mică după caz) atunci când discutăm de mitul credinţei.
ca cei care ne-au căpătat temporar încrederea să ***
ne-o înşele ulterior! 19. Pentru a acoperi acest sens nociv al
8. Altfel ne expunem destul de serios cuvântului „credinţă” vom folosi în mod explicit
posibilităţii de a deveni prada preferată a termenul de „credinţă dogmatică”, iar atunci când
şarlatanilor şi înşelătorilor „religioşi”, „spirituali” vom folosi doar termenul de „credinţă” singur, de
„ezoterici” şi de altă natură, care fie acţionează obicei facem trimitere la credinţa dogmatică
conştient în direcţia înşelării noastre, fie fac acest (religioasă sau de altă natură: politică, economică,
lucru în mod inconştient (sunt şi ei înşelaţi de alţii filozofică, etc.).
şi/ sau de halucinaţiile din mintea lor suferindă de 20. Oricum acest sens al cuvântului „credinţă”,
vreo boală psihică specifică sau afectată de este în prezent sensul predominant care i se dă ei,
acţiunea temporară asupra ei a unor substanţe mai ales dacă este folosit într-un context religios
halucinogene). (acesta este oricum contextul dominant în care
*** acest cuvânt se foloseşte în mod curent).
10.- Credinţa are şi sensul nociv de convingere, 21. Prin urmare, atunci când criticăm credinţa
siguranţă, certitudine „absolută”/ totală - sens ca fenomen religios, criticăm ceea ce detaliat
inserat în limbaj de către şi doar spre avantajul înseamnă credinţă dogmatică/ oarbă/ fanatică/
înşelătorilor şi şarlatanilor – ei vor să-i inducă necritică în ceva sau în cineva (indiferent de natura
astfel în eroare pe naivi şi ignoranţi cum că ar lui imaginară sau reală), criticăm ceea ce înseamnă
exista astfel vreo încredere/ credinţă certă (sigură) încredere totală/ absolută/ oarbă în cineva sau
„care nu poate fi trădată sub nici un chip”. ceva!
11. Şi culmea e că sunt suficienţi naivi care 22. Aceste manifestări predominante ale
„pun botul” la o asemenea afirmaţie deşi toate credinţei sunt cele mai mari boli sociale şi psihice
evidenţele arată spre contrariu! cu care poate fi infectat un individ sau o societate.
12. Nu trebuie să ai în nimeni şi în nimic o 23. De aceea, suferinţa pe care o aduce această

3.1
Mitul credinţei

„credinţă” după ea este imensă! „credinţă” a fost denaturat (/deturnat) de religiile


24. Întotdeauna ea este astfel însoţită la nivel dogmatice, în cadrul TransReligiei preferăm să nu
individual de suferinţe specifice: frică, fobie şi folosim nici măcar termenul de credinţă relativă/
teroare, de speranţe deşarte, de personalitate sceptică.
dublă, posedare psihică, sclavie mentală, clonare 33. Deşi folosirea acestui termen am explicat-o
mentală, paranoia, comportament compulsiv - ca întemeiere, ea ar putea totuşi să conducă la
obsesiv, respectiv specific unui dependent de confuzii şi neînţelegeri care ar putea să fie
„droguri verbale sau gestuale”, de tendinţe exploatate de virusul credinţei dogmatice pentru a
sinucigaşe (mai ales psihice) şi criminale. se înmulţi.
25. Iar la nivel de societate vorbim de efectele 34. De aceea, în cadrul Mişcării TansReligioase
groaznice ale tiraniei religioase „divine”, de este preferat termenul de „cercetare” celui de
persecuţii „sacre”, de holocausturi „religioase”, de „credinţă relativă” şi termenul de „cercetător” celui
„războaie sfinte”, de stagnarea dezvoltării ştiinţei şi de „credincios”!
tehnicii, de menţinerea sclaviei psihice (şi fizice 35. Acest termen de „cercetare/ cercetător” prin
indirecte) în societate (ca sistem de organizare a asocierea instinctivă generală cu domeniul ştiinţei
ei), de înşelăciuni efectuate la nivel de naţiuni şi şi tehnologiei are avantajul că arată mai bine şi
popoare, de exploatare materială şi financiară mai clar, fără putinţă prea mare de denaturare,
„spirituală”, de interzicere a drepturilor cum trebuie să fie „credinţa” unui Om Liber:
fundamentale a membrilor societăţii afectate de anume relativă şi sceptică.
credinţă dogmatică (dreptul la individualitate şi 36. Omul Liber nu are nici o certitudine
individualizare psihică, dreptul la discernământ/ (credinţă) absolută: toate certitudinile pe care el le
judecată proprie, dreptul la exprimare liberă, are sunt doar relative (bineînţeles unele cu o
dreptul la manifestare creativă originală, dreptul la probabilitate mai mare decât altele de existenţă şi/
fericire, la viaţă proprie, la unicitate şi diversitate, sau de împlinire).
etc.). 37. Acest fapt îl face astfel să rămână mereu
*** deschis la nou, să îşi folosească mereu judecata şi
26. A critica acest flagel al societăţii umane discernământul propriu, să folosească percepţia şi
(anume credinţa), înseamnă a-i dezvălui lipsurile raţiunea proprie ca sursele cele mai sigure (deşi nu
(neajunsurile) şi efectele nocive pe care ea le absolute) pentru întemeierea cunoaşterii pe care o
generează instantaneu odată infiltrată într-o deţine şi pentru ghidarea acţiunilor sale în lume.
societate, precum şi greşelile grosolane (de 38. Termenul de Cercetător arată pe cineva care
comportament, logică, raţionare, etc.) pe care este deschis mereu noului, care este deschis mereu
credinţa dogmatică le implică, arătând cel puţin o unor noi probe care îi pot schimba convingerile
parte din cauzele acestor greşeli şi efecte nocive şi anterioare şi care chiar le caută pe acestea.
indicând spre mijloace concrete de înlăturare a 39. El ştie că se poate înşela asupra oricărui
acestor efecte negative şi raţionamente greşite aspect (în unele cu o mai mare probabilitate decât
specifice credinţei (dogmatice) din individ şi din în altele), de aceea cunoaşterea pe care el o
societate. promovează este doar cunoaşterea ştiinţifică şi
*** metodologia de obţinere a ei este metodologia şi
27. Aşadar datorită pervertirii termenului de metoda ştiinţifică (bazată pe evidenţă empirică, pe
credinţă de către religiile dogmatice, el este astăzi experimente repetate, pe testarea şi retestarea în
aproape întotdeauna sinonim cu credinţa condiţii controlate a unor ipoteze şi teorii avansate,
dogmatică (încrederea oarbă/ fanatică/ necritică/ pe urmărirea realizării faptice a predicţiilor făcute
infantilă/ naivă/ tâmpită în ceva sau cineva). de unele teorii ştiinţifice, pe generalizarea unor
28. Dar credinţa/ încrederea/ fidelitatea percepţii empirice evidente, pe analiza atentă cât
(devoţiunea)/ siguranţa/ convingerea poate fi şi mai obiectivă a naturii şi societăţii, pe dezvoltarea
relativă/ sceptică / nefanatică/ nedogmatică/ tehnologică, etc.).
critică/ matură/ probabilistică/ raţională/ empirică. 40. Cunoaşterea astfel dobândită este singura
29. O astfel de credinţă relativă/ sceptică cunoaştere relativ certă pe care o deţine
(acordată cu atenţie sporită doar până la cea mai umanitatea şi este singura cunoaştere care are
mică probă contrară care se ridică împotriva ei, şi puterea de a transforma în mod real societatea
doar atâta timp cât e nevoie de ea) este singura umană în direcţia pe care membrii ei o doresc
credinţă pozitivă pe care o poate avea un individ (spre atingerea păcii, a accesului instantaneu şi
care doreşte să evite pe cât îi stă în putinţă nelimitat la cunoaşterea universală, satisfacerea
suferinţa psihică şi durerea fizică. optimă cu eforturi cât mai reduse a nevoilor
30. A te lăsa să fi infectat cu celălalt tip de fundamentale ale fiinţei umane, crearea unor
credinţă este însă a te abandona conştient paradisuri terestre şi cereşti (cosmice), extinderea
suferinţei, este a ţi-o dori pe aceasta – şi ea vine în cosmos, mărirea duratei umane de viaţă,
imediat: sub forma „suferinţei spirituale” sau sub vieţuirea în universuri paralele „sufleteşti” specifice
altă formă „spirituală”. unor lumi „paralele” („spirituale”) virtual reale sau
31. În acest sens nu sunt limite pentru efectele oniric stabile (şi nu imaginare, respectiv oniric
negative pe care le poate genera credinţa instabile - experimentate fugar în vis) etc.).
dogmatică. 41. Omul TransReligios nu este un credincios
*** dogmatic: el nu are nevoie ca să gândească/
32. Prin urmare, pentru că termenul de judece/ discearnă altcineva în locul său, nu are

3.2
Radu Lucian Alexandru

nevoie să înghită necondiţionat anumite „viziuni” 45. Nici un om normal la cap nu simte nevoia
sau altele, fără a le analiza atent în mod critic! patologică să-şi dividă în mod arbitrar şi
42. TransReligia fiind evident mai mult decât o schizofrenic această identitate integrală a sa pentru
religie, nu are nevoie de credinţă dogmatică: a se identifica în mod fals doar cu anumite părţi
nelimitându-se doar la domeniul religios ea este (cu realităţi parţiale) ale sale care nu-l reprezintă şi
astfel o mişcare de idei şi idealuri, fapte şi acţiuni nu-l pot reprezenta în mod real ca Identitate.
care depăşesc cu mult cadrele înguste ale oricărei 46. A te identifica doar cu unele sau cu alte din
viziuni dogmatice („credincioase”) asupra lumii. aceste părţi indivizibile ale identităţii umane reale
43. Credinţa dogmatică nu e decât o tulburare (integrale), de exemplu: doar cu gândurile, doar cu
de identitate care îl afectează pe „credincios” şi îl trupul, doar cu o parte din trup (cu vreo „scânteie
face să-şi nege fanatic (nebuneşte) identitatea sa divină” din „inimă” sau altceva de genul acesta);
reală în pofida oricărei evidenţe. doar cu emoţiile (de exemplu cu vreo „iubire
44. Orice fiinţă umană în mod real este o divină”); doar cu intuiţiile (de exemplu cu vreo
identitate care cuprinde integral în sine un întreg credinţă sau alta) - e doar o dovadă de nestudiere
specific identitar format din tot ceea ce este el: atentă şi de neînţelegere reală a implicaţiilor şi
trup, gânduri, emoţii, intuiţii, voinţă, raţionamente, realităţilor asociate cu conceptul de Identitate.
dorinţe, idealuri, etc.

2. Mitul credinţei
1. Este evident pentru oricine studiază mai cu „valorile” ei negative adiacente (generate
îndeaproape fenomenul religios că ceea ce apare şi implicit de ea în cel care o acceptă): reducerea
se manifestă în cadrul lui sub numele de credinţă discernământului propriu, a capacităţii de judecată,
(dogmatică) nu este decât un mit, o construcţie confuzia, ura, mentalitatea tribală, respectiv
mitică (fictivă) sclavagistă, ignoranţa crasă, idioţenia mentală
1.1- în ceea ce priveşte posibilitatea existenţei (axată de obicei pe domeniul religios dar
sale reale (totale), nelimitată la acesta odată indusă prin intermediul
1.2- în ceea ce priveşte presupusa sa utilitate, lui), slăbiciunea fizică şi psihică, dispreţul vieţii,
1.3- în ceea ce priveşte presupusa sa tendinţele sinucigaşe şi criminale, masificarea
modalitate de funcţionare, (dezindividualizarea), clonarea psihică a celui
1.4- în ceea ce priveşte cauzele reale care o afectat după „modele divine”, dependenţa de
generează, droguri verbale (de cuvinte „magice”), blocarea
1.5- ş.a.m.d. pentru toată viaţa în stadiul de imaturitate
2. Toate aceste aspecte specifice fenomenului (copilărie) psihică, personalitatea dublă; absurdul,
credinţei religioase (dogmatice) sunt doar mituri: angoasa, sărăcia, acceptarea tiraniei material -
aspecte presupuse a fi reale dar care la cea mai „spirituale”, lipsa de libertate (de exprimare, de
mică analiză empirică, raţională, emotivă şi gândire, de conştiinţă, de individualizare, de
intuitivă mai profundă se dovedesc a fi pure ficţiuni exprimare creativă originală, etc.), posesia psihică
(se dovedesc a fi lipsite de consistenţă, coerenţă şi a credinciosului de către „părintele” lui „spiritual”,
de orice suport în realitate). etc.
3. Se observă iarăşi destul de uşor că de pe ***
urma propagării realităţii presupuse a acestui mit 7. Sub acoperirea mitului ei, credinţa se
al credinţei religioase profită în realitate doar prezintă în ochii viitoarelor ei victime ca un mijloc
nebunii, impostorii şi şarlatanii „spirituali”, pentru de salvare (vindecare fizică şi psihică), de atingere
că el le furnizează o acoperire perfectă în ochii a păcii, de dezvoltare „spirituală”!.
naivilor, imaturilor şi neatenţilor, care nu analizează 8. Aceasta e momeala cu care ea îi prinde în
cu atenţie şi discernământ critic sporit mitul/ plasă pe toţi cei care cu naivitate infantilă cred că
povestea (de „adormit copii”) care li se spune aceste dorinţe pomenite mai sus, pot fi obţinute în
înainte de a fi „adormiţi” (psihic) cu ea pentru a se mod „magic” prin intervenţia unei forţe
putea apoi profita la maxim de starea de slăbiciune „supranaturale” exterioare lor – această păcăleală
mentală astfel indusă asupra lor. face parte din mitul utilităţii ei.
*** 9. În realitate, pe cei infectaţi cu credinţă îi
4. Opus credinţei religioase (dogmatice) şi leac aşteaptă exact contrariul a ceea ce li s-a promis:
pentru ea este cercetarea sceptică, atentă, înlănţuirea mentală şi fizică; agravarea bolilor
discriminativă (bazată pe metodologie ştiinţifică) (fizice şi psihice) de care suferă; intrarea într-o
care nu acceptă niciodată să cadă în capcana perpetuă stare de război psihic („spiritual”) şi fizic;
perfidă a „adevărurilor absolute”. stagnarea la început, apoi abrutizarea (involuţia/
5. Cercetarea „spirituală” reală este întotdeauna degenerarea) psihică accentuată de la stadiul de
orientată într-o direcţie critică constructivă şi este oameni normali la cap, la stadiul de imbecili şi
fundamentată pe un scepticism (religios, ezoteric, tâmpiţi („spirituali”) aduşi în pragul sinuciderii
etc.) natural existenţei şi omului sănătos psihic! psihice (a nebuniei şi sau a morţii fizice).
6. Credinţa (dogmatică) vine însă întotdeauna ***

3.3
Mitul credinţei

10. Credinţa (dogmatică) este un mit apoi (virusul, parazitul psihic) cu care sunteţi infectaţi.
pentru că în ceea ce priveşte realitatea existenţei 21. Ea nu vă indică sub nici o formă să-l hrăniţi
sale ea susţine că este posibilă a fi atinsă - că e în continuare!
posibil a fi atinsă o stare în care individul infectat 22. Procedând astfel nu faceţi decât ca suferinţa
cu credinţă se poate „lepăda total de sine” (de voastră psihică („spirituală”) să devină şi mai
discernământul, judecata, dorinţele, voinţa, ideile mare.
sale) pentru a fi înlocuit în totalitate de un altul (de 23. Suferinţa „spirituală” vă avertizează, nu că
un alt discernământ, altă voinţă, alte dorinţe, etc.) credinţa este bună (că sunteţi pe „drumul cel bun”)
- de acţiunea psihică totală prin el a „stăpânului/ ci exact pe dos: că ea este rea (că sunteţi pe
domnului divin” venit să îl ia în posesie „divină”. „drumul cel rău”: al distrugeri propriei vieţi), că ea
11. Această posibilitate de existenţă pretinsă de încearcă să vă distrugă propriul psihic.
credinţa dogmatică este evident una ireală atât 24. E ca şi cum cineva care ar începe să simtă
atunci când individul este în viaţă cât şi atunci când frigul (suferinţa) care devine din ce în ce mai crunt
el este mort. ar zice că frigul este ceva bun şi ar continua să
12. Eliminarea totală a discernământului propriu stea afară în frig.
cu speranţa punerii unui altuia în loc, însoţită în 25. Astfel, credinciosul, persistând în suferinţă
acelaşi timp de speranţa că cel care se „leapădă şi ignorând-o pe aceasta se îmbolnăveşte (psihic în
astfel de sine” mai poate exista după aceea, nu principal) din ce în ce mai tare ajungând până în
este doar o imposibilitate logică, ci şi o absurditate pragul morţii (psihice).
teoretică şi practică. 26. În urma incapacităţii lui de a distinge
13. Ceea ce se întâmplă în realitate este doar că suferinţa de plăcere, credinciosul se infectează cu
discernământul celui infectat cu credinţă este boli psihice dintre cele mai grave!
diminuat (redus) treptat şi adus sub influenţa 27. E ca şi cum cineva care începe să nu mai
parazitară a unui discernământ străin lui - fapt care mănânce, sau să nu mai bea apă ar interpreta că
face astfel ca credinciosul să aibă două „capete” în suferinţa pe care începe astfel să o simtă (de sete,
loc de unul şi astfel să se genereze în psihicul său foame, de degenerare fizică, de slăbire) este semn
un serios conflict „spiritual” între acestea - a cărui că este pe „drumul cel bun”, că „evoluează
miză este legată de cine va controla la un moment spiritual”...
dat acţiunile trupului. 28. Şi da, întradevăr, el este pe un drum (dar
14. Cine, întreg la cap fiind, ar vrea să îşi mai nu unul bun) – este pe drumul către moarte, este
pună un „cap” (fie el şi „divin”) pe proprii umeri şi pe drumul sinuciderii!
să cedea astfel o mare parte din controlul asupra 29. La fel e şi cu suferinţa psihică cauzată de
corpului său acestui cap parazit (care nu s-a născut lăsarea spre manifestare în psihic a tot felul de
cu trupul pe care îl parazitează)? raţionamente absurde specifice credinţei dogmatice
15. Răspuns: doar un naiv (şi / sau ignorant) – această suferinţă arată că cel afectat de credinţă
care crede în mitul credinţei! este pe drumul „spiritual” al distrugerii psihicului
*** propriu (al sinuciderii psihice).
16. Mitul credinţei vine apoi cu o altă minciună: 30. Şi dacă el nu ştie să diferenţieze între
că acest conflict interior (psihic) generat de suferinţă şi fericire (respectiv, între durere şi
personalitatea dublă indusă în credincios prin plăcere) înseamnă că îşi merită moartea care va
infectarea lui cu virusul credinţei este un lucru bun, veni în curând şi suferinţa şi mai mare care o va
că această suferinţă psihică pe care el o simte este preceda.
semnul unei schimbări spirituale în „bine”- semnul 31. Ignoranţa întotdeauna se plăteşte!
că el se află pe „drumul cel bun”. ***
17. Suferinţa însă (de orice natură ar fi ea) în 32. Credinţa este apoi un mit şi în ceea ce
mod evident nu apare niciodată ca să indice că priveşte presupusul ei conţinut „supranatural”:
suntem pe drumul cel bun, ci dimpotrivă: ea ne povestea „divină” vândută credincioşilor ca fiind
indică că suntem pe drumul cel rău (pentru „căzută (transmisă)” din „cer” este la fel de
interesele noastre reale: supravieţuirea şi consistentă şi „supranaturală” ca orice alt basm
dezvoltarea armonioasă). pentru copii.
18. Suferinţa şi durerea, atunci când apar, ne ***
semnalizează că este ceva greşit (rău, distructiv 33. Însă pretenţia perfidă a mitului credinţei
pentru existenţa noastră armonioasă), că facem cum că ea ar funcţiona şi ar fi utilă (bună la ceva în
ceva greşit (psihic şi/sau fizic) exact în momentul mod real pentru cel afectat de ea) este cel mai
când ea apare. mare mit dintre toate!
19. Ea ne semnalizează astfel să ne oprim cât 34. Ea întotdeauna este utilă (relativ) doar celui
mai degrabă din ceea ce facem greşit (îndreptat care o creează şi/sau o promovează (fără a se lăsa
împotriva vieţuirii armonioase), dacă vrem ca ea să el însuşi să cadă în capcanele ei).
dispară (semnalizând astfel prin dispariţia ei că 35. Acesta, profitând de legalizarea acestei
factorul nociv care ne-a afectat armonia a fost pârghii de înşelare în societate, profită material,
înlăturat din sistemul existenţial propriu). financiar, sexual, psihic, de naivitatea cred-oilor şi
20. Atenţie aşadar credincioşilor: suferinţa cred-oiţelor care intră astfel în gura „lupului”
„spirituală” (sau de altă natură) pe care o simţiţi spiritual îmbrăcat în „păstor”, precum merge
este semnalul (pe care vi-l dă „supraconştientul” „mielul” la sacrificiu!
vostru) ca să scăpaţi cât mai degrabă de credinţa ***

3.4
Radu Lucian Alexandru

36. Mitul credinţei (dogmatice) este unul imediat la simpla apelare verbală a numelui său,
extrem de distructiv şi de nociv: în toate societăţile spre a rezolva toate problemele reale sau
în care el trece drept realitate şi e preţuit ca fiind imaginare ale credinciosului (adică ca un fel de
ceva real şi consistent, el permite şi înlesneşte „duh” al „lămpii fermecate a lui Aladin”!), ci într-un
manifestarea fără limite în ele a imposturii, mod total opus celui „oficial” - prin mecanisme
şarlataniei, nebuniei şi tiraniei „religioase/ specifice de control psihic, credinciosul este făcut
spirituale”. dependent psihic de pronunţia de „nume divine”;
37. A elibera societatea umană de mitul utilităţii este tâmpit psihic (introdus în confuzie,
credinţei este un deziderat pe care noi Oamenii contradicţie, absurditate, iraţionalitate,
Liberi trebuie să îl luăm foarte în serios. infantilitate) şi apoi posedat „spiritual” - ajungând
38. Altfel acest flagel al credinţei (religioase astfel să facă tot ceea ce-i comandă „capul divin”
dogmatice) va continua să ducă şi să menţină în care l-a infectat cu credinţă.
ignoranţă, slăbiciune, ură, angoasă, infantilitate 46. Astfel „geniul lămpii” nu numai că nu vine la
psihică, etc. pe mulţi dintre fraţii noştri umani comandă să împlinească dorinţele, ci mai grav:
pentru încă multă vreme de aici încolo. „Aladinul credincios” devine sclavul psihic (şi fizic)
39. TransReligia ca instituţie religioasă este total al celui care i-a „vândut” povestea „lămpii
opusă credinţei (dogmatice religioase) iar Valorile fermecate” şi l-a convins să o creadă în pofida
promovate de ea (Idealurile Omului Universal, oricărei evidenţe contrare!
Porţile Noilor Ere, Razele Cunoaşterii Universale, 47. Nu numai că nu îi sunt rezolvate nevoile şi
Etica Armoniei, Sursele Majore ale Armoniei, dorinţele pe care credinciosul le are dar acum
Ţelurile Mişcării TransReligioase, Faptele Omului trebuie în plus ca el să le rezolve pe ale altuia,
Liber, ciclul educativ formativ al Zetrianului, ignorându-le pe ale sale.
Ritualurile Libere, Sanctuarele Libertăţii, etc.1) sunt 48. Cu alte cuvinte, credinţa nu funcţionează ca
unelte sigure de eradicare a acestei boli religioase un mecanism de ajutor aşa cum spune mitul ei ci
grave din societăţile umane şi de restabilire a chiar dimpotrivă: în realitate ea este un mecanism
sănătăţii religioase a acestora. de furt, de posedare şi exploatare maximă a cred-
40. Aceste Valori sunt total incompatibile cu oilor şi cred-oiţelor – ea funcţionează exact
oricare din manifestările actuale sau viitoare ale împotriva intereselor reale ale celui infectat cu
oricărei credinţe dogmatice şi le exclud total pe mitul credinţei.
acestea. ***
41. Omul Liber vede credinţa religioasă 49.- Al rezultatelor propuse spre a fi atinse:
dogmatică (/ gogomatică) exact aşa cum este ea în credinţa dogmatică nu are în realitate rezultatele
realitate: doar un mit nociv care promovează declarate în mod oficial (mitic) – nu are rezultatele
răspândirea unui flagel „spiritual” ce generează o cu care îi momeşte pe „peştii credincioşi” să cadă
imensă suferinţă inutilă în societate. în plasa pescărească „divină” de „suflete”/ minţi
42. De aceea el trebuie eliminat din aceasta cât atrase astfel spre înlănţuire şi moarte.
mai repede cu putinţă, prin eliminarea tuturor 50. Credinţa nu aduce pacea şi liniştea
manifestărilor religioase care îşi bazează şi îşi sufletească (psihică) aşa cum propovăduieşte mitul
justifică existenţa prin intermediul mitului ei; nu aduce nemurirea şi dezvoltarea (psihică
(şiretlicului) credinţei! cantitativă şi calitativă pe fiecare din Razele
*** Cunoaşterii Universale) pentru cel infectat de ea ci
43. Recapitulând, putem constata faptul că, exact pe dos – „peştele” momit cu „hrană uşoară”
credinţa religioasă dogmatică/ oarbă/ necritică/ nu ajunge în paradis, ci la „măcelărie”!
fanatică/ totală/ absolută, etc. este un mit din cel 51. Pe credinciosul momit cu vorbe mitice
puţin trei puncte de vedere: (lipsite de suport real) îl aşteaptă: angoasa şi
*** suferinţa „spirituală”, confuzia, neclaritatea,
44.- Al existenţei sale: credinţa dogmatică nu ameţirea psihică, moartea prematură (psihică şi de
există în forma „benefică” în care pretinde că ar multe ori chiar fizică) şi munca silnică pentru
exista, ci în altă formă total nocivă (pentru cel realizarea intereselor „stăpânului divin”, stagnarea
afectat de ea) şi de asemenea ea nu poate exista şi involuţia abruptă spre stadiul de animal
nici în forma „ideală” pe care pretinde că ar putea condiţionat să slujească „câineşte” stăpânului care
să o aibă atunci când cineva s-ar infesta la maxim l-a dresat prin metoda credinţei dogmatice, sub
cu ea – anume sub forma dispariţiei totale a sinelui acoperirea mitului ei.
(discernământului, judecăţii, dorinţelor, voinţei ***
proprii) celui afectat, în condiţiile în care el este 52. Credinţa nu este altceva decât un mit
încă fizic în viaţă. extrem de periculos: o poveste „flacără” menită să
*** atragă muştele credincioase spre „lumina” ei
45. Al modului său de funcţionare: credinţa pentru a se „prăji” în ea!
dogmatică nu funcţionează în modul în care se 53. Ea nu este decât o capcană pe care
declară „oficial” că ar funcţiona - anume că cineva, „zeii”-animale-de-pradă, „oamenii-zei”-animale-de-
extrem de binevoitor şi lipsit de ocupaţie, vine pradă şi/sau „purtătorii lor oficiali de cuvânt” o
folosesc pentru a prinde în ghearele lor „divine” şi
1 Pentru prezentarea detaliată a fiecăreia dintre aceste apoi a-i devora în mod „spiritual” şi a-i exploata în
Valori a se vedea cartea „Manifestul Mişcării mod „divin” pe oamenii-animale-prădate care le
TransReligioase”. cad astfel în plasa lor „spirituală”.

3.5
Mitul credinţei

3. „Zei” şi „zeiţe” ale discordiei umane


1. „Zeii”-animale-de-pradă vor supunere şi pentru a fi reeducaţi şi ajutaţi frăţeşte de către
sclavie! personal calificat să-şi recapete umanitatea
2. Oamenii Liberi vor libertate şi independenţă! pierdută.
3. „Zeii”-animale-de-pradă creează discordie 18. Locul Oamenilor Liberi este în fruntea
între oameni pe principiul: „dezbină şi cucereşte!” societăţii umane libere luptând cu forţă împotriva
4. Oamenii Liberi vor pace şi caută unitatea „zeilor” - împotriva răului şi animalităţii din ei înşişi
între oameni. şi din ceilalţi semeni ai lor.
5. Doar oamenii uniţi în Fraternitate Universală ***
sub stindardul Idealurilor Omului Universal, pot 19. „Zeii” sunt animalici, sălbatici, violenţi, plini
învinge tirania „divină” a „zeilor”-animale-de- de ură, perfizi, ipocriţi, vicleni, înşelători, plini de
pradă. cruzime şi apucături criminale: e recomandabil
6. „Zeii”-animale-de-pradă vor să ucidă (psihic astfel ca Oamenii Liberi să se apropie de aceste
şi fizic) cât mai mulţi oameni şi fiinţe: ei sunt doar animale „divine” doar atunci când vor să-i prindă
nişte maniaci criminali! pentru a-i duce spre transformare (prin educaţie şi
7. Oamenii Liberi vor să vindece rănile, să-i medicaţie) la casa de nebuni sau la puşcărie (după
ajute pe ceilalţi confraţi ai lor întru fiinţă (umani şi caz).
animali) să trăiască în armonie! 20. Unii oameni îşi asumă această calitate de
8. „Zeii”-animale-de-pradă sunt confuzi în ceea „zei”-animale-de-pradă – dar nu orice oameni, ci
ce vorbesc şi capricioşi în ceea ce fac: ei suferă de doar cei mai deliranţi şi mai paranoici dintre ei, cei
schizofrenie verbală şi de acţiune: sunt doar nişte mai criminali, mai ipocriţi şi mai mincinoşi dintre
bestii animalice (sau mai bine zis fiare). ei!
9. Zic una şi fac alta. 21. Aceşti înşelători „divini” încearcă astfel să
10. Zic una şi după aceea se contrazic: nu e de prindă în capcanele lor „spirituale”, întinse cu
căutat coerenţă în ceea ce zic şi în ceea ce fac ajutorul metodelor de vânătore „religioasă”
pentru că ea nu există: ei sunt doar nişte animale specifice credinţei (dogmatice), pe toţi oamenii-
care acţionează din impuls: impulsul de a ucide animale-prădate care din neatenţie şi ignoranţă se
prada (credincioasă) şi de a o devora/ poseda pe lasă prinse în plasa credinţei pe care aceşti
aceasta. vânători „divini” le-o întind.
11. Impulsul de a bate şi de a alunga pe alţi 22. Înşelătorii care apucă astfel pe calea „zeilor”
„zei”-animale-de-pradă de pe domeniul lor de vor să intre în cercul animalelor de pradă „divine”
vânătore „spirituală”! care se numesc „zei” şi „profeţi”.
12. Impulsul de a se înmulţi cât mai mult, prin 23. Dar mafia zeilor e mare: majoritatea celor
impregnarea cât mai multor copii nevinovaţi cu care încearcă „să devină” „zei” nu reuşesc: sunt
instinctele lor criminale! ucişi, schingiuiţi, bătuţi de „zeii” mai tari decât ei.
13. Şi mai grav este că aceşti „zei”-animale-de- 24. Şi să ne înţelegem: o merită oarecum!
pradă nu sunt în realitate decât nişte oameni- 25. Problema este însă că o minoritate dintre
animale-de-pradă: nişte oameni, din păcate, aceşti aspiranţi la „îndumnezeire”, dintre aceşti
rămaşi în stadiul animalic de dezvoltare al speciei oameni-zei - animale-de-pradă reuşesc în lupta lor
noastre. furibundă şi animalică şi îi detronează pe vechii
14. Oamenii Liberi au şi ei uşoare instincte şi „zei”-animale-de-pradă şi astfel cercul vicios al
porniri animalice dar şi le controlează şi le „tiraniei divine” înlănţuieşte în continuare
depăşesc prin individualizare şi maturizare psihică - societatea umană.
prin umanizare. 26. Detronarea vecinului „zeu” înseamnă că ei
15. În schimb, oamenii-animale-prădate sunt şi-au extins domeniul de pradă şi acum pot veni să
împiedecaţi din această dezvoltare de colţii prădeze, să jefuiască, să ucidă, să violeze, după
„religioşi” ai „zeilor-oameni”- animale-de-pradă: ei bunul lor plac pe domeniul de vânătoare
sunt obligaţi astfel, prin capcanele credinţei „spirituală” nou cucerit.
dogmatice, să rămână în stadiul animalic de 27. Şi veţi zice: dar ce fac Oamenii Liberi între
dezvoltare umană şi chiar să „evolueze spiritual” timp?
(să involueze psihic) sub acesta: la stadiul de 28. Aceştia, pentru o bună perioadă de timp, au
bestie şi brută! fost prea puţini şi insuficient pregătiţi pentru a se
16. Locul „zeilor”-animale-de-pradă în putea confrunta direct cu aceste bestii „divine”.
societatea umană este doar acolo unde sunt ţinuţi 29. Dar iată acum vremea evitării acestei
spre vindecare toţi ceilalţi deliranţi şi paranoici: la confruntări directe a trecut!
spitalul de boli mentale! 30. Puterea Oamenilor Liberi a crescut înmiit
17. Locul lor în societatea Oamenilor Liberi este prin puterea ştiinţei şi raţiunii şi acum luptă deschis
doar acolo unde sunt ţinuţi toţi ceilalţi criminali, în războiul „spiritual” de înlăturare a „oamenilor-
hoţi, tâlhari, şarlatani şi violatori, pedofili şi zei”-animale-de-pradă de la conducerea destinelor
exploatatori de „copii” - la închisoarea - „infern” societăţii umane.

3.6
Radu Lucian Alexandru

*** manifestări delirante religioase!


31. Şi poate veţi spune unii dintre voi (cei mai 43. Şmecherii „divini” văd însă imediat această
naivi şi mai ignoranţi): unde sunt aceşti slăbiciune a societăţii şi se grăbesc să o exploateze
„zei”-animale-de-pradă de care vorbeşti? „legal”!...
32. Unde sunt? 44. Văzând câtă perfidie, viclenie, ură, dispreţ
33. Mai bine întrebaţi unde nu sunt! faţă de viaţă au aceşti „şarlatani portavoce-divină”
34. Priviţi în jur şi oriunde vedeţi o religie îmi este ruşine că fac parte din aceeaşi specie ca şi
dogmatică (bazată pe credinţă dogmatică) sau ei.
sectă a ei să ştiţi că la cârma ei au fost şi sunt în 45. Dar până la urmă ei sunt doar nişte oameni-
continuare astfel de indivizi umani cu pretenţii animale: reminiscenţe nefericite ale trecutului
„divine”. nostru animalic care din păcate încă mai răbufnesc
35. Uitaţi-vă în jur şi oriunde vedeţi un sistem din când în când în societatea noastră (mai ales
politic, filozofic sau economic bazat pe dogmă (pe dacă nu suntem atenţi să le identificăm şi să le
„adevăruri” care nu sunt de criticat, în care sunt eliminăm din timp).
îngrădite libertăţile fundamentale ale omului, etc.), 46. Veştile sunt însă bune în prezent: acest
puteţi şti că acolo sunt şi aceste bestii „divine”. regat al terorii animalice, al grohotelilor şi
*** urlăturilor „divine”, al muşcăturilor şi crimelor
36. Cei mai perfizi şi cei mai periculoşi dintre „spirituale” se apropie de sfârşit!
aceste fiare „divine” sunt oamenii portavoce ai 47. Zilele „oamenilor-zei” - animale-de-pradă
„zeilor” - animale-de-pradă: „purtătorii de cuvânt” sunt numărate!
ai „zeilor” - „delegaţi” oficial de „aceştia” să mintă, ***
să înşele, să fure, să tâlhărească, să ucidă! 48. Omul Liber nu este perfect!
37. Şi vă puteţi întreba: oare cum ajung 49. Are şi el imperfecţiuni şi neajunsuri, dar
oamenii-portavoce să fie delegaţi „divin” şi cine îi acestea nu se compară nici pe departe cu cele ale
deleagă? „zeilor”-oameni – animale-de-pradă.
38. Păi nu sunt decât două variante reale: 50. Prin efortul combinat, al unităţii Oamenilor
- fie îi „deleagă” la cele de mai sus mintea lor Liberi de peste tot, prin puterea raţiunii şi acţiunii
delirantă şi paranoică, maniacă şi sociopată plină libere, ghidată de cei care gândesc omeneşte şi
de halucinaţii şi deliruri de grandomanie verbală!; acţionează omeneşte, în direcţia intereselor reale
- fie îi „deleagă” mintea lor perfidă, vicleană şi imediate şi de perspectivă, ale individului şi
criminală plină de tertipuri, vicleşuguri şi şmecherii umanităţii, numărul acestor Oameni Liberi creşte
„divine”! de la o zi la alta.
39. Cei din urmă sunt mai periculoşi ca cei 51. În curând astfel, prin acţiunea susţinută de
dintâi. către Oamenii Liberi (uniţi sub stindardul
40. Măcar primii au scuza că sunt nebuni, TransReligiei) îndreptată în direcţia combaterii
bolnavi mentali şi vina stricăciunilor pe care le hotărâte a răului cauzat de către credinţa
pricinuiesc le revine doar forţelor de ordine din dogmatică, numărul oamenilor-animale (de pradă,
societate care îi lasă să îşi facă distrugerile lor respectiv prădate – al „zeilor” şi „profeţilor”
„divine” în numele unei absurde „libertăţi respectiv credincioşilor lor) se va reduce tot mai
religioase” şi a unui respect absurd al „credinţelor mult, iar acest trecut animalic „divin” al existenţei
religioase” debitate de tot felul de nebuni şi bolnavi noastre omeneşti va fi doar o amintire neplăcută a
mentali. unor vremuri de suferinţă şi boală „divină”.
41. Aceasta nu e libertate de credinţă, este 52. Şi acest „curând” va fi cu atât mai apropiat
inconştienţă curată: este invitaţie deschisă făcută cu cât fiecare din acţiunile noastre concrete, ale
de societate pentru a fi jefuită, minţită, înşelată, Oamenilor Liberi, se vor îndrepta constant şi
violată, furată de către oricine e dispus să joace energic în direcţia înlăturării atât din noi, cât şi din
rolul unui „păpuşar divin”. societate a tuturor acestor tendinţe animalice
42. Numai o societate masochistă (care îşi negative, specifice credinţei dogmatice.
doreşte suferinţa) poate accepta asemenea

3.7
Mitul credinţei

4. Minţile „divine” şi trupurile lor credincioase


1. Oare ce zice de fapt un om atunci când se propria voinţă, etc.!
declară pe sine „zeu” („dumne-zeu” - domn „zeu”) 24. Dar uite: vă spun că acestea erau acţiuni
sau „reprezentant oficial” al său? păcătoase îndreptate împotriva „creatorului”
2. Păi, el zice în fapt cam aşa: vostru, visat de mine astă noapte!
3.- „Consider că voi toţi aceştia care credeţi că 25. Toate acestea sunt lucruri rele: „zeul meu
eu sunt ceea ce zic că sunt, sunteţi nişte naivi fără păpuşă - sperietoare” nu „v-a dat” capul ca să-l
minte şi de aceea, iată mă ofer voluntar să folosiţi.
gândesc în locul vostru, să vă posed trupurile şi să 26. Nu!... Cum v-a putut trece prin bibilică aşa
le folosesc după cum am chef: în scopuri „divine” ceva?
care pe voi „oameni credincioşi fără creier propriu”, 27. El vi l-a dat ca să aveţi ce să umpleţi cu
nu vă interesează şi nici nu trebuie să vă „tărâţe spirituală” şi cu „terci de orez” religios.
intereseze! 28. Da! Sau şi mai bine ca să-l lăsaţi gol să bată
4. Şi bucuraţi-vă că fac această activitate vântul prin el!
„caritabilă” pentru că altfel aţi fi fragili şi aţi cădea 29. Dar nici o problemă, măi cred-oilor: vă scap
în colţii exploatatori ai „bau-baului” care eu de păcatele pe care nu le-ţi făcut: tot ce aveţi
„pândeşte” după colţ (prin mintea voastră voi de făcut ca să vă dau această „mântuire”
„prăjită”)! verbală, este să credeţi orbeşte toate tâmpeniile şi
5. De aceea e mult mai bine să vă exploatez eu absurdităţile pe care vi le îndrug.
dacă tot sunteţi disponibili: dacă tot sunteţi prin 30. Astfel, capul vostru va ajunge să facă ce am
zonă şi nu aveţi altceva mai bun de făcut!” eu nevoie să facă: anume să găzduiască gândurile
6. La vorbele lui mulţimea credincioasă mele, judecăţile mele, dorinţele mele!
răspunde: 31. Iar dacă trebuie să mai folosiţi şi voi mintea
7.- „Vai, „bau-bau”! voastră intrată acum în proprietate mea, să o faceţi
8. Vai nu ne abandona lui! discret şi fără să mă deranjaţi - evident doar
9. Iată: posedă-ne, ia-ne minţile! pentru activităţi de supravieţuire şi înmulţire
10. Numai să nu ne prindă „bau-bau”! animalică.
11. Şi vai, nu ne ucide nici tu, căci ştim că 32. Aştept deci de la voi o sinucidere psihică
puterea ta e mare: uite ne vom ucide psihic incompletă - o perpetuă încercare ratată de
singuri, ca să nu te mai deranjezi cu noi nici tu şi sinucidere psihică!
nici „bau-bau”. 33. Aşadar să nu vă chinuiţi prea tare şi să
12. Şi te implorăm cu lacrimi nu ne distruge ajungeţi astfel să comiteţi „marele păcat” al
sufletul (mintea) şi vai nu ne-o chinui şi nu lăsa pe sinuciderii fizice că altfel nu vă mai pot folosi
alţii să ne chinuie (prin agitaţie, nelinişte, angoasă trupurile credincioase după bunul meu plac.”
etc.): iată ne vom chinui singuri, ne vom distruge 34. - „Oau! Genial „zeule”!
singuri mintea (că şi aşa, cum zici şi tu, nu e bună 35. Cu siguranţă aceasta e soluţia fericirii!
de nimic). 36. Iată salvarea: ne vom sinucide psihic şi te
13. Nu ne distruge „doamne”, că uite: ne vom lăsa pe tine să ne posezi şi să ne foloseşti
distrugem singuri! trupurile după bunul tău plac.
14. Noi nu suntem capabili de gândire şi 37. Oare cum de nu ne-am gândit şi noi la ea?
discernământ: te rugăm gândeşte tu în locul nostru 38. Ce proşti am fost!
şi noi o să muncim în locul tău şi pentru tine – 39. Slavă ţie „mesagerule divin”!
iată: suntem la picioarele tale - ai tăi sclavi pe 40. Doar ţie îţi pasă de noi, doar tu ai venit să
vecie! ne iei în posesie!
15. Uite: noi ştim că suntem vinovaţi pentru 41. Tu ne-ai relevat soluţia salvării: sinuciderea
faptele fiinţelor „A” pe care nici nu le-am cunoscut. psihică!
16. Nu-i ştim, nu-i cunoaştem! 42. Mare e milostenia ta.”
17. Ştim de ei numai din ce ne povesteşti tu 43.- „Aşa e măi „oilor”: eu sunt păstorul vostru
despre ei: dar e clar că ei au fost răi şi e clar că noi cu drept de viaţă şi de moarte asupra voastră, şi
suntem vinovaţi de răul lor! de exploatare perpetuă a „laptelui, lânii şi cărnii
18. Haide te rog pedepseşte-ne pentru fapte voastre”: doar eu sunt „mulgătorul” şi „măcelarul”
care nu le-am făcut niciodată. vostru „divin”!
19. A, mă rog: ne-ai pedepsit deja! 44. Şi să vă păziţi de înşelătorii care vor să vă
20. Oricum „lăudată fie dreptatea ta” că tot ce facă să gândiţi cu capul vostru, să vă folosiţi
faci tu este bine şi tot ce gândim noi este prost!” discernământul, să vă maturizaţi psihic: ei sunt
21. Şi stăpânul „divin” măgulit le răspunde: nişte înşelători şi nişte iubitori de rău.
22.- „Aşa e măi credincioşilor! 45. Pe şmecherii aceştia nu-i pot poseda, nu-i
23. V-aţi prins şi voi în sfârşit că voi eraţi într- pot stăpânii, nu-i pot exploata – necredincioşii
un mare „păcat”: gândeaţi cu propriul cap, cu aceştia sunt o ameninţare continuă pentru tirania
propria judecată, cu propria minte, doreaţi cu mea „divină”.

3.8
Radu Lucian Alexandru

46. Pe ei cu siguranţă o să-i mănânce „bau- posedat!


baul” cu pâine şi muştar, dar nu acum, că e puţin 50. Dă o comandă „capule divin” şi trupurile
ocupat – dar uite aici puteţi interveni voi - trupurile tale credincioase se vor sacrifica imediat pentru
mele fără cap - să vă luptaţi cu ei, sau cu alte interesul tău personal!”
trupuri fără cap ca voi, aflate sclavi pe vreo altă 51.- „Bravo mă clonelor: aşa vă vreau.
„plantaţie divină”.” 52. Acum mergeţi „în pui mei” de aici că mă
47. Aici corul cred-oilor şi cred-oiţelor intervine plictisiţi!
frenetic: 53. Vă chem eu la ordine când mi se scoală
48.- „Urâm viaţa noastră! cheful de vreo întreprindere „divină”.”
49. Slăvită fie viaţa „stăpânului” care ne-a

5. Bătălia pentru controlul minţii tale. Sclavia mentală


1. Mintea ta nu este un tărâm liniştit şi menţinerea controlului mental asupra sclavului
niciodată nu va fi. mental pentru o perioadă cât mai lungă (de multe
2. Pentru că în ea se dau mari bătălii, pentru că ori pentru tot restul vieţii şi de multe ori şi asupra
în ea individualitatea ta luptă pentru a creşte şi a copiilor care se nasc din el, care astfel „se nasc”
se întări. direct sclavi psihici, gata să-şi slujească fără
3. Puţine sunt însă acum aceste individualităţi crâcnire stăpânul mental).
care reuşesc să se dezvolte psihic, evitând astfel să 11. Şi pentru a putea face acest lucru Stăpânii
fie înlănţuite, să fie luate în sclavie mentală de o Minţilor (posesorii şi vânzătorii de sclavi mentali)
individualitate mai puternică decât a lor. au inventat o strategie care este foarte eficientă,
4. Această bătălie este una de selecţie a mai ales dacă este aplicată asupra victimei de la o
minţilor celor mai agere, mai adaptive, mai vârstă cât mai fragedă (preferabil copilărie şi
inteligente. adolescenţă).
5. Şi nu că potenţial ar fi puţine astfel de minţi 12. Vorbim evident de strategiile de infectare
în umanitate, dar ele sunt lovite pe la spate, sunt (de însclavizare) specifice diferitelor religii
înşelate, sunt atacate atunci când sunt încă în dogmatice, a religiilor fundamentate, create pe
formare: încă din copilărie! suportul perfid al capcanei psihice specifice
6. E drept că în mod esenţial nu le pune nimeni credinţei dogmatice (oarbe, fanatice,
„să pună botu” şi că în mare faptul că ele cad în necomentate).
lanţurile unor stăpâni de sclavi mentali (religioşi 13. Aceşti posesori de sclavi mentali nu vor
sau de altă natură) şi le acceptă pe acestea fără să renunţa niciodată de bunăvoie la puterea pe care
crâcnească e oarecum o dovadă a slăbiciunii lor, a le-o dau trupurile fără minte ale credincioşilor lor
incapacităţii lor de adaptare, a incapacităţii lor de (sclavilor lor mentali).
maturizare psihică... 14. De aceea noi, Oamenii Liberi (nesupuşi
7. Aceşti oameni ajunşi în postura de sclavi mental nici unui stăpân mental) şi toţi cei care
mentali devin astfel carne de tun, roboţi lipsiţi de iubesc libertatea trebuie să purtăm împotriva lor un
minte, clone psihice, pioni de sacrificiu, folosiţi de aprig război – dar nu unul fizic, ci unul psihic
inteligenţe individualizate negativ pentru (mental)!
dezvoltarea puterii pe care ele o exercită asupra 15. Mintea este tărâmul acestui război şi
societăţii. uneltele minţii (raţionamentele, emoţiile, intuiţiile,
8. În ochii lor un singur om inteligent, un singur empatiile, dorinţele, etc.) sunt armele de luptă!
om individualizat, o singură persoană autentică 16. Constatăm destul de uşor că sclavii mentali
(necopiată, neclonată după chipul şi asemănarea religioşi pe care îi vedem peste tot în jurul nostru
altora) face cât sute şi mii de astfel de pioni umani, nu se pot dezlănţui singuri fără de ajutorul nostru
de astfel de clone şi roboţi biologici umanoizi, care susţinut.
au mintea stricată, care au mintea prăjită, care au 17. Dacă ei ar avea puterea psihică şi
mintea bolnavă, virusată, posedată prin diferite înţelegerea necesară pentru a se dezrobi mental,
tehnici de control mental specifice fenomenului ar fi făcut-o deja şi în plus dacă ar fi avut calităţile
credinţei dogmatice. mai sus amintite dezvoltate puternic în ei, în primul
*** rând că ei nu ar fi ajuns sclavi pe domeniul religios
9. Dar ce înseamnă până la urmă control al unui stăpân sau altul de minţi.
mental? 18. Este deci evident că actualmente unii
10. Toate tehnicile care pot înlănţui mintea oameni sunt mai slabi de minte decât alţii –
cuiva – tehnicile care tâmpesc şi ameţesc de cap aceasta se vede după faptele şi gândurile lor - dar
victima astfel încât aceasta să ajungă să solicite slăbiciunea lor nu le dă dreptul celor mai puternici
stăpânire exterioară asupra minţii proprii - şi odată să-i folosească cum vor ei!
aceasta instalată de cel care practică controlul 19. Şi în plus, cum s-a ajuns ca ei să ajungă în
mental, toate tehnicile (de intimidare, de aceste stadii deplorabile de slăbiciune mentală pe
infantilizare, de jignire, de inducere a dispreţuirii care le înfăţişează în mod evident?
de sine, de inducere a confuziei, etc.) care permit 20. Aceşti oameni nu sunt din naştere „slabi de

3.9
Mitul credinţei

minte”, ci ei sunt slăbiţi intenţionat de minte încă 33. Prin studiul lor atent el poate să descopere
din copilărie, sau la maturitate prin tot felul de ce tehnici s-au folosit împotriva lor pentru a le prăji
tehnici mentale de slăbire a minţii lor (de mintea, poate să descopere în ce capcane mentale
îmbolnăvire, virusare, ameţire mentală, etc.). au căzut aceşti nefericiţi, poate să descopere cine îi
21. Odată aduşi în această stare de slăbiciune posedă, cine le e „capul”, după cine sunt clonaţi
mentală indusă, ei devin astfel victimele sigure ale psihic; care este sursa codului lor virusal (vreo
perfizilor stăpâni de sclavi mentali (şi să şti că carte „sfântă” sau alta) pe baza cărora s-au
atunci când vorbim de aceşti stăpâni nu o facem în dezvoltat noi tulpini virusale rezistente la
mod metaforic – existenţa lor este o realitate „antibiotice” psihice, care în trecut aveau succes
evidentă în societatea umană actuală). împotriva lor, etc.
22. Aceşti stăpâni mentali (religioşi sau de altă 34. Odată identificaţi stăpânii lor mentali
natură) nu sunt nici ei de multe ori nişte fiinţe („părinţii lor „spirituali”) şi metodele de tâmpire
dotate cu o prea mare inteligenţă că dacă ar fi ar psihică („de iluminare spirituală”) pe care ei le
vedea că sclavia mentală pe care ei o întreţin pe folosesc asupra acestora, Omul Liber trebuie apoi
„tarlalele lor religioase” nu e la fel de bună să se dezlănţuiască asupra lor cu toată puterea sa
(eficientă, utilă, avantajoasă) nici pentru ei, nici de foc: critici frăţeşti, discursuri „acide”, dezvăluiri
pentru sclavii lor mentali, precum este libertatea „senzaţionale”, procese civile şi mai ales prin
psihică (de conştiinţă, de exprimare, de crearea şi implementarea de legi capabile a-i
manifestare creativă originală, etc.). identifica şi pedepsi pe toţi aceşti şarlatani „divini”
23. De aceea, doar Oamenii Liberi mental (care (cu pofte de stăpânire mentală asupra naivilor şi
nu se închină nimănui şi nu cer închinare de la ignoranţilor) imediat ce se manifestă existenţa lor
nimeni) sunt adevăraţi indivizi psihici (care nu au în societate.
nici un stăpân mental - ei sunt proprii lor stăpâni). 35. Acest mare Război de Eliberare Mentală a
24. Este evident că aceşti Oameni Liberi sunt sclavilor mentali religioşi de sub stăpânirea tiranică
dotaţi cu o putere psihică cu mult peste media a stăpânilor lor religioşi dogmatici este urmarea
oricărui sclav sau stăpân de sclavi mentali. evidentă a războiului de abolire a sclaviei fizice.
25. Această putere mentală de care dispunem 36. Doar odată ce va fi înlăturată din societate
noi Oamenii Liberi nu înseamnă însă că lupta şi sclavia mentală religioasă care se practică în
mentală (degenerată uneori în luptă fizică - mai prezent vom putea spune că omenirea păşeşte cu
ales când trebuie să ne apărăm vieţile) de abolire adevărat pe calea Libertăţii.
în societăţile noastre a oricărei forme de sclavie 37. După sclavia trupească a venit vremea să
mentală (religioasă sau de altă natură – dar în fie abolită şi sclavia mentală, a venit vremea să se
special religioasă) este uşoară! pună capăt şi acestui flagel care consumă din
26. Această luptă nu e uşoară nu pentru că interior societatea umană!
oponenţii sunt deştepţi, ci tocmai dimpotrivă, 38. A venit vremea să fie alungată din
pentru că colcăie de prostie – şi astfel lupta comunitatea umană şi această formă de sclavie
mentală cu ei nici nu poate să înceapă până nu îi care este mult mai periculoasă şi mai distructivă
educăm pentru a le mai reduce din ignoranţa şi din decât cea fizică (cea mentală fiind de fapt
slăbiciunea mentală de care suferă. adevărata cauză a celei trupeşti).
27. În acest război psihic, sclavii mentali practic 39. Sclavul mental nu e ţinut în lanţuri uşor
nu sunt importanţi (cel puţin nu atâta timp cât vizibile – lanţurile sale sunt lanţuri psihice specifice
rămân sclavi şi nu îşi exprimă dorinţa de eliberare fricii, fobiei şi terorii psihice care îi sunt insuflate;
psihică) – ei sunt în esenţă doar nişte copii din sunt şantajul psihic, sunt speranţele deşarte şi
punct de vedere metal, foarte puţin folositori într- amăgirile verbale mânuite cu măiestrie de stăpânii
un război mental (raţional- emoţional- intuitiv- lor mentali, sau de codul virusal de care ei se
volitiv). folosesc pentru a-i infecta cu credinţă dogmatică şi
28. Ţintele adevărate sunt stăpânii lor mentali – astfel a-i putea lua apoi în sclavie psihică.
ei trebuie învinşi prin toate armele mentale şi fizice 40. Dacă nu ar fi tehnicile perfide de ameţire şi
disponibile şi sclavii lor vor deveni astfel apoi liberi confuzare a victimei (prin repetarea continuă a tot
de la sine. felul de absurdităţi şi imposibilităţi logice şi a unor
29. Sclavii mentali nu prea contează în Marele comenzi de supunere repetate la infinit în cadrul
Război Psihic pe care îl avem de purtat – ei sunt unor stări induse de relaxare), precum şi tehnicile
aproape ca şi cum nu ar fi – ei sunt doar nişte de inducere a unor reflexe condiţionate artificiale
simplii zombii care bolborosesc la nesfârşit aceleaşi de răspuns la anumite „cuvinte magice”, atunci
fraze de supunere necondiţionată care l-au fost tehnicile ulterioare de oferire a unor „daruri” strict
induse prin tehnici de control mental. verbale („viaţă veşnică”, „pace”, „lumină”,
30. Aceştia sunt doar nişte „stafii” spirituale cu „mântuire”, „iluminare” etc.) şi de pretindere în
mintea distrusă - uneori iremediabil distrusă. locul lor a unor altor daruri, de data aceasta faptice
31. De aceea, a lupta împotriva unor astfel de (bani, produse, slujire fizică, etc.); sau de
„zombii” e un lucru prostesc, o pierdere inutilă de „dezvăluire” a tot felul de ameninţări verbale
timp şi de energie. („demoni”, „iaduri”, etc.) care îi pasc dacă nu fac
32. Interacţiunea însă cu aceste trupuri fără cap cutare şi cutare lucru (dacă nu îl servesc orbeşte
propriu, cu aceste clone psihice, cu aceşti sclavi pe „stăpân” - pe „domnul” lor), nu ar putea
mentali poate însă să-l înveţe multe lucruri pe funcţiona.
Omul Liber Mental. 41. Societăţile în care sunt lăsate să se

3.10
Radu Lucian Alexandru

manifeste religii dogmatice (bazate pe credinţă 54. De ce?


dogmatică) sunt astfel societăţi în care în prezent 55. Pentru că lui nu-i trebuie mintea voastră, ci
este permisă şi chiar încurajată sclavia mentală doar trupul vostru: mintea el trebuie să o ucidă,
pentru beneficiul păturilor conducătoare ale să o distrugă, să o înlănţuiască!
societăţilor respective (a stăpânilor mentali ai ei: a 56. Astfel el încearcă mereu şi mereu să vă
„ghizilor spirituali”, a „părinţilor”, a „misionarilor”, a ucidă individualitatea şi propriul discernământ
„ierarhilor divini”, etc.). (capul, mintea voastră) prin tot felul de şiretlicuri
42. Toţi membrii unei religii bazate pe credinţă psihice.
dogmatică trăiesc de fapt într-o societate 57. De exemplu vă tot repetă tot felul de
sclavagistă mentală (şi astfel implicit fizică) – în fabulaţii şi lucruri confuze, neclare, ilogice şi tot
care individul-sclav nu are nici un drept real de felul de alte tâmpenii, în mod intenţionat, pentru a
alegere, de exprimare, de gândire... – lor li se putea apoi, dacă reuşesc astfel cât de cât, să vă
impune ce să gândească, cum să o facă, cum să ameţească de cap, să vă sugestioneze perfid că voi
vorbească şi ce, ce să aleagă şi cum să aleagă, etc. nu înţelegeţi absurdităţile pe care ei vi le spun, nu
43. Sărmanii de ei... – mulţi dintre aceşti pentru că ele sunt în mod evident absurde, idioţenii
nefericiţi sunt aşa de profund cufundaţi în această şi tâmpenii mentale (poveşti de adormit copii) ci
stare de sclavie mentală încât nici nu sunt pentru că mintea voastră ar fi slabă şi astfel ea nu
conştienţi de lanţurile psihice care le înlănţuiesc ar putea înţelege.
minţile. 58. De aceea, te sugestionează ei, mai bine să
44. Dar mă rog: la ce să ne aşteptăm de la o renunţi la ea şi să laşi pe altul, care pretinde că
minte bolnavă (îmbolnăvită intenţionat), de la o înţelege absurdităţile de basm, să gândească în
minte prăjită, arsă, scurtcircuitată... locul tău.
45. Păcat de ei - ei sunt un exemplu de oameni 59. Şi sunt, din păcate, încă destul de mulţi
care şi-au ratat umanitatea, de oameni care nu mai naivi şi ignoranţi care „pun botul” la astfel de
sunt oameni, ci doar nişte simplii zombii, nişte şmecherii psihice elementare.
trupuri cu capete stricate, ruinate, distruse... ***
*** 60. De ce este evident că religiile dogmatice
46. Cum poate deveni cineva sclav mental în sunt cele mai mari sisteme de sclavagism mental
aceste societăţi sclavagiste mental? prezente în umanitate?
47. Păi în primul rând prin naştere – dacă are 61. Păi uitaţi-vă şi voi şi constataţi ce ură
ghinionul să se nască din părinţi care sunt sclavii furibundă propovăduiesc ele împotriva minţii, a
mentali ai cuiva (ai vreo unui „părinte spiritual raţiunii, a capacităţii de discernământ propriu (de a
binevoitor”) atunci şansele lor de libertate mentală discerne între bine şi rău singuri fără nici o
sunt minime: mintea lor va fi constant atacată, intervenţie „zeiască” sau „supranaturală” care „să
îmbolnăvită, virusată şi în curând ocupată (adusă discearnă” în locul vostru şi pentru voi - dar
în stare de clonă psihică şi de sclavie psihică) cu evident în folosul lor).
mult înainte ca ei să aibă şi cea mai mică şansă de 62. Faţă de toate acestea au o ură de moarte!
a putea lupta împotriva năvălitorilor mentali... 63. Şi de aceea, dintotdeauna când se întâlnesc
48. Şi culmea e că procesul acesta de cu cineva care le posedă pe acestea (discernământ
însclavizare va fi dus la capăt de capetele stricate propriu, individualitate, maturizare psihică), cu alte
(posedate) ale propriilor părinţi, ale propriei lor cuvinte cu un Om Liber Mental şi Fizic - se
familii! năpustesc imediat asupra lui cu fanatismul lor
49. O altă metodă folosită este metoda credicios - pentru că el reprezintă un pericol major
„cuceririi mentale” a celor mai slabi de minte. pentru existenţa şi stabilitatea sistemelor lor
50. Chiar dacă prin minune scapă în copilărie de politice şi religioase bazate pe sclavagism mental.
însclavizare mentală religioasă, în orice moment, ***
mai târziu, dacă nu sunt atenţi şi imunizaţi serios 64. Trans-Religia militează energic pentru
împotriva virusului credinţei dogmatice, atunci abolirea sclaviei mentale sub toate formele ei din
orice expunere mai prelungită la influenţa lui se societatea umană, dar mai ales ea militează
poate sfârşi nefast pentru ei. împotriva sclaviei mentale religioase bazate pe
51. Toţi cei care nu sunt suficient de atenţi şi de credinţă dogmatică, pentru că aceasta este cea
doritori să-şi apere cu fermitate individualitatea şi mai mare ameninţare la adresa dezvoltării
propriul discernământ se expun pericolului ca umanităţi care există în prezent.
mintea lor să fie slăbită şi apoi cucerită în urma 65. Abolirea sclaviei mentale religioase este
unor războaie mentale repetate şi a unor lupte de pasul următor pe care societăţile afectate de acest
gherilă psihică prelungite, exercitate constant flagel trebuie să-l facă cât mai degrabă dacă vor să
împotriva lor de sclavii mentali religioşi şi de înlăture din ele suferinţa, ignoranţa, tâmpenia,
stăpânii lor deopotrivă. absurdul...
*** 66. Mişcarea Trans-Religioasă luptă cu putere
52. Cum recunoaşteţi însă un stăpân al minţii, pentru ruperea lanţurilor credinţei dogmatice, care
un vânător şi un negustor de minţi pentru sclavie ţine încă înlănţuite psihic foarte multe (mult prea
psihică? multe) minţi umane în folosul unor „părinţi-stăpâni
53. În primul rând se poate observa destul de spirituali” fără scrupule.
curând că nu-l interesează cu adevărat ce şi cum 67. TransReligia luptă cu putere pentru punerea
gândeşte sclavul, sau posibila sa victimă. sub „carantină socială” a celor afectaţi de boala

3.11
Mitul credinţei

mentală a credinţei lor dogmatice, şi apoi pentru religios, şi asupra bolilor mentale specifice acestui
găsirea şi aplicarea metodelor celor mai eficiente domeniu.
de tratare a acestei boli psihice care duce la sclavie 72. Este de asemenea util pentru el ca
mentală, netratată fiind. preventiv să se „vaccineze” sistematic cu doze
68. Omul TransReligios este un Om Liber mental puternice de umor spiritual şi religios (cu ironie,
şi fizic, cu discernământ propriu şi conştiinţă comedie şi băşcălie religioasă) şi prin crearea unei
proprie, cu voinţă proprie şi cu scopuri proprii, religii personale individuale unice nedogmatice
căruia nu trebuie să-i spună nimeni (nici „zeii”, nici specifice doar lui (creată pornind de la cadrul
„profeţii”, nici „extratereştrii”, nici „avatarii”, nici general orientativ al TransReligiei) pe care să o
„cărţile sfinte”, etc.) ce să facă şi ce nu, cum să aplice la propria viaţă, la fel cum ar face orice
gândească şi cum nu... „profet”.
69. Busola sa psihică este în interiorul său nu în 73. Această individualizare „profetică” religioasă
afara sa! este importantă pentru că funcţionează pe
70. Omul Liber este imun la orice atac virusal al principiul creării vaccinurilor antivirusale –
credinţei dogmatice, de aceea refuză să creeze şi expunerea la doze mici din „virusul” vizat îl va face
să susţină în el: orice fel de fobii, frici şi terori ulterior imun (prin antrenarea sistemului imunitar)
verbale (de tot felul de fiinţe „divine”/ „demonice” la atacurile lui, atunci când el vine în doze mai
imaginare), sau orice fel de speranţe deşarte şi mari.
aşteptări false; orice comportamente ritualice 74. Omul Liber nu uită de asemenea de
compulsiv - obsesive, sau comportamente demnitatea sa umană individuală şi refuză mereu
paranoice şi maniacale, sau specifice unor să fie o simplă masă de manevră, un executant
schizofrenii şi personalităţi multiple (specifice unor fără cap propriu al unor planuri sau altora care îi
forme sau altora de credinţă dogmatică). sunt impuse cu forţa din exterior.
71. Împotriva pericolului real pe care îl prezintă 75. Ce să mai vorbim de „simţul infinitului” - de
aceste boli mentale specifice diferitelor credinţe simţirea şi trăirea Întregului, care prin simpla sa
dogmatice (absolutiste) el trebuie deci să se prezenţă zilnică conştientizată ca atare în viaţa
întărească mereu, să îşi întărească „sistemul noastră, este capabilă să distrugă orice
imunitar” psihic prin mărirea discriminativă atentă manifestare dogmatică (fanatică, absolutistă) din
a cantităţii şi calităţii informaţiei pe care o deţine noi.
despre diferitele manifestări ale fenomenului

6. Credinţa dogmatică şi reflexele condiţionate.


Drogurile numenale/gestuale
1. Credinciosul dogmatic este un „câine 6. Evident că acestui „câine credincios” i se
pavlovian”, condiţionat când să „saliveze” şi când poate da „hrană spirituală” şi fără ca ea să fie
nu - condiţionat prin procesul specific formării asociată intenţionat cu aprinderea „becului” (cu un
reflexelor condiţionate când să gândească şi când factor artificial absolut nenecesar pentru
să nu gândească, când (şi ce) să vorbească şi când satisfacerea nevoii de hrană a „animalului”).
nu, când să acţioneze şi când să nu acţioneze, 7. Dar fără a introduce într-un proces natural
când să fie atent şi când nu, când să fie înţelegător (de hrănire, comunicare, atingere, comuniune,
şi când răuvoitor, când să asculte şi când să nu socializare, informare, acţiune idealistică, etc.) un
asculte vorbele altuia; când (şi ce) să citească şi element absolut nenecesar (un „bec” sau o „lumină
când nu, când (şi pe cine) să iubească şi când (şi divină” sau de altă natură „spirituală”, constând din
pe cine) să urască, etc. vorbe şi gesturi „magice” (rugăciuni, ritualuri,
2. Cum se obţine acest control asupra mantralizări, cântece, imnuri, „meditaţii”, etc.) nu
„credinciosului - câine pavlovian” prin procesul se pot obţine reflexe condiţionate artificiale (de
specific credinţei dogmatice? natură religioasă) orientate în favoarea celui care
3. Destul de simplu: le introduce în „omul de tip câine-pavlovian”.
4.- Un prim factor este repetarea asocierii 8. Aşa că, de fiecare dată când se dă acestui
specifice reflexului artificial, care se urmăreşte a fi „om-câine” o îmbrăţişare, se pronunţă numele unui
creat, de cât mai multe ori pentru a deveni din ce „zeu” (şi sau „profet”, „maestru”, „iluminat”,
în ce mai puternică. „avatar” etc.), de fiecare dată când i se dă de
5. Astfel în cazul acestui „câine credincios mâncare se pronunţă din nou acel nume „divin”...
pavlovian” i se dă „hrană” („spirituală”: relaxare, 9. Când este chemat să se reproducă se
comuniune, sentimente de siguranţă, de pronunţă de fiecare dată numele „magic”; de
apartenenţă la un grup, hrană şi băutură – prin fiecare dată când este relaxat prin sugestie,
banchete, agape, alte daruri, etc.) de fiecare dată hipnoză, dans, cântec, muzică se pronunţă din nou
la puţin timp după ce se aprinde un „bec” în şi din nou numele aceluiaşi „zeu”...
încăpere (o „lumină spirituală”: după ce se 10. Când se simte într-o stare de compasiune,
pronunţă un nume „magic”, sau se fac anumite iubire, dăruire (la întrunirile normale frăţeşti,
gesturi „magice”). familiale din comunitate) i se repetă de fiecare

3.12
Radu Lucian Alexandru

dată iarăşi şi iarăşi numele „sacru”... comuniune fără comuniune, etc.


11. Este evident că omul ar putea să treacă prin 19. În experimentul lui „Pavlov”, „câinele” său
toate aceste procese naturale absolut normale „credincios”, începea să saliveze („să se bucure”
(hrănire, reproducere, comunicare, comuniune, anticipativ) nu la vederea mâncării cum era
etc.) şi fără să audă de fiecare dată pronunţat de natural, ci la aprinderea „becului” din încăpere.
vreun „Pavlov care ştie ce face”, un anumit nume 20. Astfel „oamenii – câini - pavlovieni” încep să
„magic” (o anumită frază, un anumit cuvânt de „saliveze”, să simtă emoţii şi senzaţii puternice nu
condiţionare) dar această abordare naturală nu l-ar doar atunci când apare în faţa lor stimulul natural
face pe „câinele-credincios” să dezvolte cu timpul o care le declanşează în mod natural pe acestea (în
adevărată dependenţă faţă de stimulii lingvistici şi/ vederea asigurării supravieţuirii individului şi
sau ritualici artificiali cu care sunt asociate speciei), ci şi atunci când apare stimulul artificial
intenţionat toate experienţele bune pe care el le indus prin procesul condiţionării „religioase”: atunci
simte în mod natural, în circumstanţe specifice când este gândit sau rostit cuvântul „magic”, sau
(hrănirii, comunicării,... naturale). este efectuat gestul „magic” cu care au fost
12. Parcurgerea normală a acestor procese condiţionaţi.
naturale nu l-ar face să deprindă nişte reflexe 21. Inducerea acestor reflexe condiţionate
condiţionate artificiale induse intenţionat pentru a-i artificiale (prin suprapunerea peste nişte reflexe
crea dependenţă de auzirea (şi/ sau verbalizarea) condiţionate naturale) se face evident în interesul
„numelui magic” - a acelui nume care odată celor care le induc în mod conştient sau inconştient
pronunţat chiar şi în lipsa satisfacerii reale a (intuitiv) altora.
nevoilor naturale atrage după sine imediat ***
„salivarea” - apariţia unei stări artificiale de 22. O formă similară de condiţionare se
plăcere, care în mod natural apare doar în timpul foloseşte şi la inducerea unui reflex condiţionat
satisfacerii reale a nevoilor individului. artificial utilizat în mod curent în dresarea „câinilor
13. Astfel după un timp „de evoluţie spirituală” - credincioşi”: astfel ei sunt condiţionaţi să asocieze
de condiţionare continuă, de rostire răsplata cu executarea anumitor comenzi şi
nediscriminativă, indiferent de circumstanţe, a pedeapsa cu neexecutarea lor.
numelui (cuvântului, propoziţiei) „divin” „X” se 23. Introducerea acestor diferite tipuri de
formează în credincios condiţionarea religioasă reflexe condiţionate artificiale se foloseşte de
urmărită de viitorul distribuitor „spiritual” de fiecare din credinţele dogmatice specifice unei
droguri verbale respectiv rituale! religii dogmatice sau alteia.
14. Timpul de creare a acestei condiţionări 24. Pentru fiecare grup de astfel de oameni -
„spirituale” (a acestei dependenţe de droguri credincioşi dogmatici (a se citi oameni-câini-
numenale/ gestuale „sfinte”) variază de obicei de la pavlovieni) cel care îi condiţionează mental („zeul”,
câteva luni până la câţiva ani în funcţie de „profetul”, „mesagerul” etc.), le asociază cu orice
intensitatea şi ritmicitatea rostirii (/acţiunii emoţie, instinct natural, activitate naturală
ritualice) „magice”. (vorbire, hrănire, somn, trezire, etc.), pronunţarea
15. Durata acestui timp „sfânt” depinde de cât verbală sau mentală a unui nume şi/sau fraze
de des se rosteşte cuvântul „divin” de condiţionare: oarecare (asociată însă cu o conotaţie „magică”,
astfel, de exemplu, dacă se foloseşte de 100 de ori „divină”, „spirituală”, care presupune ascultarea şi
pe zi împărţit în câte zece - cincisprezece reprize supunerea necondiţionată în faţa celui care
de verbalizare a numelor „sacre”, respectiv de produce şi conduce procesul de condiţionare
efectuare a unor gesturi „sacre” asociate cu „spirituală”) menită a perverti în timp, a denatura
momentele servirii mesei, cu cele ale diferitelor reflexele naturale de hrănire, comunicare,
interacţiuni familiale şi sociale, cu momentele interacţiune socială, de supravieţuire, etc. ...
începerii şi terminării de citit a unor pasaje plăcute 25. Astfel aceşti oameni sunt supuşi unui proces
din „cărţi sacre” (sau din alte cărţi), etc. - atunci de „în-dobitocire” şi de „în-câinire” „spirituală” prin
pentru inducerea puternică a reflexului condiţionat care ajung treptat în stadiul în care dacă nu
artificial specific unei anumite credinţe dogmatice pronunţă constant numele „magic” indus artificial
se poate să fie suficiente şi 6 luni sau chiar mai sau dacă nu îl mai aud pronunţat de alţii, nu mai
puţin. pot mânca, nu mai pot comunica, nu mai pot vorbi
16. Se formează astfel un reflex condiţionat (normal), etc.
„religios” în care elementul artificial adăugat 26. Reflexul condiţionat religios astfel introdus –
diferitelor procese naturale (de obicei plăcute) introducerea unui răspuns artificial la un stimul
preia locul stimulului natural real care iniţial artificial (nenecesar) în cadrul unui proces natural -
declanşa reflexul condiţionat natural (asimilat de se formează deci astfel în avantajul cui?
exemplu simţirii plăcerii de a mânca, de a bea, de 27. Bineînţeles că în avantajul celui care apasă
a face sex, de a citi, de a comunica, etc.). „butonul”, al celui care aprinde „becul roşu”, al
17. Astfel el devine oarecum gata să ia locul celui „care dă lumină”, al celui care induce în
(cel puţin pentru perioade scurte de timp) „căţeluşi” reflexul condiţionat numenal specific,
satisfacerii reale a acestor nevoi! asociat pronunţării unor nume (vorbe, sunete,
18. El poate să ia locul oricărui proces cu care a cuvinte) „magice” specifice (şi astfel asociat şi cu
fost intensiv asociat în prealabil – poate să producă imagini, cu gesturi, cu persoane specifice, etc.).
senzaţii şi emoţii artificiale: „salivări” fără 28. Şi bineînţeles că cei care „apasă pe buton
mâncare, „orgasme” fără sex, sentimente de pentru a aprinde lumina” nu-s aşa de proşti (cel

3.13
Mitul credinţei

puţin o parte dintre ei) încât să cadă în propria 38. Priviţi cum acestor credincioşi „îndobitociţi”
capcană, şi astfel ei devin practic nişte comercianţi le sunt pervertite reflexele condiţionate naturale şi
(furnizori) de droguri verbale şi sau gestuale (pe înlocuite cu altele artificiale numenale (şi/ sau
care le consumă sau nu chiar şi ei). imagistice - gestuale) puse în slujba celor care „le
*** dau lumină”.
29. Cuvântul „magic” (de obicei numele unei 39. Devenind astfel cu timpul din ce în ce mai
„zeităţi”) devine astfel un veritabil drog verbal – dependenţi de aceste droguri verbale/ gestuale ei
atâta timp cât e pronunţat apar emoţii şi senzaţii le vor cere necontenit de la tine şi de la alţii şi de
specifice satisfacerii unor nevoi naturale la cei dependenţi ca şi ei de pronunţarea
fundamentale cu care a fost asociat în timp (chiar halucinatorie a unor nume „magice” şi de
dacă ele nu se satisfac în mod real în acel efectuarea fanatică a unor gesturi „magice”...
moment). 40. Se ajunge de multe ori până la stadiul în
30. Aceşti „căţeluşi umani condiţionaţi religios”, care nu mai poţi vorbi (interacţiona) deloc cu ei
aceşti drogaţi cu cuvinte şi cu gesturi „spirituale”, dacă nu pronunţi din când în când numele drog (şi
sau mai bine zis dependenţi de ele (de auzul nu efectuezi gestul drog) de care au devenit
pronunţări unor cuvinte-drog-religios specifice, sau dependenţi!
a unor fraze care să le conţină, sau de efectuarea 41. Nu se mai poate!
unor gesturi „sacre” etc.), aceşti drogaţi numenal / 42. Şi nu pentru că ei nu ar vrea să
gestual sunt în cea mai jalnică stare cu putinţă (ca interacţioneze cu tine, dar ei au nevoie constantă
cea a oricărui alt drogat ajuns dependent de un de el – de drogul verbal/ gestual specific şi dacă tu
drog sau altul) – toate procesele şi reflexele lor nu li-l dai îl vor căuta în altă parte...
naturale sunt distorsionate şi pervertite de stimuli 43. Aceşti drogaţi cu cuvinte/ gesturi „magice”
artificiali (de pronunţarea/ efectuarea unor (cunoscuţi în societate de obicei sub numele de
„cuvinte/ gesturi magice”). credincioşi) se strâng cât mai des cu putinţă
31. Credinciosul dogmatic nu este deci decât un laolaltă pentru a-şi lua împreună drogul lor verbal/
amărât de dependent de „cuvinte magice” şi de gestual şi această dependenţă „divină” a lor, creată
gesturi „magice”. şi întreţinută de pronunţarea/ efectuarea constantă
*** zilnică a unor cuvinte/ gesturi „divine” specifice se
32. Dacă vreţi să-l faceţi „fericit”, când îl vedeţi agravează cu trecerea timpului.
pronunţaţi-i cuvântul „magic” - numele „zeului”/ 44. Dozele de drog verbal/ gestual trebuie să
„profetului”/ „avatarului”... pe care a fost păcălit devină din ce în ce mai mari şi trebui luate din ce
să-l asocieze în mod artificial cu toate emoţiile şi în ce mai des – astfel că la un moment dat unii
senzaţiile plăcute pe care le-a experimentat în dintre ei ajung până într-acolo încât, lăsaţi de capul
perioada de condiţionare „religioasă”. lor, nu mai fac nimic altceva decât să pronunţe/
33. Dacă dimpotrivă vreţi să-l faceţi trist atunci efectueze iarăşi şi iarăşi în mod continuu numele/
e suficient să pronunţaţi numele „magic” al gestul drog - „divin” de care au devenit dependenţi
„demonului”/ „bau-baului” pe care prin acelaşi şi care acum le controlează total viaţa lor jalnică de
proces a fost îndemnat să-l asocieze cu toate drogaţi numenali (cu nume) respectiv gestuali (cu
emoţiile şi senzaţiile negative pe care le-a trăit în gesturi).
perioada de condiţionare. 45. Partea bună este însă că această
34. Acest drogat cu vorbe devine astfel o suprasaturare cu ingestia drogului verbal/ gestual
jucărie în mâinile, voastre dacă ştiţi cuvintele specific, dacă nu duce la nebunie, este posibil să
„magice” care îl controlează (care îi provoacă ducă la eliberarea cel puţin temporară (prin
fericire, respectiv tristeţe, suferinţă). suprasaturare) de drogul verbal/ gestual respectiv.
35. Priviţi-l pe acest „dobitoc credincios” cum 46. Oricum, pentru marea majoritate a
salivează şi cum se bucură când aude pronunţat drogaţilor cu nume/ gesturi „divine” (pentru
cuvântul „său” „magic” („divin”): în acel moment majoritatea credincioşilor), distribuţia şi consumul
mintea lui pervertită, denaturată (prin procesul lor este destul de strict controlată, astfel încât să
condiţionării religioase dogmatice) îi transmite se păstreze dependenţa de ele fără a produce
emoţii, semnale şi senzaţii de plăcere pe care le efecte nedorite, de cei care supraveghează
simte atunci când mănâncă, când face sex, când comercializarea drogului verbal/ gestual „religios”
comunică, când iubeşte, când stă la căldură şi la specific.
lumină. 47. Odată căzut în capcana acestor droguri
36. El se simte în acele momente ca şi cum i-ar verbale/ gestuale este destul de greu să se mai
fi satisfăcute toate nevoile naturale pe care le-a scape de dependenţa faţă de ele, aşa că mai bine
asociat în timp în mod inconştient cu pronunţia să se evite orice proces de implementare a unor
acelui nume „magic”. reflexe condiţionate artificiale (cauza formării
37. Şi priviţi-l pe acest „animal credincios” cum acestei dependenţe de droguri „religioase”).
spumegă de furie când îi este pronunţat numele 48. Cine nu este atent în acest sens îşi va plăti
magic „demonic” cu care a fost învăţat să asocieze prostia – cu bani (daţi comerciantului/
inconştient toate suferinţele provocate de distribuitorului de droguri verbale/ gestuale) şi cu o
nesatisfacerea corespunzătoare a nevoilor sale viaţă distrusă de drogurile „religioase” specifice de
naturale. care a devenit dependent.

3.14
Radu Lucian Alexandru

7. Religiile umane şi religiile animalice


1. Orice ideologie şi astfel orice credinţă/ religie totuşi avem origini animalice (sălbatice).
care are în sine chiar şi o singură idee (doctrină) 6. Nu e normal însă ca o societate umană odată
absolutistă (fundamentalistă, imuabilă) adică una ajunsă la un grad înaintat de civilizaţie să mai
care nu poate fi criticată sub nici un chip (o idee permită acestor vestigii ale trecutului nostru
tabu), sau o idee care este considerată ca fiind animalic să se mai manifeste libere în societate,
adevărată fără a aduce însă nici o dovadă serioasă chiar dacă (şi mai ales dacă) se ascund sub masca
(bazată pe percepţie directă, raţiune, metodologie „religiei”, a „sfântului”, a „sacrului”, a „divinului”...
ştiinţifică – cu experimente repetate, cu grupe de 7. Nu e nimic nici sfânt, nici sacru, nici divin în
control, etc.) în sprijinul ei – devine inevitabil, prin comportamentul lor animalic, chiar dacă ei pun pe
intermediul acestor idei (doctrine) absolute el etichetele mai sus amintite!
(respectiv nefundamentate), un simplu cult ale 8. Asumarea unei identităţi religioase nu este
morţii! un permis în alb pe care o societate civilizată să îl
2. Orice credinţă dogmatică este un cult „al dea acestor animale religioase dogmatice pentru a
celui rău”- este un cult al crimelor şi criminalilor ucide, a tâlhării, a linşa, a ameninţa, a teroriza...
(dovediţi sau în devenire), al hoţilor şi tâlharilor pe oricine după bunul lor plac.
(dovediţi sau în devenire), al mincinoşilor şi 9. De aceea orice religie care are în componenţa
înşelătorilor, al violatorilor şi şarlatanilor... ei elemente (explicite sau implicite) ritualice,
3. De aceea, cei care sprijină în modul cel mai doctrinare, sau conceptuale îndreptate împotriva
activ vreo credinţă dogmatică (oricare ar fi ea şi distrugerii umanităţii din oameni (a
orice natură ar avea: religioasă, ezoterică, politică, discernământului lor, a spiritului raţional, a celui
filosofică, economică, artistică, etc.) sau alta, sunt ştiinţific, a compasiunii şi iubirii, etc.), îndreptate
de obicei elementele cele mai josnice ale speciei împotriva respectării drepturilor fundamentale ale
umane: omului, trebuie să i se ceară explicit (prin
- psihopaţi şi sociopaţi (indivizi lipsiţi de emoţii, intermediul unor legi specifice adoptate de
de compasiune, incapabili de interacţiune umană societate) să se reformeze, prin excluderea din
autentică), sine a acestor elemente inumane, sau să-şi
- paranoici (întotdeauna în cap cu un duşman înceteze activitatea socială (în spaţiul public), dacă
„gata să-i mănânce” dacă nu ascultă de „capul” lor se dovedeşte incapabilă de a face o astfel de
„divin”, totdeauna cu senzaţia că sunt persecutaţi reformă.
de toţi cei care nu le împărtăşesc aberaţiile 10. Pentru ca oamenii să-şi poată completa
absolutiste, totdeauna dând vina pe alţii pentru tot civilizaţional (cu ajutorul progresului cultural şi
ceea ce li se întâmplă sau fac ei înşişi să li se tehnico - ştiinţific făcut de umanitate) procesul de
întâmple); transformare de la stadiul de om-animal (de pradă,
- indivizi incapabili să privească în ei cu respectiv prădat) la cel de om-OM (de om civilizat)
sinceritate şi să-şi recunoască greşelile şi ei trebuie să ia contact cu religii umaniste
slăbiciunile pentru a şi le corectata; nedogmatice, idealiste şi nu cu religii animalice
- schizofrenici şi suferinzi de personalităţi duble create în vremea trecutului nostru animalic de
religioase; către oameni animale de pradă, pentru a-i stăpâni
- indivizi cu comportament religios obsesiv - cu ajutorul lor pe oamenii animale prădate.
compulsiv (ajunşi dependenţi de droguri numenale/ 11. Oamenii trebuie să lupte serios cu
gestuale), tendinţele animalice (şi de multe ori chiar
- cu fobii (frici, terori, spaime) puternic bestialice) pe care le au în ei şi cu aceia dintre ei
înrădăcinate în ei; care s-au lăsat copleşiţi de aceste tendinţe
- cu puternice tendinţe sinucigaşe (mai ales animalice şi şi-au pierdut astfel (temporar sau
psihice); definitiv) statutul de om.
- indivizi cu puternice tendinţe cleptomaniace, 12. Lupta aceasta se defăşoară în sensul
plini de viclenii şi porniri animalice specifice unor eliminării prin transformare (sau în cazul
animale de pradă, imposibilităţii temporare a acesteia prin carantină)
- ş.a.m.d. a acestor aspecte anti-umane, sub-umane,
4. Ei sunt josnici în raport cu umanitatea pentru respectiv in-umane din ei înşişi şi din societate.
că comportamentul acestor credincioşi dogmatici 13. Putem deci vorbi de religii ale oamenilor-
nu este unul uman, ci este pur şi simplu acela al animale (sălbatici, animalici, bestialici) şi de religii
unor simple animale de pradă cărora le sunt ale oamenilor civilizaţi?
străine atribute ca: raţiunea, conceptualizarea, 14. Cu siguranţă putem vorbii!
compasiunea, logica, gândirea ştiinţifică (bazată pe 15. Primele sunt religii şi credinţe dogmatice
educaţie, cercetare şi creaţie continuă) etc. care se impun prin forţa „colţilor”, „muşcăturilor” şi
5. Pe de altă parte, e oarecum normal să a „ghearelor” „divine”; prin ucideri animalice
regăsim printre oameni astfel de oameni-animale- „religioase”, prin teroare animalică „spirituală” (prin
de-pradă, respectiv prădate, având în vedere că „urlături”, „răgete”, „răcnete” şi „grohăituri”

3.15
Mitul credinţei

„sacre”) - adică cu alte cuvinte prin „legea forţei” îmbrăţişării de fiecare om a spiritului Fraternităţii
(cel mai puternic om-animal-de-pradă face „legea” Universale.
şi o impune prin forţă brută). ***
16. Cele de al doilea tip, numite religii umaniste 23. Este evident pentru oricine gândeşte un pic,
(umane) sau trans-religii, se impun prin forţa că credinţa dogmatică este tâmpenie, idioţenie şi
ideilor, a conceptelor, a raţiunii, a ştiinţei, a logicii, prostie crasă (o manifestare animalică a
a compasiunii - cu alte cuvinte prin „forţa legii” - umanităţii).
prin care legea este făcută de toţi membrii 24. În plus în acest sens putem spune că cei
societăţii (de majoritatea lor) prin alegere liberă şi care au în cap vreo „dogmă” oarecare se
democratică şi prin care cei mai puternici se supun încadrează de obicei în una (sau mai multe) din
legii la fel ca şi cei mai slabi (in care legea este următoarele categorii:
egală pentru toţi). - şarlatani (impostori, ipocriţi, escroci);
17. Da fraţilor, există încă în societăţile noastre - nebuni – oameni bolnavi psihic, indivizi „duşi
religii retrograde, subumane, animalice, dar din cu pluta”: schizofrenici, paranoici, psihopaţi,
fericire există şi religii umaniste, progresive! grandomani, narcisişti, obsesivi, etc.;
18. În prima categorie intră toate religiile - tâmpiţi şi idioţi (proşti) – pe care nu-i duce
bazate pe credinţă dogmatică (pe acceptarea capul să discearnă între adevăr şi şarlatanie, între
necritică a unor adevăruri „absolute”, „relevate”, normalitate şi nebunie, atunci când sunt
„imuabile”, „neschimbabile”, „neîmbună-tăţibile”). confruntaţi cu ele;
19. În a doua categorie intră toate religiile - naivi şi ignoranţi care sunt jucaţi pe degete de
umaniste bazate pe adevăruri relative, criticabile, şarlatani şi nebuni datorită naivităţii şi ignoranţei
schimbabile, îmbunătăţibile, descoperite treptat de lor;
societatea umană prin diferiţi membrii ai ei pe - indivizi cu puternice tendinţe de sinucidere
măsura progresului şi dezvoltării sale culturale şi psihică (respectiv criminalitate psihică) care găsesc
ştiinţifice. în aceste religii dogmatice locuri perfecte în care
20. Primele încetinesc şi chiar stopează să-şi manifeste aceste tendinţe de sinucidere,
depăşirea stadiului animal al speciei „homo sapiens respectiv de criminalitate psihică;
sapiens”, cele din a doua categorie acceptă şi - drogaţi „spirituali” ajunşi dependenţi de
grăbesc această evoluţie şi dezvoltare susţinând droguri numenale/ gestuale „religioase”;
procesul transformării depline a omului-animal în - etc.
om-OM (în om civilizat). ***
21. Primele caută înrobirea omului prin 25. Putem fi deci relativ destul de siguri că
păstrarea cu orice preţ în ele a elementelor lor atunci când cineva susţine în sine vreo dogmă
animalice specifice „spiritului de turmă”, respectiv religioasă sau alta specifică vreo unei religii
de „haită de pradă”. animalice, el/ ea este afectat (ă) de una din
22. Celelalte caută umanizarea acestuia – caută aspectele mai sus menţionate, de câteva dintre ele
depăşirea stadiului animal de dezvoltare, depăşirea sau de toate la un loc (de obicei este afectat de
comportamentului „de haită” şi „de turmă”, prin toate aceste devieri de la comportamentul normal
individualizarea şi maturizarea psihică a tuturor uman).
membrilor societăţii umane şi prin stimularea

3.16
Radu Lucian Alexandru

8. „Magia neagră” a credinţei dogmatice religioase


1. Ce este „magia albă”, respectiv „neagră”? nelinişte, agitaţie, durere, etc.
2. O posibilă definiţie este aceea că „magia 11. Această invocare (rugare, chemare) a
albă” este „lucrul” presupus cu fiinţe şi obiecte „zeului” X pentru a veni şi a sălăşlui în credincios/
invizibile („supranaturale”/ „divine”) pentru a „magician” (în mintea/ „sufletul” lui: în toate
obţine nişte efecte scontate de „mag”. acţiunile, gândurile şi vorbele produse de aceea
3. În sensul acestei definiţii „magia neagră”, minte); această oferire spre posesie a minţii şi
prin urmare, este atunci când activitatea de trupului propriu este evident „magie neagră” (după
„magie” se întoarce asupra „magicianului” orice definiţie a acesteia), ca să nu mai vorbim că e
distrugându-l pentru că nu poate stăpânii „forţele prostie şi tâmpenie de-a dreptul...
magice” pe care „le-a declanşat” - este atunci 12. Această „magie neagră” a credinţei
când „magia” perverteşte intenţionat sau nu (dogmatice) este procesul prin care credinciosul
caracterul „magului” (de obicei prin posedarea lui (dogmatic)/ „magicianul” îşi sacrifică intenţionat
consimţită sau neconsimţită) astfel încât acesta mintea proprie şi îşi condamnă propriul „suflet”
ajunge să fie plin de ură, de vanitate, de fobii şi de (propria minte) la distrugere (prin sinucidere
frici, de tendinţe criminale şi sinucigaşe şi să psihică, prin „martiriu spiritual”, prin nebunie şi
acţioneze astfel orbeşte (ca un zombii, ca un mort dezechilibru psihic – toate de natură „religioasă”) şi
viu) în slujba celui care ajunge să îl „posede”. e şi normal acest lucru, dacă el chemă pe altcineva
4. Din această înţelegere a „magiei” reiese în (un alt „spirit”: fie el „demonic” sau „divin”) să vină
mod evident faptul că orice credinţă dogmatică nu să îl posede.
este altceva decât „magie neagră” mascată sub 13. Posedat înseamnă: călărit, stăpânit cu drept
cuvântul de religie/ „magie” „albă” („bună” pentru de viaţă şi de moarte - ca orice altă posesie –
credinciosul practicant). proprietate!
5. Credinciosul dogmatic lucrează cu, respectiv 14. Nu este nici o distincţie între o presupusă
cheamă, invocă în ajutorul său (spre slujirea sa) „posesie demonică” (rezultat al unei „magii”/
fiinţe presupus „supranaturale” („divine”/ rugăciuni/ devoţiuni „negre”) şi o presupusă
„zeieşti”) cu care încearcă să facă un schimb „posesie divină” (rezultat al unei „magii”
„sacrificial”, care presupune ca în schimbul vieţii lui /rugăciuni/ devoţiuni „albe” - al unei „credinţe
(vânzării/ abandonării/ donării „sufletului propriu”), autentice”) - ambele sunt posesii, ambele sunt
să primească ajutor oricând are nevoie de la cel cazuri în care pentru diferite motive (principalele
căruia îi este vândut/ abandonat/ dăruit „sufletul” sunt: prostia, tâmpenia, ignoranţa, naivitatea,
său (mintea sa)... idioţenia, înşelăciunea, nebunia, etc.) individul îşi
6. Nu prea văd ce logică are schimbul/ darul vinde/ dăruieşte „sufletul” altcuiva (teoretic „zeilor”
acesta, dar mă rog, e plină lumea de „deştepţi respectiv „demonilor” - practic „purtătorilor lor de
dogmatici” care sunt dispuşi să-l facă. cuvânt oficiali”!) pentru nişte avantaje imaginare
7. Schimbul acesta pe care îl presupune orice pe care e convins că le obţine astfel...
credinţă dogmatică este evident „magie neagră” 15. El devine astfel sclav psihic, condamnat la
(vânzare/ dăruire a „sufletului” pe nimic) pentru că viaţă de sclav: de „dobitoc credicios” incapabil să
credinciosul dogmatic invocă (roagă) aceste facă distincţie între voinţa lui şi voinţa unui altuia
presupuse forţe „supranaturale” („zeieşti”) pentru care îi este „stăpân”).
a veni să-l posede, să-l stăpânească, să-l conducă, ***
să-l „ghideze”... 16. Există astfel „magicieni” credincioşi care
8. El vrea ca ele să se manifeste necondiţionat „folosesc” „magia neagră” a credinţei dogmatice ca
prin el – vrea să se supună necondiţionat „voinţei să ajungă posedaţi de „divin” (aceştia sunt
lor”, de care îl informează „vreo unul care o ştie” „magicienii” amatori) şi „magicieni” şarlatani/
(„că a visat-o într-o noapte”...). nebuni, care o folosesc pe aceasta ca să-i posede
9. Cu alte cuvinte „magul” credincios îşi „vinde/ pe magicienii credincioşi dornici a fi posedaţi
dăruieşte sufletul” lor (lui, ei). (aceştia sunt „magicienii” profesionişti).
10. Această oferire a „sufletului” (minţii şi 17. Primii sunt credincioşii, cei de a-i doilea sunt
trupului) „zeului” X, Y sau W pentru ca acesta să-l „profeţii /mesagerii divini”, respectiv „oamenii zei”.
posede (să vină „să locuiască” acolo) şi astfel să 18. „Magicianul” credincios foloseşte de obicei
facă ce doreşte cu el („ia-mă „doamne” şi fă ce vrei incantaţii (rugăciuni) şi „vrăji” (ritualuri) de
cu mine!” – „facă-se voia ta şi nu a mea”!, etc.): să chemare (invocare) a „zeului” care vrea el să îl ia
gândească, să vorbească, să acţioneze cum crede în posesie (proprietate personală).
„posedatorul divin” de cuviinţă – această oferire 19. Ceea ce el însă nu ştie este că de fapt doar
smintită „de sine” (făcută de cei infectaţi cu cel care l-a învăţat să facă aceste invocaţii
credinţă dogmatică) primului şarlatan/ nebun /rugăciuni „magice” îl va lua în posesie şi îl va
„divin” care le iese în cale, este cea mai josnică folosi după bunul său plac!
formă de manifestare a spiritului uman şi astfel are 20. Pentru ca un „magician” credincios să-şi
rezultatele pe care le merită: suferinţă, angoasă, piardă „capul” şi astfel să poată să ajungă să fie

3.17
Mitul credinţei

„posedat” („ghidat”/ „inspirat”) de vreun singurii „magicieni adevăraţi” – având în vedere că


„magician” - şarlatan (de vreun „şaman veritabil”) sunt capabili să scoată din vorbe fapte, din nimic
acesta din urmă se poate folosi de exemplu de ceva şi că prin „magia” lor verbal/ gestuală chiar
vreo păpuşă „vuduu” „zeiască”, sau de vreo carte atrag slugi „spirite” materiale care să-i slujească
„vuduu” „sacră” pe care o flutură prin faţa orbeşte.
„magicianului” credincios ca să-l ducă de nas cu ***
ea. 25. Dar toată „vrăjitoria” aceasta verbală a
21. Apoi el mai poate folosi ritualuri „magice”/ „credinţei dogmatice” pe care „şarlatanul-
„sacre” care de obicei sunt de două feluri: magician” (auto-declarat „zeu” sau „profet/ trimis”
- cele care folosesc cuvinte (nume) şi fraze al lui) o aruncă asupra posibilelor victime
„magice” (rol pe care în mod real îl pot juca orice credincioase (naive) ale sale se destramă însă
cuvinte şi orice fraze) puse a fi repetate la imediat ce oricine îi răspunde înapoi prompt cu
exasperare de către magicianul credincios în timpul propriile sale „vrăjitorii” verbale sau de ce nu
„aruncării vrăjii”/ invocaţiei/ rugăciunii sale faptice.
„sacre”; 26. La o adică nu este aşa greu a se răspunde
- şi cele care folosesc „poveşti magice” - vrăji la vorbe cu alte vorbe: la ameninţări verbale cu
verbale care hipnotizează şi adorm conştiinţele alte ameninţări verbale (sau scrise) şi mai
slabe (ale celor aflaţi în stadiul de copilărie groaznice (aici numai imaginaţie este limită); la
psihică). promisiuni verbale cu alte promisiuni verbale şi mai
22. Caracteristice acestor „poveşti magice” sunt umflate/ gogonate (la o adică sunt doar promisiuni
în principal două aspecte fundamentale: verbale); la ameninţări fizice cu alte ameninţări
- şantajul verbal negativ – „magicianul” fizice.
şarlatan/ nebun „divin” îi ameninţă pe naivii 27. De aceea, Omul Liber, când întâlneşte un
participanţi (pe „magicienii” credincioşi) la astfel de „şaman spiritual” (un astfel de „magician
invocaţia/ rugăciunea pe care el o organizează şi o autentic”), nu trebuie deloc să se zgârcească cu
conduce ca „pontif”, cu tot ce îi vine la gură, cu vorbele: dacă tot e concurs de vorbe şi de
toate „blestemele” (ameninţările de obicei goale de imaginaţie sterilă şarlatanul şaman „divin” va putea
conţinut real) care vede el că prind la minţile slabe să vadă cu această ocazie (cel puţin într-o primă
de „duh” care îl ascultă cuprinşi de „magia” sa fază) cât de primitive îi sunt vorbele şi discursul.
verbală „divină”; 28. Iar dacă „şamanul divin” încearcă să
- şi şantajul verbal pozitiv – doritorul de ajutor coboare „vrăjitoria” lui verbală în faptă,
magic „divin” prezent la „actul magic” de cult, este transformând-o în ameninţare şi violenţă fizică,
informat solemn că cineva („zeu” sau „profet”, este cazul să i se răspundă imediat cu aceeaşi
„extraterestru” etc.) a făcut deja ceva pentru el (i- monedă.
a dat un dar verbal – fără nici o evidenţă faptică - 29. Ba mai mult, nici nu e indicat să lăsăm să
pe care el nu la cerut şi care de multe ori nici nu-i se ajungă aici – ci încă de la faza de ameninţări şi
place) şi că acum aşteaptă ceva concret, material violenţă verbală („spirituală”) cu care se „duelează”
(palpabil) de la „magul” credincios înainte de a-i „magic” cu noi, trebuie deja să ne pregătim toate
mai face şi alte daruri verbale (că faptice e evident armele necesare pentru a alunga din societate pe
că nu pot să facă – respectivele fiinţe „divine” fiind toţi aceşti „magi negrii” (profesionişti sau amatori),
doar nişte amărâte de fiinţe imaginare). pe toţi aceşti „vrăjitori verbali” ai „credinţei
23. Practic „şarlatanii – magicieni” cunoscuţi şi dogmatice”; pe toţi aceşti vânători „spirituali” de
sub numele de „profeţi” şi purtători de cuvânt minţi naive şi inocente (văzute de ei ca fiind
oficiali ai unor „zeităţi” îi dau naivului credincios „numai bune” de a fi duse în sclavie mentală prin
(„magicianului” amator) nişte vorbe (nume, fraze şi vicleşugurile lor verbale „divine” specifice); pe
poveşti „magice”) care nu-i costă nimic şi aşteaptă aceste fiare bestialice „divine” care trăiesc printre
de la el fapte concrete! noi dar nu li se potriveşte denumirea de oameni.
24. Aceşti magicieni şarlatani sunt de altfel

3.18
Radu Lucian Alexandru

9. Alegerea şi credinţa dogmatică


1. Credinţa (dogmatică) are pretenţia ca cel niciodată) – o instanţă „absolută”, care „deţine”
care este afectat de ea să nu mai gândească, să nu „toate adevărurile”.
mai discearnă singur în legătură cu „adevărurile” ***
pe care ea le afirmă (în legătură cu codurile 13. Acum presupunând că o astfel de instanţă
virusale pe care ea le foloseşte pentru a lua „P” (indiferent de natura ei: umană, „divină”,
controlul asupra psihicului victimei) – ea are extraterestră, „supranaturală”, etc.) ar exista şi
pretenţia să discearnă ea pentru şi în locul presupunând că un individ „I” ar putea să o lase să
credinciosului. ia decizii în locul lui, atunci ecuaţia devine:
2. Haideţi să vedem dacă este posibil aşa ceva!
*** {a, b, c ...n} –> P –>a.
3. Fiind dată mulţimea {a, b, c ...n} de obiecte
din care individul trebuie să aleagă un obiect 14. De observat că în acest caz individul („I”) ar
oarecare, atunci în cazul alegerii libere (al credinţei dispare (el teoretic nu ar mai face nici o alegere) –
libere) între mulţime şi obiectul ales (de exemplu el nu mai ia nici o decizie – el nu mai există – el
obiectul „a”) se inserează doar el (individul „I”) cu moare psihic – nu mai susţine în sine nici o acţiune
discernământul său propriu: psihică proprie – „P” preia în totalitate psihicul lui
„I” (îl posedă psihic).
{a, b, c ...n} –> I -> a 15. Nu văd de ce un individ „I” ar accepta o
astfel de situaţie de criminalitate psihică: în care
4. În cazul „alegerii” specifice credinţei fie se sinucide, fie este ucis psihic - dar mă rog: se
dogmatice individul („I”) nu mai alege nimic ci lasă pare că actualmente e plină lumea de naivi şi
pe un altul să aleagă în locul lui (pe „P” - ignoranţi păcăliţi să accepte aşa ceva.
„părintele” lui „spiritual”). ***
5. Totuşi în acest caz el face alegerea de a-l lăsa 16. Vedem astfel că ţelul credinţei dogmatice
pe un altul să aleagă în locul său: este clonarea nelimitată a lui „P” (posedarea cât
mai multor psihice de către el); este ca toată
{a, b, c ...n} –> (P –> a) –> (I -> a) lumea să devină „P” şi să nu mai existe nici un
individ (I1,I2,I3 etc.) distinct care să gândească
6. În acest caz al credinţei dogmatice individul singur (cu propriul lui discernământ).
(„I”) îşi pune, fie că e sau nu e conştient de 17. Credinţa dogmatică vrea (prin şarlatanii şi
aceasta, un filtru faţă de realitate (pe „P”). nebunii care o promovează), ca mulţimea
7. De exemplu, în legătură cu „subiectul 1” subiecţilor alegători {X, Y, Z,..., I, P, ...N} să se
dintre părerile exprimate în legătură cu el {a, b, c reducă la mulţimea cu un singur subiect {P}.
...n} o serie de indivizi {X, Y, Z,..., I, P, ...N} au 18. În cazul acesta halucinant al „alegerii”
făcut fiecare o alegere specifică: „X” a ales „c”, „Y” propuse de credinţa dogmatică se sugerează perfid
a ales „b”, ...”P” a ales „a”. că singura alegere pe care ar avea-o de făcut orice
8. Acum, în primul caz individul „I” alege singur, individ „I” este dacă să se sinucidă psihic (să
bazându-se pe discernământul propriu, părerea moară mental), sau nu!!!??
„a”, care întâmplător e aleasă şi de „P”. 19. Dar ce ar avea de câştigat „I” dacă ar urma
9. Astfel avem două cazuri: sugestiile perfide ale credinţei dogmatice şi s-ar
- „I” alege „a” pentru că el aşa consideră sinucide psihic?
(pentru că el îl alege); 20. Nimic, evident!
- „I” alege „a” pentru că „P” a ales „a”. 21. Alegând moartea, el alege sfârşitul vieţii
10. Vedem însă că în ambele cazuri, în mod (nimicul).
fundamental, tot „I” este cel care alege (fie că el 22. Acum: ce ar avea de câştigat „P” dacă „I”
alege în mod direct, fie că îl alege pe cel care să alege să se sinucidă psihic şi să îşi lase celelalte
aleagă în locul său – şi pe a cărui alegere să o posesii (trupul de exemplu, dar şi averea, uneori şi
accepte ulterior şi pentru sine, chiar dacă nu a familia, etc.) moştenire lui „P” – ca acesta să le
meditat (nu a discernut/ judecat) asupra ei). poată poseda şi folosi oricum doreşte el pe
*** acestea?
11.„Subiectul 1” –> părerile {a, b, c ...n} –> 23. Mai nimic, nu?...
din care mulţimea de subiecţi {X, Y, Z,..., I, P, ...N} 24. Se vede astfel de la o poştă că, credinţa
face următoarele alegeri: (X –> c), (Y–> b), (P –> dogmatică pe care „P” o foloseşte ca şi cal troian
a) –> atunci –> fie (I –>a) fie (I –>P –>a) – pentru infectarea victimei se înmulţeşte prin
oricum ar fi „I –>” („I” alege!). clonare psihică!
*** 25. Virusul psihic al credinţei lansate de „P”
12. Credinţa dogmatică zice ceva de genul: supravieţuieşte şi se înmulţeşte în trupurile gazdă
există o instanţă „P” care întotdeauna face cele mai ale credincioşilor, ca orice virus psihic care „se
bune şi mai corecte alegeri (care nu se înşeală respectă”, având şi posibilitatea de a infecta şi pe

3.19
Mitul credinţei

alţii cu tentaţia „scăpării de griji”, prin sinucidere consideră că nu e în avantajul lui să recunoască
psihică, pentru ca astfel apoi „P” („părintele aceasta).
spiritual”, „supremul stăpân/ domn/ maestru”/ 40. Iar dacă cel supus verificării pretenţiilor
„guru”, etc.) să poată să ia în posesie toate absolutiste pe care el le ridică, refuză (din tot felul
bunurile lui „I” (inclusiv trupul lui). de motive care mai din care mai hilare) să
26. Halal alegere mai face şi „I” acesta (naivul răspundă la anumite întrebări precise, putem fi
care se lasă ameţit de şmecheriile mentale ale siguri că e doar pentru a masca faptul că în
virusului credinţei dogmatice). realitate nu ştie răspunsul la acele întrebări.
*** 41. Aşadar, dacă un individ sau instanţă („carte
27. Oricum înainte să aleagă dacă să se sacră”) cu pretenţii de credinţă dogmatică adică de
sinucidă psihic sau nu, pentru a lăsa să se bucure deţinere a unui „adevăr absolut” (de a cunoaşte
de trupul său pe altul mai deştept decât el - pe toate răspunsurile corecte la orice întrebare
unul care pretinde că are doar răspunsuri posibilă) dă un singur răspuns greşit, la o singură
adevărate (corecte) la toate întrebările posibile, un întrebare, e descalificat de la pretenţia lui absurdă,
individ „I” trebuie mai întâi să stabilească (să iar dacă dă doar răspunsuri corecte unul după
aleagă în cunoştinţă de cauză) dacă acel individ altul, pentru o perioadă infinită de timp, el tot nu
„P”, care pretinde cele de mai sus are dreptate în se califică la recunoaşterea calităţii care o pretinde
ceea ce afirmă sau e doar un mare mincinos despre sine (până nu dă răspunsuri corecte la toate
„spiritual”. întrebările posibile).
28. Aşadar: cum se poate oare verifica faptul că ***
cineva are numai răspunsuri corecte la toate 42. Cu alte cuvinte, pentru cine are astfel de
întrebările posibile? pretenţii „absolute”, ajunge un singur răspuns
29. Păi nu este decât o singură cale: îi pui greşit pentru a-i descalifica pretenţia şi nu ajung
instanţei „P” toate întrebările posibile, ea îţi dă un miliard de răspunsuri corecte (nu că le-ar avea)
răspunsurile şi tu le verifici. pentru a i-o confirma (pentru a i-o susţine cu
30. Şi acum apar „problemele”: mai întâi se certitudine).
poate desfăşura oare un astfel de proces având în 43. Aşa că e „al dracului de greu” (chiar
vedere că sunt miliarde şi miliarde de întrebări imposibil de-a dreptul după toate evidenţele
posibile? existente) pentru cineva să dovedească că deţine
31. Are un individ uman timp într-o viaţă de om „adevărul absolut” şi e „al dracului de uşor” (chiar
să le pună pe toate acestea şi apoi să şi verifice hilar de uşor) să fie dovedit contrariul.
fiecare răspuns pentru a vedea dacă este valid (de 44. Aşa că poftiţi domnilor şarlatani/ nebuni
exemplu numai având în vedere că anumite „absoluţi” - cu pretenţii de deţinere a „adevărului
răspunsuri (de genul „profeţiilor”/ „previziunilor” absolut”: unui Om Liber nu ar trebui să-i ia mai
„divine”)) pentru a putea fi verificate presupun să mult de 5 minute să vă arate şarlatania şi/ sau
se aştepte trecerea timpului şi apoi pentru că altele nebunia pe faţă.
nu pot fi verificate probabil niciodată de un om? ***
32. Evident că nu! 45. Apoi o altă problemă cu această alegere a
33. Se pare astfel că pretenţia pe care ar ridica- „alesului absolut” (a cuiva absolut infailibil care să
o cineva (un individ oarecare indiferent de natura aleagă în locul unui individ suficient de prost încât
lui) - anume de avea doar răspunsurile cele mai să fie dispus a fi antrenat într-o astfel de alegere)
bune şi cele mai corecte la toate întrebările posibile este aceea că instanţa care apreciază
– nu poate fi verificată! corectitudinea răspunsurilor lui „P” (pretendentului
34. Dar nu e chiar aşa. la posedarea naivului credincios) este „I”.
35. Cel care verifică o astfel de pretenţie 46. Astfel dacă „I” îl verifică pe „P” înseamnă că
absurdă (pe care apropo: o ridică doar un şarlatan „I” ştie sau poate să afle şi el toate răspunsurile
şi sau un nebun), este suficient să găsească un valide pe care le dă „P” independent de el.
singur răspuns greşit (din orice domeniu: istorie, 47. Dacă nu le-ar şti (cunoaşte) pe acestea
biologie, fizică, astronomie, chimie, matematică, (sau nu le-ar putea afla prin experienţă directă din
geografie, literatură, istoria filozofiei, etc.) pentru a altă parte decât de la „P”) atunci înseamnă că nu l-
dovedi că „P” nu este cine pretinde că este! ar putea verifica pe „P” în pretenţiile lui.
36. Oricine care are pretenţia că ar deţine 48. Dar dacă „I” ştie (sau poate să afle
„adevărul absolut” (că dă doar răspunsuri corecte/ independent de „P”) răspunsurile la întrebările pe
bune la orice întrebare posibilă) este descalificat în care le pune lui „P” atunci la ce i-ar folosi să-l lase
pretenţia sa dacă dă un singur răspuns greşit care pe „P” să-i posede trupul şi averea şi familia şi
poate fi dovedit ca atare. copiii, chiar dacă s-ar dovedi că are dreptate
37. Atenţie aşadar: nu e nevoie de două, de (răspunde corect)?
zece, de o mie de răspunsuri incorecte (deşi în 49. Prin urmare: chiar dacă „I” hotărăşte astfel,
oricare credinţă dogmatică existentă găsim cel că „P” are întotdeauna dreptate (doar prin procesul
puţin cantitatea mai sus menţionată de erori/ orori de verificare validă mai sus menţionat) adică cu
„spirituale”), ci de unul singur. alte cuvinte descoperă că mai este un altul cel
38. Doar unul! puţin la fel de deştept ca el (care cunoaşte
39. Iar cine nu pricepe aceasta, fie e „bătut în răspunsurile corecte la toate întrebările al căror
cap” (are „creierii fierţi” şi astfel e incapabil de răspuns corect îl ştie sau îl poate afla şi el singur)
judecată), fie se face că nu pricepe (pentru că este oare acesta un motiv serios pentru a se

3.20
Radu Lucian Alexandru

sinucide psihic şi al lăsa pe „P” („părinte”, „guru”, „spaţii sacre” de acest gen), de către oricine
„avatar”, „profet”, „zeu”, „om zeu” etc.) să îl doreşte să o facă - de parcă atunci când vine vorba
posede psihic şi fizic (să îl facă sclavul lui)? de religie argumentele tâmpite devin argumente
50. Dacă da, care ar putea fi oare acel motiv? corecte ca prin „magie”.
51. Bineînţeles în afară de prostie, naivitate, 62. Ce nu înţeleg încă aceste societăţi parţial
ignoranţă sau de existenţa în „I” a unor dorinţe de civilizate este că nici în domeniul religios nu poţi
sinucidere psihică al căror obiectiv se poate astfel stabili adevărul doar pe baza unor vorbe: a unor
împlini prin „P” la fel de bine ca prin oricare altul mărturii „sincere”, care nu au în sprijinul lor nici un
dornic să îl ia în sclavie psihică (să îl posede fizic alt argument, decât auto-declarata lor „sinceritate”.
după ce încearcă să se sinucidă psihic şi nu ***
reuşeşte). 63. Fraţilor, sincer vorbind, e atâta stupizenie în
*** argumentarea necesităţii unei credinţe dogmatice,
52. Aşadar, în verificarea răspunsurilor lui „P”, încât se vede evident că cei care o susţin fie că
„I” trebuie să le verifice, nu „P”. sunt idioţi din naştere fie au devenit idioţi doar
53. Despre naivii care odată ce cineva se ulterior prin grija tehnicilor de control mental
prezintă în faţa lor cu pretenţiile lui „P” şi ale aplicate asupra lor de stăpânul lor „spiritual”.
credinţei lui dogmatice specifice (dorinţelor şi 64. A discuta cu astfel de indivizi, cu astfel de
necesităţilor lui individuale specifice) îl pun tot pe creiere „prăjite”, incapabile de judecată şi
„P” să se verifice singur dacă minte sau spune discernământ (moarte psihic) e de cele mai multe
adevărul nu putem spune decât că oarecum îşi ori pură pierdere de vreme.
merită soarta de sclav psihic pe care astfel şi-o 65. Unor astfel de indivizi infectaţi de credinţă
aleg (alegând să nu-l verifice pe „P” şi să creadă cu dogmatică ar trebui să li se ia drepturile cetăţeneşti
naivitate orice bălărie le-ar spune el). şi să fie trataţi frăţeşte spre vindecare, doar ca
54. Acestor nefericiţi, din păcate pentru ei, le-a nişte bolnavi mentali, ce sunt sau au devenit.
fost prăjit dinainte creierul de către „P” prin tot 66. Trebuie să se facă aceasta pentru că pe de o
felul de tehnici de control mental specifice virusului parte se vede evident că ei sunt incapabili de
credinţei dogmatice pe care îl foloseşte. discernământ (judecată) şi apoi pentru că fiind
*** posedaţi (cu miile şi milioanele) de diferiţi stăpâni
55. Prin urmare, „verificările” pretenţilor hilare ai lor „P” aceştia au astfel în mod ilegal dreptul la
pe care „P” le ridică (prin credinţa lui dogmatică) mai mult de un singur vot.
care sunt de genul: „„P” are dreptate în legătură cu 67. Ei votează ilegal prin mii şi milioane de
problemele „a” sau „b” ... pentru că „P” afirmă trupuri pe care le posedă şi care astfel nu mai au
despre sine că are întotdeauna dreptate!” – sunt dreptul la vot (alegere) fiind lipsite de minte
argumente tâmpite care prind doar la cei cu proprie şi de discernământ propriu, de
creierul prăjit de credinţă. individualitate şi identitate proprie.
56. Argumentul anterior ar însemna ca oricine 68. A-i lăsa pe aceşti credincioşi posedaţi să
zice fraza următoare: „Eu am întotdeauna dreptate voteze e ca şi cum i-am lăsa pe morţi să voteze,
şi eu dau întotdeauna numai răspunsuri corecte şi având în vedere că posedaţii (/credincioşii
bune pentru cel care întreabă!” ar chiar avea dogmatici) sunt tehnic morţi din punct de vedere
întotdeauna dreptate şi nu ar minţii niciodată. psihic.
57. Ce ar însemna şi mai precis acest ***
argument? 69. Înainte ca „I” să încerce să se sinucidă
58. Ar însemna de exemplu ca la tribunal fiind, psihic pentru „motivul” că „P” ar avea întotdeauna
oricine ar zice fraza „magică” mai sus menţionată, dreptate (în cazul că s-ar dovedi vreodată aceasta
urmată apoi de fraza „sunt nevinovat!”, să fie pentru vre-un „P” oarecare – ceea ce este evident
imediat scos de sub acuzaţie fără nici o altă dovadă imposibil) el ar trebui să priceapă că nu este nici o
a nevinovăţiei sale decât propriul cuvânt (de fapt legătură de cauzalitate raţională între cele două.
chiar împotriva oricăror altor dovezi covârşitoare 70. Raţionamentul prăjit pe care îl poate folosi
care ar exista împotriva sa – de exemplu alte nefericitul credincios pentru „a-şi justifica” dorinţa
mărturii bazate pe alte „propoziţii magice”, ca de sinucidere psihică, ar putea totuşi să fie ceva de
aceea de mai înainte. genul:
59. Cam asta ar însemna să se aplice 71.- „Iată că există cineva care spune despre
„argumentele” credinţei dogmatice prin tribunale. sine că ştie răspunsul la toate întrebările: hai să ne
60. Şi culmea e că prin locurile infectate cu sinucidem cu toţii psihic din cauza aceasta
credinţă dogmatică acest „argument” chiar este (probabil de ciudă şi invidie că noi nu avem acest
pus în practică - şi după aia se mai miră „răspuns absolut”) şi să-l lăsăm pe acest
credincioşii că pe acolo domneşte haosul, sărăcia, „atoateştiutor” autodeclarat ca atare să ne posede
hoţia şi războiul perpetuu... trupurile şi să facă ce vrea cu ele!”.
61. Culmea însă este că, chiar dacă în ţările 72. Şi atunci cineva ar putea să întrebe: dar
civilizate la tribunale nimeni nu este admis cu care e legătura?
argumentul stupid mai sus amintit, totuşi în cadrul 73. Ce are una cu alta?
acestor societăţi, acest „argument” al credinţei 74. Chiar dacă el ar fi „atoate-ştiutor” e treaba
dogmatice este încă lăsat (ba chiar încurajat) să fie lui (ba chiar problema lui).
folosit nediscriminativ în domeniul religios (prin 75. El nu are decât să-şi vadă de „atotştiinţa”
biserici, moschei, temple, pagode, etc. şi alte lui şi noi de „atotştiinţa” noastră!

3.21
Mitul credinţei

*** are dreptate deşi nu a verificat (sau a verificat


80. Aşadar, chiar şi în virtutea unei astfel de foarte superficial) pretenţiile lui, atunci putem
dorinţe de sinucidere psihică, înainte ca „I” să îşi spune fără menajamente că „I” este doar un
„taie capul” („să se lepede de sine”) trebuie mai tâmpit şi un idiot (în sensul original pe care aceste
întâi să verifice dacă „P” are întotdeauna dreptate cuvinte îl au în psihiatrie), un naiv şi un fraier (în
(dacă pretenţia lui de „atotştiinţă” e una reală şi nu sensul clasic binecunoscut al acestor apelative) şi
doar una menită să-i păcălească pe fraieri să „se un „dobitoc”/ „animal” credincios numai bun să
omoare de ciudă (invidie)”). cadă în plasa primului şarlatan/ nebun „divin” care
81. Dar cum am mai menţionat, fiindcă îi iasă în cale.
întrebările posibile sunt infinite, verificarea acesta ***
(dacă se vrea a se face în mod serios) va trebui să 89. Oricum, în acest caz credinţa dogmatică
dureze la infinit (în condiţiile în care se dau una (oarbă, fanatică) în adevărurile lui „P” nu este
după alta doar răspunsuri corecte în legătură cu posibilă chiar dacă este dezirabilă (de către fraierul
orice aspect al existenţei). în cauză).
82. Şi iarăşi întreb: „Dar oare de ce şi-ar pierde 90. De ce nu este posibilă?
„I” o infinitate de timp pentru a verifica 91. Simplu: această sinucidere psihică are o
răspunsurile lui „P”? caracteristică proprie foarte specială: nu poate fi
83. Se plictiseşte? completă decât atunci când moare şi corpul fizic.
84. Oare nu are ceva mai bun de făcut?” 92. Cu alte cuvinte această dorinţă morbidă de
85. Ne mai luând la socoteală faptul că acţiunea sinucidere psihică poate fi realizată cu adevărat (în
prin care „I” verifică dacă „P” are dreptate întregime) doar atunci când cineva se sinucide
presupune în mod implicit faptul că „I” deja ştie şi fizic.
el răspunsurile (sau le poate afla independent de 93. Mulţi credincioşi dogmatici se prind destul
„P”) la întrebările puse lui „P”. de greu de această evidenţă, în special pentru că
86. Atunci de ce mai are nevoie de „P” ca să i le „părintele” lor nu prea îi convine ca ei să afle acest
spună, sau să îl verifice, etc.? „secret” – cel puţin nu majoritatea dintre ei...
87. Pentru că, este evident că dacă „I” nu 94. O mână dintre ei îl află însă până la urmă şi
cunoaşte sau nu poate afla prin sine însuşi astfel devin „martiri” (nenorociţi care luptă şi mor
răspunsurile la întrebările puse de verificare lui „P”, pentru interesele „divine” ale stăpânilor lor
atunci nu îl poate verifica pe „P” şi acesta atunci „divini”).
poate spune toate bălăriile care îi trec prin cap – 95. Credinţa dogmatică duce astfel la o
pe post de „răspunsuri corecte”. perpetuă încercare ratată de sinucidere psihică (a
*** se citi un fel de personalitate dublă, de împărţire
88. Prin urmare, avem în acest caz două psihică între cel care vrea să se sinucidă psihic şi
alternative: cel care nu vrea) având ca rezultat perpetuul
sinucigaş ratat care este credinciosul dogmatic
88.1- fie „I” ştie deja şi el răspunsurile corecte specific unei religii dogmatice sau alteia.
la întrebările puse de verificare şi atunci nu mai are 96. Astfel, fraierul credincios („bine - credincios”
nevoi de „P” ca să i le spună. – cel care foloseşte prezumţia de nevinovăţie în
88.1.1 Bineînţeles că în acest caz se poate domeniul religios) nu numai că nu are niciodată
încerca să se facă o verificare a „atotştiinţei” lui „P” certitudinea că „P”-ul lui are întotdeauna dreptate,
- caz în care confirmarea pretenţiei lui „P” e sortită ci chiar e mereu afectat serios de îndoială în ce-l
eşecului din start pentru că pe de o parte priveşte pe „P”, pentru că încrederea/ credinţa lui e
confirmarea ei ar trebui să dureze o veşnicie, iar scuturată de foarte multe ori de mulţimea fără de
infirmarea ei pentru un om inteligent nu ar trebui număr a răspunsurilor greşite (percepute de el ca
să dureze mai mult de 5 minute. atare, sau evidente pentru oricine) date de „P”.
88.1.2 Aşadar este imposibil să se confirme o 97. De aceea, în psihicul victimelor credincioase
astfel de pretenţie absurdă, dar chiar dacă (a acestor şarlatanii religioase specifice credinţei
presupunem că o astfel de confirmare s-ar putea dogmatice) se dă un perpetuu război de gherilă
face prin absurd - nu văd în acest prim caz, de ce, între credinţa (a se citi prostia) că „P” are
cel care ar obţine o astfel de confirmare, s-ar grăbi întotdeauna dreptate şi evidenţă că de nenumărate
să se sinucidă psihic şi să lase stăpân pe propriul ori el a greşit şi greşeşte în mod flagrant.
trup pe cineva faţă de care el e cel puţin la fel de 98. Să ne amintim că un singur răspuns greşit
deştept (pe care el l-a verificat). dat de „P” îl descalifică de la pretenţiile lui „divine”
88.1.3 Astfel, credinţa dogmatică nu este (absolutiste).
necesară, chiar dacă ar fi posibilă. 99. Prin urmare, atenţie dragi fraieri credincioşi
*** (indivizi suficient de naivi încât aţi „pus botul” la
88.2- Fie „I” nu ştie răspunsurile corecte la şarlatania „părintelui” vostru „spiritual”): odată ce
întrebările pe care le pune lui „P” şi atunci nu poate „absolutistul” vostru dă un singur răspuns greşit,
verifica răspunsurile lui. nu are rost să vă mai auto-amăgiţi că el ar mai
88.2.1 În acest caz în mod raţional „I” trebuie deţine „răspunsul absolut”.
să-şi amâne judecarea răspunsurilor până la 100. Iată, aveţi dovada clară că e şi el doar o
momentul la care află singur răspunsul corect la chestie relativă la fel ca şi voi (chiar dacă puţin mai
ele. deştept, având în vedere faptul că a reuşit să vă
88.2.2 Dacă în acest caz „I” ar presupune că „P” fraierească „spiritual” până acum).

3.22
Radu Lucian Alexandru

101. Că e şi el o fiinţă relativă printre multe alte


fiinţe relative, pe care noi le judecăm în mod În cazul 105.1.1.1 şi 105.1.2.1 vorbim de
relativ! credinţă dogmatică prin care tiparul (virusul)
*** „zeului” „Z” încearcă să se extindă cât mai mult
102. Prin urmare dragă „I”, tu nu ai nici un prin crimă, respectiv îndemnare la sinucidere
motiv serios pentru a te lăsa judecat de „P”, psihică, urmată de posedarea trupului „lăsat liber”
deoarece, în primul rând, tu eşti cel care alegi dacă de „I”.
să fi sau nu judecat de „P”. În cazul 105.1.1.2 şi 105.1.2.2 vorbim de
103. Acesta nu are asupra ta decât puterea pe libertate de conştiinţă şi de alegere, vorbim de
care tu însuţi i-o dai lui de la tine! „zei” şi oameni care se respectă reciproc.
104. Cu alte cuvinte, fără ca tu să îl alegi pe ***
„P”, el nu are nici o putere asupra ta: singura 105.2 În cazul în care „zeii” nu există (lucru
putere pe care o au „oameni - zei” şi/ sau foarte, foarte, foarte probabil) atunci credinţa
„reprezentanţii lor oficiali” asupra oamenilor este dogmatică este doar un nume „de acoperire”
aceea pe care ei înşişi le-o dau celor dintâi (lucru pentru nişte realităţi care au de-a face în mod
valabil atât la nivel individual cât şi colectiv). evident cu aspecte ale existenţei pe care alte nume
*** le exprimă mult mai bine - anume de exemplu
105.1 Prin urmare, dacă „zeii” ar exista atunci: numele de „boală psihică”, numele de „tâmpenie
psihică”, numele de stare de „idioţenie mentală”,
105.1.1- dacă au puterea reală de a-l distruge numele de înşelare psihică, etc.
psihic pe „I” pentru a pune în locul lui o clonă
psihică a lor (sau un virus psihic, etc.) atunci: 106. Vorbim astfel de forme ale credinţei
105.1.1.1 - fie fac acest lucru şi atunci avem dogmatice acute (în care „zeul”/ „profetul” se
de-a face cu o crimă psihică făcută de un „zeu”, înmulţeşte (îşi sporeşte forţa fizică) prin posedare
prin care cancerul „divin” specific lui se extinde ca şi/ sau clonarea psihică a credinciosului „exact
un virus, respectiv parazit „spiritual”; după chipul şi asemănarea sa (identic cu el)” - caz
105.1.1.2- fie nu fac acest lucru din în care se înmulţeşte în moduri similare unui virus
considerente legate de respectul pe care îl au faţă psihic „divin”, sau unui parazit psihic „divin” (după
de om (sau din alte motive) şi atunci „I” îşi vede de caz).
treaba lui şi „zeul” de-a lui. 107. Sau de o credinţă dogmatică „uşoară”
(stadiu incipient al celei acute) în care înmulţirea
105.1.2- dacă „zeii” nu au puterea de a-l ucide virusal psihică a „zeului”/ „profetului” se face prin
psihic (sau a-l ajuta să se sinucidă psihic în mod incest, adică „I” se combină cu o creaţie psihică
real) pe „I” (să-l „ajute” „se lepede de sine”), proprie (cu o halucinaţie/ vedenie „divină” proprie),
atunci: reflexie perfidă a unor sugestii şi tehnici de
105.1.2.1 - fie „I” le dă această putere (în cazul manipulare psihică aplicate asupra sa de vre-un
că ar avea-o) – adică el face treaba în locul lor – „zeu” sau ”mesager zeiesc” oarecare sau a unor
adică se sinucide psihic în mod conştient (din vedenii „pur personale” (de multe ori direct
diferite motive); influenţate de climatul halucinant specific permiterii
105.1.2.2- fie „I” nu le dă această putere unor manifestări „zeieşti” în societate doar în
(pentru că nici el nu o are sau pentru că nu vrea) virtutea autodeclarării lor verbale (sau de ce nu şi
şi astfel fiecare din ei („zeu” şi „om”) îşi vede de scrise) ca atare.
treaba lui şi de viaţa lui.

3.23
Mitul credinţei

10. Credinţa şi „tainele” ei


1. Credinţa dogmatică se fundamentează pe aceste drepturi temporar - fiind închişi pentru
presupusa incapacitate a credinciosului de a şarlataniile lor religioase) şi oamenii liberi care au
discerne singur între minciună şi adevăr, între bine discernământ propriu.
şi rău. 11. Aşadar credincioşilor (dogmatici) trebuie să
2. Astfel existenţa credinţei dogmatice în li se retragă dreptul la vot din cauza lipsei de
psihicul („sufletul”) unui individ implică în mod discernământ de care dau dovadă.
evident lipsa de discernământ individual pentru ***
acel individ! Credator şi credoi
3. Aceasta se întâmplă deoarece în cazul lui
credinţa lui dogmatică îi sugerează că el nu ştie ce 12. Credinţa dogmatică (prin opoziţie cu
e bine şi ce e rău şi că astfel ar trebui să lase pe credinţa liberă) atrage după sine în cel care o
alţii să facă această distincţie în locul lui şi pentru acceptă slăbiciunea mentală şi sclavia
el - lui nemairămânându-i decât să o ia de bună, (exploatarea) mentală.
indiferent de conţinutul ei. 13. Astfel aduşi intenţionat în această stare de
*** slăbiciune mentală (caracterizată de derută şi
Credincioşii nu ar trebui să aibă drept de vot confuzie, de subminarea încrederii în sine, de
încurajarea comportamentului infantil, de prezenţa
4. De aceea este evident că indivizii care unor stări de teroare psihică, etc.) credincioşii
declară că au în ei credinţă dogmatică (sau despre dogmatici sunt numai buni apoi pentru a putea fi
care se constată acest lucru în mod evident) folosiţi ca forţă de manevră, ca turmă care trebuie
trebuie deposedaţi de drepturile cetăţeneşti. mulsă de lapte şi păstorită pentru interesul propriu,
5. Aceasta deoarece prin recunoaşterea de către „păstorul” lor „spiritual” (de stăpânul lor
credinţei dogmatice ei recunosc implicit că nu au psihic).
discernământ propriu şi de aceea ei trebuie a fi 14. Relaţia dintre cel în care se crede orbeşte
trataţi la fel ca toţi ceilalţi cetăţeni ai ţării care nu (Cre-dator – din „credinţă” plus „prădător” - „pre-
au discernământ propriu (copiii, bolnavii psihici, dator” în engleză) şi credinciosul dogmatic este
bătrânii senili, etc.). similară cu relaţia dintre păstor şi turma sa de oi
6. A-i trata pe credincioşii (dogmatici) altfel fără minte, este la fel ca relaţia dintre fermier şi
decât ca pe aceia înşiruiţi mai înainte înseamnă a animalele sale.
lăsa indivizi fără discernământ propriu (incapabili 15. Credincioşii dogmatici (cred-oii – din
de a face distincţia dintre bine şi rău prin ei înşişi) „credinţă” şi „oaie”) sunt astfel la fel ca nişte
să participe la procesul politic şi administrativ al animale de fermă la care li se dă din când în când
acelei societăţi, cu rezultate similare acelora create de mâncare ca să supravieţuiască pentru a putea
de permiterea participării la acesta a copiilor, slujii (muncii) pentru fermier (pe post de sclav
bolnavilor mental sau a bătrânilor senili... animalic), pentru a le putea „mulge” de lapte (pe
7. Cine recunoaşte că are în sine o credinţă acele „animale credincioase” care „dau lapte”),
dogmatică sau alta recunoaşte implicit că este doar pentru a fi sacrificate fizic (ucise) de acesta oricând
în stadiul de dezvoltare psihică specific copilăriei are el chef (fără regrete) dacă el consideră acest
psihice (chiar dacă trupeşte poate fi matur sau lucru ca fiind necesar, plăcut (dezirabil) şi în
chiar bătrân) şi astfel trebuie tratat ca atare. interesul său.
8. Fiindcă un astfel de copil psihic afectat de 16. Această relaţie dintre Credator şi Credoi
credinţă dogmatică lasă pe alţii să discearnă în este relaţia dintre un animal de pradă (prădător) şi
locul lui, între bine şi rău (lasă pe alţii să-i spună un animal prădat (exploatat în cele mai felurite
ce să gândească şi ce nu, cum să se comporte, feluri).
cum să se îmbrace, cum să vorbească, etc.) el 17. De aceea nu există nici o credinţă
dovedeşte astfel că nu are (sau nu vrea să aibă) dogmatică pozitivă (bună) pentru Credoi - ea „e
capacitate de discriminare proprie şi de aceea bună” doar pentru Credator!
trebuie tratat ca atare. ***
9. La fel cum copiii nu sunt lăsaţi să voteze Încrederea oarbă
pentru că se consideră că nu au discernământul
bine dezvoltat, la fel credincioşii specifici diferitelor 18. Apoi credinţa dogmatică privită în sensul de
religii dogmatice nu trebuie nici ei lăsaţi să voteze încredere oarbă în cineva sau ceva nici măcar nu e
pentru că nici ei nu au discernământ (cel puţin aşa posibilă în mod real (deşi faptic ea e sugerată ca
declară ei prin acceptarea impunerii asupra lor a atare de cei interesaţi).
unei credinţe dogmatice sau alteia). 19. De ce?
10. Trebuie lăsaţi să voteze doar „părinţii lor 20. Păi în primul rând pentru că un astfel de
spirituali” („profeţi”, „guruşi”, „avatari”, „zei”, individ dogmatic afirmă sus şi tare despre sine că
„oameni zei” etc.) care gândesc în locul lor şi nu are încredere în el însuşi: în propriul
pentru ei (asta în cazul că nu sunt deposedaţi de discernământ, în propriile gânduri, în propriile forţe

3.24
Radu Lucian Alexandru

(ca motiv pentru a renunţa la acestea). acum, care să îţi spună dacă ultima e bună sau rea
21. Dar dacă el nu are încredere în propria sa – acest caz doi se reduce însă la primul.
capacitate de discernământ cum poate el avea 29. Prin urmare, dacă tu ai o ştiinţă a
atunci încredere în altcineva (în capacitatea de discernământului, la ce îţi mai trebuie o credinţă?
discernământ a altuia)? 30. Iar dacă nu o ai pe prima, la ce îţi foloseşte
22. Adică cu alte cuvinte, neavând încredere în atunci a doua?
capacitatea proprie de discernământ, de unde ştie ***
dacă a făcut bine sau rău alegând (cu Pancredinţa
discernământul propriu în care cică nu are
încredere) să aibă încredere în capacitatea altuia 31. În cazul „25.2” dacă tu ai certitudinea
de discernământ? (ştiinţa clară) că nimeni nu minte niciodată atâta
23. Ce spunem noi aici este un fapt evident: timp cât ataşează ceva „elemente religioase” pe
cineva care nu are încredere în propria capacitate lângă sine şi că toţi auto-declaraţii „meşteri
de discernământ nu poate avea încredere nici în spirituali” spun întotdeauna adevărul, atunci te
capacitatea de discernământ a altora. întreb: de ce nu ai o încredere oarbă (credinţă
24. Apoi dacă ar avea totuşi o astfel de dogmatică) în absolut toţi aceşti „maiştrii” ai
încredere în discernământul propriu oare de ce s-ar „problemei religioase” - adică de ce nu ai tu o pan-
lipsi de ea? credinţă?
*** 32. În această privinţă mai întâi că nu ştiu câţi
Certitudini ale credinţei indivizi se pot lăuda cu o astfel de ştiinţă
(cunoaştere apropiată maximal de certitudine) din
25. Trebuie deci, dragă credincios, să care poate apoi să izvorască o astfel de
conştientizezi că a accepta credinţa dogmatică pancredinţă.
înseamnă a avea certitudinea că: 33. Şi apoi nu ştiu câţi dintre aceşti
25.1- nimeni nu minte niciodată dacă spune pancredincioşi au scăpat de casa de nebuni
despre sine că este „spiritual”, „religios”, „divin” (probabil nici unul).
etc. (cu alte cuvinte că pronunţarea acestor cuvinte 34. Şi asta pentru că ei au fost puşi în situaţia
în faţa oricărei fraze o face în mod automat pe absurdă de a „împăca” în capul lor „belit” faptul că
aceasta adevărată fără a mai fi nevoie de nici o în general unul şi acelaşi „adevăr religios” este în
altă condiţie adiacentă necesară şi suficientă acelaşi timp şi corect şi greşit (şi adevărat şi fals)
pentru a-i susţine caracterul de adevăr) – adică, cu în funcţie de „purtătorul de credinţă dogmatică”
alte cuvinte, că eşti naiv, idiot sau tâmpit după care îl afirmă în interes propriu.
caz; 35. Gândiţi-vă numai la săracii „pancredincioşi”
25.2- că toţi oamenii care se autodeclară puşi în faţa faptului de a discerne între acuzaţiile
„părinţi spirituali” („profeţi”, „zei”, „avatari”, de şarlatanie reciprocă pe care fiecare astfel de
„guruşi”, etc.) îţi vreau întotdeauna binele (adică că „maistru realizat” le aduce tuturor celorlalţi
eşti fraierul perfect pentru orice şarlatan/ nebun „maiştrii”, acuzaţi de el a fi, dacă nu de-a dreptul
„spiritual” care îţi iasă în cale); „maiştrii impostori” („necalificaţi” şi „neşcoliţi” de
25.3- că tu nu şti prin tine ce este bine şi ce „cine trebuie”) cel puţin maiştrii „mai puţin
este rău pentru tine (că nu ai discernământ realizaţi” decât el.
propriu); 36. Aşadar nu ştiu ce ar putea face un astfel de
*** „pancredincios” (în afară de „a o lua pe arătură”)
26. În cazul „25.1” dacă tu înainte de a avea o fiind pus mereu, în virtutea „pancredinţei” sale, în
credinţă „dormatică” (care te adoarme ca şi situaţia de a accepta simultan ca adevărate două
conştiinţă şi discernământ) sau alta, şti ce este afirmaţii contradictorii şi mutual exclusive făcute
bine şi ce este rău prin tine însuţi (prin propria despre acelaşi lucru (privit sub acelaşi raport
raţiune şi prin propria judecată) nu înţeleg la ce spaţio-temporal) !!??
mai ai nevoie de altcineva (de credinţa dogmatică/ 37. Puşi deci în faţa acestei dileme a
dormatică şi de promotorii ei) care să îţi spună ce „pancredinţei”, credincioşii, ori se tâmpesc de cap
este bine şi ce este rău (adică ceva ce tu oricum (refuzând să mai facă distincţii elementare), ori iau
ştiai dinainte). o decizie în favoarea unei anumite credinţe
27. Apoi în cazul opus - dacă nu ai şti ce este dogmatice specifice şi astfel dispare pancredinţa
bine şi ce este rău, de unde ai şti dacă credinţa lor.
dogmatică pe care tu „ai ales-o” este bună sau ***
rea? 38. Cei care însă, în urma celei mai banale şi
*** mai superficiale priviri asupra lumii constată în
28. Pentru a şti dacă ceva este bun sau rău mod evident că (cel puţin o parte din) indivizii
(deci inclusiv şi o credinţă dogmatică religioasă) tu autodeclaraţi „spirituali” mint şi înşeală pe fraierii
trebuie ca: „spirituali” care le cad în plasă – oare pe ce bază
- fie să ai o ştiinţă proprie precedentă alegerii au stabilit ei care din aceşti „maiştrii” ai „spiritului”
(un discernământ individual propriu) prin care să minte şi care nu?
şti dacă o credinţă dogmatică sau alta e bună sau 39. Dacă în această judecată „spirituală” ei au
rea; luat în considerare exclusiv mărturia celui judecat
- fie să ai o altă credinţă dogmatică precedentă (a acuzatului, pârâtului) acest lucru nu înseamnă
credinţei dogmatice pe care trebuie să o judeci altceva decât că ei nu au judecat deloc, ci că doar

3.25
Mitul credinţei

l-au lăsat pe cel judecat să se judece singur. 52. Astfel această victimă „spirituală”
40. În acest caz pentru prostia lor îşi vor merita credincioasă este adusă într-o stare de zombii
cu prisosinţă „darurile” pe care li le va face psihic în care îi este sugerat să nu mai gândească
„judecatul” lăsat să facă ce vrea el. singură ci doar să aştepte să gândească „părintele”
41. Dar dacă pentru această judecată ei iau însă pentru ea.
în considerare propriul discernământ, e evident că 53. Şi astfel vedem cum „cel care gândeşte”
ei nu mai au nevoie de nici o credinţă dogmatică pentru credoiţe (substituindu-se discernământului
care să le spună ce e corect şi ce e fals. lor individual) devine responsabil pentru faptele
*** lor!
Adio minte? 54. Se poate pune apoi, pentru credoi
problema, când să gândească singur şi când să
42. Şi dacă tu cititorule, ai astfel încredere în lase pe un altul să gândească în locul său (pe
propriul tău discernământ adu-ţi aminte după ce credator), sau chiar de ce nu - dacă ar trebui să
alegi pe baza lui, ceva aspecte particulare a vreo mai gândească ceva.
unei credinţe dogmatice oarecare pentru a le 55. Pentru că mulţi credincioşi „ajung” mai
considera adevărate şi utile pentru tine; adu-ţi te devreme sau mai târziu în starea de moarte psihică
rog mereu aminte ca şi pe viitor, de fiecare dată în care chiar nu mai gândesc aproape de loc, ei
când vre-un alt aspect al credinţei dogmatice devenind astfel simplii roboţi biologici care doar
judecate intră în conflict (contradicţie) cu propriul execută ce gândesc alţii.
discernământ, să îl alegi pe acesta din urmă. 56. Ei ajung astfel după spusele lor
43. Altfel „adio minte” - altfel poţi începe de pe „autorealizaţi” (în sclavie), „iluminaţi” (de alţii,
acum să-ţi iei la revedere de la propria minte şi să respectiv dependenţi de „lumina” altora) şi
te pregăteşti pentru a deveni un sclav fără cap desăvârşiţi în „lepădarea de sine” (de „ego”, de
propriu al primului şarlatan/ nebun care îţi aruncă „eu”, etc.) – fiind astfel numai buni să fie posedaţi
momeala credinţei (dogmatice). de aceia care i-au ajutat să săvârşească o astfel de
*** faptă „divină”.
44. Atunci când alegi o credinţă dogmatică 57. „Singura” problemă a credincioşilor este
oarecare în detrimentul discernământului propriu însă aceea că ei nu sunt „posedaţi cu normă
este ca şi cum „ţi-ai lua scaunul de sub picioare” ca întreagă”, adică că „părintele lor spiritual” mai are
şi cum „ţi-ai tăia singur funia pe care urci”. şi alte treburi de făcut decât să îşi bată capul cu
45. Invalidând prin alegerea credinţei probleme lor (în alte circumstanţe decât atunci
dogmatice fundamentul care a făcut şi face posibilă când are nevoie de trupurile lor pentru a realiza
alegerea mai sus amintită (anume propriul ceva cu ele) şi astfel „posedatul divin” este pus
discernământ) tu implicit invalidezi şi rezultatul mereu în situaţia de a alege când să gândească el
acestei alegeri (credinţa dogmatică). însuşi şi când să lase pe alţii să o facă pentru el.
46. De aceea credinţa dogmatică şi 58. Dar atunci oare nu ar trebui el să se
discernământul propriu se exclud reciproc una pe gândească serios de ce uneori gândeşte singur şi
alta! de ce alteori lasă pe alţii să gândească pentru el?
47. Cine are discernământ propriu nu poate să 59. Aşadar, tovarăşe credincios, de ce nu alegi
aleagă niciodată credinţa dogmatică, fără ca tu să gândeşti singur de exemplu în legătură cu
alegerea lui să nu fie greşită (îndreptată împotriva aspectele „x” (ce i se cuvine „zeului” şi „trimisului”
interesul său real). său, ce ţi se cuvine ţie, ce este bine, ce este rău,
48. Apoi dacă prin credinţă dogmatică este etc.) şi să laşi pe credator să gândească pentru
evident că nu poţi invalida discernământul tine de exemplu în legătură cu aspectele „Y” (ce
precedent ei (cel puţin fără a invalida şi alegerea mănânci, unde stai, cum te distrezi, de unde
făcută de el anume - credinţa) la ce mai are atunci câştigi bani, etc.)?
nevoie cineva de credinţă dogmatică? 60. Ce te face să alegi când să gândeşti tu şi
49. Trebuie deci să se facă distincţie între când să laşi pe alţii să gândească în locul tău (în
discernământul individual al cuiva şi legătură cu principalele acţiuni, vorbe, cu propriile
discernământul credinţă (discernământul altuia). alegeri materiale sau „spirituale”, cu propriile
50. TransReligia încurajează şi susţine gânduri, etc.)?
dezvoltarea discernământului individual al fiecărui 61. Pe ce criterii îţi bazezi alegerea de a
om şi condamnă cu putere încercările parşive pe suspenda în anumite cazuri propria judecată şi a
care diferite religii dogmatice le fac pentru a-l îmbrăţişa orbeşte judecata altuia?
înlocui pe acesta cu un alt discernământ străin şi 62. Apoi întreabă-te: e oare de dorit ca
de multe ori contradictoriu cu al lor (cu cel specific vreodată să îmi suspend propria minte, să îmi
credinţei dogmatice pe care ele o răspândesc anulez propria judecată în legătură cu acţiunile
virusal). proprii: ce să fac, ce să îmi doresc, cum să mă
51. În cazul discernământului propriu înlocuit de comport, ce haine să port, cum şi ce să vorbesc,
credinţa dogmatică, victima infectată astfel, este cum şi ce să gândesc, ce şi cum să cred, ce să
convinsă prin tehnici de control metal „religios” că citesc şi ce nu, cu cine să vorbesc şi cu cine nu, cu
ea nu ştie ce e bine şi ce e rău pentru ea – că cine să mă căsătoresc şi cum să fac sex, etc.?
singurul care ştie aceste lucruri este cel care o ***
supune acestor tehnici de manipulare mentală 63. În ce condiţii ai accepta tu ca alţii (altul) să-
„spirituală”. ţi spună ce să vorbeşti, ce şi cum să gândeşti, ce şi

3.26
Radu Lucian Alexandru

cum să te rogi, să meditezi, ce să vrei şi ce nu, discernământ?


etc.? 75. E evident că tu nu poţi alege în mod raţional
64. E oare suficient pentru aceasta ca ei să-ţi să îţi înlocuieşti propriul discernământ cu o credinţă
spună (să te încredinţeze strict verbal sau mă rog dogmatică, dar e la fel de evident că poţi fi păcălit
în scris) că dacă procedezi astfel (că dacă „te lepezi să o faci.
de tine” şi pui în loc tău pe un altul) te vindeci de 76. O astfel de alegere nu e raţională, nu e
orice boală, o să ajungi superfericit, nu o să mai logică, nu e utilă pentru tine.
mori niciodată, etc.? ***
65. Te-ai gândit tu oare vreodată că orice 77. Dacă tu alegi să pui un alt discernământ „P”
şarlatan/ nebun poate să îţi dea astfel de asigurări în locul propriului discernământ „I” tu nu îţi poţi în
verbale, că orice înşelător poate să îţi vândă astfel mod raţional şi logic baza această alegere decât pe
de „gogoşi verbale spirituale” ? discernământul „I”.
66. Şi nu ai văzut tu oare că chiar sunt sute şi 78. Dar apoi ce vei face când „P” va susţine că
mii de astfel de vânzători de speranţe deşarte discernământul tău „I” nu este bun, că este greşit,
„spirituale”, de astfel de comercianţi de „vise de că nu este de încredere (că este corupt, incapabil,
fericire perpetuă”, care de-abia aşteaptă să îţi etc.) de fiecare dată atunci când el intră în
vândă pe bani (materie), simple vorbe (scrise sau contradicţie cu „P”?
vorbite)? 79. Ceea ce nu pricepi tu „I” atunci când cu
67. Oare nu ai observat tu că în lume este rău inconştienţă infantilă îl aprobi pe „P” în acuzaţiile
„spiritual” şi încă nu puţin: minciună „spirituală”, de mai sus, este că dacă acestea ar fi adevărate,
înşelăciune „divină”, violenţă „sacră”, etc.? atunci şi alegerea pe care tu „I” ai făcut-o în
68. Nu ai observat tu că el pândeşte şi cea mai favoarea lui „P” este o alegere la fel de
mică slăbiciune şi neatenţie mentală a ta, ca să te incompetentă, greşită, coruptă... ca orice altă
devoreze „spiritual” de viu? alegere a ta („I”), făcută în condiţiile în care tu ai fi
69. Dacă tu, sărmane frate naiv, nu ai observat afectat de această presupusă „incompetenţă”.
încă aceasta, ia te rog aminte la faptul că împotriva 80. Pentru „P”-ul („meşterul spiritual”) ales cu
comerţului cu sclavi mentali „spirituali” practicat inconştienţă de tine, a te contrazice pe tine „I”
încă pe larg în societatea noastră nu te poţi apăra (credinciosul) înseamnă în fapt doar a se contrazice
deocamdată decât prin scepticism, analiză critică pe sine.
hotărâtă şi prin păstrarea cu orice preţ a propriului 81. A submina autoritatea / legitimitatea ta
tău discernământ (a propriei tale raţiuni/ judecăţi, („I”) înseamnă a-şi submina propria autoritate/
a proprie tale identităţi şi individualităţi). legitimitate dată tot de către tine („I”) - doar tu l-ai
70. Tu trebuie să conştientizezi că din păcate ales, nu?!
sunt încă mulţi „vânători şi gonaci divini” care îţi ***
vor „sufletul” (mintea şi trupul), şi care sunt 82. Din faptul că I–>P (I îl alege pe P); P –>x
dispuşi pentru aceasta să încerce toate tertipurile şi I–>y (în condiţiile în care x e diferit de y)
şi şmecheriile „spirituale” posibile pentru a-ţi lua dacă „P” susţine că alegerea y a lui „I” este greşită
mintea (a o răpi în „duh”) şi a o pune pe a lor în pentru că „I” este incompetent, incapabil de
locul ei! alegere, de judecată corectă, de discernământ
71. Şi poate te întrebi la ce le trebuie lor mintea propriu (de a face singur distincţie între bine şi
ta? rău) etc. atunci pe aceleaşi criterii oferite de „P”,
72. Simplu: ca să o arunce la gunoi şi să poată alegerea „P” pe care o face „I” („incompetentul”)
pune apoi stăpânire pe trupul tău rămas astfel este la fel de greşită.
„vacant”, pentru a se putea apoi folosi de puterea 83. De aceea, de fiecare dată când
lui de muncă, de posesiunile şi de averea rămasă discernământul propriu „I” intră în conflict cu
moştenire lor, după moartea ta „spirituală” discernământul oferit de altul („P”), prin
(psihică) ca Om Liber şi „renaşterea” ta ca „sclav intermediul unei credinţe dogmatice „alese” de „I”
pe plantaţia divină” a vreo unui „moşier-zeu” pe motiv că el este incompetent (lipsit de
oarecare. discernământ propriu ca să poată judeca singur ce
*** e bine şi ce e rău) trebuie ca „I” să realizeze că
73. Dacă tu consideri că vorbele pe care un altul dacă chiar ar fi lipsit de discernământ aşa cum
(promotorul credinţei dogmatice directe sau pretinde „P”, atunci inclusiv alegerea de a alege pe
indirecte în el însuşi) ţi le zice să le zici, că un altul (pe „P”) să gândească (discearnă) în locul
gândurile pe care el ţi le spune că trebuie să le lui este o alegere la fel de incompetentă: el nefiind
gândeşti, că hainele pe care el ţi le arată că trebuie capabil după vorbele lui „P”, de exemplu, să facă
să le porţi, că cărţile pe care el ţi le indică că distincţie între cei care îi vreau binele şi cei care îi
trebuie să le citeşti etc. sunt mai bune decât vreau răul şi să evite astfel a-i alege pe aceştia din
propriile tale vorbe, gânduri, haine, cărţi sau mai urmă.
bune decât alte vorbe, gânduri, haine, cărţi, etc. - 84. Cu alte cuvinte, argumentul incompetenţei
pe ce îţi bazezi tu oare această apreciere, pe ce îţi credoiului adus mereu şi mereu, de credinţa
bazezi tu această judecată valorică? dogmatică pentru a se putea astfel pune ea în locul
74. Dacă în acest proces de apreciere discernământului credinciosului (atunci când întră
(judecare/ discernere) tu ai încredere în în contradicţie cu el) ne arată că credinţa
discernământul propriu atunci cum poţi alege să îl dogmatică nu poate să fie aleasă (conştient de
înlocuieşti total (fanatic, orbeşte) cu un alt către o persoană care posedă discernământ

3.27
Mitul credinţei

propriu), ci doar impusă cu forţa din exterior pe sunt apoi „mâncaţi de vii” de „onorabilii” hoţi,
baza unei evaluări unilaterale a „incompetenţei” şarlatani şi criminali „divini” care o afirmă.
credoiului făcută de credator, la care credoiul nu 100. Mă rog: aşa le trebuie dacă sunt proşti!
are nimic de zis. 101. Dacă ar fi deştepţi i-ar lua de „turul
*** pantalonilor” pe toţi aceşti şarlatani/ nebuni
Tulburările de judecată „divini” care vin în faţa lor şi a societăţii cu tot felul
de propuneri dogmatice („infailibile”, care nu pot fi
85. Prezenţa credinţei dogmatice în psihicul discutate, care să fie deasupra criticii şi legilor
cuiva creează astfel tulburări de judecată specifice societăţii, etc.) şi le-ar da un şut în fund încât să
confuziei între judecător (discernământul propriu) meargă de-a rostogolul până în pădurea de unde
şi cel judecat (acuzat, pârât... - un discernământ au venit (alături de alte fiare şi bestii ca ei).
specific unei credinţe dogmatice sau alteia) şi ***
specifice confuziei între judecător şi criteriile de Totuşi cine alege de fapt?
judecată - pe baza căreia el face judecata
(aprecierea, alegerea). 102. Oricum, oricât ar încerca credoiul (cel
86. Criteriile de judecată (experienţele proprii, puţin atâta timp cât trăieşte şi e conştient) el nu
percepţia directă, experimentul ştiinţific, legile, poate să înlocuiască în mod real propria judecată
morala socială, cultura locală, cutume şi obiceiuri, (conştiinţă) cu judecata şi conştiinţa altuia care să
probe, mărturii, etc.) se pot schimba, dar e absurd aleagă în mod real (nu mimat, mascat, tolerat,
ca criteriile de judecată să devină judecător. etc.) în locul său.
87. Şi e la fel de absurd ca cel care e judecat 103. Chiar şi când lui i se pare că aleg alţii în
(într-un context social) să fie lăsat să se judece locul său, chiar şi atunci, tot el alege: alege să
singur. aleagă alegerile făcute de ei în locul lui (de
88. Judecătorul (alegătorul, cel care discerne) exemplu poate oricând alege să le respingă pe
poate alege să schimbe criteriile după care judecă acestea!).
dar nu poate alege să se schimbe pe sine. 104. Credinţa dogmatică este fie o încercare
89. Cel judecat (credinţa dogmatică) pretinde ratată de sinucidere psihică în urma căreia
să nu dea socoteală nimănui pentru ceea ce face sinucigaşul psihic rămâne cu sechele serioase (fiind
altora (indiferent de ceea ce face); pretinde să se 20 la sută viu şi 80 la sută mort psihic), intrând
judece singur după criterii inventate de el (şi strict într-un fel de semiparalizie (semicomă) mentală
favorabile lui); pretinde să nu existe la judecată (într-o stare de confuzie, incoerenţă şi rătăcire
procurori (acuzatori) ci doar avocaţi ai apărării şi psihică); fie este o încercare ratată parţial de crimă
culmea să nu existe nici măcar judecători: cu alte psihică cu aceleaşi urmări ca şi în primul caz.
cuvinte el (ea) pretinde pentru sine să nu fie 105. Unii indivizi sunt însă aşa de inconştienţi
judecat de nimeni (să fie deasupra legii, deasupra (naivi) în legătură cu posibilitatea realizării unei
judecăţii sociale). astfel de sinucideri/ crime psihice parţiale
90. Şi mă rog că el/ ea (şarlatanul/a „divin/ă”) (căpătării unei răni psihice majore urmată de
pretinde acestea nu e de mirare: o asemenea infecţia cu virusul psihic al credinţei dogmatice)
pretenţie aprobată de societate este visul oricărui încât cad victime sigure şi celor mai simple metode
criminal, a oricărui şarlatan, a oricărui înşelător, de control mental (de rănire psihică a victimei)
etc. religios.
91. De mirare este cum de societatea 106. Unde mai punem şi faptul că sunt unii care
recunoaşte o astfel de pretenţie absurdă, mai ales nu vor să se sinucidă fizic, dar urăsc într-atât viaţa
că ea e ridicată doar în numele unui simplu cuvânt: încât vor să se sinucidă mental şi atunci încearcă
acela de „religie”, de „zeu”, de „profet”, de cu „cuţitul” credinţei dogmatice să îşi taie „venele”
„mesager al zeului”? mentale care îi ajută să gândească coerent, sau
92. Aceste cuvinte să aibă oare proprietăţi încearcă ca legaţi de gât cu „piatra” credinţei
magice? dogmatice să se arunce în apele inconştienţei
93. Cel care le invocă/ pronunţă poate astfel, mentale, pentru a uita de ei înşişi.
prin puterea lor „magică”, să iasă automat de sub 107. Ceea ce nu pricep aceşti bieţi sărmani este
jurisdicţia legii societăţii şi să facă „ce vrea muşchii că sinuciderea lor psihică nu este posibilă a se
lui”? efectua în întregime decât dacă este însoţită
94. Şi de unde poate veni ideea că există ceva/ simultan şi de una fizică (a trupului) – că altfel
cineva care nu poate fi judecat (care este mai sunt condamnaţi să trăiască mereu în agonia unei
presus de lege)? încercări sisifice perpetuu ratate de sinucidere
95. Pe ce se bazează o astfel de afirmaţie psihică (cu urmările de rigoare).
perfidă? 108. Ei încearcă astfel „cuţitul” credinţei
96. Pe „onoarea” celui care o face? dogmatice şi îşi rănesc cât mai adânc mintea cu el,
97. Cică noi nu am putea să-l judecăm că aşa dar la urmă constată că conştiinţa proprie e încă
zice el. acolo, că încă nu au scăpat de ea şi atunci încearcă
98. Ei na! să se rănească din nou şi tot aşa ... sărmanii de ei!
*** 109. Majoritatea dintre ei nu înţeleg că cel puţin
99. Din păcate însă sunt încă suficienţi ignoranţi atâta timp cât corpul fizic le este în viaţă şi creierul
şi naivi care „pun botul” la o astfel de „onoare” fizic le funcţionează nu au cum să se sinucidă
(„onorabilitate”, „încredere”, „autoritate”) şi astfel psihic („spiritual”).

3.28
Radu Lucian Alexandru

110. Dar ce-i drept pot încerca: nu vor reuşi, năvăleşte asupra lui şi „îl loveşte în cap” cât poate
dar hei, pe lumea asta, sunt, se pare, destui de tare, încât dacă e posibil, să nu mai fie capabil
indivizi dispuşi să încerce lucruri absurde şi să-şi mai recapete vreodată „conştiinţa” proprie.
imposibile. 122. Credinţa dogmatică atacă întotdeauna
111. Şi iată şi tu eşti unul dintre ei dacă atunci când eşti la pământ (când eşti bolnav, copil,
actualmente încerci „să te lepezi de tine”, la bătrân, etc.) şi atacă întotdeauna pe la spate!
îndemnul celor care trebuie să profite de această 123. Ea profită de ospitalitatea celor naivi şi
„lepădare” odată ce ea este cât de cât realizată - încearcă să-i înjunghie pe la spate în propria lor
pentru a te aduce astfel în starea specifică de casă (psihică) pentru a le fura tot ce au (trup,
zombii „spiritual”. avere, bani).
*** 124. Credinţa dogmatică promovată de toate
112. Oricum o parte dintre credoi (credoii religiile dogmatice (bazate pe dogmă: pe adevăruri
„fundamentaliştii”) se prind în cele din urmă de „absolute” pretinse a fi „infailibile” şi necriticabile)
şmecherie şi trec şi la sinuciderea fizică (la nu este altceva decât o criminală psihopată plină
„martiriul” destinat a le împlini cea mai arzătoare de perversitate care face orice ca să ajungă la
dorinţă a lor: aceea de a-şi distruge odată viaţa pe victimă în „pat” pentru a putea apoi să o sugrume
care şi-o urăsc aşa de mult!). în punctul culminant al „actului spiritual” pe care îl
*** angajează victima naivă cu ea.
Păcatele credinţei 125. Credinţa dogmatică seduce zicând: „Lasă-
te pe seama mea: tu nu mai trebuie să gândeşti,
113. Putem vedea de asemenea că credinţa gândesc eu pentru tine; tu nu mai trebuie să judeci
dogmatică (oarbă) este patricidă: încearcă să-şi - voi alege eu pentru tine, etc.; lasă-te în seama
ucidă propriul „tată” care ia dat naştere (ce-i drept mea şi vei fi fericit... şi va ploua cu lapte şi miere
doar atunci când e dusă intenţionat într-o stare de în viaţa ta!”.
„beţie” (confuzie) mentală). 126. Iar fraierul se lasă sedus de glasul ei
114. Ea încearcă să ucidă discernământul „divin” şi de alintările ei „spirituale”.
propriu care ia dat naştere: care o legitimează în 127. Dar apoi vede că ea nu poate să facă ce a
existenţă, care o susţine în viaţă, care îi dă drept zis.
de existenţă unui astfel de monstru psihic - pentru 128. De ce?
a-l înlocui cu un alt discernământ – cu cel specific 129. Păi zice ea: „Pentru că tu nu o laşi”.
„tatălui-spiritual” - codului sursă al virusului 130. Dar de ce nu o laşi?
monstru. 131. Simplu: pentru că ea a uitat să-ţi spună că
115. Credinţa este un monstru existenţial, un dacă ea gândeşte, judecă, simte în locul tău şi
„copil psihic” ingrat, dotat cu o ură nemaipomenită pentru tine atunci evident nu mai are nevoie de
faţă de propriul tată şi cu o inconştienţă care îl tine (cu propriile tale judecăţi, gânduri şi simţiri).
face, ca copil fiind, să se creadă tată: crezând că 132. Tu acum doar o încurci – îi stai în cale
ea i-a dat naştere celui care ia dat naştere. pentru a face ce vrea ea cu trupul tău şi cu averea
116. Acolo unde este credinţă dogmatică (sau ta!
de multe ori o simplă credinţă) este şi un veşnic 133. Şi atunci încearcă să te ucidă psihic
conflict interior între propriul discernământ şi complet – şi tu naiv cum eşti o încurajezi („viaţa
această credinţă. mea ţi-o dedic ţie „doamne”! - „fă ce vrei cu ea!”)
117. Vai deci de viaţa acelora care au lăsat – şi ea astfel încearcă, încearcă, încearcă...
credinţa (dogmatică) să intre şi să-şi bage nasul 134. Dar nu reuşeşte....
unde „nu-i fierbe oala”! 135. Ce reuşeşte însă este să îţi transforme
*** psihicul în ruine, să te transforme într-o epavă,
118. O persoană dotată cu discernământ într-un zombii, într-o fiinţă „posedată” de „demoni
(individualizată şi maturizată psihic) nu va lăsa în divini”.
mintea sa nici un fel credinţă (dogmatică) pentru 136. Preţul încurajării credinţei dogmatice
că ea ştie că odată infiltrat acolo, acest vierme al pentru a se manifesta în propriul psihic se vede
credinţei, va încerca să-l ucidă psihic în urma unui imediat: confuzie, agitaţie, angoasă „spirituală”,
îndelungat război civil „spiritual”. perpetuă luptă interioară (tot „spirituală”!).
119. Ea ştie că credinţa (dogmatică) nu e 137. Dar hei, e vina ta: de ce laşi tu oare ca în
altceva decât un „cal troian”: cel care alege să o propria împărăţie psihică să se pună la cale
primească în cetatea sa psihică, dărâmându-şi comploturi pentru a te „răsturna de la guvernare”
pentru aceasta propriile porţi de apărare, e sortit şi a te transforma doar într-o anexă a unui „guvern
apoi distrugerii şi anihilării psihice. străin”?
120. Acest perfid duşman al individualităţii şi 138. Mai ales când şti că un astfel de complot
discernământului propriu (individual) îşi ascunde psihic nu poate reuşi niciodată în întregime.
de cele mai multe ori adevăratele intenţii 139. Sau poate nu şti şi crezi că de: poate,
cotropitoare (de subjugare) atunci când constată poate...
că are de-a face cu un discernământ puternic şi 140. Bine, mai încearcă: vei obosi în cele din
atent. urmă să te tot minţi că deciziile pe care tu le iei de
121. Dar când constată că în faţa sa se află un fapt le iau alţii.
naiv şi un ignorant (un psihic slab şi neatent, 141. Păcat însă de timpul pierdut şi de suferinţa
afectat de vreo nenorocire fizică sau socială) psihică şi fizică experimentată între timp.

3.29
Mitul credinţei

*** (infectat) şi până la momentul (cel puţin pentru


142. Majoritatea credincioşilor au tendinţe mulţi dintre ei) la care moartea fizică vine ca o
psihice sinucigaşe (orice studiu experimental şi/ izbăvire din chinurile provocate de această boală
sau statistic poate demonstra acest lucru), atâta groaznică.
doar că ei nu sunt sinucigaşi serioşi. 150. Nu e de mirare deci că toţi cei infectaţi cu
143. Credincioşii sunt doar nişte sinucigaşi pe credinţă oarbă (absolutistă, fanatică, dogmatică,
jumătate, nişte sinucigaşi fricoşi! de nediscutat, de necriticat) se bucură (mai ales
144. Vor să ucidă în ei propria minte (memorie, cei aflaţi în stadii înaintate ale bolii credinţei) când
imaginaţie, discernământ, gândire, raţiune, logică, moartea fizică se apropie: e momentul „mântuirii”
creativitate, etc.) fără a vrea însă să ucidă şi corpul lor - al scăpării din agonia credinţei!
fizic care o susţine în viaţă pe aceasta. 151. Credinţa e astfel doar o agonie psihică
145. Fraţilor afectaţi de credinţă am o veste continuă în aşteptarea morţii fizice salvatoare.
proastă pentru voi: aşa ceva nu se poate! 152. Sunt însă şi mulţi indivizi care s-au lăsat
146. Dar hei: voi puteţi încerca: preţul, însă, să să fie infestaţi doar superficial cu această boală şi
ştiţi că e propria voastră fericire. care după o perioadă de bolire „credincioasă” s-au
147. Aşadar, să o spunem din nou pe şleau: vindecat total sau doar temporar.
credinţa nu e altceva decât o încercare ratată de 153. Şi evident că mai sunt şi cei care nu sunt
sinucidere psihică care se tot repetă la nesfârşit ca afectaţi deloc cu această plagă psihică - faţă de
în „filmele cu proşti”. care au sau au dezvoltat imunitate psihică.
*** ***
148. Acestea fiind faptele, putem spune că, Boala credinţei şi leacurile ei
credinţa (religioasă dogmatică) e o boală psihică:
una dintre cele mai grave! 154. Din păcate sunt însă mulţi care sunt grav
149. O boală care transformă indivizii în zombii, afectaţi de boala credinţei religioase.
în morţi vii (morţi psihic, vii trupeşte) – mai precis 155. Şi de aceea ne putem întreba: există oare
aduşi şi menţinuţi în pragul morţii – trăgând vreun leac, vreun medicament pentru această
(agonizând) de moarte, începând cu momentul în boală psihică?
care boala psihică a credinţei oarbe i-a afectat

156. Din păcate, nu există nici unul pentru cei descoperite mai din timp şi tratamentul poate
care nu recunosc (nu realizează) mai întâi că începe mai repede.
suferă de această boală psihică, pentru simplul 159. Dacă acest tratament e amânat, de la un
motiv că ei refuză să ia medicamentele psihice care anumit stadiu al dezvoltării infecţiei psihice cu
îi pot vindeca de ea. credinţă religioasă, el devine aproape ineficient.
157. Pentru aceia care realizează însă că sunt 160. Pentru cei afectaţi aşa de grav, de multe
infectaţi cu vreo credinţă (dogmatică) religioasă ori doar moartea fizică îi mai salvează de suferinţa
sau alta există leacuri nenumărate: abordarea şi angoasa indusă în ei de credinţa lor.
critică a credinţei lor; depărtarea de sursa de 161. Credinţa dogmatică este o tumoare psihică
infecţie (de grupul infectat); asocierea cu oameni în care celulele credincioase - canceroase nu fac
sănătoşi mental şi liberi din punct de vedre altceva decât să se înmulţească la infinit prin
religios; studierea serioasă a bolii de care au văzut clonarea unor „cuvinte magice” şi a unor „poveşti
că suferă, etc. magice” (care conţin comenzile de ascultare de
158. Dar atenţie: cazurile de credinţă religioasă stăpânul „divin”).
sunt cu atât mai eficient tratate cu cât sunt 162. Astfel încât la un moment dat doar acestea

3.30
Radu Lucian Alexandru

vor mai rămâne în psihicului celui afectat (va de funcţionare, prin observarea altor credinţe
rămâne doar programul de control psihic folosit de dogmatice.
„părintele” lor „spiritual” pentru a le lua în ***
stăpânire minţile). 165. Credinţa religioasă este şi o tulburare de
163. Procesul de răspândire a unei credinţe limbaj, o tulburare de comunicare – apărută prin
religioase este procesul de încercare de clonare introducerea în procesul comunicării a unor cuvinte
psihică totală sau parţială a victimei (a nefericitului suplimentare (nenecesare), care încearcă să
credincios) după chipul şi asemănarea iniţiatorului perturbe comunicarea normală - să o pervertească
acelei credinţe religioase (a acelui virus psihic dintr-un schimb de idei şi informaţii despre starea
religios). reală a sistemului existenţial în care se manifestă,
164. Acest iniţiator de credinţă este fie o într-o repetare continuă tâmpită şi tâmpă a unor
persoană cu discernământ propriu foarte dezvoltat cuvinte, gesturi şi poveşti „magice” care nu doar că
pe care îl foloseşte însă în mod negativ, pentru a-şi nu reflectă realitatea şi nu îmbogăţesc cu nimic
urmării interesele personale, indiferent de cunoaşterea reală pe care o avem despre aceasta,
interesele celorlalţi oameni; fie este un nebun ci chiar dimpotrivă - scad această cunoaştere prin
(bolnav psihic) aflat într-o oarecare situaţie de deformarea percepţiei (prin percepţie selectivă;
putere, care mimează instinctiv procesul de percepţie imaginativă (deziderativă), etc.), prin
virusare specific credinţei după ce i-a intuit modul alterarea raţiunii şi prin ignorarea logicii.

11. Credinţa religioasă - cal troian psihic


1. Dacă vă întrebaţi care e locul gândirii parţială a programului propriu pe care virusul
individuale în credinţa religioasă (dogmatică) credinţei o încearcă duce inevitabil la crearea de
permiteţi-mi să vă lămuresc: nu are ce căuta stricăciuni majore în „sistemul principal de
acolo! operare” aflat sub atac virusal „credincios”.
2. Imaginea „ideală” a credinciosului în ochii 9. Virusul psihic al credinţei încearcă de multe
„domnului” său e aceea a unei clone psihice cât ori şi o ştergere totală a psihicului infectat.
mai perfecte a sa: să gândească la fel ca el, să 10. Aceasta însă nu îi poate reuşi niciodată
vorbească ca şi el, să urască pe cine el urăşte şi să pentru că ar însemna a se şterge inclusiv pe sine –
iubească pe cine el iubeşte, să facă lucrurile pe el fiind implementat, instalat în cadrul programului
care el vrea să le facă. de bază (sistemului de operare specific celui)
3. Credinciosul în ochii credatorului său nu este virusat.
altceva decât un robot biologic fără individualitate 11. Dacă l-ar şterge total pe acesta atunci s-ar
şi conştiinţă proprie programat psihic de el pentru autodistruge (funcţionarea lui depinzând de
a-l asculta orbeşte şi a-l servi ca un sclav funcţionarea primului);
„spiritual”. ***
4. În realitate însă, credinciosul e doar o clonă 12. Responsabilul cel mai important de
degenerată şi imperfectă, un robot cu personalitate implementarea virusului credinţei este cel care îl
dublă (schizofrenic) care tot comută într-una între lansează în reţeaua „spirituală”, dar şi individul
gândirea proprie („programul propriu”) şi gândirea afectat are partea lui de vină!
străină lui, specifică credinţei cu care este virusat 13. Astfel fără consimţământul lui, ce-i drept
psihic („programul străin implantat”), fără a putea luat fie prin forţă (violenţă, şantaj psihic), fie prin
să se hotărască pe care să-l pună în practică când păcălire (înşelăciune) sau chiar cedat de bună voie
acestea două dau naştere unor comenzi (datorită tendinţelor sale sinucigaşe) – virusul
contradictorii şi mutual exclusive. respectiv nu ar putea rula în psihicul său.
*** 14. Deci, în realitate, fiecare individ uman alege
5. Credinciosul religios este un robot biologic dacă şi ce program lasă să ruleze în psihicul
(umanoid) stricat deoarece nu e programat şi nici propriu şi la o adică pe care din ele le va păstra şi
nu va putea vreodată să fie programat complet – pe care le va şterge/ anihila (şi doar el poate face
să i se spună exact ce să facă în toate acest lucru în realitate).
circumstanţele posibile care s-ar putea ivi pe viitor. 15. Virusul psihic al credinţei nu poate şterge
6. Întotdeauna vor fi situaţii noi la care nimic fără aprobarea explicită sau tacită a victimei
„programatorul divin” nu s-a gândit – şi atunci „credincioase” (dată şi reînoită pentru fiecare
trebuie trezit spre acţiune programul propriu acţiune iniţiată de virusul credinţei).
robotului credincios. 16. Norocul virusului este că victima, în multe
7. Apoi această „stricare” a „robotului” apare cazuri, este plină de atâta ură faţă de viaţă
fiindcă programarea implementată virusal (apărută în ea datorită adversităţilor copleşitoare
(credinţa) şi cea proprie (discernământul propriu) pe care le întâlneşte în viaţă) şi faţă de sine, încât
intră în conflict deoarece virusul credinţei încearcă la cele mai mici sugestii ale virusului credinţei
să şteargă parţial sau total programul de bază religioase, strecurate în psihicul său, încearcă se
propriu celui atacat. „se şteargă pe sine” (să se „lepede de sine” şi de
8. Această încercarea de ştergere totală sau „viaţa aceasta păcătoasă”, de „viaţa lui degenerată

3.31
Mitul credinţei

din materie”, etc.) şi să ajungă „fără minte”. interesează cu adevărat doar să se sinucidă – să
17. Dacă reuşeşte total, atunci avem un scape de „actuala” viaţă.
credincios mai puţin: un credincios mort - sau doar 25. Restul „rămâne de văzut” sau cu alte
un credincios nebun (mort psihic total) – sau, mă cuvinte nu prea îl interesează (”după ei potopul”/
rog, vreun „sfânt neînţeles”... apocalipsa/ armaghedonul, etc.!).
18. Dacă s-a sinucis, a făcut-o prin vreun 26. Ura lui pentru viaţa pe care o are acum e
„martiriu” oarecare sau prin participarea la vreun infinit mai mare decât „iubirea” (dorinţa) pe care o
„război sfânt” pierdut din start (având în vedere că are pentru o posibilă „altă viaţă”!
nu avea dorinţă de viaţă). ***
19. Dacă însă nu-i reuşeşte această „lepădare 27. O altă dovadă a urii psihopate a credoiului
totală de sine” (lucru valabil în majoritatea faţă de viaţă este ura pe care el o poartă întregii
cazurilor) atunci izbucneşte în el un etern conflict vieţi (tuturor formelor de viaţă) cărora el le doreşte
psihic prin care el „creşte spiritual” în confuzie, distrugerea şi anihilarea totală (prin vreo
iraţionalitate, idioţenie, nelinişte, angoasă, etc. „apocalipsă”/ distrugere totală specifică).
(toate bineînţeles „spirituale”!) - timp în care este 28. El vrea ca viaţa „să moară”: mai întâi a sa
condamnat ca să experimenteze mereu şi mereu pentru a-şi satisface dorinţele morbide de
nesfârşite încercări ratate de sinucidere psihică (cu sinucidere şi apoi a oricărei alte vieţi - pe de o
urmările de rigoare). parte a celorlalţi sinucigaşi credincioşi ca şi el şi pe
*** de altă parte a oricărei alte vieţi cu poftă (iubire/
20. O dovadă suplimentară a faptului că un dorinţă) de viaţă sănătoasă - vieţi care astfel sunt
credincios este într-o perpetuă încercare nereuşită percepute ca fiind nişte „duşmani” necredincioşi
de sinucidere psihică e şi „iubirea” pe care el o are care se opun actului sinucigaş, respectiv criminal
pentru viaţa actuală (fizico-psihică) pe care o are. pe care el vrea să-l facă asupra întregii vieţi
21. Imediat se vede că el e perpetuu existente.
nemulţumit şi convins că această viaţă trebuie 29. Aceşti „duşmani” necredincioşi, aceşti
ucisă şi adusă în locul ei o „altă viaţă”? iubitori ai vieţii sunt astfel mereu condamnaţi şi
22. Dacă îl întrebi însă ce fel de viaţă să fie cea ameninţaţi verbal de către aceşti credoi criminali -
„nouă” vei vedea imediat că credinciosul nu poate cu o ucidere perpetuă, cu o ucidere „spirituală”
să-ţi dea prea multe detalii exacte. repetată la infinit (din nou şi din nou) a vieţii lor
23. De ce? necredincioase (care nu vrea să se sinucidă ca şi
24. Deoarece în inima lui nu îl interesează ei) în construcţiile strict lingvistice numite „iaduri/
această presupusă altă „viaţă” – pe el îl infernuri subtile/ spirituale”.

12. Credinţa dogmatică este vehicolul morţii şi al exploatării psihice


Credinţa este vehicolul morţii! credinţei?
7. Destul de greu deoarece credinţa
1. Dacă o privim cu atenţie vedem astfel că (dogmatică) este moartea însăşi!
scopul credinţei dogmatice este anihilarea vieţii sub 8. Cine are credinţă dogmatică îmbrăţişează
orice formă s-ar manifesta aceasta. direct moartea!
2. De aceea nu e de mirare că cei aflaţi în stadii 9. Ştiind aceasta (sau cel puţin intuind-o
avansate ale bolii credinţei sunt printre cei mai inconştient) credincioşii, de ruşine că fac un astfel
mari criminali ai istoriei, sunt iniţiatorii celor mai de lucru stupid, contrar oricărui bun simţ pe care îl
crude războaie din lume, sau în cazuri cu victime posedă, vor să se autoiluzioneze că ceea ce fac ei
mai reduse doar ai propriei „explozii” într-o nu este o grozăvie, un act maniacal criminal dintre
mulţime de oameni iubitori de viaţă cele mai abjecte – şi atunci numesc moartea pe
(„necredincioşi”) pentru a-i lua în moarte cu ei pe care o caută şi o găsesc prin credinţă, „viaţă”.
aceştia, împotriva voinţei lor. 10. Ce fel de viaţă e însă moartea aceasta?
3. Dar când a ţinut vreodată vreun credincios 11. Nu ştiu să-ţi spună exact dar dacă priveşti
„autentic” cont de dorinţele şi nevoile reale ale atent această „viaţă spirituală întru moarte” vei
celor neafectaţi de boala psihică a credinţei cu care vedea că în ea pe lângă moarte fizică (şi/ sau
el este infectat? psihică) în mod real nu mai există nimic altceva.
4. Credinciosul însă nu este capabil să-şi asume 12. Viaţa aceasta întru moarte (dorinţa de
direct faptele sale criminale şi de aceea le ascunde sinucidere) e atât de adânc implementată în aceste
faţă de sine sub masca verbală foarte „subţire” biete fiinţe infectate cu virusul credinţei dogmatice
(capabilă să-l păcălească doar pe el şi pe cei încât în „cluburile lor de sinucigaşi” e recunoscută
asemenea lui) a „martiriului”, a „sacrificiului” oficial: „urmează să murim pentru lume” (a se citi
pentru „cauza credinţei” (a se citi pentru „cauza viaţă), îşi zic ei unii altora „şi urmează să ne
morţii”!). naştem pentru „spirit” (a se citi pentru moarte,
5. S-a anunţat în istorie moartea „zeilor”, anihilare...), pentru a se încuraja unii pe alţii care
moartea „zeului”, moartea istoriei... să înceapă să se sinucidă (fizic şi psihic) primul.
6. Se poate oare anunţa vreodată şi moartea 13. Adică cum să moară pentru lume?

3.32
Radu Lucian Alexandru

14. Foarte simplu: să încerce să se sinucidă 27.2- vreţi voi o viaţă „veşnică” în care voi să
psihic în grup: să încerce să renunţe la gândirea fiţi morţi fizic şi mai ales psihic?
proprie, la discernământul propriu, la judecata 28. Ce „puii mei” de viaţă mai e şi aceea în care
proprie, la destinul propriu, la vorbele proprii, la voi sunteţi morţi?
acţiunile proprii... 29. La ce vă ajută să „o obţineţi” dacă voi între
15. Ei „vor” (a se citi: sunt sugestionaţi timp muriţi?
„subliminal” de „alţii”) să se sinucidă doar la nivel 30. Şi mai ales ce viaţă „veşnică” e aceea în
psihic! care în decursul ei voi muriţi cel puţin odată!
16. Din păcate însă pentru ei lucrul acesta nu 31. Sau mă rog „din când în când”?
este posibil şi atunci intră imediat în agonia 32. Acum serios: oare voi chiar nu sunteţi
nesfârşită a perpetuelor încercări ratate de capabili să faceţi distincţie între viaţă (reală) şi
sinucidere strict psihică. moarte (reală)?
*** 33. Oare chiar aşa de tare v-a tâmpit boala
17. Asta sunt deci credincioşii: doar nişte minţi credinţei de care suferiţi?
grav rănite care şi-au tăiat „venele mentale” şi ***
acum sângerează psihic încet în aşteptarea morţii 34. Intensitatea dorinţei de sinucidere mentală
fizice „salvatoare”. (şi astfel în cele din urmă implicit fizică) numită în
18. Ei sunt doar nişte minţi stupide care mod „spiritual” credinţă dogmatică (oarbă/ totală)
încearcă prin credinţă să-şi oprească mintea din e în linii mari, în primul rând, direct proporţională
acţiune (să o „închidă/ oprească” pe aceasta) dar cu nivelul şi condiţiile de trai a celui afectat de ea.
care nu reuşesc astfel decât să o rănească parţial 35. Astfel în condiţii grele de viaţă (lipsă de
(de multe ori destul de grav) pe aceasta şi astfel să hrană, de confort locativ, de siguranţă a existenţei,
fie apoi obligaţi să funcţioneze pentru restul vieţii etc.) dorinţa de sinucidere (credinţa) creşte direct
cu o minte belită (parţial prăjită) adică cu o minte proporţional cu nivelul de disperare existent în cel
incoerentă, confuză, agonizantă, plină de afectat de aceste condiţii grele de viaţă.
contradicţii şi de absurdităţi chinuitoare „spiritual”. ***
*** Infantilismul credinţei
19. Lumea e diversitate şi ei vor să o ucidă!
20. Ea e făcută din indivizi diverşi pe care însă 36. Puşi în faţa greutăţilor vieţii, credinţa apare
credinţa vrea cu orice preţ să-i uniformizeze – să-i ca o încercare inconştientă nereuşită a adulţilor de
infesteze cu „chipul şi asemănarea sa” criminală. reproducere a condiţiilor copilăriei - în care alţii se
21. Şi ce este oare „viaţa întru spirit” pentru confruntau cu aceste greutăţi în locul lor.
aceşti credincioşi? 37. Dovada este faptul că credinţa religioasă, de
22. Simplu: e viaţa posibilă a altcuiva, nu a lor! obicei, nu este resimţită ca o nevoie de către copii
23. Nu e a lor, pentru că ei se urăsc aşa de mult (până pe la 12 ani) - bineînţeles cu condiţia ca
pe ei înşişi încât nu mai vor să rămână absolut copilăria lor să nu fie deturnată artificial prin
nimic din ei... îndoctrinare religioasă forţată!
24. De aceea, odată aduşi în starea de moarte 38. După începutul adolescenţei însă, când
psihică parţială (în starea pe care „şi-o doresc”) acestor copii începe să li se ceară o mai mare
trupul lor rămas vacant va fi „dăruit” cu viaţa responsabilitate de către familie şi societate şi când
psihică a altcuiva. începe să li se taie brusc dependenţa de părinţi
25. Credincioşii (dogmatici) urăsc viaţa aşa de (când încep să fie „înţărcaţi”), mulţi dintre ei,
mult încât, în fapt, nu-şi mai doresc nici o altă dezorientaţi caută în locul acestora alţi părinţi
viaţă – dovada este faptul că nu-i preocupă surogat („părinţi spirituali”: guruşi, avatari, profeţi,
aproape deloc detaliile exacte ale unei astfel de mesageri, etc.) care să „le permită” (măcar verbal)
„vieţi spirituale” (ce fac acolo, cu ce se vor ocupa, ca chiar maturi fiind să-şi păstreze stadiul de
cum se vor distra, cu cine, etc.). copilărie psihică.
26. În schimb sunt preocupaţi până la obsesie 39. Acei indivizi care au dificultăţi (de obicei
de moartea vieţii actuale (mai ales psihice) prin artificial create de cei care vor să-i păstreze ca şi
inventarea şi aplicarea asupra lor a tot felul de copii psihici) în a se adapta trecerii de la copilărie şi
tehnici „spirituale” cât mai elaborate de tâmpire adolescenţă, la maturitate psihică caută instinctiv o
mentală (care, speră ei, cu puţin noroc să ducă cu continuare a copilăriei în cadrul unor „instituţii”
timpul la sinuciderea mentală completă mult dorită sociale specifice diferitelor religii ce promovează
– la „vid”, „la încetarea totală a fluctuaţiilor minţii”, credinţa dogmatică – care promovează integrarea
la „non-acţiune”, la „absorbirea totală în zeu”, etc.). pentru victimele lor într-o „nouă familie” cu noi
27. Pentru credincioşii care se autoînşeală că pe „părinţi”.
ei îi preocupă mai mult viaţa decât moartea iată 40. Această nouă familie poate fi bună sau rea
nişte întrebări lămuritoare: pentru interesele reale ale celor care refuză să se
27.1- vreţi voi cu adevărat o viaţă veşnică maturizeze psihic, dar acest lucru nu prea contează
(nemuritoare – fără de moarte, sfârşit)? pentru ei deoarece rămânând în continuare la
27.1.1 Dacă da, atunci cum se face că sunteţi stadiul copilăriei psihice ei nu prea au
preocupaţi de a găsi noi şi noi metode „spirituale” discernământ (şi nici nu sunt încurajaţi să-l
prin care încercaţi în fapt să vă sinucideţi psihic şi dezvolte de către „noua familie”).
fizic (şi nu metode serioase care să vă permită în 41. Astfel privind lucrurile, apare oarecum ca
mod real să trăiţi fizic şi psihic cât mai mult)? destul de justificată insistenţa cu care credincioşii

3.33
Mitul credinţei

susţin că credinţa este suficientă pentru „mântuire” acest pericol).


- aceasta nedepinzând de ei, ci de acţiunile 58. De aceea societatea trebuie să vegheze şi
„părinţilor” lor – la fel ca în copilărie! asupra respectării drepturilor acestor copii psihici,
42. Dar ce înseamnă oare „credinţa în părinţi”? până la maturizarea lor psihică - primul drept de
43. Ce înseamnă pentru un copil: „tată şi mamă apărat fiind acela de a fi lăsaţi şi încurajaţi mereu
eu cred (mă încred) în voi”? să se individualizeze şi să maturizeze psihic!
44. Înseamnă: „Nu am încotro, fiind incapabil 59. Abuzurile în cazul copiilor psihici, maturi
încă a mă descurca singur şi trebuie să ascult de fizic (cu vârsta biologică de peste 18 ani) sunt mai
voi!” mari şi pentru că spre deosebire de copiii fizici ei
45. Ce se întâmplă însă cu „copiii” care au au un trup capabil de a fi supus exploatărilor fizice
încotro? celor mai felurite (pot fi folosiţi pentru sclavie fizică
46. Cu cei care au atins stadiul în care au mascată sub numele de „religie”).
discernământ şi vor să-l folosească? ***
47. Cu cei care încep să se individualizeze şi să 60. Astfel credinţa religioasă este doar o
se maturizeze psihic, dar sunt menţinuţi cu prelungire inconştientă (din partea credinciosului)
brutalitate în stadiul copilăriei psihice de către respectiv conştientă (intenţionată şi artificială din
credinţele religioase dogmatice care l-au infectat partea credatorului, a stadiului copilăriei psihice în
societatea, familia, tribul? dezavantajul evident al primului şi în avantajul
48. Şi încă un lucru: faptul că „copii” se încred perfid al celui de al doilea (al exploatatorului
(cred) în „părinţi” duce oare automat la bunăstarea „spiritual” de copii „spirituali”/ psihici).
lor? ***
49. Bineînţeles că nu – aceasta depinde de 61. În cazuri foarte rare vorbim însă evident şi
dorinţa şi de capacitatea părinţilor de a produce de boli fizice (defecte ale creierului) care împiedică
această bunăstare şi este evident independentă de real un individ să se maturizeze (dezvolte) psihic
„credinţa” copiilor în ei. (dar acestea sunt cazuri rare).
50. Sau altfel pusă întrebarea: „Oare toţi 62. Cazurile la ordinea zilei constau însă în
părinţii sunt părinţi buni?” împiedecarea intenţionată a acestei dezvoltări
51. Evident că nu: oare nu sunt părinţi care psihice prin tot felul de tehnici de control mental de
abuzează de copii lor, care îi învaţă să mintă, să către tot felul de autodeclaraţi „părinţi spirituali”
fure şi chiar să ucidă pentru beneficiul lor? care vor să-şi menţină „copiii” în stadiul de
52. Părinţi care îi exploatează fără ruşine pe infantilitate psihică pentru „veşnicie”, ca astfel să
proprii lor copii? poată profita de trupul şi de puterea lor de muncă
53. Dacă sunt astfel de părinţi fizici – şi e pe gratis (în schimbul unor vorbe goale – a unor
evident că sunt, nu e oare la fel de evident că la fel amăgiri „spirituale” care prind doar la „copii”).
este situaţia şi pentru „părinţii spirituali” ***
(„cereşti”)? 63. Credinţa este şi rezultatul unor deficienţe de
54. Încrederea („credinţa”) oarbă în părinţi comunicare induse intenţionat în credincios: a
(fizici sau psihici) cerută „frumos” sau impusă cu inducerii perfide a unei incapacităţi de comunicare
forţa nu e deloc o garanţie a bunăstării „copilului” directe, sincere şi neintermediate cu realităţile
(ba chiar dimpotrivă)! fundamentale ale existenţei!
55. Tocmai de aceea societăţile civilizate au 64. Această incapacitate indusă se manifestă
trebuit să înfiinţeze agenţii de monitorizare a apoi prin apelul, în scopul realizării ei, la
respectării drepturilor copiilor faţă de abuzurile „intermediarii divini”, la „interpreţii” şi „putători de
propriilor lor părinţi. cuvânt” ai „realităţii” - tocmai la cei care au indus
56. Dar pericolul abuzării există şi cu „părinţii în credinciosul naiv acest defect de comunicare.
spirituali” a unor copii psihici cu vârsta de peste 65. Credinţa este astfel de multe ori proiectată
18/ 21 de ani. încât se creeze în cel infectat o „fobie serioasă de
57. Ba chiar, în cazul lor ea e de cel puţin 100 apropiere” individuală de realităţile abisale (care
de ori mai mare, având în vedere lipsa legăturii „de implică infinitul şi eternitatea) de apropiere directă,
sânge” dintre „părinte” şi „copil” (care în neintermediată, sinceră de Întreg, de Sine şi de
majoritatea cazurilor temperează semnificativ celelalte Fiinţe.

3.34
Radu Lucian Alexandru

13. Credinţa/ încrederea absolută şi cea relativă


Credinţa şi încrederea. Personificarea binelui şi supranaturală” care să facă ce vrea cu ei (bine sau
a răului rău) – posesia lor de către cel care i-a speriat cu
„bau-baul” lui.
1. Încrederea poate fi sceptică (acordată ***
provizoriu şi relativ – până la verificare, până la 12. De ce realizează deci cei care creează vreo
proba contrarie) sau „absolută” (oarbă – specifică credinţă sau alta această personificare fabulatorie
credinţei dogmatice). a răului şi binelui?
2. Încrederea relativă (sceptică) ştie că este rău 13. Păi, în primul rând, pentru că dacă credinţa
în lume şi nu e surprinsă când constată că diferite dogmatică ar recunoaşte prezenţa răului natural
instanţe individuale, familiale sau sociale (înnăscut) în oameni (a tendinţelor lor de
(religioase, politice, etc.) i-au înşelat încrederea şi înşelăciune, de minciună, de hoţie, de crimă, etc.)
au încercat să profite de ea. ea nu ar mai putea exista – nu ar mai avea nici o
3. Această încredere relativă nu lasă însă ca justificare să existe!
această înşelăciune sau încercare de înşelare să 14. Omul care conştientizează prezenţa răului în
treacă vreodată neobservată şi nepedepsită. sine şi în ceilalţi oameni caută să fie cât mai
4. Încrederea absolută din contră însă, este prevăzător şi mai atent la acţiunile celorlalţi
condiţia perfectă pentru realizarea oricărei oameni (la adevăratele lor motivaţii, scopuri şi
înşelăciuni şi şarlatanii (religioase, politice, etc.). interese) şi astfel el nu lasă niciodată „garda jos” în
5. Încrederea sceptică (rezervată) bazată pe mod absolut, pentru că ştie că astfel procedând se
abordarea atentă, discriminativă şi critică a expune prosteşte (cu inconştienţă şi naivitate) la a
realităţii e specifică oamenilor normali (care îşi fi înşelat şi fraierit (religios, economic, politic, etc.)
folosesc optim toate capacităţile mentale şi de oricine e dispus să se dedea la astfel de
emoţionale cu care sunt înzestraţi natural). preocupări josnice.
6. Încredere absolută (oarbă) au doar 15. Scepticismul şi încrederea relativă este în
inconştienţii şi naivii care ignoră prezenţa răului acest caz singura cale sănătoasă şi sigură pentru a
real în lume - căutându-l în schimb în tot felul de nu cădea în capcanele întinse pentru naivi şi
fiinţe de basm care bântuie doar prin capetele lor inconştienţi de tot felul de oameni-animale-de-
cuprinse momentan de tot felul de deliruri şi pradă (mai ales dacă aceştia mai au şi pretenţii de
halucinaţii cu „teme spirituale”. „divinitate”).
7. Culmea acestei încrederi oarbe (specifice 16. În plus, Omul Liber este cu atât mai atent la
credinţei dogmatice) este că intensitatea acţiunile celor care îi propun să le acorde
incapacităţii de discriminare între binele şi răul real încrederea cu cât ei aduc în sprijinul pretenţiei lor
este direct proporţională cu efortul pe care aceşti doar vorbe goale de conţinut (tot felul de „cărţi
naivi (sau după caz înşelători) îl fac pentru a-i sfinte” şi vorbe ale „zeilor”), cu cât ei se prefac că
demonstra răului o existenţă personală nu fac distincţie între vorbe şi fapte.
„metafizică” (fabulatorie, imaginară). ***
8. A imagina însă o astfel de forţă „personală” Câteva tipuri generice de înşelăciuni „divine”
fabulatorie în spatele răului din lume şi din oameni
înseamnă doar a încerca a le nega acestora 17. Minciuna şi înşelăciunea sunt lucruri perfide
responsabilitatea individuală pentru actele rele pe şi „subtile” pentru că se însoţesc parţial cu
care ei le comit şi pentru efectele acestora. adevărul.
9. Oriunde este o credinţă dogmatică de obicei 18. Orice şarlatan ştie că la începutul lansării
este negată prezenţa răului (capacităţii de acţiune schemei sale de fraierire „spirituală” trebuie să-şi
nearmonioasă, neutilă) în oameni ca o componentă însoţească schema de înşelăciune cu nişte
intrinsecă (naturală) a lor (alături bineînţeles de adevăruri şi fapte relativ evidente pentru a câştiga
tendinţa opusă spre „bine”). încrederea viitoarei victime, pentru ca aceasta să
10. Astfel oamenii cică nu sunt răi pentru că fie obişnuită să lase garda atenţiei şi
sunt răi (pentru că au tendinţe naturale animalice discernământului jos în prezenţa sa.
îndreptate înspre distrugere, competiţie, violenţă, 19. Când acest stadiu al înşelăciunii este atins
etc. rămase în urma evoluţiei lor animalice se trece la faza a doua – aceea a bombardării
naturale), ci pentru că o altă forţă „personală” naivului cuprins de încredere absolută (de credinţă)
(care stă mereu după „fundul” lor) i-a „posedat” şi cu tot felul de fabulaţii şi „găluşte” menite a-l face
a făcut răul cu trupul lor astfel posedat. pe acesta să acţioneze în interesul strict al celui
11. Aşa că aceşti naivi credincioşi sunt astfel care beneficiază de faptul de a fi obiectul credinţei
păcăliţi să fugă de această forţă imaginară lor.
personificată a răului ca „dracul de tămâie” - 20. Vorba care zice: „Fereşte-mă Întregule de
bineînţeles însă, din păcate pentru ei, cu exact prieteni că de duşmani mă feresc singur!” nu este
efectul invers celui vizat teoretic: adică că ajung să deloc lipsită de substanţă, mai ales în contextul
lase să se manifeste prin ei o altă „posesie credinţei dogmatice religioase.

3.35
Mitul credinţei

21. Când în acest context cineva te care să ia de bune vorbele lui automăritoare în
bombardează cu atenţie, cu iubire ciuda tuturor evidenţelor!
„necondiţionată”, cu daruri de tot felul, atunci fii de 31. Aceşti „căscaţi” nu reuşesc să priceapă că
trei ori mai circumspect decât faţă de alţii care se ceva care produce doar bine (un bine absolut)
comportă normal cu tine şi întreabă-te şi produce doar bine: cu alte cuvinte nu se poate găsi
cercetează serios ce are el de câştigat în mod real nimeni care să spună despre el că produce ceva
în urma acţiunilor „divine” pe care le face iniţial rău.
către tine. 32. Dacă cel puţin o astfel de fiinţă există atunci
22. Vedem astfel că se manifestă în societate înseamnă că avem cel puţin o fiinţă nemulţumită
mai ales în cadrul religios dogmatic tot felul de de acest „bine absolut”.
„iubitori profesionişti” care îşi declară către toţi 33. Dar cum se poate oare ca „binele absolut”
naivii care le iasă în cale dispoziţia de a-i ajuta să să creeze nemulţumire?
facă lucruri de care ei nu au nevoie în mod real (să 34. Ce fel de bine absolut este acela care irită,
se „mântuie”, să se „ilumineze”, să se care creează respingere, care creează suferinţă,
„autorealizeze”, etc.) cu condiţia subînţeleasă ca în care duce la războaie, la violenţă „divină”, etc. -
schimbul acestei „iubiri” verbale/ gestuale să-şi cum se vede că produc toate autodeclaratele fiinţe,
pună în schimb viaţa la dispoziţia „iubitorului divin posesoare ale „binelui absolut”, prin credinţele
profesionist”. dogmatice pe care le promovează?
*** 35. Vă rog domnilor credincioşi „absoluţi” uitaţi-
23. Alţi şarlatani religioşi joacă rolul de „copiii vă în jur şi spune-ţi-mi: câţi astfel de nemulţumiţi
de meserie” care se prezintă în faţa naivilor ca fiind de efectele „binelui absolut” care vă duce pe voi de
reprezentanţii „părinţilor lor divini”, părinţi care nas (în afară evident de voi) mai cunoaşteţi?
după cum se vede îi trimit la cerşit – la racolat 36. Veţi vedea că indiferent de credinţa voastră
prozeliţi (la racolat bani) pentru părinţii lor „divini” „absolută” veţi găsi milioane şi miliarde de astfel
(conducătorii „familiei-organizaţie - mafiotă” de nemulţumiţi de acţiunea „binelui vostru
religioasă) dispuşi cică să-şi dăruiască iubirea lor absolut”!
„infinită” tuturor fraierilor, cu condiţia ca aceştia să 37. Ba mai mult: pentru majoritatea dintre ei
fie suficient de proşti pentru a fi convinşi că au acest bine „absolut” al vostru de fapt e văzut ca
nevoie de lucruri care ar părea hilare chiar şi fiind chiar contrariul: „răul absolut”.
pentru un copil – de tot felul „de cai verzi (evident 38. Dacă acest efect oarecum surprinzător al
„spirituali”) pe pereţi”. acţiunii „binelui vostru absolut” nu vă surprinde,
*** permiteţi-mi să vă spun că din păcate, voi deja
24. Ceea ce nu pricep aceşti fraieri perfecţi care aveţi creierul prăjit în aşa măsură încât e de mirare
se autodenumesc credincioşi este faptul că orice cum de mai sunteţi capabili să citiţi aceste rânduri.
om (entitate) care poate face bine are întotdeauna 39. Ce nu pricepeţi (nu sunteţi capabili sau nu
posibilitatea să facă la fel de bine şi rău! (la fel şi vreţi să pricepeţi) voi, este că dacă ar exista o
invers). astfel de fiinţă generatoare a unui bine absolut
25. Ce nu pricep ei este că toţi oamenii fără (care generează doar efecte bune indiferent cum
excepţie fac şi bine şi rău (într-o măsură specifică am defini termenul de bine) cu necesitate existenţa
mai mare sau mai mică) indiferent cum le-ar defini lui ar trebui să fie recunoscută şi mărturisită direct
cineva pe aceste categorii morale. de toate fiinţele!
26. Excludem în mod evident de aici definiţiile 40. Pentru că dacă binele ei „absolut” - infinit ca
„religioase” stupide prin care tot ceea ce face întindere şi mărime – nu le-ar atinge pe fiecare din
cineva („zeu”, „divinitate”, „profet”, etc.) este bine acestea în întregime, atunci el nu s-ar mai califica
indiferent de ce face (ucide, fură, etc.). ca bine absolut (deoarece astfel ar fi evident nişte
27. Un om poate aprecia un alt om (normal sau zone ale realităţii fiinţiale în care el este incapabil
cu pretenţii de „divinitate” sau de „profet”) sau să pătrundă, în ciuda întinderii (influenţei) sale
învăţăturile din vreo „carte sacră” „căzută din cer” „absolute”).
(mai ales în cazul celor căzute prin „epoca de 41. De aceea, dacă există o singură fiinţă (deşi
piatră”) ca fiind „doar bună” sau ca fiind sursă doar în realitate sunt milioane şi miliarde) care poate
a „binelui” doar atunci când nu-şi mai foloseşte considera „binele vostru absolut” ca având efecte
discernământul propriu, doar atunci când „o ia pe rele, prin această simplă constatare „binele” vostru
arătură”, renunţând temporar sau definitiv la se descalifică de la pretenţia sa „absolută” şi se
raţiune şi conştiinţă proprie! arată aşa cum este: doar un amărât de adevăr
*** relativ care însă a luat-o razna, prin susţinerea
Răul binelui „absolut”? unor pretenţii absurde.
***
28. Poate deci oare o fiinţă să spună despre 42. Cum ar putea deci binele „absolut” să
sine, în ciuda tuturor evidenţelor contrare, că tot producă efecte rele: nemulţumire, iritare,
ceea ce face ea (absolut tot) e bine şi că nimic rău suferinţă, moarte, durere?
nu poate „purcede” de la sine? 43. Adică până la urmă dacă nu considerăm
29. Evident că poate (foarte mulţi au şi făcut- calitatea de „bună” sau „rea” a unei instanţe
o): trebuie doar să mişte puţin limba, pentru a fiinţiale după efectele reale (reduse întotdeauna la
scoate nişte cuvinte fără sens real pe gură. suferinţă/ durere respectiv fericire/ plăcere) pe
30. A, şi mai trebuie nişte căscaţi (credincioşi) care acţiunea ei le generează, ce alt criteriu mai

3.36
Radu Lucian Alexandru

bun am putea găsi oare pentru a face ratate de sinucidere psihică) deoarece credinciosul
discriminarea dintre bine şi rău? ştie instinctiv că ea nu poate deveni „absolută”
44. Şi ce criteriu de apreciere a binelui şi răului (încercarea sa de sinucidere nu poate reuşi cu
mai e şi acela prin care e apreciată ca fiind bună adevărat) decât atunci când fie moare psihic
(indiferent de efectele reale evident discernabile) o (înnebuneşte) fie moare fizic – ambele variante
acţiune („divină” sau umană) doar pentru că ea e provocându-i astfel o frică bine întemeiată, pe care
însoţită de o declaraţie făcută unilateral („pe trebuie să o suporte mereu atâta timp cât se
proprie răspundere”) în mod strict verbal (sau mă însoţeşte cu credinţa dogmatică (cu dorinţa de
rog în scris) dată de cel care o face, care astfel „ne sinucidere mentală).
asigură” că ceea ce face el e un „bine”? 58. Marele obstacol natural în faţa realizării
*** „absolute” a credinţei este aşadar frica de moarte –
45. Vedem astfel că un bine absolut trebuie să frica faţă de ce se poate întâmpla după dobândirea
fie bun pentru toată lumea (că de aceea e acestei „credinţe absolute” pe care orice fiinţă
„absolut”) şi că datorită acestei condiţii se poate oricât de degenerată mental ar ajunge (prin
demonstra că el nu există şi că în schimb un bine tehnicile de manipulare ale credinţei), o intuieşte
relativ nu trebuie să fie bun pentru toate fiinţele (el ca fiind în mod evident ceva nu foarte „plăcut”.
e „bun” pentru unele, „rău” pentru altele - „bun” 59. Dacă credinciosul ar fi „absolut” convins că
uneori şi „rău” alteori!) şi că după cum e evident credinţa lui „absolută” e un lucru „absolut” bun
doar el există şi e prezent peste tot. putem să fim convinşi că nu ar mai rata în
46. Binele şi răul relativ dau astfel naştere unei încercările sale de sinucidere - lucru demonstrat de
etici relative: singurei etici posibile (în mod real). credincioşii „fundamentalişti” care au mintea atât
47. Pe de altă parte etica „absolută”, bazată de infectată cu tot felul de absurdităţi şi confuzii
doar pe fabulaţiile fantasmagorice ale vreo unei „spirituale” încât fac gestul suprem al „martiriului”
credinţe dogmatice sau alteia, nu este altceva - prin care cică „ei se sacrifică (se ucid) pe ei,
decât o imposibilitate logică şi faptică. pentru bine lor” (!!??).
*** 60. Săracii nu au băgat de seamă că binele „lor”
48. Acum, dacă unele credinţe admit că nu poate exista decât atunci când şi ei există şi că
„părintele” lor este născătorul şi al binelui şi al prin urmare atunci când „se sacrifică” (se sinucid
răului adică că el poate şi chiar face când bine, sau se lasă ucişi) pe ei, odată cu ei dispare şi
când rău, după cum are chef (după cum „i se „binele lor”.
scoală” pofta lui „divină” de acţiune) să-i întrebăm 61. Oricum să stea liniştiţi: prin „sacrificiul” lor,
pe credoii şi credoiţele care acceptă astfel de chiar dacă nu au contribuit la realizarea „binelui
credinţe în „bostanul” lor de pe umeri: la ce oare le lor”, au contribuit la realizarea „binelui” altora: a
foloseşte atunci faptul că au o astfel de credinţă stăpânilor „divini” care i-au îndemnat la „sacrificiu”.
„necondiţionată” într-o fiinţă care oricând le poate 62. Aceştia îşi arată mulţumirea faţă de „purceii
face ce rău doreşte ea? credincioşi” (sau mă rog „mieii”, „caprele”, etc.)
49. Oare cred-oile acestea sunt masochiste – au sacrificaţi astfel prin „puterea credinţei”, prin aceea
nevoi de cineva să le mai facă rău din când în când că apoi se repezesc să le consume „ritualic” pentru
ca „să simtă că trăiesc” (ca să fie „probată credinţa împlinirea intereselor lor „divine”, toate averile şi
lor”)? bogăţiile câştigate pentru ei, prin lupta „boilor
50. Sau sunt doar nişte laşi? credincioşi” lor.
51. O viaţă au şi ei şi şi pe aceea o trăiesc în ***
frică şi teroare; îngropaţi cu faţa în ţărână şi 63. Încercările de sinucidere ratată datorate
făcându-se că nu văd răul „divin” produs de infectării cu credinţă dogmatică se datorează deci
„părintele lor spiritual”. fricii: de aceea întotdeauna acolo unde este
52. Unde le e demnitatea lor de Fiinţă atunci credinţă este şi frică şi acolo unde frica se poate
când văd că cineva (uman sau „divin”) face răul şi infiltra, mai devreme sau mai târziu, poate apare şi
ei nu iau nici o atitudine împotriva lui? credinţa dogmatică.
53. Dacă frica faţă de „părintele divin” este 64. De aceea acolo unde este prevedere şi curaj
„începutul înţelepciunii” (de sclav religios/ credinţa dogmatică nu are ce căuta!
credincios) cu siguranţă curajul în faţa lui şi ***
confruntarea cu el este începutul maturizării Despre existenţa absurdă a binelui „absolut”
psihice şi al eliberării din sclavie mentală faţă de el.
*** 65. Revenind la problema „absoluturilor” - dacă
54. Frica (teroarea) „divină” şi credinţa am considera prin absurd că există un astfel de
dogmatică merg deci mână în mână – este ciudată „bine absolut” care nu produce decât bine (şi care
această alăturare, dar din păcate este cât se poate e singurul care produce binele) atunci:
de evidentă. 65.1- fie tot ceea ce percepem este „bine”
55. Dar oare de ce se produce ea? (inclusiv ceea ce majoritatea dintre noi
56. Pe cât se pare, ea se realizează deoarece apreciem ca fiind rău!);
credinţa „absolută” are întotdeauna faţă de sine o 65.2- fie răul pe care îl percepem vine din altă
frică (evident bine întemeiată) de a nu fi oricând parte anume de la un „rău absolut”;
demascată ca fiind doar ceea ce este: o impostură! 66. În primul caz putem face orice pentru că tot
57. Pe de altă parte, frica este cauza cea mai ceea ce există - deci şi ceea ce am face noi cică
profundă a credinţei dogmatice (a încercărilor este bine întotdeauna, indiferent de ceea ce facem.

3.37
Mitul credinţei

67. Deci nu mai avem nevoie de nimeni să ne afară de această sursa a „binelui absolut” nici o
spună ce să facem şi ce să gândim pentru că altă fiinţă cu discernământ capabilă să genereze de
indiferent de ceea ce facem şi de ceea ce gândim la sine un bine propriu (dacă ar fi atunci „binele
noi facem şi gândim „bine” (indiferent dacă acest absolut” nu ar mai fi absolut ci doar relativ - ar
bine ni s-ar părea „rău”). genera doar o parte din binele existent).
68. Pe de altă parte, din al doilea caz ar rezulta 84. Dar eliminând discernământul individual
că „răul absolut” ar exista şi că el nu ar produce uman din existenţă (doar teoretic, că practic nu se
decât rău (dacă ar produce şi bine nu ar mai fi poate) se elimină din aceasta şi manifestarea voită
absolut). a lui: adică orice alegere posibilă a lui, inclusiv
69. Bun! alegerea „conştientă” (voită) a unei credinţe
70. Acum întrebare: ce se întâmplă când „Binele dogmatice.
Absolut” şi „Răul Absolut” se întâlnesc? ***
71. (În cazul că ar fi posibil să existe simultan Eliberarea „absolută” şi devoţiunea „absolută”
amândouă, ceea ce este evident imposibil - pentru
că absolutul din fiecare din ele exclude existenţa 85. Pe de altă parte dacă credinţa dogmatică
unui alt absolut – dacă ar exista un alt absolut, presupune existenţa simultană a unui bine-rău
primul nu ar mai fi „absolut” şi invers.) absolut, credinţa respectivă îşi pierde sensul pentru
72. Aşadar, dacă prin absurd Binele Absolut şi care teoretic este creată şi susţinută: pentru că o
Răul Absolut s-ar întâlni „din întâmplare” şi ar avea astfel de credinţă îţi cere să înlocuieşti propriul
chef să se ia la bătaie, care din ei ar învinge oare? discernământ cu o lipsă de discernământ
73. Păi având în vedere că ambii bătăuşi sunt „absolută”.
„absoluţi” nici unul dintre ei nu l-ar putea învinge 86. O astfel de credinţă tâmpită afirmă astfel că
pe celălalt şi lupta lor ar dura la infinit fără a se binele este rău şi că răul este bine, adică cu alte
înclina în favoarea nici unuia, niciodată. cuvinte, că nu este nici o distincţie între ele.
74. În acest caz oare ce rol ar avea fiinţele 87. Dar oare la ce i-ar folosi credinciosului o
relative în raport cu aceste presupuse existenţe astfel de confuzie absolută?
„metafizice” (verbale) numite bine, respectiv rău 88. Şi apoi oare este posibilă o astfel de
„absolut”? confuzie-credinţă absolută (totală)?
75. Aceste fiinţe este evident că nu sunt 89. Evident că nu (în mod practic)!
absolute şi astfel ele vor fi târâte când de partea 90. Dacă ea s-ar realiza atunci cel afectat de ea
unuia când de a celuilalt fără măcar ca schimbarea ar rămâne instantaneu paralizat în gândire şi
taberei să fie generată de alegerea lor. acţiune, incapabil să mai facă ceva – din cauza
76. Dacă această schimbare ar depinde de ele lipsei oricărui reper (de orientare) şi a oricărei
ar însemna că ele însele prin ele însele au distincţii motivaţionale.
discernământ propriu: ştiu să facă distincţia între 91. Culmea este că sunt mulţi cred-oi păcăliţi
bine şi rău: cu alte cuvinte ar deţine fiecare o să-şi dorească o astfel de imposibilitate faptică, o
părticică proprie de bine, respectiv rău. astfel de confuzie absolută, de indistincţie
77. Dar dacă ele deţin o astfel de „părticică” absolută, în care cică ar dispare distincţia între bine
proprie atunci înseamnă că nu există bine absolut şi rău, pentru că ar fi „transcensă” de vid-ol-oi (de
sau rău absolut! cel afectat de un astfel de „vid” „divin”), prin
78. Nu există un bine care să genereze tot trecerea lui în comă (paralizie) „spirituală” psihică.
binele „din lume” - deoarece în acest caz cel puţin 92. Sau mă rog: „iluminare” (prin întuneric),
partea ataşată fiinţelor cu discernământ nu este „eliberare din ciclul vieţii” (prin sinucidere psihică şi
produsă de acest „bine absolut” – adică cu alte fizică), „mântuire/ scăpare” de „sine” (de
cuvinte rezultă că „binele absolut” nu este până la conştiinţă, discernământ, individualitate, fiinţare,
urmă, decât un amărât de bine relativ. etc.).
79. Aşadar existenţa unei singure fiinţe cu 93. Problema cu aceşti vidoloi/ „sfinţi”/
discernământ propriu (deşi sunt miliarde de astfel „iluminaţi” (cu aceşti „bostani” „spirituali” fără
de fiinţe) neagă existenţa unui bine absolut (a unei minte) este că ei, de fapt cică, nu îşi doresc
surse care să genereze tot binele „din lume”). confuzia aceasta absolută, ci invers: li se pare că
80. De aceea credinţa absolută (oarbă) într-un deja o au (cel puţin într-un mod „relativ”) şi vor să
„bine absolut” (a-tot-bun) sau într-un rău absolut scape de ea prin sinucidere psihică (nu văd logica
(a-tot-rău) e o imposibilitate logică şi faptică aici, dar mă rog...).
evidentă. 94. Adică „calea credinţei” este una din căile
81. Credinţa dogmatică (absolută) într-un posibile prin care îşi pot împlini dorinţa de
„părinte absolut” fie al binelui, fie al răului, fie al sinucidere (în mod „onorabil” – apreciat de
amândoura este o imposibilitate existenţială. societăţile infectate cu mitul credinţei) – ce-i drept
82. Aşadar dacă nu există (şi e evident că nu într-o manieră destul de îndelungată, agonizantă,
există) „bine absolut” atunci este evident că nu chinuitoare, traumatică, etc. (toate acestea fiind
poate exista (în mod real) nici o credinţă absolută cică bune pentru el pentru că „îl cresc spiritual” -
în el. de fapt ele doar îl apropie iluzoriu de obiectivul
83. Dacă presupunem însă, prin absurd sinuciderii psihice (şi în cele din urmă fizice) atât
(împotriva oricărei evidenţe), că un astfel de bine de mult dorite!).
„absolut” există atunci trebuie să presupunem şi 95. Dar frica îi ţine în frâu să nu ducă gestul
corolarul acestei presupuneri: adică că nu este în sinuciderii până la capăt: le e frică ca în urma ei să

3.38
Radu Lucian Alexandru

nu dea de un rău şi mai mare. 111.1- mai întâi prin oprirea răspândirii lui, prin
96. Şi intuiesc ei ceva aici: în urma sinucideri punerea în carantină a celor infectaţi cu credinţă
psihice parţiale la care se supun singuri ei urmează dogmatică;
să devină sclavi „spirituali” şi „iobagi” „divini” pe 111.2- apoi identificarea modalităţilor sale de
„plantaţia” unui „zeu” sau altuia. răspândire (prin „misionari”, „prin cărţi sfinte –
97. Unde nu este frică nu poate exista credinţă! coduri sursă virusale” ascunse sub masca
*** ajutorului social, „spiritual”, etc.) şi încetarea
„Păcatele” credincioşilor intrării în contact neprotejat cu ele,
111.3- şi bineînţeles prin dezvoltarea unor
98. Aceşti credincioşi dogmatici sunt deci tot „vaccinuri antivirusale” religioase specifice virusului
timpul cu un picior în groapă şi cu unul afară şi nu credinţei dogmatice prin expunerea la doze infime
ar fi o problemă aceasta (pentru noi ceilalţi) dacă de credinţă dogmatică, pentru ca sistemul imunitar
nu s-ar încăpăţâna să încerce să tragă, cu răutate, psihic să se poată antrena în identificarea şi
şi pe alţii după ei în groapă (în moarte psihică). distrugerea lor,
99. Problema e deci că nici ei nu trăiesc şi nu 111.4- sau prin acţiunea unor „medicamente - legi
lasă nici pe alţii să trăiască! sociale” care să ducă la distrugerea/ carantinarea
100. Ei urăsc viaţa şi vor să o distrugă (în mod fizică a surselor virusale, a obiectelor purtătoare de
„spiritual” adică fizic!): ei sunt bolnavi psihic (de virus religios dogmatic (obiecte de cult, haine
multe ori incurabil) şi vor să-i îmbolnăvească şi pe infestate cu virusul credinţei dogmatice, etc.) şi a
alţii. locurilor infectate (a „lăcaşelor de cult”
101. Ei sunt nişte fricoşi credincioşi şi vor să contaminate).
bage frica şi în alţii (mai ales dacă îi văd ***
neajutoraţi): în copii, femei, bătrâni, bolnavi, etc. 112. Credinţa dogmatică este astfel un virus al
102. Ei sunt nişte mincinoşi credincioşi: se mint posedării, un parazit psihic, care găseşte sau
pe ei înşişi – nu sunt sinceri cu ei înşişi - se ascund creează condiţii prielnice în viitoarea gazdă prin
de ei – dar bineînţeles că fac aceasta într-un mod expunerea/ crearea în afara ei a unor rele reale
„spiritual”. (condiţii grele de trai, conflicte familiale, tribale,
103. Ei vor ca şi alţii să agonizeze în minciuna războaie, etc.) sau imaginare (tot felul de „demoni”
lor: să-i ucidă mental („spiritual”) şi pe alţii „ca să-i şi locuri „de pedeapsă veşnică”, de „păcate”
scape” de „răul” dorinţei de viaţă sănătoasă şi artificiale/ inventate, etc.).
împlinită pe care mintea lor bolnavă o vede ca o 113. Cei afectaţi de aceste tendinţe sinucigaşe
ameninţare la menţinerea în ei a bolii proprii (a psihice induse de credinţa dogmatică sunt expuşi
credinţei dogmatice de care sunt afectaţi). astfel influenţei ei nu pentru că s-au săturat de
104. Şi ştiu ei ce ştiu: salvarea aceasta le va bine, ci pentru că s-au săturat de răul pe care îl
venii însă mai devreme sau mai târziu! percep în ei, în familie şi în societate.
*** 114. Când intervine această saturaţie (iritare
105. Aşadar, de ce este interzisă (de obicei) maximă) de rău există deci două posibilităţi de
sinuciderea fizică în credinţa dogmatică? acţiune:
106. Pentru că acolo unde sinuciderea fizică se 114.1- acţiunea curajoasă concretizată în
realizează virusul credinţei dogmatice moare şi el - înfruntarea directă bazată pe discernământul
îi moare corpul pe care l-a infectat şi pe care îl propriu, a răului şi la înlăturarea lui din sine şi din
parazitează psihic şi fizic prin pârghii „spirituale” societate - aceasta este acţiunea unei fiinţe
specifice. individualizate şi maturizate psihic, a unei fiinţe
107. Un parazit (un virus) trebuie să-şi ţină în libere care îşi asumă responsabilitatea pentru
viaţă cât mai mult victima infestată (infectată) binele propriu şi al societăţii în care se manifestă;
pentru a putea să-i consume resursele de care 114.2- acţiunea laşă, fricoasă, trădătoare,
dispune – cel puţin până când trece (infectează) în concretizată în ignorarea răului, în pasarea
(un) alt trup „credincios”. responsabilităţii pentru înlăturarea lui pe umerii
108. Dacă victima credincioasă moare prea unor „părinţi spirituali” care îi asigură verbal de
devreme (înainte de a infecta pe alţii) atunci bunele lor intenţii – aceasta este acţiunea specifică
virusul moare şi el. unui om imatur psihic, masificat (neindividualizat)
109. De aceea credinţa dogmatică interzice care refuză responsabilitatea – cu alte cuvinte unui
sinuciderea fizică în interes propriu! om infectat cu credinţă dogmatică care îl împiedică
110. Dar o încurajează totuşi pe aceasta dacă e să se maturizeze psihic!
făcută în interesul răspândirii virusului psihic pe 115. Acest agent virusal (iniţiator al infecţiei cu
care îl promovează: prin „martiriuri virusale” făcute credinţă dogmatică) numit „părinte spiritual/ divin”
în tot felul de „războaie sfinte” de înmulţire a vrea să-i convingă pe aceşti imaturi şi fricoşi că ei
virusului credinţei dogmatice. trebuie să se lase posedaţi de el (impregnaţi de
*** „energiile lui divine”) pentru ca el să lupte în locul
Credinţa este un virus! lor.
116. Raţionamentul acesta este însă unul
111. Credinţa dogmatică se comportă ca un paradoxal: răul e rău în primul rând pentru că în
virus: ea este un virus psihic, fizic şi social şi de cele din urmă ne ameninţă cu distrugerea viaţa
aceea trebuie tratată ca atare - la fel ca orice proprie (cu tot ceea ce suntem fizic şi psihic).
epidemie virusală: 117. De aceea o astfel de apărare de rău printr-

3.39
Mitul credinţei

un rău şi mai mare (prin distrugerea voinţei criminale) poate deveni un credincios (dogmatic)!
proprii, prin distrugerea consimţită a vieţii psihice 124. Credinciosul (dogmatic) este un om care a
proprii) e nu atât un „paradox al credinţei”, cât un cedat răului şi astfel a devenit rău.
fapt care ne arată cât de periculoasă pentru 125. Un om bun, când vede răul, nu aşteaptă ca
sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a unui alţii să lupte în locul său şi luptă chiar şi singur
individ este acest instrument de înşelăciune (cu dacă e nevoie împotriva acestuia.
numele de credinţă dogmatică) preferat de 126. Un om bun nu are nevoie de credinţă, nu
şarlatanii şi nebunii „divini”. are nevoie de altcineva ca să lupte în locul său!
118. Astfel a ne fi frică de rău, a ne fi frică de a 127. Iar dacă acest lucru ar fi posibil şi
ne confrunta direct cu el, şi astfel în vederea altcineva ar lupta în locul său – acel altcineva ar fi
acestei confruntări, a-l chema pe un alt rău să ne bun – doar el ar face binele, pe când cel care se
infecteze (cel al credinţei dogmatice) înseamnă a ascunde ca un laş şi un fricos, este un om rău
deveni noi înşine răi. deoarece neîmpotrivirea/ pasivitatea în faţa răului
119. Astfel ne facem noi înşine răul de care este cauza principală pentru care acesta se poate
teoretic ne ferim! manifesta.
120. Nu-l mai lăsăm pe „rău” să încerce să ne 128. Omul afectat de credinţă dogmatică (de
ucidă (distrugă psihic), cu şanse de multe ori mici aşteptarea unei „mântuiri” exterioare de rău – de
de reuşită, ci ne distrugem singuri ca să fim siguri aşteptarea altcuiva care să vină să lupte cu răul în
de reuşita răului (de distrugerea noastră). locul său) este un om rău pentru că prin
121. Care este logica aici? pasivitatea şi aşteptarea sa „credincioasă” el
122. Este o logică pe care doar o minte prăjită permite răului să se manifeste şi să se extindă
de credinţă (dogmatică), o minte ameţită de tot nestingherit.
felul de „absoluturi” şi cuvinte „spirituale” abisal 129. Nu este rău doar cel care face răul ci şi cel
confuze o poate „pricepe”. care îl lasă pe cel rău să se manifeste nestingherit
123. Astfel putem spune într-un anumit fel că în răutăţile sale (prin faptul că nu luptă cu el, că nu
doar un om „rău” (cu tendinţe sinucigaşe şi/ sau i se opune lui).

14. Credinţa dogmatică este degradare şi intoleranţă


1. Credinţa dogmatică ca orice altă boală contradicţiilor interne şi organizare superioară a
degradează fiinţa afectată încet, încet până la informaţiei deţinute.
distrugerea ei totală (deşi e evident că nu toţi 7. Informaţia din psihicul credinciosului începe
credincioşii ajung la această distrugere totală, ci să nu mai aibă corespondenţă cu realitatea
doar cei mai „credincioşi” dintre ei). integrală deoarece el începe să filtreze artificial
2. Credinţa (dogmatică) înseamnă degradare percepţiile lăsând să ajungă la el doar ceea ce-i
cantitativă şi calitativă la nivel psihic (mental) fiind convine parazitului credinţei care îl afectează
astfel o boală a psihicului. mintea – de obicei doar informaţiile (parţiale,
3. Degradare cantitativă deoarece credinciosul incomplete, contradictorii şi de multe ori eronate)
(cel afectat de credinţă) încearcă să şteargă încetul pe care deja le are.
cu încetul din memoria lui orice altă afirmaţie 8. Astfel nu mai pot intra în psihic informaţii
(cunoaştere) decât cea specifică credinţei. noi, ceea ce afectează drastic capacitatea acestuia
4. Dar cum acest lucru e cam dificil şi cere mult de a se adapta eficient la schimbare şi la mediul
timp de negândire asupra informaţiilor precedente înconjurător.
îmbolnăvirii cu credinţă se purcede: 9. Credinciosul ajunge prin urmare, să fie rupt
4.1- la o ascundere/ izolare a acestor informaţii de realitate (se izolează de ea - îşi bagă „capul în
(refuză să le mai proceseze) – de aceea rezultă o nisip” şi se face că nu o vede): se leagă la ochi, îşi
diminuare semnificativă a cantităţii de informaţie astupă urechile, se prinde de nas şi îşi pune mâna
procesată de credincios (o degenerare cantitativă a la gură... îşi leagă mâinile şi picioarele faţă de nou,
propriului psihic). faţă de realitate, faţă de tot ceea ce nu înseamnă
4.2- şi la refuzul asimilării oricăror altor credinţă dogmatică.
informaţii (izolare informaţională) distincte de cele 10. Şi astfel dacă înainte de a fi bolnav de
ale doctrinei credinţei cu care e infectat. credinţă putea gândi ce vroia, citea ce dorea, putea
*** vorbi de toate cele şi putea să le discute cu simţ
5. Prin acest proces de negândire – ştergere - critic şi cu discernământ mărit, putea să mănânce
izolare informaţională (care diminuează ce şi cum vroia şi se putea îmbrăca cu ce dorea
semnificativ cantitatea de informaţii primite de inima lui – după infecţia psihică cu credinţă
credincios) se diminuează semnificativ şi calitatea dogmatică toate aceste libertăţi i-au fost luate în
acestora: „calitatea privirii” credinciosului se mod brutal pentru a fi supuse unei cenzuri „divine”
diminuează semnificativ atunci când i se pun pe drastice - credinciosul ajungând astfel doar o clonă,
bot „ochelarii de cal” ai credinţei dogmatice. un patefon stricat care repetă ca un papagal doar
6. Calitate înseamnă coerenţă (logică, gândurile şi acţiunile pe care le indică pentru el
raţionalitate) şi corespondenţă cu realitatea, lipsa „părintele lui spiritual” - cel care îi posedă acum

3.40
Radu Lucian Alexandru

trupul „păcătos” (suficient de prost încât să se lase într-o zonă crepusculară „divină” şi într-o stare de
decapitat psihic de primul (sau mă rog de al doilea, „belire psihică” „spirituală”.
al treilea, etc.) şarlatan/ nebun „divin” care i-a ieşit 13. Şi mai apare aici o problemă, mai ales în
în cale. cazul „părinţilor” care şi ei sunt credincioşi – în
11. Informaţia pe care o mestecă pentru el acest caz confuziile şi contradicţiile „părinţilor” sunt
părintele „cioară divină” este evident denaturată şi completate de confuziile şi de contradicţiile celor
superficială, incoerentă şi contradictorie – rele la care îi posedă pe aceşti „părinţi” (ale „părinţilor
care se adaugă şi faptul că la majoritatea acestor părinţilor”).
credinţe dogmatice nu este un singur părinte-cap ci 14. Unde mai punem şi faptul că în marea
mai mulţi (o serie de căpăţâni „luminate”) care se majoritate a cazurilor aceşti „părinţi” „spirituali”
contrazic destul de des unii pe alţii – lăsându-l folosesc în mod conştient dezinformarea,
astfel pe trupul-credincios-fără-de-cap-propriu în confuzarea şi ameţirea psihică a credincioşilor prin
confuzie totală. asaltarea lor intenţionată cu tot felul de fabulaţii
12. Credinţa este aşadar în primul rând confuzie groteşti şi imposibilităţi logice şi faptice – pentru a
– incapacitate de a hotărî care din „părinţi” are crea astfel în ei starea de ameţeală psihică
dreptate, incapacitate soldată de obicei prin necesară manipulării (posedării) lor „spirituale”
anularea cât mai îndelungată a deciziei „familiale” ulterioare.
şi astfel de înţepenirea perpetuă a credinciosului

15. Credinţa dogmatică este doar un alt nume pentru ură


Credinţa este ură faţă de viaţă. divini”), să creeze liber, etc. şi veţi vedea imediat
ura pentru viaţă cum începe să-şi arate colţii: în
1. Veţi zice poate unii din voi: „Dar vezi tu: nu mod direct (pe faţă) dacă au puterea, sau doar în
toţi credincioşii încearcă să se sinucidă sau să ucidă timp ce se îndepărtează cu repeziciune de voi
pe alţii - nu toţi credincioşii urăsc viaţa!” belestemându-vă în gând sau verbal pentru
2. Şi vă zic eu atunci: e adevărat că nu toţi cei „blasfemia” voastră.
afectaţi de boala credinţei au ajuns în stadiile finale 9. Pe de altă parte spuneţi-le că vreţi să vă
de manifestare ale ei: nu toţi credincioşii urăsc rugaţi alături de ei pentru „mântuirea de păcate”,
viaţa cu la fel de mare intensitate. pentru „păcatele lor” şi veţi vedea curând în ei
3. Unii dintre ei de abia ce s-au îmbolnăvit de disperarea şi lamentarea, deznădăjduirea şi
credinţă şi atunci au o ură mai mică pentru viaţa amărăciunea...
sănătoasă şi naturală: o ură incipientă, care se 10. Lăudaţi-i că ei fac un lucru „bun” (prin
luptă să prindă rădăcini în cel afectat. faptul că se îmbolnăvesc tot mai tare de credinţă)
4. Dar, frate întru adevăr, a pretinde că nu e dar că tu nu ai nevoie de un astfel de „bine” şi te
acolo este totuşi a merge prea departe. vor urî imediat pentru că nu vrei să te îmbolnăveşti
5. Ura credinciosului faţă de viaţă este vizibilă şi tu, ca să le ţi companie în suferinţa lor
de la o poştă: uitaţi-vă doar cum el începe să se „spirituală”.
izoleze de „necredincioşi” (de cei sănătoşi psihic), 11. Dojeneşte-i frăţeşte în legătură cu „piticii”
cum începe treptat să-i dispreţuiască tot mai mult lor de pe creier şi vei vedea iarăşi „iubirea lor
pe aceştia - ca fiinţe evident „nealese” (spre divină” în acţiune (dacă nu sunteţi atenţi puteţi
posesiune de virusul credinţei) şi „nedemne” de sfârşi morţi pentru astfel de dojană frăţească!).
slujirea necondiţionată a stăpânilor răspândirii 12. Spune-ţi-le că vi se pare că ei iubesc viaţa
virusale religioase - aşa cum sunt ei cei „aleşi”!?? şi vă vor urî pentru că ei nu vor să iubească viaţa
6. Uitaţi-vă la credincios cum, după ce ajunge (un lucru aşa de dezgustător pentru ei).
infectat cu credinţă (dogmatică), începe să se 13. Spune-ţi-le că vi se pare că ei urăsc viaţa şi
urască pe sine şi viaţa sa „păcătoasă” (a se citi vă vor urî pentru că aceasta ar implica că ei iubesc
personală/ individuală – viaţa lui) şi cum începe să moartea – lucru real, dar pe care nu vor să-l
urască tot ceea ce nu este încă infectat cu credinţă recunoască oficial!
dogmatică. 14. Spuneţi-le orice: nu contează ce!
7. Uitaţi-vă atent în ochii acestor bolnavi 15. Ei tot vă vor urî – cel puţin atâta timp cât
credincioşi infestaţi cu ură „spirituală” şi ascultaţi-i spusele voastre sunt altceva decât o repetare
cu atenţie când vă vorbesc: treceţi dincolo de papagalicească (de magnetofon stricat) a vorbelor
zâmbetele false (forţate) şi de cuvintele lor şi comenzilor „căpăţânii lor divine”.
cosmetizate şi împrumutate de la alţii şi le veţi 16. Ei sunt programaţi mental prin credinţă să
vedea în ochii lor destul de des sclipiri de urască tot ceea ce nu este credinţă!
amărăciune, de disperare, de ură (toate evident 17. Ura este sângele credincioşilor – ea curge
„spirituale”!). prin venele lor asemenea veninului şarpelui care
8. Încercaţi în faţa lor să protejaţi viaţa aşteaptă să-şi paralizeze prada „spirituală” cu el.
sănătoasă şi naturală şi să-i îndemnaţi să facă la ***
fel: să gândească liber (cu capul lor), să iubească 18. Credinţa şi iubirea de viaţă nu pot coexista!
liber (nu cu inima altora, fie ei şi „domni/ tovarăşi 19. De aici rezultă şi ura şi dispreţul

3.41
Mitul credinţei

credincioşilor pentru femei şi copii. tot una cu degenerarea şi involuţia psihică: cu


20. Pe femei le urăsc pentru că evident ele dau urmarea drumului spre stadiul preuman al
viaţă, ele înmulţesc viaţa şi astfel în mod evident îndobitocirii (animalizării) psihice.
ele iubesc copii: viaţa pe care o creează! 40. Şi credinţa e furt: e furtul iubirii de viaţă
21. Şi vor instinctiv ca aceasta să se menţină. sănătoasă din cei ce o au!
22. De aceea femeia este persecutată, 41. Credinţa e îndobitocirea intelectuală a
dispreţuită, înjosită, lipsită de drepturi egale cu omului, e procesul de coborâre „spirituală” a lui
bărbatul, în societăţile infectate cu credinţă (în sub nivelul animalului.
societăţile sinucigaşe). 42. Animalul ucide din nevoie, omul credincios
23. A le preţui pe acestea ar însemna a preţui ucide din ură faţă de viaţă!
viaţa. 43. Omul credincios nu este sub-uman ci este
24. Ce oroare însă pentru ei această preţuire a sub-animal – el nu este nici măcar la stadiul animal
vieţii, a femeii. - animalele iubesc viaţa: dacă ucid o fac doar stric
25. Credincioşii (chiar şi cei de sex feminin) pentru hrană.
urăsc viaţa, urăsc femeia. 44. Credincioşii însă urăsc viaţa sub orice formă
26. Şi urăsc copiii: urăsc voioşia lor, urăsc şi vor să o distrugă în întregime!
bucuria lor inocentă, urăsc deschiderea lor naturală 45. Ei vor să vină „sfârşitul lumii”, „apocalipsa”
spre nou, urăsc dorinţa lor sinceră de viaţă şi de finală în care tot ceea ce există (plante, animale
cunoaştere - de aceea, cât mai curând posibil terestre, peşti, păsări, oameni) să fie distrus.
(dacă se poate de la naştere) caută să-i infecteze ***
şi pe aceştia cu virusul credinţei, caută să-i Credinţa nu este nici dragoste, nici pace!
îmbolnăvească şi pe ei cu ura faţă de viaţă.
27. Apoi credincioşii urăsc sexul. 46. Şi mai sunt unii smintiţi care spun că
28. O cât îl urăsc: îl urăsc mai mult decât orice. credinţa este dragoste!
29. De ce? 47. Dragoste faţă de ce?
30. Deoarece prin el vine în lume viaţa! 48. De ură?
31. Iar viaţa e ceva ce ei nu vor: ceva ce ei 49. Dragoste de moarte?
dispreţuiesc, ceva ce ar distruge imediat dacă ar 50. Dragoste de sfârşitul vieţii?
putea. 51. Dragoste de sinucideri imposibile?
32. De aceea credincioşii pervertesc şi 52. Dragoste de rău?
degenerează sexul, îl „reglează” (micşorează ca 53. Dragoste de crimă?
durată şi îl răresc ca intensitate dacă se poate până 54. Dragoste de degenerare psihică?
la eliminarea lui totală – până a ajunge acesta cât 55. Dragoste de rupere faţă de realitate?
mai aproape de obiectivul lor mascat sau declarat, 56. Dragoste de tâmpire intelectuală?
de exterminare a vieţii (şi astfel implicit a 57. Dragoste de frică şi teroare „divină”?
posibilităţii acesteia de a se perpetua). 58. Dragoste de dispreţ faţă de toţi şi de toate?
33. Iar dacă cumva perpetuează viaţa, fac în 59. Dragoste faţă de confuzie şi neclaritate, de
aşa fel încât copiii aduşi de ei la viaţă, să trăiască incoerenţă şi nebunie?
în chinuri şi neajunsuri şi să fie lipsiţi de 60. Dragoste faţă de agonie şi suferinţă psihică
satisfacerea unor nevoi elementare – pentru ca „spirituală”?
astfel să se poată înfiripa şi în ei ura faţă de viaţă 61. Dragoste faţă de ce?....
(prin sugerarea confuziei perfide între viaţa trăită 62. Da, întradevăr credinţa e dragoste, dar o
în neajunsuri şi viaţa în sine: pentru ei nu este dragoste negativă, bolnavă, patologică faţă de tot
viaţă fericită - de nici un fel şi sub nici o formă ce este rău în lume!
reală pe care am putea să o dăm cuvântului ***
„viaţă”). 63. Şi mai zic bolnavii de credinţă încercând să
34. Pentru aceşti bolnavi de credinţă, viaţa este se mintă pe ei înşişi: credinţa este pace!
suferinţă şi necaz: păi cred şi eu dacă le caută pe 64. Pace?
acestea cu lumânarea (dacă sunt masochişti)! 65. Cu cine pace?
35. Credincioşii urăsc spiritul copilăriei şi de 66. Ce fel de pace?
aceea copiilor le interzic pe cât posibil joaca, le 67. Pace cu viaţa?
interzic bucuria, le interzic iubirea de viaţă, de 68. Nu! Cu aceasta sunt în război perpetuu!
cunoaştere, de dezvoltare psihică, încercând să-i 69. Pace cu tendinţele sinucigaşe din ei? Asta
oblige să „fie serioşi” şi să nu se dezvolte, să nu da!
cunoască nimic nou (să nu fie educaţi, cultivaţi, 70. Pace cu instincte lor criminale şi bestialice?
etc.). Cu siguranţă da!
36. Credinţa înseamnă pervertirea inocenţei! 71. Şi ce fel de pace?
37. Credinţa e pedofilie psihică: copilul 72. O pace a minţii?
credinciosului e violat psihic iarăşi şi iarăşi, e lovit 73. Ar vrea ei: problema e că atâta război metal
cu ură faţă de viaţă, cu frică faţă de ea. nu a văzut mintea lor niciodată înainte de a fi
38. Credinţa e pervertirea copilăriei – ea e infectaţi cu microbul războinic al credinţei
sfârşitul bucuriei inocente în faţa minunilor naturii, dogmatice!
a cercetării deschise a tainelor ei, a beatitudinii şi 74. Să fie atunci oare o pace cu părintele-
iubirii faţă de viaţă. căpăţână care încearcă să-i posede?
39. Credinţa este sfârşitul dezvoltării psihice – e 75. Da de unde!

3.42
Radu Lucian Alexandru

76. Numai credinciosul ştie câte dubii (evident ***


„venite de la cel rău” - adică de la sinele lui Credinţa este ignoranţă
personal – de la el însuşi) are în legătură cu
„părintele” „divin”! 86. Credinţa generează apoi sărăcie psihică,
77. Numai el ştie cât suferă interior din cauza penurie şi lipsuri intelectuale grave, ignoranţă şi
acestei „păci” făcute cu invadatorul, cotropitorul şi îndobitocire mentală iar la rândul lor acestea
asupritorul psihicului său! (generate natural sau artificial) tind să sprijine
78. Ha!... Credinţa este pace!??... credinţa.
79. Da, cu siguranţă! 87. Ignoranţa şi credinţa se sprijină reciproc în
80. Dar numai dacă în capetele credincioşilor existenţă: aceste două rele ale societăţii umane
cuvântul „pace” înseamnă de fapt război (evident coexistă de cele mai multe ori doar împreună.
„spiritual”, că la ei toate sunt „spirituale”!). 88. De aceea înlăturând ignoranţa, prin educaţie
*** şi atitudine de cercetător (sceptică, critică,
discriminativă, ştiinţifică) şi înlăturând sărăcia
Credinţa înseamnă sărăcie! materială dintr-o societate, se înlătură din acea
societate şi mediul prielnic care permite
81. Credinţa tinde să genereze sărăcie şi invers manifestarea virusului credinţei.
- sărăcia tinde să genereze credinţă! 89. Aceste două minime condiţii de igienă
82. Aceste două rele ale societăţii umane se socială religioasă fac răspândirea socială psihică a
sprijină reciproc în existenţă. virusului credinţei dogmatice aproape imposibilă,
83. Existenţa sărăciei îi face pe mulţi oameni să mai ales dacă lor li se adăugă şi o legislaţie politică
considere că viaţa este grea, insuportabilă (plină creată în domeniul religios care să împiedice
de griji şi suferinţe) şi astfel apare în ei tendinţa de manifestarea în societate a tot felul de nebuni şi
a scăpa de această viaţă de sărăcie (de suferinţă), şarlatani „divini” (a se vedea „Legea de Acreditare
de această viaţă rea, prin sinucidere psihică, prin a activităţii „zeilor”...” şi „Agenţiile de Protecţie a
credinţă religioasă dogmatică. Consumatorului Religios”1).
84. Credinţa se întăreşte de fiecare dată când ***
nesiguranţa vieţii creşte, când sărăcia se 90. Atenţie însă: credinţa se poate infiltra însă
înmulţeşte. şi în oameni care nu sunt nici săraci şi nici
85. Se formează astfel un perfid cerc vicios în ignoranţi (needucaţi) prin simpla expunere psihică
care credinţa susţine suferinţa şi sărăcia şi le neatentă repetată, la influenţa sa virusală - mai
măreşte (prin ignorarea lor voită) pentru că ştie că ales în condiţiile neadaptării legislaţiei mai sus
fără sprijinul lor nu ar putea exista – de aceea menţionate şi needucării cetăţenilor cu privire la
credinţa nu numai că nu e răspunsul potrivit la pericolele majore la care se expun când intră în
sărăcie şi suferinţă ci dimpotrivă e cel mai prost contact cu o credinţă dogmatică oarecare.
răspuns posibil care se poate da acestora, atunci
când ne confruntăm cu ele. 1 cap. din cartea „Noua Ordine Religioasă”.

16. Înşelăciune a credinţei sau dorinţă de sinucidere psihică?


1. Evident şi una şi alta: dar mai mult prima salcie, etc.).
generând-o în mod aproape inevitabil pe a doua. 5. Şi poate vă întrebaţi:
2. Cum funcţionează mecanismul înşelăciunii 6. „Ce fel de promisiuni mai sunt şi acestea?”
psihice specific credinţei? 7. Acestea sunt, dragilor, promisiunile „divine”
3. Păi mai întâi ceri cuiva să-şi pună corpul lui la ale religiilor dogmatice!
dispoziţia ta ca tu să-l poţi poseda (folosi) după 8. „Profeţii” lor se simt liberi să promită verbal
voie şi ca el să-şi ducă mintea în acest timp „cu (că doar nu-i costă nimic) tot ceea ce vor
pluta” în altă parte de exemplu pe tărâmuri de credincioşii să audă (tot ceea ce le mărturisesc ei
basm („mitice”). că-şi doresc, dar sunt prea leneşi sau incapabili să
4. Aceste tărâmuri imaginare şi interacţiunea muncească în mod serios pentru a le obţine în mod
„magică” cu fiinţele ce le „populează” e şi ceea ce i real): „paradisuri”, „tinereţe veşnică”, „nemurire”,
se promite fraierului credincios pentru a-l stimula „mântuire”, „iluminare”, vindecare de boli, etc.
să efectueze un astfel de schimb „divin”: trupul lui 9. Singura şmecherie este să le spună că aceste
contra unor promisiuni deşarte care vor „fi promisiuni se vor îndeplini fie după ce mor (cea
respectate” (în mod foarte convenabil pentru mai convenabilă), fie după ce moare „profetul” (la
credator) doar după moartea fraierului - promisiuni fel de convenabilă) sau cândva peste câţiva ani
„spirituale” garantate cu existenţa unor prieteni nedefiniţi (în mod intenţionat ca să poată să
„supranaturali” imaginari invizibili (sau mă rog acopere intervale de la câţiva ani la câteva mii de
vizibili în vis şi în stări asimilate lui), de genul: ani), cu condiţia ca între timp fraierii credincioşi să
„regele cerului”, „împăratul nemuritor”, „fiul participe la toate metodele de spălare a minţii pe
împăratului ceresc”, „făt frumos” născut din care „profetul”/ „zeul” vrea să le aplice asupra lor.
„lacrimă” (sau mă rog din virgină, din piatră, din 10. După ce li se prăjeşte creierul astfel, nu va

3.43
Mitul credinţei

mai avea nici o importanţă dacă la venirea majoritatea lor) aceste tendinţe sunt induse de
momentului împlinirii promisiunii aşteptate nu se însăşi boala credinţei este însă un fapt evident.
întâmplă nimic. 23. Credincioşii sunt aşa de prinşi în obsesia
11. Doar e şi „logic”: credincioşii nu au fost sinuciderii lor psihice, încât de multe ori nu prea au
cuminţi, nu au fost destul de credincioşi, ca să timp să se desprindă de această obsesie şi să se
merite împlinirea promisiunii deşarte cu care sunt întrebe dacă chiar asta vreau.
duşi de nas, ca măgarii de morcovii atârnaţi în faţa 24. Acum, evident că odată ce cineva vrea (din
lor, legaţi de un par, de către stăpânul (domnul/ diferite motive) să se sinucidă psihic este o cale
tovarăşul) „divin” care îi încalecă. destul de scurtă (rapidă) de atingere a obiectivului:
*** anume sinuciderea fizică, dar mai este şi o cale mai
12. Cum arată deci un astfel de contract lungă, angoasantă, plină de chinuri „spirituale”:
„divin”? cea a credinţei!
13. Păi e ceva de genul: tu dă-mi tot ce ai acum 25. Fricoşii şi laşii o aleg de regulă pe cea de a
(trupul tău, averea ta, viaţa ta, etc.) şi eu doua.
„profetul”/ „zeul” voi mai vedea dacă vei merita 26. Ignoranţii şi repeziţii „o aleg” pe prima.
vreodată să-ţi dau ceva în schimb! 27. Oamenii înţelepţi preţuiesc însă viaţa şi se
14. Acesta e schimbul „echitabil” al credinţei! luptă să o păstreze şi să o facă cât mai armonioasă
15. Fiind o tâmpenie aşa de mare: „tu dă-mi şi mai îndelungată!
totul - eu nu-ţi dau nimic în mod real” - e de 28. Credincioşii au o puternică tendinţă de
mirare că cineva sănătos la cap şi dornic de viaţă sinucidere psihică dar încă nu sunt siguri dacă vor
ar accepta un astfel de „contract / schimb” „divin”. să o facă: dacă şi când să meargă până la capăt!
16. Nu e nimic însă de mirare dacă înţelegem că 29. De aceea toată viaţa credincioşilor este o
majoritatea celor care acceptă un astfel de luptă între dorinţa de viaţă care de multe ori este
„contract de credinţă” fie au fost aduşi prin tehnici încă puternică în ei şi ura faţă de aceasta (dorinţa
de control mental în stare de confuzie şi ameţire - de moarte).
hipnotizare (prin „tehnicile religioase” aplicate 30. Faptul că mulţi credincioşi ajung la
asupra lor) în care apoi acceptă nediscriminatoriu bătrâneţe (purtând astfel această „luptă spirituală”
orice le dictează „stăpânul divin” să accepte; fie au în ei zeci de ani) arată că totuşi iubirea de viaţă e
puternice tendinţe sinucigaşe anterioare semnării puternic înrădăcinată în ei, în ciuda eforturilor
contractului de credinţa (găsind astfel în el o contrare făcute asupra lor de virusul credinţei cu
metodă „acceptată social” deocamdată, de care sunt infectaţi.
realizare, chiar dacă doar pe jumătate, a dorinţei 31. Totuşi se pare că nu este suficient de
lor sinucigaşe). puternică pentru a-i vindeca complet de infecţia
*** credinţei.
17. Contractul credinţei e acelaşi contract pe 32. În cazul însă al credincioşilor
care îl face un sinucigaş: „acum renunţ la tot ce „fundamentalişti” care îşi ating obiectivul mai
am (viaţă, gândire, avere, etc.) şi apoi vom mai repede (prin „martiriu”, „război sfânt”, „nebunie”
vedea dacă o mai fi ceva: să sperăm că nu mai totală, etc.) vorbim evident de o infectare
este!”. puternică cu credinţă, care a mărit exponenţial ura
18. La fel face şi credinciosul – în intimitatea sa de viaţă din ei şi astfel aceasta i-a biruit prin
el nu speră atât să meargă în nu ştiu ce „paradis/ moarte.
nirvană” (despre care oricum nu ştie nimic în mod 33. Păcat de ei: neexpuşi la influenţa virusală a
real), prin actul sinucigaş specific credinţei, credinţei dogmatice, uşoarele lor tendinţe
- cât îl interesează să se sinucidă (prima sinucigaşe pe care eventual le-ar fi avut înainte de
prioritate), a fi infectaţi, puteau cu timpul să fie alungate din
- cum să o facă (a doua prioritate) ei.
- şi eventual pe cine să mai ia cu el (a treia 34. Credinţa îi ucide însă pe inocenţi!
prioritate), 35. De aceea, deşi credinţa pare sinucidere
- şi la sfârşit eventual ce să mai facă în timpul psihică, ea în fapt este crimă psihică!
procesului de sinucidere „spirituală” (până ce el, 36. Asaltul asupra psihicului celor infestaţi cu
odată iniţiat, îşi atinge obiectivul final: moartea credinţă este furibund şi bestialic...
fizică!) 37. Rezultatul urmărit: aducerea cu orice chip
19. Cât despre ce o să fie după aceea, anume sub control psihic a credincioşilor (indiferent de
după moartea fizică, şi dacă o să mai fie ceva este voinţa celor infectaţi şi de efectele negative
poate doar a o 100- a prioritate...! evidente pe care acest control le va avea asupra
20. Sinucigaşul „spiritual” speră în sinea lui să vieţii lor): transformarea lor în sclavi psihici prinşi
nu mai fie nimic după aceea pentru că altfel va în lanţuri mentale de cel care conduce şi iniţiază
trebui să reia tot circuitul sinuciderii de la capăt! procesul de înlănţuire psihică religioasă a lor: de
21. Având în vedere răspândirea acestor „profetul/ zeul” şarlatan şi/ sau nebun.
contracte de sinucidere psihică specifice credinţei 38. El este principalul vinovat pentru toate
dogmatice trebuie să începem să luăm serios în efectele credinţei şi el trebuie tras la răspundere
considerare posibilitatea existenţei în societate a pentru ele!
destul de multe organisme biologice umane cu 39. Cât despre credincioşi, odată ce ei
tendinţe sinucigaşe (poate înnăscute)... conştientizează capcana în care au căzut şi
22. Faptul că în multe cazuri (poate chiar în lanţurile psihice cu care sunt legaţi, ei trebuie să

3.44
Radu Lucian Alexandru

lupte cu putere pentru a se elibera de ele. 41. Aşadar dragi fraţi infectaţi cu credinţă, nu
40. TransReligia, prin activităţile sale specifice, disperaţi: salvarea vă este aproape şi vă este la
este întotdeauna gata să intervină şi să-i ajute îndemână.
pentru vindecarea definitivă de boala credinţei 42. Luptaţi împotriva bolii credinţei de care
dogmatice de care suferă. suferiţi şi vindecarea vă va venii în curând!

17. Credinţa religioasă înseamnă personalitate dublă


1. Ce înseamnă personalitate dublă? prin trupul său, de la gândire normală la credinţă.
2. În stadiile incipiente ale bolii psihice a 11. În aceste momente de posedare psihică o
credinţei religioase (dogmatice) începe să se altă persoană iasă la iveală, cu alte valori, cu alte
formeze în credinciosul infectat pe lângă gânduri, cu alte obiective.
personalitatea proprie (cu discernământul şi voinţa 12. Spectacolul acesta al schimbării
proprie) o a doua personalitate cu un alt personalităţii e la fel de halucinat pentru
discernământ, cu alte gânduri, cu alte dorinţe observatorul atent ca şi acela al spectacolelor
decât ale celui infectat. „spiritiste”!
3. Această a doua personalitate începe să 13. Credinciosul (bolnavul), de cele mai multe
acţioneze ca un al doilea centru de decizie, ori, nici nu observă trecerea, schimbarea
independent de prima personalitate (cea proprie personalităţii, intervenţia posedatorului (sau mă
bolnavului), ca şi cum psihicul său ar fi o „ţară” cu rog a reflecţiei lui în psihicul celui afectat) - dar
două guverne paralele, simultane, care iau decizii pentru cineva sănătos psihic (neafectat de
specifice pentru fiecare acţiune în parte. credinţă) trecerea aceasta de la o personalitate la
4. Rezultă astfel două hotărâri (comenzi de alta (tulburarea aceasta „schizofrenică”) este
acţiune) şi o problemă psihică gravă pentru evidentă.
credincios: care dintre ele va fi pusă în practică de 14. De ce nu observă şi infectatul, intervenţia
trup (acesta fiind unul singur)? celei de a doua personalităţi?
5. Cine va lua decizia finală pusă în practică de 15. Pentru că este condiţionat prin programul
trup: propriul discernământ sau discernământul credinţei să o ignore.
(religios dogmatic) artificial implantat în psihicul 16. Acest program „religios” bazat pe infestarea
infectatului cu credinţă? cu credinţă dogmatică (oarbă/ fanatică...) îi
6. Atunci când în această bătălie a voinţelor al sugerează să se sinucidă mental încetul cu încetul
doilea centru de decizie (cel străin) câştigă (prin şi să cedeze unui altuia conducerea trupului său - îi
folosirea a diverse metode prin care îl împinge la sugerează să nu mai fie atent la ce se întâmplă în
capitulare pe cel propriu şi/ sau lăsat în mod jurul său, îi sugerează „subliminal” să nu mai aibă
conştient de primul să preia controlul asupra sa) dorinţe proprii intense (iar dacă le are să renunţe
începe să se intre în faza gravă a efectelor la ele), să nu-l mai intereseze direcţia vieţii lui (să
devastatoare ale bolii psihice specifice credinţei lase pe alţii să i-o stabilească).
dogmatice religioase. 17. Îi este sugerat în mod perfid de către
7. De ce? credinţa invadatoare să se urască pe sine – şi o
8. Pentru că propriul discernământ în mod real face pentru că în mod real are şi motive să o facă:
nu dispare niciodată: el nu poate fi distrus în el simte intuitiv că s-a lăsat prea uşor cotropit
întregime (eliminat din psihic) în primul rând psihic de credinţă şi transformat astfel în sclav
pentru că prin eliminarea lui reală s-ar elimina şi psihic al vreo unui „cap divin” sau altuia.
discernământul parazit care depinde de el. 18. Aşadar, bolnavul credincios se urăşte pe
9. Astfel izbucneşte şi se menţine pe toată sine şi urăşte „părintele” care îl posedă din când în
durata vieţii credinciosului (sau doar pe durata când (la unii mai des, la alţii mai rar, în funcţie de
afectării lui de boala psihică specifică vreo unei intensitatea răspândirii infecţiei psihice) şi apoi îşi
credinţe religioase sau alteia) un perpetuu război urăşte neputinţa pe care o are în lupta cu el (nu
intern (psihic), o perpetuă stare de conflict interior, are nici o speranţă că l-ar putea învinge pe
de angoasă „spirituală”, de suferinţă chinuitoare în invadator); şi îi urăşte pe ceilalţi oameni pentru că
„mâinile” discernământului străin asupritor. nu îl ajută să se vindece de boala credinţei (ci mulţi
*** dintre ei chiar dimpotrivă îi accentuează boala - îl
10. Atunci când vorbiţi cu cineva bolnav de „ajută” să-şi strângă şi mai tare lanţurile psihice cu
credinţă dogmatică, dacă urmăriţi atent care este legat de credinţă!).
manifestările lui psihice, se poate observa destul 19. Din cauza acestei uri generalizate este
de uşor manifestarea acestor două tipuri de oarecum firesc să-şi dorească să vină „sfârşitul
personalităţi (a acestor două tipuri de lumii” – pentru el acesta însemnând în primul rând
discernământuri distincte): puteţi observa foarte sfârşitul suferinţei psihice amare generate de
uşor când face trecerea de la propriul discernământ credinţă.
(personalitate) natural (/ă) la personalitatea 20. De aceea mai întotdeauna acolo unde apare
artificial implantată în sine; de la el, la „părintele” o epidemie de credinţă religioasă (dogmatică) apar
„divin” care îl posedă şi vorbeşte din când în când şi „profeţii apocaliptice”, generate de iniţiatorul

3.45
Mitul credinţei

infecţiei, pentru a crea în cei infectaţi o consolare religioase cu care ei sunt infectaţi).
fictivă, o promisiune deşartă a alinării suferinţei 36. Credincioşii sunt nişte fricoşi gigantici: le e
provocate de credinţă, prin vreo „apocalipsă” sau frică deopotrivă de viaţă şi de moarte.
alta. 37. Dacă ar renunţa la această frică şi s-ar
21. Unii infectaţi cu credinţă ar zice că ei nu confrunta cu ea ar vedea însă cum ea ar dispare ca
doresc sfârşitul vieţii (în totalitate) ci doar prin minune.
înlocuirea ei cu una mai bună... 38. Dar credincioşii urăsc viaţa şi urăsc moartea
22. Şi eu nu mă îndoiesc neapărat că ei nu ar şi astfel se văd suspendaţi mereu între aceste două
avea dreptate – problema e că dorinţa lor nu se extreme (în stare de „zombii” - nici morţi şi nici vii
vede în fapte: nu acţionează mai deloc în direcţia – nişte morţi vii) într-o perpetuă confuzie şi
creării reale a acelei vieţi mai bune. ameţire psihică.
23. Credinţa le paralizează această iniţiativă şi 39. Văzând răul imens pe care li-l provoacă
le-o înlocuieşte cu speranţa deşartă a aşteptării credinţa nu înţeleg de ce, cei afectaţi de ea, în loc
unei forţe „magice” „atotputernice” care nu are să o numească boală, o numesc „viaţă spirituală”.
ceva mai bun de făcut decât să rezolve problemele 40. Să fim serioşi: pe cine cred ei că păcălesc?
unor leneşi ca ei (mă rog – ce-i drept condiţionaţi 41. Pe ei înşişi? Asta da!
să fie aşa de boala credinţei de care suferă). 42. Autoamăgirea este de multe ori arma celui
24. Credinciosul urăşte viaţa, dar nu poate căruia i se pare că se află într-o stare adâncă de
recunoaşte aceasta faţă de sine în mod deschis, neputinţă.
deoarece pe de altă parte îi e frică de viaţă. ***
25. Nu vrea a recunoaşte că o urăşte (cel puţin 43. Credinţa dogmatică de tip personalitate
în forma deformată/ degenerată creată pentru el dublă de multe ori degenerează în personalitate
prin infectarea cu credinţă) pentru că se teme că multiplă.
atunci poate viaţa „îl va bate şi mai tare” decât „o 44. Credincioşilor li se sugerează mereu să-şi
face” acum. urască sinele (individualitatea/ personalitatea
26. Credinciosul e laş: urăşte viaţa şi urăşte proprie) şi astfel mulţi dintre cei care cad în
„părintele lui divin” dar nu are curaj să i-o spună în capcana acestei sugestii perfide încearcă apoi să
faţă şi astfel se lasă să fie consumat din interior de grăbească uciderea sinelui propriu prin aducerea în
această ură. psihicul lor a cât mai multor „părinţi spirituali” -
27. Dar dacă credinciosul are această ură întregi „familii” de astfel de „rude divine”, cu
indusă de credinţă pe viaţă, oare încearcă el să o interese în general comune, dar în particular
ucidă, respectiv să se sinucidă? divergente (specifice).
28. Pai, cam da! 45. Unii credincioşi cred că cu cât vin mai multe
29. Bolnavii afectaţi de credinţă cam asta fac astfel de „sineităţi divine” distincte „să locuiască” în
(sau încearcă să facă): în primul rând în mod activ ei (să le posede trupul) cu atât vor fi ucişi mai
sub masca „martiriului”, a luptelor şi „războaielor repede („spiritual” bineînţeles!).
sfinte”, a persecuţiilor „necredincioşilor” (a celor 46. Evident însă că speranţele lor sunt
sănătoşi mentali - imuni la boala credinţei) şi apoi zadarnice – pot veni şi un milion de astfel de
în mod pasiv, de exemplu, prin refuzul procreării. „membrii de familii divine” să se coalizeze
30. Sau credeţi oare că e întâmplător faptul că împotriva sinelui propriu că tot nu au ce-i face (în
unii dintre cei care se expun total influenţei sensul de a-l distruge în totalitate – cel puţin atâta
virusului credinţei (prin tot felul de comunităţi timp cât credincioşii trăiesc fizic) şi astfel rezultă
„mănăstireşti”) refuză să procreeze, condamnând doar un perpetuu „război spiritual” (psihic) pe care
în mod deschis sexul? e obligat să-l trăiască cel afectat de personalităţile
31. Pentru aceştia de obicei cuvântul „spiritual” multiple specifice credinţei dogmatice cu care s-a
nu e decât un cuvânt sinonim cu cuvântul moarte: infectat.
a progresa „spiritual” înseamnă pentru ei a se ***
apropia de moarte (fizică şi psihică!). 47. Opusă credinţei dogmatice/ religioase/
32. Credincioşii dogmatici urăsc aşadar viaţa, oarbe există însă starea de normalitate (sănătate)
dar asta nu e tot: ei urăsc şi moartea deopotrivă! mentală: anume cea specifică unei credinţe
33. Credinţa dogmatică e o ură absolută faţă de relative/ rezervate/ sceptice, prin care individul
tot şi de toate! liber acordă unui altuia o încredere relativă,
34. Moartea ei o iubesc şi o urăsc în acelaşi rezervată care durează însă doar până la cea mai
timp: o iubesc pentru că ea le „promite” speranţa mică probă contrară, care îi arată că încrederea sa
„mântuirii”, a scăpării reale de suferinţa psihică se încearcă a fi înşelată de cel căruia îi este
creată de infectarea cu credinţă. acordată.
35. O urăsc pentru că le este sugerat în mod 48. Omul Liber înţelege că mărturia (credinţa/
intenţionat de către credinţă că moartea de fapt nu încrederea) e şi ea o sursă de informaţii, după
este sfârşitul, aşa cum şi-ar dori ei, ci e doar percepţia directă şi raţiune, dar el ştie de
începutul unei alte vieţi potenţial chiar mai asemenea că aceasta nu trebuie să fie niciodată o
groaznice decât cea actuală (sunt ameninţaţi credinţă/ încredere dogmatică, oarbă, fanatică,
verbal tot timpul cu tot felul de chinuri imaginare şi absolută.
„focuri ale iadului”, dacă nu sunt „copii cuminţi” şi 49. Aceasta din urmă este evident doar poarta
nu rabdă „cu umilinţă” asuprirea mentală la care prin care ar putea să fie manipulat de orice
sunt supuşi de către promotorii şefi ai credinţei înşelător şi şarlatan dacă ar adopta-o pentru sine

3.46
Radu Lucian Alexandru

în raport cu oricare aspect ale existenţei sale sunt credincioşi – cuvântul care le exprimă cel mai
(material sau „spiritual”). bine felul lor de a fi este acela de Cercetător.
50. Credincioşii relativi (relativişti, nedogmatici) 53. Pentru ei ceea ce ştiu, ştiu - pentru că au
nu au şi nici nu sunt dispuşi să accepte nici un experimentat prin percepţie directă (fără a-i acorda
„părinte” spiritual pentru ei! însă nici acesteia o încredere absolută) şi ceea ce
51. Ei sunt oameni liberi, maturizaţi psihic, cu nu ştiu este în curs de cercetare.
încredere în discernământul propriu, care ştiu să 54. Cercetătorii (transreligioşi sau de altă
facă singuri distincţie între bine şi rău (între ce le natură) trăiesc într-o lume evident relativă, a
foloseşte şi ce nu) şi nu au nevoie de alţii să facă relativităţii (nu absolute însă) oricărui aspect al
această distincţie pentru ei sau în numele lor, sau existenţei şi se bucură de aceasta, deoarece
să le controleze viaţa ca unor copii sau bolnavi această relativitate nu este o buclă închisă (cum
mentali (cum este cazul celor infectaţi cu credinţă este privirea dogmatică asupra lumii) şi astfel ei
religioasă dogmatică/oarbă). pot experimenta tot mereu noi aspecte mirifice din
52. De fapt aceşti credincioşi sceptici nici nu infinitele forme de manifestare ale Întregului!

18. Credinţa (dogmatică) este instrumentul preferat al tiraniei


1. Credinţa dogmatică este instrumentul 9. „Părinţii-tirani-divini” care îi asupresc fără
preferat folosit de tirani pentru a-i stăpâni şi scrupule sunt puternici pentru că posedă multe
exploata pe cei slabi (făcuţi slabi prin infectarea lor trupuri fără minte pe care le pot folosi după bunul
sistematică cu credinţă religioasă (sau politică) lor plac.
dogmatică). 10. Dar ei sunt puternici în primul rând pentru
2. Cei infectaţi cu credinţă sunt uşor de că gândesc prin ei înşişi, discern prin ei înşişi şi nu
canalizat să se supună celui care i-a infectat şi să-i lasă pe alţii să trăiască viaţa lor în locul lor şi
execute acestuia toate ordinele (poruncile „divine”) pentru ei.
fără crâcnire, indiferent de natura lor. 11. Cei afectaţi de credinţă dogmatică sunt
3. Cei care sunt păcăliţi să renunţe la predestinaţi însă să fie sclavi!
discernământul propriu (cel puţin parţial) prin 12. Părinţii lor „divini” sunt stăpânii lor!
capcana credinţei dogmatice ajung astfel să devină 13. Sclavia lor este în primul rând o sclavie
instrumentul prin care s-au realizat cele mai mari mentală: „părintele lor” ajunge să aibă putere
atrocităţi petrecute în istoria umană - în numele absolută asupra minţii lor – îi poate şi ucide dacă
„zeilor-oameni-tirani” care le-au comandat spre vrea (cu o simplă comandă „spirituală” de
execuţie credincioşilor lor fără de cap. sinucidere, în numele „cauzei lor divine”).
4. Tiranul („divin” sau de altă natură) se oferă 14. De aceea, cei care susţin credinţa oarbă
naivilor şi neatenţilor să gândească în locul lor, susţin sclavia psihică!
pentru „bine lor” cu condiţia să-i cedeze lui 15. Cei care îmbrăţişează credinţa urăsc viaţa
controlul total supra vieţii lor - iar odată acesta cu ce are ea mai scump: libertatea de gândire, de
dobândit, fraierii păcăliţi de tiranul „divin”, vor conştiinţă şi de acţiune.
constata „surprinşi” (ce-i drept cam târziu pentru 16. Deoarece se lasă păcăliţi de şarlatanii/
ei) că tiranul nu face mai nimic în interesul lor real nebunii cu porniri tiranice „divine”, să renunţe la
ci doar în al lui: trupurile credincioşilor acum au propria viaţa şi la propria libertate, credincioşii îşi
devenit trupurile sale (posesia sa) şi le foloseşte ca rezervă astfel o soarta amară de continuă suferinţă
atare. psihică şi fizică.
5. Credincioşii devin astfel simple momâi 17. Dar noi, Oamenii Liberi, nu-i putem lăsa pe
(păpuşi de paie) care se lasă să fie folosite şi aceşti fraţi înşelaţi şi bolnavi să agonizeze în
exploatate de orice „mână divină” care li se suferinţele lor: trebuie să luptăm pentru eliberarea
prezintă ca atare. lor din sclavie mentală!
6. A fi credincios înseamnă a fi slab. 18. TransReligia, prin toate valorile pe care le
7. A fi „părinte” („om-zeu”, „profet”, etc.) promovează şi prin toate acţiunile concrete pe care
înseamnă a fi puternic - cel puţin relativ la acest le face, are în vedere şi eliberarea din sclavie
sistem sclavagist/ feudal al minţii în care încă mai psihică a acestor nefericiţi infectaţi cu credinţă
trăim din păcate, în prezent. dogmatică.
8. Credincioşii sunt slabi pentru că ajung să 19. Doar eliberaţi de această boală psihică ei se
urască viaţa şi astfel refuză să o trăiască – lăsând pot alătura nouă Oamenilor Liberi pe drumul infinit
pe alţii să o trăiască în locul lor (pe cei cu „sânge al dezvoltării psihice şi fizice (reale, ştiinţifice,
divin”/ pe stăpânii lor psihici). palpabile) perpetue întru eternitate.

3.47
Mitul credinţei

19. Credincioşii nu sunt persoane


1. Credincioşii nu sunt persoane şi o recunosc: mulţimi fără capacitate proprie de discernământ.
nu au (refuză să aibă) discernământ propriu 6. Aşadar frate liber, dacă credincioşii te
(capacitate proprie de distingere a binelui de rău), „deranjează” nu te lupta cu ei - ei sunt doar trupuri
nu au judecată proprie, gândire proprie, voinţă fără minte, roboţi care execută orbeşte ordinele
proprie, dorinţe proprii - prin ei vorbeşte un altul: o „părinţilor lor divini”, persoane cu mintea prăjită în
altă persoană cu propriul ei discernământ, timpul procesului de condiţionare mentală pentru
judecată, voinţă, dorinţă, care se manifestă (mai supunere necondiţionată faţă de „mintea divină” ce
mult sau mai puţin) prin trupul lor posedat. i-a luat în sclavie religioasă.
2. Ei nu sunt persoane (cineva care se posedă 7. Bieţii de ei!
pe sine, care este propriul său stăpân), ei sunt 8. Credincioşii sunt păpuşi de paie mânuite de
posedaţi (de alţii, de cei care îi stăpânesc psihic şi „păpuşarul divin” care le controlează şi le dictează
fizic). fiecare acţiune şi vorbă – ele doar par că au viaţă –
3. Credincioşii sunt posedaţi „spiritual” de dar de fapt sunt aproape moarte psihic.
„căpăţâna divină” pe care o consideră şi o recunosc 9. Vocea care tu o auzi venind dinspre aceste
ca atare! păpuşi credincioase nu este a lor (şi ei o recunosc):
4. Ei nu sunt nici persoane, nici indivizi, ei sunt e a păpuşarului „divin” care le mânuieşte.
doar masă de manevră („spirituală”), posesiuni 10. Acţiunile pe care ei le fac sunt acţiunile
„spirituale” ale „părinţilor” care „se oferă” (îi dictate de acesta din urmă.
păcălesc să îi lase) să gândească pentru ei. 11. Gesturile, hainele „lor” sunt puse pe ei tot
5. Deoarece credincioşii dogmatici religioşi nu de acesta.
sunt persoane ei trebuie trataţi ca atare: ca fiind 12. Nu are nici un sens să te lupţi deci cu aceste
lipsiţi de personalitate şi individualitate proprie, ca păpuşi credincioase fără minte proprie – dacă vrei
membrii ai unei turme (de „oi”, de „porci”, de „vaci ca ele să nu te mai deranjeze trebuie să te
şi boi” etc. - toate bineînţeles „spirituale”) fără confrunţi cu păpuşarul care le controlează şi să tai
minte proprie, ca membrii ai unei gloate fără sforile (credinţei) cu care acesta le mânuieşte.
judecată, ca simpli membrii numerici ai unei

13. Credincioşii religioşi (dogmatici) sunt ca să-şi producă şi să-şi interpreteze cuvintele în
un cap cu multe trupuri – o singură minte le interesul său personal.
controlează pe toate în interesul ei „divin”. 18. Vai însă de cei care sunt suficient de naivi
14. Niciodată capul acesta de obicei nu este o încât să caute adevăruri absolute într-o lume
carte - literal ea este interpretată, dar relativă!
„interpretată” („dezvăluită”) de cine trebuie (de 19. „Cartea sfântă”, „cuvântul divin”,
cine prinde şmecheria aceasta cu zombii religioşi şi „intermediarul” interpretării (medierii) între
vrea să se folosească de ea) – de un „înţelept” „cunoaşterea absolută” şi fraierii relativi care o
revelator, sau de un „înţelept” creator al cărţii caută, joacă doar rolul de distragere a atenţiei de
„sfinte” - al codului „sfânt” al sclaviei, al comenzilor la adevăratul „cap” care produce cunoaşterea
de manipulare la care trebuie să răspundă păpuşile aceasta „absolută” - anume chiar cel care pretinde
credincioase. că el doar o transmite mai departe, aşa cum i-a
15. „Înţeleptul revelator” ştie secretul cuvintelor fost dată şi lui.
– anume acela că poate interpreta orice cuvânt 20. Culmea e că uneori (ce-i drept destul de
(propoziţie, frază, paragraf) ca însemnând exact rar) chiar şi intermediarul crede în realitatea
ceea ce vrea el să însemne! acestui joc „divin” „de-a vaţi ascunselea”.
16. Credincioşii însă nu cunosc acest secret – şi 21. Ce nu realizează el însă, e că el
prin urmare plătesc „să li se interpreteze” intermediază doar între cele două părţi ale minţii
„cuvântul domnului” (stăpânului). sale bolnave psihic de „personalitate dublă”, sau de
17. Şi pot sta liniştiţi – are acest „stăpân” grijă alte tipuri de deliruri şi halucinaţii mentale „divine”.

3.48
Radu Lucian Alexandru

22. Strategia aceasta a ascunderii adevăratului transmită” mesajul „divin” al „divinităţii” lor
cap are rol de scuză pentru „interpret” dacă se imaginare, cu comenzile adecvate de supunere în
dovedeşte că spune vreo prostie mai crasă: „nu a faţa vorbelor lor (prezentate ca fiind ale „zeului”)
spus-o el - ia fost dictată „de sus”!”. pentru că astfel câştigă o grămadă de sclavi
23. „Şi cum e de acolo, din „câmpul absolutului” mentali gata să-i servească „până la moarte”, fără
trebuie că e adevărată chiar dacă după toate a le da acestora nici cea mai mică socoteală (sau
evidenţele nu e decât o absurditate crasă!” - aşa retribuţie reală serioasă) pentru acţiunile pe care îi
gândesc naivii care cad în capcana credinţei şi a pun să le facă, sau pe care ei le fac asupra lor.
strategiei ascunderii capului real „divin”, folosită de 32. Şi în fond şi la urma urmei de ce ar da ei
către diferiţi şarlatani sau nebuni „divini”. socoteală unor păpuşi credincioase, unor zombii
24. Acest cap adevărat (care gândeşte, discerne „spirituali”, unor morţi vii?
şi voieşte singur ) creează un cap aparent – o 33. De multe ori ura indusă (pe baza unor
„păpuşă divină” – care pare că gândeşte, judecă şi tendinţe existente în ei) împotriva vieţii, de către
discriminează singură („zeul”, „cartea sfântă”, sau păpuşarii „divini” merge aşa de departe încât
vreo adunătură de oase divinatorii, sau de cărţi de credincioşii nu mai vor să fie conduşi de ceva viu,
ghicit, etc.) dar care în fapt nu e decât o simplă palpabil – care gândeşte, judecă şi există în
unealtă în mâinile „şamanului profet/ zeu” şarlatan prezent în faţa lor: ci doar de ceva mort de mult:
de meserie (sau nebun după caz) care o foloseşte de ceva gândit, judecat şi existent cu mult, mult
în interesul său personal „divin”. timp în urmă.
25. Capul „invizibil” („zeul”) văzut într-un mod 34. Ura credincioşilor faţă de viaţă e uneori atât
foarte convenabil doar de „purtătorul lui oficial de de mare încât vor să fie conduşi pe cât posibil de o
cuvânt” este prezentat credincioşilor ca fiind un „mortăciune”, de ceva neschimbat, mumificat, fără
cap real doar pentru a le distrage atenţia acestora viaţă.
de la adevăratul cap al „operaţiunii religioase” de 35. Apar astfel „cărţile părinţi” care nu sunt
credeizare (infectare cu credinţă). altceva decât ghiduri de sinucidere psihică care îţi
26. Astfel, cel care este capul real al ierarhiei explică toate etapele necesare prin care trebuie să
„divine” („profetul”, „avatarul”, etc.), existentă treci pentru a te sinucide mental.
evident doar în imaginaţia sa bolnavă sau perfidă 36. Pentru că, nu e aşa, „trebuie” să te „naşti
după caz, declară pentru naivi (indivizi lipsiţi de din nou”, nu?
imaginaţie proprie) că el de fapt e doar la mijlocul 37. Şi pentru aceasta o condiţie ar fi ca mai
„ierarhiei”, pentru a le distrage atenţia critică de la întâi să mori, nu !!??
el, spre un cap „divin” închipuit. 38. De fapt moartea ta psihică nu e decât
27. Astfel adevăratul creier al operaţiunii poate condiţia necesară pentru ca să se poată „naşte”
să facă ce vrea pretinzând însă că el nu e altul în tine!
responsabil de nimic (că şi el face ca şi ceilalţi doar 39. E o condiţie absolut necesară pentru ca să
ce i se dictează să facă. poţi să fi posedat psihic de cei care scriu cărţile
28. Sărmanul de el! „spirituale” respective (de „părinţii” originari),
29. Cine îi plânge lui de milă pentru imensa lui respectiv de urmaşii lor „spirituali” care se oferă să
„responsabilitate de mesager” nu e întreg la cap! le „interpreteze” pentru „tine”.
30. Iată aşadar culmea înşelăciunii: să-i 40. Cartea aceasta „sfântă” de gen „ghid de
convingi pe fraierii credincioşi să facă absolut tot ce sinucidere psihică (pentru idioţi)” însă nu e
vrei tu fără ca ei să-ţi impute nici o suficientă pentru a realiza pe de-a întregul o
responsabilitate pentru acţiunile pe care îi îndemni asemenea acţiune: trebuie ca credinciosul mieluşel,
să le facă prin intermediul „zeului” inventat în dus la sacrificare psihică, să fie „îndrumat” pas cu
avantajul tău imediat. pas şi sprijinit (îmboldit mai bine zis) de la spate
31. Aceşti „păpuşari divini” se oferă „să de către un „părinte binevoitor”.

3.49
Mitul credinţei

41. Şi bineînţeles supravegheat îndeaproape 49. Dacă însă dimpotrivă vrei să trăieşti bine
pentru a realiza sinuciderea doar parţial, pentru a gândeşte singur şi foloseşte-ţi discernământul
nu se sinucide şi fizic, că atunci se duce pe „apa propriu în interes propriu.
sâmbetei” toată investiţia „spirituală” făcută în el. 50. Dacă vrei să te chinui însă în viaţă lasă-i pe
42. Credinciosului nu are voie să se sinucidă alţii să gândească pentru tine.
fizic din „motive personale”, ci doar din motive 51. Şi după cum poţi observa sunt mulţi astfel
„religioase” - doar la comanda expresă şi în de „voluntari divini”: sunt mulţi dispuşi să
interesul stăpânului sau „divin” sau a gândească în locul tău, să vorbească în numele
„interpretului” său „oficial”. tău, să raţioneze şi să discearnă pentru tine, dar e
43. Nu are voie să facă aceasta deoarece trupul interesant că nici unul din aceşti „voluntari” nu
său este preţios: el este o unealtă foarte utilă vrea să muncească fizic (material, financiar) pentru
pentru împlinirea dorinţelor stăpânului de sclavi tine.
mentali religioşi. 52. Oare de ce crezi că e aşa?
44. Sinuciderea psihică trebuie să fie deci doar 53. Părinţii tăi spirituali se oferă mereu să
parţială: să mai fie lăsat şi credinciosul să gândească în locul tău dar aproape niciodată să
gândească toate cele necesare pentru a-şi întreţine acţioneze fizic (nu verbal, lingvistic - „invizibil”) în
trupul până când stăpânul are nevoie de el. locul tău.
45. Acest trup credincios este „posedat” de 54. De ce?
„părintele binevoitor” doar când are vreo problemă 55. Pentru că ei au nevoie de acţiunile tale (de
de rezolvat şi trebuie să se folosească de el. munca ta) făcută pentru ei („zeciuiala” trebuie să
46. Aceasta e religia bazată pe credinţă: doar o curgă nu?) dar nu au nevoie de gândurile tale.
mascaradă ieftină creată pentru a putea fi 56. „Profeţii/ zeii” au nevoie să munceşti pentru
„posedate” în voie trupurile credincioşilor, de către ei dar nu au nevoie să gândeşti pentru tine!
stăpânii lor („păstorii lor”) „spirituali” fără a le da 57. Tu trebuie să fii un simplu „grăjdar” şi să dai
acestora nici o socoteală şi fără ca posesorul să de mâncare „calului” trup (al tău) până când ei au
răspundă pentru ce face cu trupul credincios pe nevoie de el să-l încalece (posede), sau să-l pună
care îl posedă psihic („îl ghidează spiritual”). la „arat” şi „prăşit porumb” - la tot felul de munci
47. Cu alte cuvinte aceste religii nu sunt decât „spirituale” cu formă materială.
forme perfide de abuz făcut asupra indivizilor aflaţi 58. Dacă „calul” însă începe să gândească
în stadiul copilăriei psihice: sunt doar corupţie şi pentru sine nu se mai lasă încălecat.
exploatare de „minori”! 59. Şi atunci stăpânii „cailor credincioşi” pierd
*** un trup („suflet”) pe care nu-l mai pot folosi după
48. Aşadar dragă frate întru fiinţă: dacă vrei să bunul lor plac.
mori psihologic şi să ajungi un zombii credincios, 60. „Părinţii spirituali” care cer „credinţă” nu
fără gândire şi discernământ propriu, calea e destul sunt altceva decât „spirite” materiale care cer spre
de simplă: îmbrăţişează cu ochii închişi credinţa posesie trupurile (tot materiale ale) celor care vor
(orice credinţă dogmatică – în acest sens toate să „li le dea”.
sunt la fel!).

20. Credincioşii sunt trupuri posedate


1. Credincioşii sunt trupuri „lăsate” fără stăpân mult râvnite.
şi luate apoi în posesie „divină”. 5. Mentalitatea acestor „investitori divini” îi
2. Trupurile fără stăpân, trupurile abandonate încredinţează de faptul că un astfel de trup
de către fiinţele afectate de credinţă religioasă abandonat (prin „convingere” „religioasă”) nu este
dogmatică devin astfel trupuri „libere” (vacante) – destinat neapărat folosinţei exclusive a unui singur
disponibile spre a fi luate în folosinţă „divină” de „proprietar divin” (poate doar uneia
către cel ce i-a infectat cu credinţă, de către cel preponderente).
care doreşte să gândească pentru ele şi să le 6. Se pot gândi ei: când proprietarul principal
conducă acţiunile în interesul său personal. nu îşi foloseşte trupurile credincioase aflate în
3. Atâta timp cât boala credinţei dogmatice proprietate personală, mi le poate „împrumuta”
religioase va afecta societatea umană vor abunda pentru o perioadă în schimbul bineînţeles al unor
aceste trupuri lipsite de minte proprie, creând câştiguri „spirituale” de natură evident materială.
astfel în societate un teren favorabil dezvoltării 7. Şi chiar aşa: când proprietarul principal al
„liberei iniţiative” religioase îndreptată în direcţia unor trupuri credincioase nu le foloseşte, de ce să
exploatării sălbatice sau mai „umane” a acestor stea degeaba?
trupuri credincioase. 8. De ce să vegeteze?
4. Bătălia economică religioasă dusă pentru 9. Mai bine să le folosească temporar un alt
câştigarea dreptului de exploatare „divină” a „investitor divin” – şi uite aşa economia „divină” şi
acestor trupuri fără cap e destul de mare, iar comerţul cu sclavi religioşi merge înainte şi
„investitorii” religioşi se luptă serios între ei pentru societatea „progresează spiritual”.
câştigarea posesiei acestor trupuri credincioase 10. În această economie religioasă sălbatică

3.50
Radu Lucian Alexandru

(lăsată în totalitate pe seama liberei iniţiative dogmatică este a le nega dreptul la dezvoltate şi
„spirituale” şi necontrolată în nici un fel de maturizare psihică!
societate) sau după caz de tip monopolistic (bazată 21. Apoi unii astfel de întreprinzători „divini” zic
pe monopolul exclusiv asupra unei anumite zone, a că ei fac ceea ce fac pentru că dacă ei nu ar face-o,
unei corporaţii economice „spirituale”) există însă atunci ar face-o altcineva în locul lor.
şi mulţi investitori „spirituali” mai mici, care pot 22. Şi pe de o parte au dreptate, pe de alta însă
intra şi ei pe piaţa informatică religioasă virusală se înşeală.
prin lansarea în cadrul unor virusuri informatice 23. Societatea omenească a ajuns astăzi la
religioase cu mai largă răspândire psihică, a unor stadiul în care poate să împiedice ca această
virusuri religioase informatice specifice care să le sclavie psihică (religioasă sau de altă natură) să
satisfacă propriile interese „divine”. mai continue în mod legal.
11. Aceştia sunt „viruşi religioşi de tip hienă” 24. Alţi „capitalişti spirituali” se „justifică” prin
care se hrănesc şi ei cu resturile rămase de la aceea că sclavia psihică religioasă pe care ei o
masa virusului religios principal („virusului-leu”) menţin asupra sclavilor lor psihici (asupra
care afectează psihicul unui „credincios”. credincioşilor lor) nu este aşa de dură (grea) şi că
12. Astfel pentru fiecare individ infectat cu ei folosesc un „cod etic” de exploatare sclavagistă a
credinţă există un cod virusal specific, care conţine lor.
în el cuvinte cheie, „parole de acces”, scripturi de 25. Că ei de exemplu încearcă să nu-i implice
acţiune specifică – un limbaj specific de prea des în acţiuni în care ei şi-ar putea pierde
programare virusală pe care îl foloseşte acel virus viaţa (în „războaie sfinte”) ci doar atunci când este
psihic pentru a acţiona. strict necesar pentru interesele lor (ale stăpânilor
13. Odată cunoscut prin cercetare atentă codul de sclavi); sau că încearcă pe cât este posibil să
sursă al acestui virus (de obicei prin cercetarea nu-i lase să moară de foame, sau să doarmă în frig
„cărţilor sfinte” care îl conţin), generatorii (oricum la un număr mare de „sclavi” astfel de
secundari de virusuri psihice religioase (desprinse cazuri sunt evident „victime colaterale” ale
din tulpina lui principală) pot folosi scripturile lor, sistemului!)
comenzile lor specifice pentru a realiza un cod 26. Aceşti exploatatori „etici”, „binevoitori”
propriu virusal care să se ataşeze celui principal în încearcă astfel doar să se scuze în faţa conştiinţei
avantajul celui secundar. proprii pentru crimele psihice şi fizice, şi pentru
14. Astfel apar sutele şi miile de secte religioase exploatarea psihică şi fizică pe care o realizează cu
dogmatice „fundamentaliste” sau mai „moderate” „credincioşii-sclavi” ai lor.
ataşate de tulpina virusală principală specifică unei 27. Sau alţii se laudă că în stadiul de tâmpire
religii dogmatice cu o mai largă arie de răspândire psihică cauzat de credinţă, în care se află cei
a infecţiei sale „religioase” specifice. afectaţi de ea, i-ar putea jefui în întregime, i-ar
15. Codul sursă al viruşilor religioşi secundari se putea exploata până la moarte, etc., dar uite că
realizează în esenţă prin crearea de noi propoziţii şi aşa „cumsecade” cum sunt ei nu o fac: ei fac doar
fraze de comandă, pe baza cuvintelor „magice” o exploatare „moderată”, în care profită doar
care fac parte din limbajul de programare folosit de parţial de boala psihică specifică credinţei şi de
tulpina principală a virusului psihic specific unei idioţenia mentală pe care ei le-o provoacă
credinţe dogmatice sau alteia. intenţionat credincioşilor lor.
16. Astfel pe această piaţă liberă a religiilor 28. Ce să zic: foarte „nobil” acest
(acolo unde ea e permisă) apare o concurenţă comportament! Sau nu?
destul de mare între investitorii „divini” pentru 29. Nu ar putea oare să nu mai profite de loc de
luarea în stăpânire individuală a cât mai multe de pe urma acestor bolnavi religioşi şi chiar mai mult:
astfel de automate de muncă „credincioase”. să-i ajute să se vindece de credinţă şi astfel să se
17. Cine are nevoie de roboţi (metalici sau de dezvolte şi să se maturizeze psihic?
altă natură) când există credincioşi (roboţi 30. Sigur că ar putea!
umanoizi biologici)? 31. Dar pe urmă ei cum ar mai câştiga de pe
18. Exploatarea acestor trupuri credincioase urma lor?...
fără minte (proprie) este considerată în societăţile 32. Şi în plus, unii dintre aceşti investitori
care acceptă sclavia religioasă, ca un drept „spirituali” sunt convinşi că cei afectaţi de credinţă
„natural” („divin”) pentru că mulţi astfel de şi aduşi astfel în diferite stadii de tâmpire mentală
întreprinzători „divini” văd cât de uşor renunţă unii au ajuns aşa în mod „natural” şi că sunt incapabili
la libertatea lor psihică pentru a se angaja „de să se schimbe!
bună voie” în slujba oarbă a „corporaţiei spirituale” 33. Dacă ar putea oare de ce nu o fac? (se
pe care ei o conduc. întreabă ei retoric).
19. Ceea ce nu vor ei să accepte este că cei 34. Poate pentru că ei nu îi lasă?...
care fac acest act de renunţare îl fac doar pentru 35. Opss!- se pare că la asta nu s-au gândit!!!
că atunci când îl acceptă ei sunt doar copii din 36. Şi nu s-au gândit pentru că mulţi dintre
punct de vedere psihic şi că în măsura în care aceşti „patroni ai spiritului”, nu-i consideră oameni
acestora li se permite şi chiar sunt încurajaţi să se pe cei afectaţi de credinţă!
maturizeze psihic, odată această stare atinsă, ei îşi 37. Pentru ei aceştia sunt doar animale
vor relua libertatea tot aşa de uşor pe cât au credincioase (cum este un câine, un cal, un porc, o
cedat-o. găină, etc.) pe care le pot folosi pentru apărare şi
20. A-i menţine pe indivizi în credinţă avertizare (spionaj), pentru muncă fizică, pentru

3.51
Mitul credinţei

obţinerea hranei, a bogăţiei, a averii lor. (definitoriu) pe care ei îl joacă în procesul de


38. De aceea, zic ei: „Ce etică umană să le infectarea conştientă şi intenţionată cu credinţă a
aplice acestor „dobitoace” credincioase, care sunt acestor oameni fără apărare (aflaţi doar în stadiul
oameni doar ca înfăţişare fizică, dar la minte nu de copilărie psihică de dezvoltare) surprinşi de
sunt mai evoluaţi decât un câine, o oaie, o vacă, atacul („revelaţia”) „divin” (ă) în momente în care
un cal sau un porc? erau fie slăbiţi fizic (de boală sau natural prin faptul
Comportamentul uman este pentru oameni nu că erau copii la nivel fizic), fie când erau neatenţi şi
pentru „animale credincioase”!” naivi.
39. Pentru ele, zic „profeţii divini” care le au în 42. Mai întâi că credincioşii nu sunt nişte
proprietate psihică şi fizică, e valabilă doar poate o animale credincioase (nişte „oiţe rătăcite”) aşa cum
„etică animalică” - mai precis dresajul făcut simplu le văd „stăpânii lor divini” ci doar nişte oameni
prin ameninţări şi răsplăţi „divine” şi prin crearea afectaţi de o boală psihică gravă, cu largă
de tot felul de reflexe condiţionate bazate pe răspândire în societate: cea a credinţei dogmatice
folosirea unor „cuvinte magice” (a se citi comenzi religioase, care generează în ei un comportament
de dresaj) pentru a răspunde prompt la comenzi animalic.
precise ca de exemplu: „adu!”, „rostogoleşte-te!”, 43. De aceia rezolvarea problemei credinţei nu
„dă din coadă!”, „latră!”, „mârâie!”, „muşcă!”, se face prin crearea şi răspândirea de noi tulpini
„trage!”, „opreşte-te!”, „aleargă!”, etc... virusale (cum fac „stăpânii divini”, urmărind
40. Adică zic „stăpânii divini”: „Dacă aceste interese meschine personale) ci prin eliminarea
„animale” credincioase refuză să-şi folosească acestora din societate prin educaţie, dezvoltarea
gândirea, judecata şi discernământul propriu etc. şi spiritului critic, a scepticismului, a cercetării
lasă pe alţii să-şi exerseze aceste atribute umane ştiinţifice, a creativităţii originale şi prin
în locul lor, ei practic prin acest refuz îşi pierd reglementarea legală serioasă a domeniului religios
calitatea de om şi se întorc la animalitate!” (prin controlul domeniului de răspândire a virusului
41. Şi iarăşi au oarecum dreptate stăpânii: dar credinţei dogmatice).
ce „uită” să spună ei este rolul dominant

21. Cum se realizează o înşelătorie


religioasă bazată pe credinţă dogmatică
1. Dragă cititor crezi că este greu să se pună la 7.4- pe cei infantili psihic (care având o
cale o înşelătorie „spirituală” bazată pe credinţă cunoaştere cantitativă şi calitativă redusă nu au
dogmatică? discernământul dezvoltat şi sunt astfel uşor de
2. Îţi spun că nu este. „dus de nas” prin tot felul de sofisme şi trucuri
3. Tocmai de aceea în acest domeniu plouă cu „magice”/ „divine” de doi lei);
şarlatani şi nebuni „divini”. 7.5- pe cei orgolioşi - care au predispoziţia de a
4. Chiar şi tu, dacă ai avea inimă de criminal putea fi duşi de nas oriunde dacă le este măgulit
„spiritual”, ai putea să o faci! orgoliul – dacă de exemplu cineva le spune că ei
5. Procesul pe care îl parcurge orice astfel de sunt „cei aleşi”, „cei mai buni”, singurii care deţin
şarlatan „spiritual”, proces pe care ai putea să îl „adevărul”, etc. (aceşti vanitoşi simt nevoia de a
parcurgi şi tu dacă ai avea inimă de fiară se supraestima astfel pentru a compensa
„spirituală”, este destul de simplu: încrederea scăzută în ei înşişi);
*** 7.6- pe cei incapabili de interacţiune socială
„Rătăciţii spirituali” şi viitoarele „oiţe” normală – cei care au nevoie de a fi „ajutaţi”
credincioase (împinşi de la spate) pentru a se integra şi
interacţiona social în mod normal (prin prietenii,
6. Mai întâi el îşi stabileşte victimele ţintă pe grupuri de interese comune, etc.);
care le vizează cu înşelătoria sa „divină”. 7.7- pe cei cu tendinţe sinucigaşe fizice şi
7. În acest sens înşelătorul „spiritual” ia în psihice (care vor să scape de viaţa psihică şi fizică,
considerare în principal următoarele categorii de aşa că le pasă mult prea puţin dacă cineva vine şi
oameni: pune stăpânire asupra ei şi o foloseşte cum vrea
7.1- pe cei leneşi (care vor să li se dea mură în el) cauzate de traume recente sau mai îndepărtate
gură – să gândească alţii în locul lor); (eşecuri în „dragoste”, moartea unor apropiaţi,
7.2- pe cei fricoşi (care se sperie şi de umbra boala, etc.);
lor, darămite de tot felul de fiinţe imaginare 7.8- pe intelectualii de bufet (cei care au citit şi
„demonice”/ „zeieşti” cu care „mesagerul” lor îi ei o carte în viaţa lor şi se cred deja buricul
poate speria după voie); universului şi deţinătorii „cunoaşterii absolute”,
7.3- pe cei stăpâniţi de curaj stupid - pe etc.) care pot fi foarte uşor stimulaţi să se menţină
căutătorii de senzaţii spirituale „tari” – care se în „intelectualitatea lor de grădiniţă” („prostu' nu-i
aruncă în „schemă” fără să se gândească prea mult prost destul, dacă nu e şi fudul!”) şi apoi folosiţi ca
la posibilele consecinţe profund negative ale nişte ignoranţi fuduli, ce sunt;
„aventurii lor religioase”; 7.9- ş.a.m.d.

3.52
Radu Lucian Alexandru

*** între viaţă şi moarte, între ei şi el.


8. Ceea ce aceşti „rătăciţi spirituali” enumeraţi ***
mai sus nu înţeleg este că scopul oricărei mişcări Boala „imaginară” sau „boala” de a fi sănătos
religioase întemeiate pe principiile credinţei
dogmatice este doar acela de a îl îmbogăţii 18. Ce trebuie apoi să arate „povestea lui
material, financiar şi în vanitate pe cel care a magică” („divină”)?
întemeiat-o, respectiv o conduce, şi pe acoliţii care 19. Mai întâi, naivii şi ignoranţii ademeniţi cu
îl sprijină activ în mod conştient în realizarea promisiuni deşarte, află acum de la el prin
înşelătoriei lui „divine”. „revelaţie”, că de fapt ei sunt bolnavi, „nemântuiţi”,
*** nevindecaţi de „ceva”...
Poveştile „magice” şi calităţile „divine” ale 20. Dar ce „noroc” pe ei: el şi doar el (şi nimeni
inventatorilor lor altul în afară de el sau la fel ca el) a „descoperit” şi
acum „are” leacul de „vindecare/ mântuire” a
9. După stabilirea „publicului ţintă”, înşelătorul „bolii” lor imaginare.
gândeşte apoi o metodologie bazată pe crearea de 21. Atâta doar, le spune şarlatanul „divin”
reflexe condiţionate artificiale (pe inducerea unei naivilor care îl ascultă, că această „soluţie”
dependenţe de droguri verbale/ gestuale/ rituale) presupune un lucru „în etape”, că ei trebuie să
prin repetarea continuă a unor cuvinte/ gesturi treacă printr-un proces specific de „mântuire”!
„magice” - de preferat după aducerea victimelor 22. Dar să nu îşi facă griji: nu e ceva foarte
credincioase, în stări psihice în care mintea lor complicat, ba e chiar destul de simplu.
devine profund sugestionabilă – prin relaxare, 23. Ei (credincioşii) nu trebuie să se
„mantralizare”, „rugăciune”, „cântare devoţională”, impacienteze pentru că ei nu trebuie să facă „mai
exerciţii fizice prelungite, etc.. nimic” şi nici nu trebuie să gândească prea mult!
10. Cu alte cuvinte şarlatanul „divin” inventează 24. De fapt ei trebuie doar să repete cât mai
nişte cuvinte şi poveşti „magice”, nişte fiinţe des, ca şi copiii de grădiniţă „povestea magică” şi
imaginare şi nişte speranţe absurde (deşarte) cu „cuvintele magice” pe care şarlatanul „divin” „le-a
care să poată apoi să ameţească de cap pe oiţele adus pe lume” din capul său viclean.
credincioase rătăcite care au venit la ferma sa 25. Trebuie să şti deci cititorule, că religiile
„divină”. dogmatice folosesc sentimentele cele mai bune din
*** om şi gândurile lui cele mai proaste (greşite) cu
11. În inventarea acestor poveşti „divine” este putinţă.
importantă susţinerea de către şarlatanul „divin” 26. Asta pentru că ele nu lucrează şi nu au
(sau de către tine dacă vrei să devii aşa ceva) a nevoi de mintea victimelor credincioase lor, ci doar
posesiei unor calităţi „divine” (a se citi „magice”) de emoţiile lor - ca pârghie de control asupra
pe care chipurile, el le-ar avea (să pretindă de mişcărilor trupului lor şi a averii lor materiale!
exemplu că ar fi vreun fel de „zeu”, „om-zeu”, vreo 27. Prin urmare şarlatanul „divin” „descoperă”
fiinţă „supranaturală”, etc.) sau dacă este şi mai astfel o „boală” pe care în mod evident toată lumea
şmecher va pretinde aceste calităţi pentru fiinţa o are, în măsură mai mare sau mai mică (cu alte
„divină” imaginară pe care va spune că este trimis cuvinte una care „netratată” oricum nu se întâmplă
să o reprezinte în mod oficial „pe pământ”. nimic grav cu cel „afectat de ea” - adică una care
12. Această a doua strategie este de obicei mai de fapt nu e o boală).
larg răspândită pentru simplul motiv că îl scapă pe 28. Ca de exemplu: faptul că potenţiala victimă
şarlatan de orice responsabilitate. credincioasă există ca individ: cu discernământ şi
13. Va zice el: „Eu nu fac decât ceea ce mi se gândire proprie, cu judecată şi dorinţe proprii.
dictează/ porunceşte de sus!”; „(de către mintea 29. Şi se oferă apoi să-l „vindece” de ea (a se
mea - dar asta nu trebuie să ştie toată lumea, citi să-l îmbolnăvească cu adevărat cu o boală
nu?)”. psihică), dar bineînţeles contra unor sume cuvenite
14. Dacă ai inimă de şarlatan divin, cititorule, şi a unor servicii enorme care trebuie făcute în
atunci vei pretinde şi tu cu neruşinare, că ai schimbul „vindecării” acesteia „divine” de sinele
„calităţi divine” (sau că ai fost „ales în mod divin”), propriu.
sau că ai descoperit nişte „adevăruri absolute” 30. Şti ce e „distractiv” aici, domnule
„nemaiauzite” înainte... etc. credincios?
15. Nu îţi fă probleme (cel puţin în societăţile 31. Faptul că „trimisul divin” se oferă să te
care nu sunt la nivelul trans-religios de dezvoltare) îmbolnăvească psihic prin metoda credinţei (pentru
că ar trebui să îţi probezi pretenţiile verbale şi cu a te putea aduce astfel sub controlul său mental)
fapte. iar tu îi „aduci osanale” pentru acest serviciu
16. Aici e suficient să aplici şmecheria credinţei „divin” pe care ţi-l face!
şi vei vedea cum prin puterile ei „magice” vorbele 32. Şarlatanul „spiritual” îl ia pe credincios în
tale vor devenii pentru fraierii tăi credincioşi sclavie „divină” şi el îi mai şi mulţumeşte şi îl
„fapte”. preţuieşte pentru aceasta!???
17. Iar când un şarlatan „divin” termină de 33. Acum, ce-i drept, nici înşelătorul nu prea îi
manipulat prin credinţă minţile „patetice” ale lasă victimei credincioase alternativă, în legătură
credincioşilor lui e clar că ei nu vor mai fi capabili cu aceste „osanale”: ia numai să nu-i
să facă diferenţa între vorbe şi fapte, între real şi mulţumească, că imediat el îşi „trimite” (verbal)
imaginar, între normal şi absurd, între bine şi rău, legiunile de făpturi imaginare „demonice” asupra

3.53
Mitul credinţei

lui „să-l facă una cu pământul”! rezolvat „treburile întregii lumi” şi chiar ale
34. Sărmanii credincioşi: se feresc cu disperare „întregului univers” (mai ales dacă joacă personajul
de „dracu” şi cad astfel drept în braţele lui! unui „zeu”);
35. De fapt această ferire disperată de făpturile 46.2- fie se declară incompetent, susţinând sus
imaginare de tip „bau-bau” pe care înşelătorul şi tare că el de fapt nu este capabil să facă nimic –
„divin” le flutură prin faţa naivilor şi ignoranţilor el doar „transmite” „poruncile divine” aşa cum îi
este una din condiţiile absolut necesare ca ei să sunt date (de capul lui) şi nimic mai mult;
poată cădea în mâinile sale reale (doar 46.3- sau poate folosi „magia”: le dă
ameninţându-i pe fraieri cu un rău imaginar ei pot credincioşilor un cuvânt „magic” a cărui simplă
fi făcuţi să accepte un altul real). pronunţare cică le rezolvă instantaneu orice
*** problemă - poate să dea acest cuvânt „magic” pe
Vindecările „magice” „miraculoase” faţă la toată lumea, sau în secret la doar câţiva
„aleşi” (ca să le poată astfel cere mai mulţi bani
36. Apoi „domnul” (înşelător „religios”) se oferă acestora – nu de alta dar lucrurile date în secret
să vindece orice boală existentă, prin puterea sa cică sunt mai „valoroase spiritual”, chiar dacă nu
„divină”, sau mă rog, prin puterea „magică” a sunt decât nişte prăpădite de cuvinte).
personajului fantastic pe care l-a inventat, sau l-a 47. Cu tehnica asta şarlatanul „divin” împuşcă
împrumutat de la alţi autori „divini” (de literatură mai mulţi iepuri dintr-o lovitură: „şi-a luat proştii
fantastică „spirituală”). de pe cap”; le-a dat o „practică” care să le
37. Această strategie „divină” e o metodă de prăjească mintea şi una care să-i facă dependenţi
înşelare care nu dă greş niciodată (în societăţile de drogurile verbale/ gestuale pe care el le
infestate de credinţă dogmatică). distribuie în „exclusivitate” pentru ei.
38. Pentru că şarlatanul ştie că cei care oricum ***
nu erau bolnavi, sau cei cu un sistem imunitar Incoerenţa „divină”
puternic, sau cei trataţi în acelaşi timp de doctori
serioşi - adică deci cei care se vindecau oricum, 48. Apoi „domnul” şarlatan cu inimă de hienă
indiferent dacă se supuneau sau nu „puterii” sale „divină” încearcă să fie cât se poate de incoerent şi
„magice” verbale - dacă sunt suficient de naivi vor contradictoriu (dacă se poate chiar absurd) în
susţine sus şi tare că fiinţele sale imaginare poveştile „divine” pe el le creează şi le spune.
„divine” i-au vindecat, că practicele sale „magice” 49. Asta pentru că el vrea să le ducă în
l-au adus „mântuirea” de boală. confuzie şi ameţeală psihică pe victimele sale
39. Majoritatea însă nu se vor vindeca (mai ales credincioase – iar înşirarea cu o moacă „serioasă” a
dacă au boli grave), dar şarlatanul „divin” nu-şi tot felul de absurdităţi şi fantasmagorii „religioase”
face griji de asta. e o tehnică foarte eficientă în această direcţie.
40. „Magia” credinţei îl scoate „basma curată” 50. El ştie că cu cât „doctrina” sa e mai stupidă,
din nou - el nu trebuie decât să le spună acestor mai improbabilă, mai absurdă şi mai incoerentă, cu
bolnavi credincioşi (sau rudelor lor rămase în viaţă) atât e mai probabil să atragă exact oamenii de care
că ei cică, nu s-au vindecat pentru că nu au avut el are nevoie (neatenţii, ignoranţii, naivii, etc.) -
credinţă suficientă în el sau în personajul său publicul „religios” ţintă pe care şi l-a identificat la
„supranatural” de basm. început.
41. Şi cu asta „a rezolvat” cu ei – cel puţin atât ***
timp cât şarlatania aceasta a credinţei dogmatice 51. Secretele şarlatanilor „divini” fiindu-ţi pe
religioase este acceptată legal în societate! scurt descrise mai sus, ce zici tu acum cititorule: te
42. „Domnul” (înşelător „divin”) ştie deci că apuci şi tu de afaceri „spirituale”?
pretenţiile sale strict verbale de vindecare „magică” 52. Uită-te în jur şi vei vedea că religiile
sunt o cheie importantă pentru succesul afacerii dogmatice sunt mine de aur pentru cei ce le
sale „religioase” şi de aceea nu uită să le iniţiază şi conduc...
folosească cât mai des. 53. E drept că trebuie să munceşti puţin, că
43. El nu poate însă folosi acest truc al credinţei trebuie să fi atent la concurenţă (să nu te scoată
(şi al „vindecării” „prin credinţă”) în societăţile de pe piaţă) şi că mai trebuie să ai şi puţin noroc –
TransReligioase, pentru că ştie că astfel s-ar putea dar altfel nici nu vei realiza când vei trece de la o
să sfârşească doar la închisoare. afacere de familie, la nivelul de corporaţie
44. Restul societăţilor însă, se vede treabă că îi religioasă dogmatică multinaţională.
dau mână liberă pentru afacerea sa „spirituală” – 54. Multe depind de carisma ta (abilitatea de a
ele se pare că nu îi cer pentru aceasta decât să fie spune poveşti de adormit copii) dar şi mai multe de
un scriitor/ povestitor bunicel de literatură dispoziţia ta de a face compromisuri serioase (chiar
fantastică spirituală. grave) cu propria ta moralitatea, cu propria ta
*** conştiinţă: la o adică dacă vrei ca aceasta să-ţi
Soluţii pentru „rezolvarea” problemelor rămână împăcată, liniştită, jovială, beatifică atunci
credincioşilor aceste afaceri murdare cu credinţă religioasă
dogmatică nu sunt pentru tine.
45. Acum, cum se comportă şarlatanul „divin” 55. Pe de altă parte, dacă vrei ca conştiinţa ta
cu credincioşii care „îl sâcâie” prea mult? să se umple de nelinişti, tendinţe paranoice, iritări,
46. Simplu: angoase, tulburări mentale, atunci nu ai decât să
46.1- fie „este” ocupat că „are” „sărmanul” de începi să te joci de-a „zeul” şi/sau „profetul” lui...

3.54
Radu Lucian Alexandru

56. În acest caz nefericit (în care ai luat-o pe afacerilor ei „spirituale” s-ar putea să o biruiască
drumul suferinţei psihice „zeieşti”) înainte de a pe aceasta.
porni la drum nu strică să îţi evaluezi cât mai 67. Privind în istoria şarlataniei religioase (în
serios abilitatea de a-ţi asuma riscuri destul de istoria religiilor bazate pe credinţă dogmatică) vom
mari – anume la o adică, în societăţile vedea astfel oameni „divini”, „de succes” cu sutele
transreligioase ai putea fi prins şi pedepsit pentru şi cu miile!
şarlatania ta „divină”. 68. Ei „au reuşit”, de ce nu ar reuşi şi alţii, care
57. Mai trebuie apoi să îţi evaluezi şi tupeul ar pune în practică şarlatania specifică credinţei
(nesimţirea) de a te declara orice şi de a cere dogmatice pe care „înaintaşii” lor „spirituali” au
oricât în schimbul doar al unor vorbe goale şi al folosit-o?
unor poveşti „magice”. ***
*** 69. Există apoi evident şi varianta ca şarlatanii
„divini” să inventezi o poveste total nouă, de obicei
„Talentele” scriitorilor/ povestitorilor „divini” pusă la curent cu toate descoperirile şi preocupările
la zii ale comunităţii în care trăiesc, croită însă pe
58. Revenind la şarlatanii „divini” „de succes” tiparul general al mecanismului de înşelare specific
trebuie să constatăm că „talentul” lor de scriitori credinţei (ei trebuie doar să schimbe nişte nume,
(scriitoare) de literatură fantastică religioasă locuri şi acţiuni „magice”, cu altele).
dogmatică s-a dovedit a fi destul de important ***
pentru reuşita afacerii lor „divine”, chiar dacă nu a „Afacerea” cu povestea „magică”
fost neapărat decisiv.
59. La o adică ei s-au putut şi se pot folosi în 70. Câteva condiţii minime de început ale unei
continuare de literatura fantastică deja existentă – afacerii religioase dogmatice pe care trebuie să le
şi pot plagia în linişte: deţinătorii metodologiilor de îndeplinească un individ cu tendinţe şarlatanice
înşelare „divină” pe care le plagiază nu îi vor ataca „divine” sunt aşadar:
public şi nu îi vor demasca, că asta ar însemna să 70.1- studiul puţin mai serios al poveştilor
se demaşte şi pe ei (asta însă nu înseamnă că nu o „magice” („supranaturale”/ „divine”/ „spirituale”...)
vor face pe la spate – iar concurenţa este extrem şi a metodelor „magice” de „mântuire” (a se citi
de acerbă în acest domeniu care este destul de plin înşelare) folosite de alţi afacerişti „divini” – pentru
„de întreprinzători divini”!!) a putea astfel să se inspire din ele şi pentru a
60. Aşadar ei se pot folosi de tot arsenalul unei putea astfel înţelege cât mai bine cum funcţionează
religii dogmatice deja existente, la care mai fac mecanismul de fraierire prin credinţă şi pentru a
doar corecţii minore, dar importante pentru ei: vedea (a se convinge) că este posibil - că există
acestea trebuie să prevadă expres că ei sunt de suficienţi naivi şi ignoranţi care să fie dispuşi să-i
fapt cei care aduc singurul mesaj „adevărat”, sau devină clienţi „spirituali”;
că ei sunt de fapt „zeul” personaj fictiv principal al 70.2- apoi în ce priveşte eventuala plagiere a
acelei religii preexistente... acestor surse de inspiraţie „divină” trebuie să
61. În rest, trebuie doar să folosească ceea ce înţeleagă că poate să o facă în voie – că „adepţilor”
deja a fost inventat de şarlatanii „divini” care au săi viitori nu le va păsa dacă el a inventat în
creat şi/ sau promovează acea religie dogmatică cu întregime povestea „magică” sau doar s-a inspirat
largă răspândire virusală. (sau de ce nu chiar copiat) din altă parte.
62. Strategia aceasta a plagiatului „divin”, de 71. Pentru ei contează doar să le spună poveşti
obicei implică mai puţine riscuri, mai puţină muncă „magice” şi să fie aplicate asupra lor tehnicile de
şi o rată mai mare de posibil succes. control mental religios, dovedite a fi eficiente de
63. De aceea majoritatea şarlatanilor „divini” au fiecare dată!
folosit-o în trecut şi o folosesc şi în prezent! 72. Dacă cumva va apare vreo unul mai răsărit
*** (care a mai citit şi altceva în afară de povestea
64. Acum e evident că, cu cât ei încep să fie „magică” pe care el o promovează) care ar putea
mai inventivi şi să se depărteze mai mult de să remarce o similitudine a ei cu alte poveşti
„povestea magică” din care s-au inspirat, cu atât „magice” (de adormit copii) şarlatanul „divin” ştie
creşte câştigul potenţial pe care ei îl poţi obţine - că poate rezolva această nedumerire a lui
prin crearea unei pieţe de monopol religios amăgindu-l pe „răsărit” prin a-i spune că poveştile
dogmatic pe care ei devin principalii jucători „divine” în cauză seamănă fie pentru că ar avea o
„divini” şi astfel nu mai trebuie să îşi împartă sursă secretă comună „divină”, din care s-au
clienţii credincioşi cu ceilalţi şarlatani „divini” de pe inspirat amândouă - fie prin a-i spune că cel care
piaţa „poveştii magice” de „succes” din care ei s-au are o poveste similară, dar totuşi puţin diferită, a
inspirat. fost „trimis în timp” de „cel rău” pentru a crea acea
65. Dar astfel, e la fel de evident că o să intre poveste asemănătoare pentru ca să-i inducă pe ei
în coliziune directă cu interesele „divine” personale în eroare... - sau orice altă scuză halucinantă care
ale celorlalţi şarlatani şi astfel s-ar putea să sufere i-ar mai trece prin cap (doar e liber să
consecinţele „de rigoare”. improvizeze!).
66. Dar dacă au noroc, sau sunt suficient de ***
deştepţi şi de puternici încât să-şi lovească 73. Şarlatanul „divin” ştie însă să fie atent la
„mortal” concurenţa încă înainte ca ea să perceapă trei momente dramatice foarte importante (pentru
ameninţarea „divină” pe care ei o aduc asupra reuşita afacerii sale „spirituale”) ale poveşti

3.55
Mitul credinţei

„divine” pe care el o inventează: 81. El va spune apoi că entitatea „magică”/


*** „divină”, cu care va pretinde că s-a întâlnit astfel,
Capcana „căutării divine” imitative „i-a dat” lui putere „divină”, sau „mesaje divine”,
legi „noi” etc. - cu alte cuvinte acest personaj de
74. Mai întâi e atent la nararea „frumoasă” a poveste „îl investeşte” pe şarlatan să îl reprezinte
momentul „căutării sale divine” - partea de „oficial” „în lume” (ar fi şi greu să îl „reprezinte”
dinainte de primirea „revelaţiei” (de dinainte de a-i altcineva „mai bine” decât el, având în vedere că el
veni ideea afacerii religioase) care chiar dacă în nu e decât creaţia perfidă a minţii lui) şi „să fie”
realitate a fost un moment la fel de obişnuit ca „purtătorul lui de cuvânt” („vocea” lui, „vorba” lui,
oricare altul, în povestea „magică” trebuie să fie un „cuvântul” lui, etc. - „încarnat”, „manifest”,
moment precedat de mari frământări interioare, de „revelat”, etc.) pentru cei ce vor să „beneficieze”
„suferinţe sufleteşti”, de căutări ale „adevărului”, (verbal/ imaginar) de „puterile” lui de basm.
care toate vor trebui să culmineze într-un punct 82. Deci şarlatanul „divin” va spune că el e
de maximă tensiune dramatică în care el cică ar fi singurul care are acces la „personajul „divin” creat
luat decizia să ajungă la „adevăr”, indiferent de de el (şi aici nici nu va minţii pentru că acest
consecinţe! personaj e doar un personaj „divin” imaginar, care
75. Această tensiune dramatică este creată există doar în capul său şi astfel, la care, în mod
pentru a produce în viitorii clienţi credincioşi o evident doar el are astfel acces) şi singurul care îi
identificare involuntară (subliminală, cunoaşte adevărata lui voinţă (pentru simplu fapt
subconştientă) cu şarlatanul „personaj de basm”, evident, că el fiind creatorul acestui personaj
prin acţiunea pe care ei o fac atunci când îl ascultă „divin”, e şi singurul care „ştie” ce acţiuni şi
(acţiune pe care dacă nu ar fi făcut-o nu ar fi ajuns hotărâri „de poveste” va lua şi va face el!).
în plasa lui) şi astfel evident creându-se în ei o 83. Până aici este o banalitate toată excrocheria
predispunere „spre găsire” a acelor „adevăruri” pe aceasta a „întâlnirii divine”: oricine, cu puţin tupeu
care le spune că le-a găsit înşelătorul „divin”. şi suficientă imaginaţie literară „religioasă” o poate
*** face!
76. O alternativă pe care înşelătorul „divin” o ***
poate considera în acest sens este şi următoarea: Mărturiile „spirituale”
s-a retras într-un loc pustiu şi izolat (în care nu a
mai fost nimeni altcineva) pentru o perioadă de 84. Dar escrocul „divin” va încerca apoi să-i
timp (câteva ore, zile, anii – partea cu anii e mai facă pe ascultătorii săi naivi să creadă că el nu a
dramatică, dar şi partea cu câteva ore poate fi la fost singur atunci când a realizat „contactul divin”
fel de dramatică dacă este descrisă „cu patimă”)... sau momentul de „transfigurare divină” - că faţă de
77. Şarlatanul nu îşi face probleme pentru că în acest eveniment „cosmic” au existat chiar şi
realitate el nu a trecut prin acest proces, exact aşa „martori”!
cum îl povesteşte – pe cei ce îl ascultă, se 85. Pentru aceasta, fie mai inventează nişte
gândeşte el, oricum, nu-i interesează adevărul, ci personaje imaginare (literare) umane (indivizi sau
ca povestea „magică” să fie cât mai fantastică cu „mulţimi” - care dacă tot sunt imaginare pot să fie
putinţă. cât „mai mari” – sute, mii, etc.) care chipurile ar fi
78. De aceea înşelătorul „divin” va introduce fost acolo (şi care în mod convenabil acum sunt
mereu în scenă animale „magice” şi fiinţe „magice” plecate pe cine ştie unde sau sunt „moarte”) şi
(„zei”, „îngeri”, „super-oameni”, etc.). care înainte să „plece” „au dat” în scris „mărturia”
79. Credatorul va menţiona deasemenea în mod lor (sau „au mărturisit-o” altora care au scris-o,
obligatoriu că, înainte de fictiva intrare în scenă a sau doar au „mărturisit-o” mai departe...),
fiinţelor sau stărilor de basm, el, cică, ar fi făcut/ 85.1 fie se foloseşte de nişte oameni reali care
parcurs cel puţin o parte din tehnicile de tâmpire au trăit prin preajma lui şi care chipurile ar fi fost
mentală, de condiţionare şi de control metal martori la respectivul „eveniment divin”, dar care în
(chestii legate de tot felul de metode de mod convenabil între timp au murit;
„rugăciune”, meditaţie pe „sunet şi lumină”, 85.2 fie dacă vrea să mai implice şi pe alţii în
„concentrare”, recitare a unor cuvinte „magice”, întreprinderea sa „divină” îşi găseşte nişte complici
cântare „devoţională” de „imnuri”, efectuarea unor (de preferat prieteni foarte apropiaţi sau rude de
ritualuri specifice, etc. – toate cu proprietăţi pretins grad apropiat – care e mai puţin probabil să îl
„magice”) prin care el vrea să-i determine să denunţe ulterior ca înşelător) care să pretindă că
treacă şi pe naivii care îl ascultă. faptele imaginare „divine” pe care el le narează şi
80. Acest aspect este foarte important: dacă nu care îl au ca şi personaj principal, au fost
trec prin metodele lui de control mental nu vor percepute şi de ei în calitate de „martori”.
putea să ajungă să-i devină sclavi psihici (oricum o 86. Tehnica „martorilor” imaginari, respectiv
bună parte dintre ascultătorii poveştii morţi, sau a „martorilor” complici o foloseşte şi
„supranaturale” vor „scăpa” pentru că sunt imuni pentru a „proba” vindecările „miraculoase” sau alte
psihic (din diferite motive) la metodele specifice de „minuni” pe care el „le face” pentru întărirea
manipulare „religioasă” pe care înşelătorul „credinţei”.
respectiv le foloseşte). 87. Escrocul „divin” nu-şi face probleme prea
mari că ulterior „martorii” complici ar putea să
Mandatul „ceresc” al lui „făt frumos” recunoască înşelăciunea la care au participat: el se
va „apăra” în mod „tradiţional divin” spunând că

3.56
Radu Lucian Alexandru

între timp aceşti „martori” au fost „corupţi” de „cel credinţei), e suficient să îi „demonizeze” şi să îi
rău” (de personajul imaginar negativ – cu rol de „blesteme”, să îi ameninţe şi să îi şantajeze
„bau bau” din povestea lui „divină”) să spună „spiritual” (cu tot felul de pedepse sau recompense
„minciuni” despre el. imaginare, sau dacă nu merge chiar fizice - dacă îi
88. Acest personaj imaginar de tip „bau bau” stau în putere).
este foarte important pentru reuşita oricărei 95. Şi se vede treaba că e foarte important
înşelătorii „divine”, aşa că nici un escroc „spiritual”, pentru intreprinderea lui şarlatanică ca
care ştie ce face, nu va uita să-i sublinieze ameninţările să fie pe cât posibil dintre cele mai
importanţa dramatică pe care el „o are” în groaznice pe care şi le poate imagina mintea lui
povestea sa „supranaturală”. vicleană şi ca ele să fie descrise literar cât mai în
*** amănunţime.
89. Apoi partea cu revelaţia exclusivistă, prin 96. E drept că pentru aceasta trebuie ca el să
care se pretinde de către escrocul „divin”, că doar fie afectat cel puţin de uşoare tendinţe de psihopat
lui i s-a „revelat” „divinul” şi că doar el este şi de criminal, dar el le are deja pe acestea dacă a
„canalul oficial” de scurgere a „adevărului spiritual” fost dispus să intre pe piaţa spirituală a credinţelor
este foarte importantă în cadrul schemelor de dogmatice, pe câmpul de luptă al „zeilor”!
înşelăciune „divină” bazate pe credinţă 97. Cu aceste ameninţări „spirituale” şarlatanul
(dogmatică), pentru că ea ajută la „justificarea „ceresc” urmăreşte să provoace frică şi teroare
divină” a instituirii ulterioare a unui monopol psihică în victimele sale credincioase – pentru că,
„divin” şi a unei tiranii „divine”. să nu uităm: credinţa dogmatică şi frica nu pot
90. Şarlatanul venit cu „mandat de sus” nu va exista una fără cealaltă.
uita deci să zbiere cât mai tare că el este singurul 98. De aceea doar pentru naivii şi ignoranţii
purtător de cuvânt oficial al singurei entităţi care urmează să devină (sau sunt) sclavi
supranaturale din univers, trimis în lume cu credincioşi „frica de „domul/ tovarăşul zeu” e
singurul „mesaj adevărat”, de când s-a întemeiat începutul înţelepciunii”.
lumea şi până la sfârşitul ei! ***
91. Ridicarea unei asemenea pretenţii „divine” e Promisiunile deşarte „divine”
destul de importantă pentru a nu-şi pierde clienţii:
imaginaţi-vă un astfel de „vânzător divin” care ar 99. Şi să nu uităm domnilor, de promisiunile
spune că marfa pe care el o vinde se mai poate deşarte pe care toţi investitorii „divini” le fac
obţine la aceeaşi calitate şi din alte părţi şi încă în negreşit - în acest sens ei se simt liberi (pentru că
multe din ele chiar la un preţ mai mic (poate chiar în societăţile actuale chiar sunt liberi) să promită
gratis): ar da „faliment” din start! oricui orice le trece prin cap, fără a aduce nici cea
92. De aceea, indiferent de adevăr, toţi mai mică dovadă serioasă pentru a garanta
„reprezentanţii de vânzări” ai vreo unei corporaţii împlinirea acestor promisiuni.
„spirituale” a unui „zeu” sau altuia, vor susţine 100. Cu adevărat ei nici nu trebuie să fie
direct sau indirect că ei au cea mai bună marfă zgârciţi în acest sens deoarece vorbe deşarte, pe
„spirituală” de pe „piaţă” (de fapt chiar singura care şi ei să le poată rosti, sunt deocamdată destul
marfă „bună”) precum şi pe cea mai „ieftină” – de multe în limbajul uman.
mai ales dacă în zona de piaţă spirituală în care 101. Ei pot deocamdată să promită ce vor ei
acţionează, nu sunt active Agenţiile de Protecţie ale oricui suficient de naiv încât să cadă în plasa
Consumatorului Religios1 care să-i împiedece să promisiunilor deşarte ale credinţei (dogmatice
facă astfel de afirmaţii, dacă ele nu sunt adevărate. religioase)!
*** 102. Şi dacă o parte minusculă, din toate aceste
Ameninţările cu „bau-baul” promisiuni deşarte se va realiza din întâmplare
(evident din alte cauze decât „acţiunea divină”)
93. Mai este o parte a poveştii „magice” (a şarlatanii „spirituali” vor căuta imediat să ia
credinţei), destul de importantă, care e de obicei creditul pentru „realizarea” ei.
inserată mai spre sfârşitul ei: partea cu 103. Dacă însă nu se vor realiza (şi acesta este
ameninţările „divine” - partea în care şarlatanul cazul majorităţii covârşitoare (99,9999 la sută) a
„făt frumos din poveste” (acum transformat acestor promisiuni „divine”) şarlatanii vor spune
„magic” în „zmeu”) se apucă să ameninţe cu tot că, „credinţa” naivilor nu a fost suficient de
felul de pedepse groaznice pe toţi cei care îi „puternică” şi de aceia ei, sau cel pe care „îl
ameninţă afacerea sa „spirituală” (o critică, reprezintă”, s-au „răzgândit” şi au amânat pe mai
încearcă să o demaşte, încearcă să scape din încolo (pe la „Sfântu Aşteaptă”) împlinirea
sclavia mentală la care îi supune, etc.) - ameninţări respectivelor promisiuni „divine”.
„spirituale” cu tot felul de „chinuri veşnice”, de 104. Şi astfel aceşti şarlatani, sub acoperirea
„iaduri veşnice”, de torturi ale „celui rău” şi de tot acestui mit al credinţei, „amână” realizarea
felul de persecuţii ale „bau-baului”, etc. promisiunilor lor „divine” zeci, sute şi mii de ani (şi
94. Pe aceşti critici, înşelătorul „divin” nu se de ce nu chiar sute de mii şi miliarde de ani)!
„deranjează” să îi combată raţional şi nici să intre 105. Şi culmea e că ameţiţi de credinţă fraierii
în dialog cu ei – pentru interesele lui „divine” credincioşi nu se prind că sunt duşi de nas cu
(urmărite într-un spaţiu social infectat cu mitul promisiuni deşarte!
106. Aici se poate face şi o corelaţie statistică:
1 A se vedea, pentru detalii, cartea „Noua Ordine cu cât o promisiune e mai „divină” cu atât e mai
Religioasă”.

3.57
Mitul credinţei

puţin probabil să se împlinească vreodată. civilizaţionale.


107. Ce să mai vorbim apoi de ce se promite ***
naivilor că „se va face” pentru ei după moarte. Metode de autoînşelare „spirituală”
108. Şi aici chiar că se poate promite orice:
„paradisuri” în care curge lapte şi miere, „fericire 119. Cei care nu recunosc, fie o fac pentru că
veşnică”, „nemurire”, „reîncarnări în case de regi”, mint, fie pentru că se mint pe ei înşişi!
puteri „supranaturale”, etc. - mai ales că fraierul 120. Astfel există şarlatani religioşi care vor să
credincios nu se poate „bucura” de ele, în primul fie cât de cât „liniştiţi” în legătură cu acţiunile lor
rând pentru că el moare între timp (dar mă rog, el criminale „spirituale”.
încă nu s-a prins de această parte a şmecheriei 121. Dacă şi tu te numeri printre ei iată câteva
„divine”). din metodele prin care te poţi păcălii uşor chiar şi
*** tu că ceea ce doar îţi imaginezi e „în fapt” real:
109. Recapitulând: oricine este suficient de ***
perfid încât să respecte mersul general „al afacerii 122. Mai întâi, dacă tu crezi în existenţa unei
divine”, mai sus precizat poate să păşească pe entităţi supranaturale, începe să vorbeşti mental
urmele „iluştrilor” săi înaintaşi: toţi marii sau mai sau cu voce tare cu „ea/ el” şi explică-i povestea
micii întemeietori de religii bazate pe credinţă revelatorie nouă pe care tu ai inventat-o precum şi
dogmatică – cu alte cuvinte pe urmele celor mai ce vrei să faci cu ea.
mari „experţi” în arta înşelăciunii „divine” care au 123. Insistă pe minusculele efecte pozitive pe
existat până acum! care ea le-ar putea eventual avea asupra celor care
110. Iar societatea care a acceptat şi acceptă urmează să-ţi devină credincioşi şi ignoră pe cât
şarlatania lor „divină” nu face decât să-şi merite posibilul efectele negative enorme care se vor
nenorocirea care astfel a lăsat-o şi o lasă să se abate astfel asupra lor!
abată asupra ei! 124. Insistă şi iarăşi insistă cu partea „pozitivă”
*** - vei vede astfel că până la urmă „entitatea
111. Cât însă despre voi şarlatanilor „divini” a supranaturală” din capul tău, cu care vorbeşti
venit iată vremea să începeţi să tremuraţi: faptele singur, va fi de acord (cel puţin „în principiu”) cu
voastre criminale vor fi date în curând în vileag şi orice vei vrea tu să fie de acord.
veţi fi judecaţi şi veţi fi pedepsiţi amar în „mijlocul 125. Dacă „entitatea” ezită, insistă iarăşi şi
cetăţii”, chiar de către cei pe care până acum i-aţi iarăşi asupra efectelor pozitive pe care „ea” le-ar
dus de nas cu şmecheriile voastre „divine”! avea de câştigat de pe urma iniţiativei tale „divine”.
112. Această activitate de şarlatan „divin” nu 126. Vei vedea astfel că până la urmă
este deci una recomandată unui individ care vrea „entitatea” „divină” în care crezi, indiferent de ce
să aibă conştiinţa liniştită, unuia care iubeşte pacea nume şi formă „are” în mintea ta (a se citi
şi liniştea, unuia care caută cu adevărat fericirea imaginaţia ta) şi indiferent de cum arată şi cu ce se
sa. „ocupă” se va da pe brazdă şi „va fi” de acord cu
113. Şarlatanii „divini” care se dedau acestor tine în cele din urmă.
strategii de înşelăciune specifice credinţei 127. Trucul acesta psihic de păcălire mentală
(dogmatice) nu vor fi fericiţi şi mulţumiţi în viaţa poţi să-l aplici şi clienţilor-adepţi ai tăi – mulţi
lor. dintre concurenţii tăi „divini” o fac deja de multă
114. Vor fi bogaţi, dar vor fi plini de spaime, de vreme.
comportamente paranoice, de coşmaruri, de 128. Astfel de exemplu le spui acestor naivi şi
nelinişti. ignoranţi, acestor dornici de autoînşelare să
115. Şi acestea vin asupra lor pe bună dreptate studieze cu „atenţie” (dar pe cât posibil superficial
deoarece oricând şarlatania lor ar putea fi dată în şi în grabă) materialele informative (de
vileag. propagandă religioasă) făcute despre
116. Ce să mai povestim că ar putea fi detronaţi intreprinderea ta „divină” în care se explică
de concurenţa lor şarlatanică, de alte grupuri superficial modul ei prezumtiv de funcţionare,
„mafiote spirituale” cu care se află în conflict precum şi despre conducătorii ei imaginari şi
natural pe teritoriile în care domeniul religios este reali... etc. şi apoi le spui să se retragă undeva
lăsat în grija nimănui (a fiinţelor „divine” imaginare singuri şi să mediteze, să se roage şi să-şi întrebe
şi a şarlatanilor/ nebunilor care le creează şi „entitatea” în care ei cred („piticul” din capul lor)
promovează în societate). dacă este bine sau nu să se întovărăşească cu tine,
*** dacă e de acord ca ei să intre în sclavie pe
117. Oamenii sănătoşi la cap care vor să domeniul tău religios.
trăiască fericiţi şi în pace trebuie să conştientizeze 129. De aici încolo se pot întâmpla doar două
astfel că sunt două tipuri de scriitori de literatură lucruri: o parte din cei îndemnaţi la autopăcăleală
fantastică religioasă: sunt mai raţionali şi mai atenţi şi astfel reperează
- cei care recunosc deschis că literatura lor este din timp încercările tale de manipulare precum şi
doar rodul imaginaţiei lor prolifice; absurdităţile şi contradicţiile stupide pe care le
- şi cei care nu vor să recunoască acest lucru! implică în mod necesar povestea ta „magică” şi
118. Cei din urmă se numesc „profeţi”, astfel nu se vor ruga la „piticii” lor (că nu au) şi
„avatari”, „zei”, „oameni-zei”, etc. şi au adus asupra prin urmare vor alege să nu se alăture invitaţiei
speciei umane cele mai mari nenorociri cu care tale „divine”.
aceasta s-a confruntat de la începuturile ei 130. O altă parte însă, cei mai naivi, cei care

3.58
Radu Lucian Alexandru

vor cerceta superficial (doar pe baza unor „broşuri fi „răpit” (până nu te vei „desprinde de trup”) în
scurte de propagandă”) propunerea ta, vor căuta „duh” şi dus să întâlneşti „piticul” „divin” cu care
să vadă aspectele pozitive (oricare ar fi ele – vrei să stai de vorbă neapărat, în mod „real”!
imaginare sau reale) ale invitaţiei tale „divine” şi 146. În timp ce te concentrezi îţi repeţi ce vrei
rugându-se astfel la „piticii” din capul lor aceştia le să vezi şi ce vrei să auzi în cursul „răpirii” şi îl
vor „răspunde” pozitiv! chemi cu o formulă repetitivă, monotonă pe
131. Aceşti naivi pică astfel lejer în plasa ta – ei „piticul” care să vină să te „desprindă de trup”.
vor primi „ok”, chiar de la „entitatea” lor 147. După o vreme vei intra spontan în „starea
„supranaturală” (de la „piticul” imaginar din capul alfa” şi vei începe să visezi, iar în visul pe care îl
lor) şi vor crede astfel că această „entitate” este vei avea, vei visa (vei simţi ca şi cum ar fi real) că
tot una cu „piticul” imaginar „divin” din capul tău. te „desprinzi de trup” şi că eşti „răpit la cer” şi dus
132. Astfel vă puteţi unii „piticii” „divini” iar apoi în „templul” „piticului divin”, că povesteşti cu „el” şi
tu poţi juca rolul de „stăpân divin”, respectiv de că te întorci cu mesajul „divin” pe care „el” ţi-l
„mesager divin”, iar el de sclav, slujitor şi „încredinţează”!
receptacol oficial al mesajului „divin” care vă 148. Viziunea aceasta (din vis) va fi foarte
bântuie la amândoi imaginaţia! „reală” (la fel de reală ca orice alt vis): ea va avea
133. Iată deci şarlatanule „divin” dornic de „avantajul” că va apare imediat înainte de somn şi
auto-înşelare: poţi folosi cu încredere acest truc că „în plus” te vei trezii la sfârşitul ei (că vei trece
psihologic - merge de fiecare dată! direct din veghe în stare de vis „divin” şi înapoi în
*** veghe).
134. Sau ce, te pomeneşti că nu te mulţumeşte 149. Trucul acesta te ajută deci dacă vrei
acest truc de autoînşelare voită? „întâlniri divine”, cu „zei”, „extratereştrii” sau cu
135. Bine, nici o problemă! „supraoameni”, sau cu oricine altcineva îţi poţi
136. Stai te rog liniştit că mai sunt câteva astfel imagina că te poţi întâlnii.
de trucuri „spirituale” pe care le poţi folosi ca să te 150. De asemenea astfel poţi „călătorii” pe „alte
minţi singur pe teme „divine”. planete”, în „rai”, în „iad”, în „cer”, sau pe oriunde
137. De exemplu mai întâi trebuie să începi să altundeva îţi poţi imagina că poţi merge (din
fii atent la ceea ce visezi şi să îţi notezi visele pe trecut, prezent sau viitor!).
care le ai. 151. Gândeşte-te foarte mult la cum ar putea
138. Apoi eşti atent la detaliile poveştii pe care să fie, citeşte cât mai mult despre ce „au văzut”
ai inventat-o – ţi le repeţi mereu şi mereu şi apoi alţii în viselor lor „revelatorii” - în ceea ce priveşte
trebuie să începi să-ţi doreşti foarte mult să le aspectele pe care şi tu vrei să le „vizitezi”;
visezi: să visezi de exemplu o întâlnire „faţă în urmează etapele de pregătire şi execuţie
faţă” cu „entitatea” care urmează să fie personajul prezentate mai sus (sau alte tehnici similare lor) şi
central a povestirii tale „spirituale”. succesul autoînşelării tale „divine”, prin metoda
139. Ajută foarte mult în această tehnică de visului „divin” „real”, este garantat!
autopăcălire (păcălire) dacă te concentrezi asupra 152. E deci destul de simplu: e foarte probabil
acestei dorinţe cel puţin 30 de minute înainte de a că nu o să reuşeşti de prima oara când vei încerca,
adormi (prin repetare continuă a unor „formule de ci doar după o bună perioadă de încercări
chemare” la „întâlnire” a „entităţii” - mascate sub nereuşite; dar de: dacă vrei să te autopăcăleşti în
forma unor „rugăciuni”, „mantralizări”, etc.). mod cât mai convingător, aceasta este una din
140. Îţi garantez că în maxim două, trei metodele cele mai bune!
săptămâni de astfel de practică vei avea şi 153. Oricum nu trebuie să te chinui să ai prea
„întâlnirea” dorită - indiferent cu cine vrei să te multe astfel de viziuni de tip „răpiri în duh”
întâlneşti: vii sau morţi, „îngeri” sau „demoni”, („dedublări”, „desprinderi de trup”, „călătorii la cer”
„zei” sau „supra oameni”, sau alte fiinţe fantastice: – pe scurt vise cu teme religioase arhaice) - vreo 2
zâne, zmei, dragoni, inorogi (roz sau de altă - 3 ajung şi pentru tine şi pentru adepţii tăi.
culoare), etc. 154. Unde mai pui că, dacă devin prea dese, s-
141. Indiferent pe cine vrei să „întâlneşti” în vis ar putea să te prinzi de figura consistenţei de vis
se rezolvă! (total subiective şi imaginare) a conţinutului
142. Trebuie doar să-ţi doreşti foarte mult...! viziunilor tale „divine” şi astfel să ai îndoieli asupra
143. Poţi aplica acest truc al păcălirii prin vise lor - iar tu trebuie să eviţi pe cât posibil acest caz,
(sau stări similare lor: gen trezire în vis; nu?
„dedublare astrală”, stări „de meditaţie”, hipnoză, 155. Cât despre fraţii noştri bolnavi mental (cu
intoxicare cu substanţe halucinogene, etc.) şi tot felul de dereglări ale funcţionării normale a
asupra adepţilor tăi şi astfel vă puteţi amăgii în creierului) sau cei care consumă (pe cont propriu
comun cu „viziunea” unor „pitici” „divini” similari! sau sub „supravegherea” unui „maestru” în arta
*** drogării „spirituale”) tot felul de substanţe
144. Dacă vrei o întâlnire şi mai „reală” decât halucinogene (ciuperci, frunze, rădăcini, etc.) care
cea a visului trebuie să procedezi astfel: ţine într-o astfel au în mod curent tot felul de halucinaţii şi
perioadă un post prelungit, însoţit de activităţi năluciri „divine” sau de altă natură - ei se pot
intense de muncă şi concentrare pe aspectele pe autopăcălii in mod „natural” (fără să se streseze
care vrei să le „experimentezi”. prea mult).
145. Apoi, înainte să adormi seara, ia o postură ***
de meditaţie şi fi hotărât să nu adormi până nu vei

3.59
Mitul credinţei

câteva zeci de astfel de cărţi/ reviste ca să dea şi la


Recuperarea investiţiei „spirituale” şi profitul alţii - ca astfel să se transmită „mesajul” „divin”
„divin” mai departe „în toată lumea”: cu cât mai mulţi
„fani” ai poveştii fantastice respective, cu atât mai
156. Acum câteva cuvinte despre modalităţile mulţi bani pentru autorii şi „distribuitorii” ei!
de recuperare a investiţiei „spirituale” şi de 166.2.1 Principiul acesta funcţionează pentru
obţinere de venituri şi profit „divin” de pe urma ei. scriitorii de literatură fantastică/ „magică”/
157. Cea mai subtilă modalitate folosită de religioasă care o recunosc pe aceasta ca fiind doar
şarlatanii „divini” în acest sens este aceea de a produsul imaginaţiei lor prolifice (şi care sunt şi
„sugera” donaţii şi daruri care să le fie făcute, ca puternic promovaţi ca strategie de marketing).
plată pentru „oboseala” lor de a „aduce” revelaţia 166.2.2 Va funcţiona deci şi pentru şarlatanii
„adevărată” din capul lor în lume. „divini” care nu vor să recunoască că scriu
158. Apoi se folosesc taxele pretinse direct sau literatură fantastică (deşi este evident acest lucru).
doar sugerate subtil (sub forma unor „daruri 166.3- organizarea de „centre” de „meditaţie/
tradiţionale”) percepute pentru vreo „iniţiere” sau rugăciune spirituală”, respectiv bazate pe
recepţie „secretă”, respectiv „privată” care le este „practicarea” unor altor „metode de magie
acordată de credator cred-oiţelor. practică” - axate pe tematica fantastică pe care
159. Aceste consultări particulare făcute în şarlatanul/ escroaca „divin/ ă” o promovează;
vederea de exemplu a primirii unor „lămuriri” 166.4- organizarea de acţiuni turistice
suplimentare privind detaliile poveştii „divine/ „spirituale” („pelerinaje”) prin tot felul de locuri
magice” e şi normal să fie taxate consistent „încărcate spiritual” de prezenţa „piticului divin
deoarece îi ocupă autorului lor (sau moştenitorilor supranatural” sau a „sfinţilor” lui - este iarăşi o
drepturilor de copyright „spiritual” ai „operei” lui de sursă consistent de profit „spiritual”;
ficţiune religioasă) destul de mult din timpul său 166.5- etc.
(lor) şi timpul înseamnă bani, nu? ***
160. Apoi să nu uităm de taxele directe de 167. Poate te gândeşti acum cititorule, ce fac cu
membru într-o mulţime, luate pentru că li se atâţia bani aceşti şarlatani „spirituali”?
permite credincioşilor să fie membrii ai clubului 168. Păi fac evident lucruri „spirituale”: îşi
tematic axat pe povestea fantastică a scriitorului- cumpără castele, terenuri fără număr, aur cât vor,
investitor „divin”. opere de artă, îşi deschid bănci şi societăţi
161. Acestora li se poate cere astfel o taxă de comerciale, fabrici şi exploataţii agricole, poartă
club „divin” fixă sau variabilă în funcţie de mărimea războaie, îşi extind imperiile „materiale”, etc.
averii lor - de exemplu 10 la sută din venitul lor. 169. Mai toţi întreprinzătorii „divini” se
162. Dacă investitorul şarlatan „divin” este mai diversifică după ce afacerea „divină” cu care s-au
lacom poate să le ceară chiar mai mult – de lansat ia amploare...
exemplu între 20-50 la sută din averea lor sau de ***
ce nu toată averea lor! 170. Până unde va duce deci domnul/ tovarăşul
163. Oricum dacă cei jefuiţi astfel în mod şarlatan „spiritual” înşelătoria sa „divină”?
„divin”, sunt suficient de naivi încât să creadă în 171. Pai în societăţile care nu se protejează de
poveşti pentru copii, ei dovedesc astfel că nu prea şmecheriile credinţei dogmatice el o poate duce
sunt potriviţi să aibă şi să gestioneze o avere. Sau până la moarte (poate profita nestingherit de pe
nu? urma ei toată viaţa lui!).
164. De exemplu povestitorul şarlatan/ nebun 172. În schimb, în societăţile Infinomiene care
„divin” îi poate aduna pe aceşti fani ai poveştii lui sunt pregătite pentru a repera din timp orice
fantastice/ „magice” în ceva comunitate „spirituală” şmecherie „divină” nu o poate duce prea departe,
la care să-şi doneze astfel întreaga lor avere şi fără să scape nepedepsit!
asupra cărora el să aibă controlul absolut - 173. De aceea, în acestea e preferabil nici să nu
credincioşii devenind astfel doar simplii sclavi pe încerce această scamatorie „divină” (dacă ţine la
„plantaţia” lui „comunitară”. binele său).
165. La urma urmei potrivit poveştii lui „divine”
ei trebuie să se lepede de tot ce este „material” ca Afacerile spirituale corecte şi cele necinstite.
să devină mai „uşori” şi să se poată astfel „înălţa”
la rangul de sclavi „divini” lipsiţi de minte proprie. 174. Vă puteţi întreba acum: oare se poate face
*** o afacere „spirituală” axată pe anumite produse şi
166. Alte surse de venit „divin”: servicii specifice (ritualuri, ceremonii, organizarea
166.1- vânzarea la preţuri consistente a unor şi coordonarea de activităţi comunitare, vânzarea
simple poze/ desene/ picturi care înfăţişează chipul de cărţi şi reviste cu tematică „spirituală” şi
şarlatanului „divin”, sau desene ale „piticului divin” culturală, etc.) fără a fi un înşelător şi un şarlatan
din capul lui (făcute după descrierea posesorului „divin”?
lui); 175. Cu siguranţă se poate!
166.2- vânzarea a numeroase cărţi ce cuprind 176. Un astfel de model de „afacere spirituală”
povestea fantastică/ magică; a unor cărţi şi reviste care evită însă înşelătoria „divină”, satisfăcând în
care o detaliază şi/ sau fabulează pe marginea ei, mod real nevoile „spirituale” ale clienţilor săi este şi
fiind de obicei lansată sugestia sau chiar porunca Mişcarea TransReligioasă.
„divină” către credincioşi de a cumpăra fiecare 177. Aceasta promovează ceea ce este real

3.60
Radu Lucian Alexandru

(ştiinţific probat şi demonstrat) ca ceea ce este real sugestibilitate urmează apoi procesul de umplere a
şi ceea ce este fantastic ca ceea ce este fantastic minţii lor cu comenzi de supunere necondiţionată
fără să le confunde pe cele două şi astfel fără să-şi faţă de şarlatanul „profet”/ „zeu” (mascate sub
înşele clienţii (de multe ori chiar împotriva dorinţei forma unor „lecturi”, „recitări”, „cântece”,
lor inconştiente de a fi înşelaţi). „rugăciuni” „meditaţii”, „mantralizări”, etc.).
178. Religiile bazate pe credinţă dogmatică sunt 188. După ce sunt astfel condiţionaţi mental
afaceri necinstite pentru că prezintă fantasticul ca (pentru o perioadă lungă de timp) pentru a
real şi astfel induc în eroare clienţii lor pentru a-i manifesta o supunere oarbă/ dogmatică faţă de
putea apoi exploata la maxim. şarlatanul „divin” acesta poate apoi să le spună
179. Putem vorbi deci evident de afaceri orice absurditate şi aberaţie (etică, socială,
spirituale legitime, corecte, cinstite, bazate pe metafizică, biologică, etc.) care îi trece prin cap, iar
schimburi reale şi proporţionale/ echitabile de ei o vor lua „de bună”.
bunuri şi servicii şi de afaceri spirituale bazate pe 189. Mintea lor în acest stadiu al evoluţiei bolii
înşelătorie spirituală/ religioasă – axate pe credinţei a devenit „prăjită” aproape în totalitate
„schimburi” fictive/ imaginare şi în plus total (din punct de vedere al capacităţilor ei cognitive,
neproporţionale/ neechitabile. emoţionale, volitive, intuitive, etc.) şi chiar dacă îşi
180. De exemplu li se vând celor fraieriţi prin vor mai revenii vreodată după o astfel de lovitură
credinţă (dogmatică) promisiuni „spirituale” (mental-emoţională) „divină”, „de graţie”, ei vor
deşarte (imaginare), în „schimbul” „echitabil” al rămâne totuşi pentru mult timp cu destul de
cedării întregului control asupra vieţii lor reale/ serioase sechele psihice şi emoţionale.
materiale către şarlatanul vânzător devenit astfel 190. Şarlatanul „divin” atacă întotdeauna
din povestitor de poveşti fantastice, nici mai mult intelectul şi raţiunea pentru că aceştia sunt cei mai
nici mai puţin, decât stăpân de sclavi. mari duşmani ai lui: „mintea vă înşeală!” va zice el,
181. Vorbim astfel de societăţi comerciale „folosiţi-vă intuiţia!” (partea confuză din voi).
religioase axate pe schimburi reale, conştiente şi 191. El nu va permite deci discuţiile raţionale
proporţionale şi de mafii religioase bazate pe critice la adresa diferitelor aspecte ale poveştii sale
înşelăciune, violenţă, şantaj, ameninţări, teroare, fantastice/ „magice”.
exploatare, tiranie, sclavie (toate „spirituale”), etc. 192. Cei care au astfel de înclinaţii „păcătoase”
182. Predominanţa acestor mafii religioase în (necredincioase) vor fi deci repede înlăturaţi din
anumite zone ale societăţii umane actuale e aşa de grup.
mare încât cuvântul „spiritual” nu mai are în mod 193. De fapt vor pleca ei singuri când vor vedea
real (nu de propagandă) în aceste societăţi decât câtă prostie pe metru pătrat este concentrată în
conotaţiile negative înşirate mai sus. aceste „cluburi de fani credincioşi” ai unei poveşti
183. Tentaţia criminalilor de a face astfel de fantastice religioase sau alteia.
mafii religioase bazate pe credinţă dogmatică (pe 194. Bolnavii credincioşi se aruncă deci repede
supunere oarbă obţinută prin înşelăciune, să îl critice pe omul cu discernământ, ajuns
manipulare, şantaj, ameninţare, violenţă, crimă) întâmplător sau voit printre ei, că este prea
este foarte mare deoarece astfel de „afaceri” sunt raţional (critic, discriminativ), că este rece
create din nimic: este suficientă doar puţină (calculat, atent, vigilent), că este lipsit de emoţii
imaginaţie - pentru că ele presupun „vânzarea” şi (specifice unui sclav), că el „nu are sufletul
„comercializarea” unor produse şi servicii a căror deschis”!
existenţă reală este prezentă doar în imaginaţia 195. Şi au dreptate: „sufletul” lui este închis la
mafioţilor „divini” cu pretenţii „profetice” influenţa virusală a credinţei dogmatice!
absolutiste. 196. În fond şi la urma urmei de ce şi-ar
184. Aceste mafii religioase dogmatice deschide oricine (care e sănătos la cap) „sufletul”
comercializează produse imaginare pe bani şi (mintea şi emoţia) la tot felul de absurdităţi şi
trupuri de sclavi reale. fantasmagorii religioase?
185. Acesta este visul oricărui şarlatan: să nu 197. Cu ce scop să facă el o astfel de
dea nimic (real) şi să ia totul (tot în mod real)! „deschidere” imprudentă?
198. Ca să poată fi posedat (luat în posesie) de
„Dragi credincioşi aruncaţi-vă mintea la gunoi!” „părintele divin” care le promovează în mod perfid?
199. Ca să poată fi astfel exploatat financiar şi
186. Aceste înşelătorii halucinante ale religiilor material şi abuzat psihic şi emoţional de către
dogmatice se bazează pe tehnici de control metal „investitorul spiritual” care conduce acea schemă
străvechi: una dintre ele este începerea procesului de înşelare „divină”?
de înşelare prin expunerea unor adevăruri cât de ***
cât evidente pentru câştigarea încrederii naivului 200. Aceşti escroci „divini” nu lucrează cu
care urmează să le cadă în plasă; urmată apoi raţiunea credincioşilor: ei lucrează cu manipularea
încet, încet de minciuni (şi fabulaţii) care mai din subtilă a emoţiilor lor, a intuiţiilor lor, a
care mai gogonate (adevărate exerciţii de comportamentului lor zilnic.
imaginaţie absurdă), mai contradictorii şi mai 201. Ei ştiu că cel care reuşeşte să-ţi schimbe şi
confuze, transmise anume pentru a provoca să-ţi controleze comportamentul (gesturile,
confuzarea şi ameţirea mentală a viitoarelor acţiunile ritualice, îmbrăcămintea, exprimarea
victime ale credinţei. verbală, etc.) şi emoţiile (mai ales când şi cum să
187. Odată aduşi în această stare crescută de se declanşeze acestea) va controla şi gândurile

3.61
Mitul credinţei

celui vizat de această „schimbare divină”. 205.2- lenea – victima credincioasă


„tradiţională” nu prea vrea să gândească serios (îi
Ce speculează credinţa dogmatică? e lene) şi nu prea vrea să fie responsabilă pentru
faptele sale.
202. Tu individule cu tendinţe de şarlatan Astfel ea vrea să obţină cât mai multe dacă se
„divin” şti prea bine ce tendinţe pozitive poţi poate (infinitul) cu muncă cât mai puţină (de
specula în oameni pentru a-i aduce sub controlul exemplu prin simpla pronunţare a unui cuvânt
tău. „magic”).
203. De fapt, oricine care analizează puţin Cum să nu profite deci şarlatanii „divini” de
înşelătoria aceasta „divină” poate să le vadă pe această lene care îi loveşte pe unii, şi în plus cum
acestea: să reziste ei tentaţiei de a o încuraja a se dezvolta
203.1- nevoia de comunicare socială, de cât mai mult sau de ce nu, chiar de a o crea chiar
empatizare şi de apartenenţă socială la un grup şi în cei care nu sunt afectaţi de ea?;
identitar – de acţiune în cadrul unor grupuri sociale 205.3- lăcomia indusă de şarlatan faţă de
organizate pentru efectuarea unor acţiuni comune lucruri pentru care lacomul credincios este
(de obţinerea unor resurse, de apărare în faţa unor sugestionat să nu încerce să acţioneze cumpătat –
duşmani externi, de ajutorare reciprocă, etc.). manifestată astfel fie ca risipă de resurse proprii
Această nevoie este exploatată prin (ajunse astfel a fi folosite cu nesăbuinţă în
manifestarea ei într-o formă pervertită, specifică interesul altuia – al „cauzei”, „profetului”/ „zeului”/
tiraniei şi totalitarismului religios; „credinţei”...) fie ca şi zgârcenie de a le folosi, pe
203.2- nevoia de stimă de sine – de a face ceva cele proprii în interes propriu: de exemplu
semnificativ, care contează, care este valoros raţiunea, discernământul, judecata, capacitatea
pentru individ şi pentru grupul din care face parte. critică proprie, etc.;
Această nevoie este deturnată spre a valoriza 205.4- desfrâul - manifestat la comanda
doar acţiunile care duc la întărirea puterii şi stimei escrocului „divin” fie ca risipă (concretizată în „orgii
de sine a şarlatanului care controlează în mod divine” şi căsătorii poligamice) fie ca zgârcenie
despotic grupul său religios dogmatic; (concretizat în tot felul de „abstinenţe” şi
203.3- nevoia de perfecţionare, de transformare „continenţe” sexuale şi în incapacitatea de
în bine, de dezvoltare psihică. comunicare sinceră, deschisă cu sine însuşi, cu
Această nevoie e folosită ca momeală pentru Întregul şi cu celelalte fiinţe);
prinderea în cursă a naivilor şi neatenţilor şi apoi 205.5- orgoliul – credinciosul este măgulit că el
pervertită în exact opusul ei: involuţia şi este „cel ales” (nu contează că e ales doar spre a fi
degenerarea psihică a celor afectaţi de credinţă sclav), că este singurul care „ştie” „adevărul” (mai
dogmatică. bine zis fabulele fantasmagorice îndrugate prin
203.4- nevoia de comunicare caldă, sinceră, „revelaţie” bufonică de către vreun autodeclarat
fraternă cu Întregul, cu Mediul Fiinţial al Existenţei „profet”/ „mesia”/ „zeu” / „avatar”...); că face
şi cu toate celelalte fiinţe. parte din haita de pradă „aleasă” să prădeze
Această nevoie este pervertită prin „reducerea” („împărăţească”) lumea sub comanda „lupului divin
Întregului la o parte impostoare „divină”1 care şef” (ar vrea ea), etc.;
pretinde că l-ar reprezenta „oficial” şi obligarea 205.6- tendinţele masochiste – tendinţele pe
celor infestaţi cu credinţă să desfăşoare care le au unii de a se supune cu inconştienţă
comunicarea lor cu Întregul (şi/ sau cu ceilalţi oarbă unor suferinţe şi dureri „spirituale” (şi
semeni ai lor) doar prin „intermediul” impostorului implicit materiale) sunt exploatate şi stimulate să
care pretinde că o reprezintă (îi reprezintă) şi nu în crească la maxim de orice trimis „divin”;
mod direct şi nemediat cum este normal şi natural. 205.7- tendinţele sinucigaşe – provocate de
203.5- etc. expunerea prea intensă la bombardarea cu
*** suferinţă (boală, sărăcie, război, nesiguranţă,
Slăbiciuni umane exploatate în mod „divin” de violenţă familială, etc.) sunt exploatate maximal şi
către „afacerile dogmatice” mărite intenţionat de către escrocii „divini” prin
intermediul mecanismelor credinţei dogmatice,
204. Dar sunt şi o grămadă de slăbiciuni umane pentru a le înlesni astfel încercarea de posedare
care sunt exploatate la maxim de escrocii „divini”. psihică a trupurilor credincioşilor lor (îndemnaţi
205. Astfel ei exploatează: pentru aceasta să se sinucidă psihic – să renunţe la
205.1- frica – care e astfel indusă în victimele „sinele”/ mintea lor pentru a o înlocui cu aceea a
lor „spirituale” şi apoi mărită şi transformată escrocului „divin”!).
intenţionat în teroare „divină”, prin tot felul de 205.8- etc.
ameninţări şi de şantaje care mai din care mai ***
„spirituale” (cu boala, cu „reîncarnarea”, cu 206. Nevoile care astfel sunt suprimate, în
„schingiuirea veşnică în infern”, cu „depărtarea de general, de către religiile dogmatice sunt: nevoia
zeu” (de distribuitorul de droguri verbale/ gestuale de comunicare sinceră (deschisă); nevoia de
de care au fost făcuţi dependenţi), etc.; exprimare creativă originală, nevoia de exprimare
critică şi analiză discriminativă; nevoia de relaxare
1 A se vedea pentru dezvoltarea acestei problematici şi destindere prin glumă, umor, distracţie, etc.
cartea „Noua Ordine Religioasă” cap. „”Revelaţia”
Întregului” şi cap. „Întregul nu este „Zeul/Dumne-zeu”
(nu este un „zeu”).

3.62
Radu Lucian Alexandru

discernământul şi capacitatea de judecată clară:


Chipul „clasic” al şarlatanului „divin” fac confuzie între judecător şi judecat (acuzat,
pârât) şi între judecător şi procuror.
208. Şarlatanul „divin” este prin definiţie o Pentru ei judecătorul, acuzatul şi procurorul
persoană necinstită (nesinceră) care îşi atinge devin una şi aceeaşi persoană în cazul „special” al
scopurile profitând de naivitatea şi ignoranţa şarlatanului „divin”- cel acuzat e astfel chemat să
credinciosului. se judece singur şi să aducă dacă vrea probe
209. El este un înşelător pentru că încearcă să împotriva lui!
inducă în eroare, pentru că este un individ care Acuzatul „divin” este lăsat de aceşti naivi (şi de
amăgeşte încrederea care i se acordă. societăţile în care ei trăiesc) să se judece singur (la
210. El este un seducător „divin” care pentru a- nivel social).
şi atinge scopurile personale îşi seduce victimele 216.2- li se diminuează capacităţile intelectuale
credincioase ademenindu-le şi seducându-le cu (odată cu diminuarea cantitativă şi calitativă
promisiuni înşelătoare (cu tot felul de răsplăţi semnificativă a informaţiei la care li se permite să
imaginare – existente doar în mintea lui perfidă de aibă acces de către şarlatanul tiran „divin”), şi
„profet”/ „zeu”!) emoţionale (se reduce capacitatea lor de a forma
211. El este un impostor „spiritual”: o persoană relaţii intime, apropiate, sincere, flexibile);
care încearcă să se substituie unui „zeu” „real” 216.3- sunt intoxicate masiv cu panică, fobie,
pentru a lucra în numele lui şi a profita de pe urma frică şi teroare faţă de „acţiunea” a tot felul de
celor înşelaţi astfel. fiinţe imaginare de tip „bau-bau”, promovate prin
212. El aduce în faţa fraierilor „credincioşi” o propaganda religioasă ca fiind ameninţări reale
„păpuşă divină” sau vreo „carte sacră” şi pretinde imediate;
că lucrează pentru ea, când el e de fapt cel care le 216.4- îşi pierd identitatea şi individualitatea
manipulează pe acestea exact aşa cum vrea el. (se masifică, se infestează cu personalităţi difuze şi
213. El este un escroc religios: o persoană care cu personalităţi multiple);
înşeală pe alţii pentru a-şi însuşi în mod fraudulos 216.5- le apar tot felul de tendinţe paranoice,
mijloace materiale, financiare şi de altă natură. criminale sau de sinucidere (mai ales psihică);
214. Chipul „clasic” al şarlatanului religios este 216.6- devin oligofreni (imbecili, idioţi, debili,
cel al „profetului/ „zeului”/ „avatarului” tâmpiţi) în general (cazurile mai grave) sau doar
autoproclamat (dovedit doar verbal) plin de când vine vorba de analizarea şi discutarea atentă
apucături dogmatice, tiranice, totalitare, a aspectelor detaliate ale credinţei dogmatice care
dictatoriale; care pretinde să nu de-a socoteală îi afectează (cazurile obişnuite);
nimănui pentru faptele sale antisociale (violenţe, 216.7- apar tot felul de tulburări ale
tâlhării, minciuni, crime) şi care foloseşte pentru comportamentului sexual normal;
aceasta în mod curent ameninţarea, şantajul, 216.8- ajung să devină sclavii celui care îi
minciuna, promisiunile deşarte şi înşelătoria. infectează cu credinţă, respectiv ajung să fie
215. Acest chip se suprapune ca o mănuşă posedaţi (psihic şi fizic) de el – ajung să fie clonaţi
peste toţi cei care au creat şi răspândit vreo religie psihic după „chipul şi asemănarea lui” (pentru a
dogmatică (locală sau mondială) sau alta (şi din lucra astfel strict pentru interesele lui - chiar
păcate istoria religiilor umanităţii de până în împotriva celor proprii);
prezent e infestată aproape în exclusivitate cu 216.9- se intensifică în ei ura faţă de viaţă şi îşi
acţiunile unor astfel de scursuri „divine”). pierd simţul umorului;
*** 216.10- dispare curajul din ei: „unde nu este
Efectele dezastroase ale afacerilor „divine” frică nu poate exista nici credinţă dogmatică!”
(pentru „clienţii lor”) 216.11- devin victimele sigure (pe multiple
nivele: material, financiar, politic, etc.) ale acestor
216. Cei infectaţi cu credinţă dogmatică de nebuni, şarlatani şi înşelători „divini”, (a acestor
aceşti şarlatani „divini” (respectiv şarlatane de investitori „spirituali”) care aplică asupra lor
aceeaşi natură) suferă astfel de efecte negative conştient sau instinctiv mecanismele de manipulare
foarte grave: psihică bazate pe credinţă dogmatică!;
216.1- îşi diminuează sau îşi pierd 216.12- etc.

3.63
Mitul credinţei

22. Credinţa (/religia) dogmatică şi bolile ei


1. Credinţa dogmatică este deci o boală gravă a pe membrii lor credincioşi după bunul plac al elitei
societăţii în care se manifestă atât la nivel („ierarhiei”) „spirituale” care îi menţine infectaţi cu
individual cât şi social (de grup). credinţă.
2. În cadrul ei şi sub umbrela ei se ascund mai 3.5- împiedecarea progreselor ştiinţei şi
multe boli specifice, mentale şi sociale. tehnologiei, a condiţiilor de trai, a armoniei sociale,
*** etc.;
3. Dintre bolile sociale generate sau sprijinite 3.6- încălcarea flagrantă şi constantă a
puternic în manifestare de către virusul credinţei drepturilor fundamentale ale omului: la viaţă
dogmatice amintim aici doar câteva: proprie (fizică şi psihică); la discernământ şi
3.1- permiterea realizării în societăţile infectate judecată proprie, la fericire (reală şi imediată), la
cu credinţă a unor acţiuni criminale, terorizatoare, satisfacerea optimă a tuturor nevoilor de bază ale
violente, şantajiste, de înşelare, etc. care pretind lui; la manifestare liberă creativă, la manifestare
pentru ele imunitate în faţa legii, pe simplul motiv critică, etc.
că cică ele ar fi făcute în numele unui „zeu” sau 3.7- etc.
altuia; ***
3.2- inhibarea şi perturbarea căilor de 4. Dintre bolile mentale (psihice) cauzate unui
comunicare sinceră şi deschisă între membrii individ de infecţia cu credinţă dogmatică putem să
societăţii, care odată infectaţi cu credinţă amintim pe următoarele:
dogmatică se „trezesc” că trăiesc într-o tiranie 4.1- inducerea fricii, fobiei şi terorii de lucruri
„divină”, şi într-un gulag „spiritual” în care trebuie şi/ sau fiinţe imaginare („supranaturale”) de natură
să aibă grijă ce vorbesc şi ce gândesc dacă vor să „divină” şi/sau „demonică” cu apucături
nu fie persecutaţi de forţele de represiune „divină” „judecătoare” sau „schingiuitoare”; de locuri şi
(de „dulăii” de pază ai tiranului „zeu”-animal-de- obiecte imaginare (gen locuri de „pedeapsă
pradă); veşnică”); respectiv de persoane, obiecte şi lucruri
3.3- apariţia unor cancere sociale care reale indusă în mod artificial sau întemeiat (de
afectează un număr destul de mare al membrilor exemplu faţă de forţele percepute ca luptând
societăţii prin faptul că îi izolează (rup) de restul pentru eradicarea virusului credinţei din societate –
organismului social în care trăiesc şi îi obligă să nu faţă de sistemul imunitar de apărare al societăţilor
mai lucreze în armonie cu acesta ci chiar împotriva atacate de respectivul virus al credinţei).
vieţii lui; şi care astfel nu au altă grijă decât aceea Această frică-fobie-teroare e indusă în
de a clona (înmulţi) la nesfârşit tiparul defect al credincioşi cu scopul controlului şi manipulării
celulei „zeu”/ „profet” care e la originea înmulţirii psihice a lor spre a acţiona în direcţia intereselor
cancerigene respective. personale ale „profeţilor”/ „zeilor”.
3.3.1 Aceste cancere sociale încearcă să 4.2- imbecilizarea – ameţirea şi confuzarea la
distrugă (să ducă la moarte şi suferinţă) tot maxim a victimelor, inducerea în ei a unui
organismul social în care au apărut şi în care s-au comportament infantil (copilăresc); supunerea la
putut dezvolta doar pentru că structurile lui diferite forme de hipnoză/ sugestie „spirituală”
imunitare religioase au rămas pasive în faţa făcute în stări de receptivitate necritică sporită
pericolului cancerigen al înmulţirii necontrolate a (cauzate de tot felul de „meditaţii”, „rugăciuni” şi
celulelor sociale afectate de credinţă dogmatică. ritualuri „spirituale” de îndobitocire mentală)
3.3.2 Această înmulţire cancerigenă a credinţei orientate în direcţia subminării încrederii în ei înşişi
dogmatice atacă şi încearcă să distrugă unicitatea, pentru a le diminua astfel capacitatea de
individualitatea, judecata individuală, etc. a discernământ şi judecată.
celulelor sociale pentru a le înlocui cu o masă Prin acest proces de imbecilizare oameni relativ
amorfă formată în întregime doar după „chipul şi normali sunt transformaţi în idioţi, imbecili, tâmpiţi
asemănarea” primei celule cancerigene care a (toţi „spirituali”) care au mintea prăjită şi devin
apărut în acea nefericită societate. astfel incapabili să se mai folosească de ea.
3.3.3 Înmulţirea aceasta nu ţine cont de nevoile Ei sunt transformaţi astfel în trupuri fără minte
reale ale societăţi şi individului, ci doar de impulsul proprie, în sclavi psihici ai celui care le-a adus
furibund de înmulţire necontrolată al tiparului salvarea /mântuirea de libertate, pentru a-i „dărui”
cancerigen al credinţei dogmatice, pe baza căreia cu sclavia pe „plantaţia” „divină” a unui „zeu” sau
s-a constituit. altuia.
3.4- decepţia şi inducerea în eroare a membrilor 4.3- megalomania – inducerea în cei infectaţi a
societăţii în legătură cu mecanismele şi interesele unui fals sentiment de superioritate faţă de restul
reale care stau în spatele susţinerii acţiunii unor lumii: ei sunt „cei aleşi” (să fie sclavi); doar ei sunt
religii dogmatice în societate - anume satisfacerea cei care deţin „adevărul” spus de un cap străin lor
imediată a intereselor personale a celor care le (sunt posedaţi psihic de un altul); la care să nu
întemeiază şi le propagă în mod activ existenţa. uităm să adăugăm delirurile de grandomanie
Ele nu au decât rolul de a jefui, fura, exploata verbală de care suferă;

3.64
Radu Lucian Alexandru

4.4- personalitatea dublă – scinziunea creată urăsc: viaţa); în dispreţul, exploatarea şi


intenţionat în psihicul lor între ei înşişi şi un maltratarea fizică şi psihică a copiilor („semnelor”
discernământ „supranatural”, străin lor, căruia i se care le arată că viaţa s-a înmulţit, in ciuda urii lor
creează astfel condiţiile psihice necesare pentru a faţă de ea);
putea să îi posede din când în când şi să acţioneze 4.11- inducerea unor halucinaţii specifice prin
prin trupul lor. sugestionarea aplicată asupra lor după ce sunt
4.5- depresia cronică cauzată de lupta continuă introduşi în stări (specifice sau apropiate stării de
interioară între cele două personalităţi psihice, vis) favorabile sugestiilor „divine” menite a-i
creată de constatarea unei incapacităţi aparent determina să accepte apoi tot felul de absurdităţi şi
implacabile de înlăturare a „suferinţei spirituale” pe fantasmagorii (de lucruri care nu au alt suport real
care le-o provoacă religia dogmatică cu care sunt decât cel pe care îl are orice alt vis!);
infectaţi (manifestată prin continue încercări ratate 4.12- etc.
de sinucidere psihică!); ***
4.6- paranoia religioasă – sentimentul că sunt 5. Religiile dogmatice atrag în capcana lor
exploataţi din umbră, că sunt persecutaţi fără a şti oamenii uşor bolnavi psihic sau social, sau aflaţi în
exact de cine. stări de naivitate, ignoranţă sau imaturitate fizică
E simplu: ei sunt exploataţi chiar de către (copii, adolescenţi) pentru că le promit acestora
„părintele lor spiritual” care îi ţine în sclavie vindecare şi linişte (pace).
psihică, şi de către raţionamentele greşite specifice 6. Din păcate pentru aceste „muşte”
codului virusal religios pe care l-au lăsat să se credincioase atrase de vreo „flacără spirituală” sau
infiltreze în propriul lor psihic. alta, odată ce ele cad în capcanele credinţei
4.7- comportamentul compulsiv obsesiv dogmatice afecţiunile (fizice şi psihice) şi ignoranţa
(materializat prin tot felul de „ritualuri”, „rugăciuni” lor nu vor face decât să se amplifice.
şi „meditaţi” cu proprietăţi „magice”) care se 7. Astfel tendinţe uşor melancolice devin
menţine în ei datorită incapacităţii (menţinute depresii şi tendinţe sinucigaşe psihice bine
forţat în ei) de a tranşa cu propriul discernământ conturate; uşoare stări de visare cu ochii deschişi
fiecare din problemele personale cu care se devin halucinaţii (viziuni „divine”); tendinţe uşor
confruntă şi care astfel rămân veşnic nerezolvate fobice devin terori şi stări de groază („divină” sau
(apariţia şi manifestarea în ei a suferinţei specifice „demonică”); tendinţe uşor paranoice se agravează
„obsesiei” religioase indicând exact acest lucru); şi devin violenţă şi distrugere; cei cu uşoare
4.8- idioţenia – acceptarea unei gândiri tendinţe schizoide şi le amplifică generând în ei
necritice, a unei lipse de discernământ, etc.; personalităţi duble clar conturate (pe de o parte ei
4.9- crearea unei dependenţe artificiale de şi pe de altă parte discernământul „divin” invaziv),
droguri verbale (de pronunţarea periodică a unor etc.
cuvinte şi fraze „magice”) şi gestuale (gesturi şi 8. Perioada de expunere directă neprotejată la
semne „magice”) care îl avantajează doar pe influenţele credinţei dogmatice este direct
distribuitorul de astfel de droguri verbal/ gestuale, proporţională cu gravitatea bolii specifice religios -
şi pe patronii localurilor „sacre” în care aceste dogmatice pe care o vor experimenta apoi
droguri sunt distribuite în schimbul unor mari sume „credincioşii” în mod inevitabil.
de bani (mai ales odată cu inducerea în drogatul 9. Aşadar atenţie amatori de „spiritualitate”:
religios a unei dependenţe cronice de consumul domeniul de care vă simţiţi atraşi este din păcate
acestor droguri verbal - gestuale); în prezent domeniul social cel mai infectat cu
4.10- tulburări artificiale ale comportamentului şarlatani şi nebuni care sunt gata oricând să
sexual apărute datorită inducerii în bolnavii exploateze fiecare moment de neatenţie, de
credincioşi a unei uri şi a unui dispreţ subtil sau naivitate şi de slăbiciune pe care îl aveţi când
deschis faţă de viaţă în general şi faţă de viaţa lor sunteţi în contact cu ei, pentru a vă transforma din
proprie în special (infuzată pentru a-i determina să oameni liberi în simplii membrii ai unei mulţimi
lase în psihicul lor la conducere un discernământ oarecare (ai unei armate „divine” puse în slujba
străin lor) - concretizat în ura şi dispreţul faţă de intereselor personale ale „profetului” care o
femei (văzute ca „inferioare”) şi faţă de actul de conduce şi a „generalilor” săi).
reproducere (care duce la înmulţirea a ceea ce ei

3.65
Mitul credinţei

23. Test de depistare a bolii credinţei dogmatice religioase


1. Dragă cititor, dacă eşti curios să afli dacă eşti 5.2.1 Cu alte cuvinte vrei ca vreun „zeu” „X”
afectat sau nu de boala credinţei (dogmatice) poţi oarecare să „coboare” („să se manifeste”..) în viaţa
să parcurgi următorul test edificator. ta şi să acţioneze „prin tine”?
*** 5.2.2 Vrei tu să-ţi „încredinţezi” („devotezi”)
2. Frate întru Fiinţă, consideri tu ca fiind total viaţa ta vreo unui „zeu”/ „profet”/ „iluminat”,
adevărate următoarele afirmaţii: etc. (să fii sclavul/ slujitorul lui necondiţionat)?
*** ***
3. (Partea „I” a testului): 6. Aprecierea răspunsurilor: dacă ai răspuns cu
3.1- „X” (.... pune aici numele „zeului” pe care „da” la întrebările de mai sus atunci din păcate
tu îl consideri ca atare) este „zeul” („domnul - pentru tine ţi-ai pierdut (sau eşti pe cale să-ţi
zeu”) deoarece (motiv necesar şi suficient) el a zis pierzi) deja capul (psihicul) propriu (trupul ţi-a
despre sine că este! rămas dar mintea „ţi s-a dus la plimbare”) şi ai
3.2- „Y” (.... pune în loc de „Y” numele ajuns „posedat”!
„profetului”/ „avatarului”, etc. pe care tu îl 7. Ai ajuns în proprietatea lui „Y” sau după caz a
consideri ca atare) este „profetul” (reprezentantul, lui „X” - în funcţie de care din ei s-a manifestat în
avatarul, mesagerul, trimisul oficial al lui „X”, etc.) societate în carne şi oase.
deoarece (şi doar deoarece) „Y” a zis despre sine 8. Trupul tău acum îi aparţine lui, iar mintea ta
acest lucru şi/ sau deoarece (şi doar deoarece) „Y” este dusă în confuzie şi angoasă „spirituală”.
a zis că este ceea ce pretinde a fi deoarece „X” „i-a 9. Suferinţa ştim că nu îţi este mică dar primul
(/a) spus” direct că el este „profetul”! pas spre a scăpa de ea e a o conştientiza ca atare
3.3- „Z” (.... pune în loc de „Z” numele unui zeu şi a conştientiza faptul că actualmente nu eşti
pe care tu nu îl consideri ca atare) este „zeul” decât un amărât de sclav psihic pe o moşie
deoarece (motiv necesar şi suficient) el a zis religioasă sau alta.
despre sine că este! 10. Rupe lanţurile acestei sclavii psihice
3.4- „Q” (.... pune în loc de „Q” numele unui religioase care te împiedică să te dezvolţi normal
„profet” cunoscut pe care tu nu îl consideri ca ca om, căci altfel toată viaţa îţi va fi destinată
atare) este „profetul” deoarece (şi doar deoarece) suferinţei!
„Q” a zis despre sine acest lucru şi/ sau deoarece 11. Iar faptul că îi vei zice acestei suferinţe,
(şi doar deoarece) „Q” a zis că este ceea ce suferinţă „spirituală” nu va schimba niciodată
pretinde a fi deoarece „Z” „i-a (/a) spus” direct că faptul că ea este suferinţă şi că trebuie să o suporţi
el este „profetul”! tot timpul cât vei rămâne infectat psihic cu acest
3.4.1 (Dacă nu cunoşti mai mulţi „zei” şi virus al credinţei religioase dogmatice.
„profeţi” ia un dicţionar al religiilor şi studiază puţin ***
(cam 20 de minute ar trebui să fie suficient) 12. Aşadar, dacă în esenţă vorbele tale
înainte de face testul de depistare a bolii credinţei). „misionare” (de infectare inconştientă sau rău
*** voitoare şi a altora cu virusul credinţei pe care îl
4. Analiza răspunsurilor: dacă ai considerat ca porţi în minte) sunt cam următoarele:
fiind adevărate primele două afirmaţii (3.1 şi 3.2) 12.1- „X este „Zeul” („zeu”) pentru că aşa zice
şi ca fiind neadevărate pe următoarele două (3.3 şi el despre sine!
3.4) atunci, din păcate pentru tine trebuie să te 12.2- Y este „profetul” şi/ sau „reprezentantul
informăm că eşti grav afectat de boala psihică a lui oficial pe pământ” pentru că aşa zice el;
credinţei dogmatice! 12.3- cartea scrisă de „Y” şi/ sau „Z” este
*** „sfântă” (absolut adevărată) pentru că aşa zice ea
5. (Partea a II-a a testului): despre sine!;
5.1- Consideri că este bine tot (absolut tot) 12.4- de ceva vreme m-am hotărât să nu mai
ceea ce zice „X” („zeul”) şi/ sau „Y” („profetul lui”) fac, să nu mai gândesc, să nu mai discern singur ci
că este bine şi că este rău tot ceea ce zice „X” să-l las pe „X” şi/ sau „Y” să gândească şi să judece
respectiv „Y” că este rău? în locul meu şi pentru mine, doar pentru că unul
5.1.1 Cu alte cuvinte consideri că tu nu eşti pretinde că e „zeu” şi celălalt că e „profet”!”;
capabil să faci distincţia dintre bine şi rău prin tine 13. Atunci din păcate pentru tine drag frate
însuţi indiferent de ce ar zice cineva sau altcineva întru fiinţă trebuie să te anunţăm că eşti infectat
şi că trebuie ca un altul (un „zeu”, vreun „profet”, grav cu credinţă dogmatică şi că eşti condamnat
sau vreo „carte sfântă” scrisă sau „inspirată” de ei) deocamdată suferinţei, angoasei şi exploatării
să facă această distincţie în locul tău şi pentru „spirituale”.
tine? 14. Dar nu dispera: există leac pentru boala ta
5.2- Consideri că este bine pentru tine să laşi şi noi oamenii liberi te putem ajuta să ţi-l
pe vreun „zeu”/ „profet” oarecare să gândească în administrezi.
locul tău, să voiască în locul tău, să discearnă în 15. Infecţia mentală de care suferi este gravă
locul tău şi pentru tine? de aceea vindecarea nu ţi-o putem garanta (mai

3.66
Radu Lucian Alexandru

ales dacă eşti în stadii avansate ale bolii credinţei) dacă chiar asta vrei tu şi dacă nu cumva ai fost
dar putem încerca! doar manipulat psihic să vrei aceasta prin tehnicile
16. Te rugăm nu renunţa la speranţa de de control mental specifice credinţei dogmatice?
vindecare, de „mântuire” de suferinţă, dar pentru 20. Dacă şi după efectuarea unei astfel de
binele tău, nu o mai căuta în sursa care te-a reflecţii personale (strict personale) alegi calea
îmbolnăvit în primul rând! sclaviei psihice religioase noi îţi urăm „sclavie”
17. Aşa nu faci decât să-ţi agravezi şi mai mult plăcută, deşi suntem siguri că suferinţa îşi va fi
boala psihică de care suferi! nemăsurată.
*** 21. De asemenea în acest caz trebuie să te
18. Aşadar libertatea psihică există şi îţi este la poftim afară din societăţile noastre TransReligioase
îndemână dar tu trebuie să lupţi pentru ea! deoarece ele nu acceptă sclavia mentală în ele şi
19. Dacă însă vrei să rămâi în sclavie psihică la nici promovarea ei sub masca „religiei” sau a
vreun stăpân „divin” sau altul întreabă-te mai întâi „spiritualităţii”.

24. Simptomele Credinţei Dogmatice


1. Prin urmare, pentru ca să afli dacă eşti deciziile pe care o persoană liberă psihic, respectiv
bolnav sau nu de credinţă dogmatică, drag cititor, o persoană matură psihic le ia singură!
tu trebuie doar să te cercetezi cu atenţie pentru a 1.4- Ai o frică şi de cele mai multe ori chiar o
constata dacă manifeşti sau nu următoarele fobie destul de pronunţată faţă de ceea ce ai putea
simptome specifice acestei afecţiuni psihice: păţi dacă nu ai mai face şi nu ai mai zice exact
1.1- Majoritatea deciziilor importante din viaţă ceea ce-ţi spune „părintele-cap-exterior” să faci - o
ta şi a celor mai puţin importante nu le mai iei tu frică pronunţată faţă de acel „părinte” care urlă şi
personal, după o analiză individuală atentă, lucidă zbiară „spiritual” la tine şi te ameninţă cu cele mai
şi raţională a alternativelor, ci le ia (cel puţin pare groaznice torturi pe care şi le poate închipui mintea
că le ia iar tu le accepţi fără comentarii) altcineva lui psihopată (cu boli dintre cele mai groaznice, cu
în locul tău („capul”, părintele „divin”, „cartea suferinţe teribile, cu „posesiune demonică”, cu
sacră” scrisă sau interpretată de vreun „părinte” moarte „spirituală”, cu tortură şi cu „chinuri
sau „frate” „binevoitor”, etc.). veşnice”, etc.) - care cică s-ar abate asupra ta dacă
1.1.1 Acesta (aceasta) îţi spune ce să gândeşti, ai înceta să îl mai asculţi orbeşte, ca pe un tiran
cum să gândeşti, ce ai voie să gândeşti şi ce nu, ce „spiritual” absolut ce se vrea a fi.
să vorbeşti, cum să vorbeşti, cu ce şi cum să te 1.4.2 Fobia, frica, groaza, teroarea aceasta
îmbraci, ce şi cum să mănânci şi ce nu, cum şi cu „divină” îţi este evidentă (o trăieşti în vise şi în
cine să faci sex, respectiv copii, cum şi cu cine să veghe) şi te consumă din interior ca o boală psihică
te căsătoreşti, cum să îţi educi copii; pe cine să cronică ce este.
urăşti şi pe cine să iubeşti, pe cine „ai voie” să ucizi 1.5- Ai inoculată în tine o ură mai pronunţată
şi cum, pe cine „ai voie” să minţi şi să jefuieşti, sau mai puţin pronunţată faţă de tot ceea ce nu
etc. este „credinţă dogmatică”;
1.2- Acesta (acesta) hotărăşte în locul tău ce 1.6- Ai un comportament patologic compulsiv-
este bine (orice zice ea/ el că e bine) şi ce e rău; obsesiv foarte pronunţat – eşti obsedat de a face
cine îţi sunt duşmanii şi cine îţi sunt prietenii, cum iarăşi şi iarăşi aceleaşi ritualuri, „rugăciuni” şi
să te comporţi cu duşmanii şi cum cu prietenii; ce „meditaţii” „magice”, aceleaşi gesturi „sacre” (de
ai voie să citeşti şi ce nu ai voie; ce este adevărat „protecţie”).
şi ce este minciună (tot ceea ce scoate el pe gura 1.6.1 Ai ajuns să repeţi periodic în minte fraze
lui „divină” „este” în mod automat „adevărat” iar şi cuvinte „magice” („sacre” - „invocaţii”, chemări,
tot ceea ce ar zice altcineva indiferent de „rugăciuni”) care ar trebui să te apere de duşmanii
argumente şi de probe e fals); dacă şi ce să pictezi „capului” - de fapt ele sunt menite doar să-l apere
(şi cum să pictezi), dacă şi ce să scrii (dacă vrei să pe el de ei prin acţiunile tale nediscriminative de
scrii ceva) şi cum să scrii (ce cuvinte şi expresii să robot biologic, fără cap propriu, controlat de el - de
foloseşti, despre ce poţi scrie şi despre ce nu poţi „programatorul spiritual” şef!
scrie, etc.); dacă şi ce să desenezi, sculptezi, cânţi, 1.6.2 Ai devenit dependent de aceste ritualuri,
dansezi. rugăciuni, meditaţii, pronunţări zilnice de cuvinte şi
1.2.1 Toate aceste activităţi artistice în măsura fraze „magice” – ele au devenit drogul tău
în care îţi sunt permise sunt astfel pentru tine doar „spiritual” zilnic!
o activitate de reproducere robotică cât mai fidelă 1.6.3 De aceea simţi că o iei „pe arătură” dacă
a unor „opere” create de „capul tău spiritual” şi de din diferite motive nu-ţi mai poţi lua drogul
prietenii şi apropiaţii lui (de claca oligarhică care te „spiritual” verbal sau/ şi gestual de care ai fost
ţine pe tine pe post de sclav psihic pe „plantaţia” făcut dependent şi de a cărui „distribuţie” este
lor „religioasă”); responsabil „traficantul spiritual” şef care ţi le vinde
1.3- Aceştia încearcă să ia în locul tău practic acum conta controlului absolut al vieţii tale patetice
toate deciziile importante şi mai puţin importante de drogat cu cuvinte...
pe care tu ar trebui să le iei singur (ă) - toate 1.7- Ai insuflată în tine o puternică tendinţă de

3.67
Mitul credinţei

sinucidere psihică – ai dorit şi chiar ai încercat de această ură ţi-a fost indusă ca o condiţie necesară
multe ori să te sinucizi psihic: să ucizi în („să lepezi pentru a te determina să accepţi „decapitarea
din”) psihicul tău orice ţine de identitatea ta psihică incompletă” la care ai fost supus de către
personală proprie (memorii, gânduri, raţionamente un şarlatan „divin” „binevoitor”.
proprii, discernământ personal, spirit critic şi 1.8.3 De cele mai multe ori îţi ascunzi însă
creativ propriu, etc.) şi să le înlocuieşti pe acestea această ură colosală şi acest dispreţ pentru viaţă
cu o altă identitate psihică (aceea a „capului” sub câteva cuvinte subţiri cum ar fi „iubirea faţă de
exterior care face presiuni majore asupra ta pentru „capul străin”; iubirea faţă de dogmă (de capul
„a te lepăda de tine” şi a-l lăsa astfel pe el la „spiritual” pe care ai fost convins prin înşelăciune
conducerea trupului tău pentru a-l putea folosi să accepţi să-l pui în locul celui propriu) – adică
pentru orice vrea el. mai precis de iubirea faţă de ură, iubirea de
1.7.1 Altfel spus, „tu” „doreşti” în mod conştient distrugere, iubirea virusală specifică stării de a urî
(sau doar „intuitiv”) să te decapitezi psihic şi să şi a dispreţui tot ceea ce nu este „capul divin”,
„pui” pe trupul tău un alt „cap”: pe cel al inclusiv pe tine însuţi!
„părintelui” „divin”; 1.9- etc.
1.8- De aceea în mod conştient declarat, sau ***
numai implicit, urăşti viaţa aceasta pe care o duci, 2. Credinţa dogmatică este una din bolile
te urăşti pe tine însuţi şi îi urăşti pe toţi ceilalţi... psihice cele mai grave cu care s-a confruntat şi se
1.8.1 Ai dori să vină odată „sfârşitul lumii” şi să confruntă umanitatea în prezent.
îţi aducă „mântuirea” şi „eliberarea” cât mai repede 3. Ea a ajuns astfel la stadii de răspândire
(dacă se poate chiar mâine) chiar dacă crezi că specifice unor epidemii psihice cu întindere
acest „sfârşit” ar însemna distrugere, moarte, naţională şi mondială...
violenţă, boală, suferinţă şi chin pentru majoritatea 4. Ea îi menţine pe cei afectaţi de ea şi pe
fiinţelor cu viaţă care te înconjoară (a tuturor celor societăţile care sunt cuprinse de boala psihică
care nu îţi împărtăşesc credinţa dogmatică şi a specifică vreo unei tulpini sau alteia a virusului
tuturor celor care ţi-o împărtăşesc dar puţin diferit specific ei, în stare continuă de suferinţă, de
faţă de haita „spirituală” specifică din care tu faci război, de sărăcie, de tendinţe sinucigaşe şi
parte). criminale şi îi face astfel incapabili de adaptare
1.8.2 Îţi trăieşti deci viaţa aceasta obsedat fiind armonioasă la existenţa Întregului.
de moarte, fiind preocupat doar să urăşti viaţa –

25. Declaraţia drepturilor fundamentale ale psihicului uman


1. La fel cum pentru trupul fizic al omului teatru, film, etc.) - a interzice într-o societate pe
umanitatea a înţeles că acesta are nişte nevoi oricare dintre acestea înseamnă a îngrădi una din
fundamentale care trebuie să-i fie garantate a se libertăţile fundamentale pe care psihicul le are
putea satisface la un nivel optim, la fel este cazul pentru a putea trăi sănătos: aceea de informare
ca umanitatea să facă acelaşi lucru mult mai (percepţie) liberă şi neîngrădită asupra tuturor
consistent decât a făcut-o până acum şi pentru aspectelor artistice (frumoase) pe care el vrea să le
psihicul uman. perceapă.
2. Astfel de-a lungul istoriei, umanitatea a ajuns 6. La fel cum trupului i se recunoaşte dreptul la
la concluzia că trupul fizic al omului are dreptul la reproducere liberă (la înmulţire) cu cine consideră
viaţă, la sănătate, la satisfacerea optimă a nevoilor el de cuviinţă fără nici o îngrădire artificială (de
sale fundamentale, are dreptul să nu-i fie îngrădită rasă, naţionalitate, culoare a pielii, religie, etc.) la
mişcarea şi acţiunea (să nu fie sclav), să nu fie fel şi psihicul are o nevoie fundamentală „de
legat, bătut, rănit, etc. reproducere”, de creare de noi concepte, idei,
3. La fel trebuie să conştientizăm de acum gânduri pe baza celor existente - vorbim evident
încolo că aceleaşi drepturi trebuie acordate şi de libertatea de creaţie armonioasă originală.
sprijinite spre a fi respectate pretutindeni şi pentru 7. Dreptul la discernământ propriu (alegere)
psihicul omului. este un drept fundamental al oricărui psihic uman
4. Acesta are nevoi specifice cum ar fi acelea de – acest drept de alegere, trebuie protejat faţă de
a consuma mereu informaţii noi (care să îl intervenţia arbitrară asupra sa prin forţă brută,
informeze despre starea reală (nu imaginară) a şantaj „spiritual” şi teroare psihică „religioasă” (sau
sistemelor existenţiale în care se manifestă: de altă natură).
sociale, politice, religioase, naturale, biologice, 8. Trebuie de asemenea în mod imperios a fi
cosmice, etc.); are nevoia de destindere (relaxare, alungate din societate toate aspectele (religioase
odihnă) şi evident nevoia fundamentală de sau de altă natură) care încearcă să împiedice
neîngrădire psihică – de acordare a libertăţii psihice manifestarea discernământului propriu al fiecărui
(libertatea de neîngrădire a mişcării gândului), etc. individ prin înlocuirea lui brută cu discernământul
5. Satisfacerea nevoii de informaţii vizuale, altcuiva – fie el şi „zeu” sau „profet”.
auditive.. corecte şi actuale (noi) include evident 9. Dreptul la discernământ propriu este un
toate formele de artă (pictură, sculptură, muzică, drept fundamental al psihicului uman care trebuie

3.68
Radu Lucian Alexandru

apărat de toate atacurile perfide duse împotriva lui o modalitate de tâmpire psihică prin care îi sunt
de către toate religiile dogmatice şi de către toate îngrădite credinciosului drepturile fundamentale, la
formele politice bazate pe tiranie şi totalitarism. discernământ propriu, la individualitate şi unicitate.
10. Observaţie: împărţirea aceasta dintre psihic ***
şi fizic este doar una didactică pe care o facem în 21. Credinţa dogmatică religioasă (sau politică)
mod artificial pentru a scoate în evidenţă drepturile este, aşa cum am mai precizat, doar o boală
psihicului! psihică complexă care include printre diferitele ei
11. În realitate este evident că omul este un aspecte:
întreg indivizibil (trup plus psihic) şi că atunci când 21.1- fobia (teroarea) de „bau bau” şi de tot
vorbim de o posibilă „Cartă a drepturilor felul de alte pedepse imaginare „veşnice”;
fundamentale ale psihicului uman” nu facem decât 21.2- personalitatea dublă / schizofrenia
să subliniem nişte drepturi fundamentale ale religioasă (împărţirea psihicului celui afectat între
omului (evident cu o orientare preponderent propriul discernământ şi un discernământ „divin”
psihică). străin, cu tendinţa de dominare a personalităţii de
*** către cel străin);
12. Vorbim deci de dreptul la individualitate 21.3- depresia cu orientare înspre sinucidere
(fizică şi mai ales psihică) şi individualizare psihică;
(procesul prin care indivizii umani îşi măresc 21.4- comportamentul compulsiv - obsesiv
capacitatea de exprimare a unicităţii şi specificităţii (bazat pe consumarea de droguri verbale/ gestuale
proprii). prin cuvinte şi ritualuri „magice”);
13. Fiecare om are dreptul fundamental de a fi 21.5- crearea unei dependenţe psihice faţă de
un Individ: de a se îmbrăca cum consideră de rostirea unor cuvinte „magice” (de nume de „zei” şi
cuviinţă, de a mânca după bunul său plac, de a de „profeţi”) sau de efectuarea unor gesturi
vorbi şi de a gândi într-un mod particular specific (ritualuri) „magice” (semne, mişcări specifice,
lui. etc.);
14. Tendinţele de masificare, de anulare a 21.6- paranoia, în care credinciosul are impresia
dreptului la individualitate şi individualizare, pe că este persecutat şi urmărit, că e făcut să sufere
care încearcă să le preseze asupra societăţii umane de către o forţă „invizibilă” care îi urmăreşte fiecare
religiile dogmatice şi alte regimuri totalitate sunt mişcare pe care o face (acesta este „zeul”
acţiuni antiumane care sunt îndreptate împotriva „atoatevăzător” imaginar pe care îl găzduieşte cu
acestui drept fundamental al omului: acela de a fi nesăbuinţă în propria minte şi/ sau duşmanul
un individ unic şi specific. „oficial” al acestuia (real sau imaginar)).
15. Tendinţele religioase sau politice care 21.3- ş.a.m.d.
încearcă să-i facă pe toţi membrii unei societăţi să ***
fie doar simple clone psihice şi fizice (ca 22. „Intuiţia” paranoică pomenită mai sus e
îmbrăcăminte, tip de hrănire, de reproducere, de după cum am mai precizat oarecum întemeiată,
exprimare, de gândire, de acţiune, etc.) a unui având în vedere faptul că într-adevăr este cineva
model original (a unui individ oarecare cu sau fără care îl persecută (exploatează) pe credincios, fără
pretenţii „divine”) sunt doar exprimări virusale şi voia sa: acesta este „profetul”/ „zeul” care l-a
cancerigene evidente care corodează şi distrug infectat cu credinţă (dogmatică) şi care astfel l-a
societăţile afectate de ele. luat în sclavie psihică şi fizică.
*** 23. Intuiţia e bună, obiectul ei este însă greşit
16. Dreptul la discernământ propriu, dreptul de identificat: duşmanii lui reali nu sunt invizibili cum
a nu discerne (alege, judeca) nimeni în locul nostru este păcălit să creadă, ci sunt chiar „zeii” şi
şi pentru noi este un drept fundamental pe care „profeţii” aflaţi în faţa lui şi care încearcă (şi de
religiile dogmatice şi alte regimuri totalitare multe ori reuşesc) să-i distragă atenţia de la ei prin
încearcă să li-l fure membrilor societăţilor pe care crearea unor duşmani imaginari invizibili
ei le infectează cu boala credinţei dogmatice. („demoni”, „societăţi secrete/ invizibile”, etc.).
17. De aceea aceste manifestări specifice ***
credinţei dogmatice (oarbe, fundamentaliste) 24. Societatea omenească trebuie să înţeleagă
trebuie împiedicate a se mai manifesta în în prezent că credinţele dogmatice religioase nu
societatea umană, iar dreptul la discernământ sunt altceva decât forme legalizate de sclavie
propriu să fie apărat prin lege împotriva tuturor psihică (şi astfel fizică).
şarlatanilor şi nebunilor „divini” care vor să li-l fure 25. Aceşti sclavi religioşi nu au dreptul
celor naivi şi neatenţi. (stăpânul lor psihic religios nu le dă dreptul) să
18. Dreptul la manifestare creativă originală circule liber în lumea ideilor, a informaţiilor, a
(armonioasă) este rezultatul firesc al manifestării percepţiilor auditive, vizuale (toate acestea sunt
dreptului la individualitate şi unicitate şi al celui de întotdeauna cenzurate şi îngrădite), etc. – ceea ce
a manifesta un discernământ propriu (de a judeca se concretizează în faptul că aceşti sclavi religioşi
singur ce este bine şi ce este rău – de a avea nu au astfel nici o libertate reală de mişcare fizică.
capacitate de discernământ). 26. Sclavilor religioşi li se pun astfel lanţuri pe
19. Creaţia nu înseamnă a copia (xeroxa) la minte şi pe trup ca să-i împiedece să se manifeste
infinit nişte „modele” „artistice” moarte de mult (de liber psihic şi fizic.
sute şi mii de ani). 27. Ei sunt obligaţi astfel să manifeste prin ei
20. Acest tip de „exprimare artistică” este doar doar ideile, gândurile, judecăţile, discernământul,

3.69
Mitul credinţei

creaţiile, etc. celui care îi înlănţuieşte religios, a discernământ a lui „I” şi atunci el întotdeauna se
celui care îi posedă „spiritual”, a celui care îi are în impune (acolo unde poate) doar cu forţa (prin
proprietate psihică pe aceşti nefericiţi. ameninţare, violenţă, crimă, război şi înşelăciune
28. Acestor sclavi credincioşi nu li se dă dreptul „divină”), indiferent dacă individul atacat psihic are
la liberă alegere în ceea ce priveşte opţiunile de discernământ sau nu.
viaţă (vestimentare, de hrănire, de informare, de 43. De fapt această cale a forţei este singura
exprimare, de creativitate, etc.) pe care ar putea cale reală prin care credinţa dogmatică se
să le facă. răspândeşte: de aceea ea este şi sursa principală a
29. Ei sunt forţaţi de stăpânii lor „divini” să violenţei, războiului şi înşelăciunii în lume.
„aleagă” opţiunea impusă de ei, prin teroare şi ***
ameninţare reală sau imaginară şi prin momirea cu 44. În legătură cu abordarea discernământului
tot felul de răsplăţi imaginare care mai din care se poate ridica întrebarea următoare: cine
„mai bogate” în conţinut. hotărăşte dacă propriul discernământ al cuiva este
30. Este evident de aceea că un discernământ corect sau greşit?
liber bine conturat nu alege niciodată credinţa (alt 45. Şi răspunsul este că această întrebare este
nume pentru sclavie mentală şi boală mentală). o întrebare oarecum greşită: discernământul nu
31. Dar cine ar face-o? este corect sau greşit - el este, sau nu este!
32. Atunci când credinciosul „face” această 46. Capacitata de judecată, discernământul,
„alegere” el de fapt nu face nici o alegere: el este conştiinţa este (în mod natural pentru orice formă
obligat, forţat, şantajat, păcălit să o aleagă! de viaţă).
33. El este pus să aleagă între a fi sclav mental 47. Criteriile lui de judecată (percepţii, metode,
sau a fi pedepsit (real sau imaginar) că nu vrea să etc.) însă, şi prin urmare judecăţile sale specifice
fie sclav mental! (rezultatele procesului de discernere, judecare) pot
34. Alegerea care i se oferă lui este între a fi fi corecte sau greşite (privite în sensul utilităţii
sclav mental şi a fi sclav mental. reale pentru sine).
35. Când cineva îi cere altcuiva să aleagă între 48. Schimbarea criteriilor de judecată nu
„X” şi „X” nu înseamnă că îi cere să facă o alegere implică însă schimbarea judecătorului, a celui care
ci doar că celui pus să „aleagă” îi este impusă o judecă, care gândeşte, care discerne, a celui care
alegere. hotărăşte ce este bine şi ce este rău pentru sine.
*** 49. Un discernământ liber este deschis mereu la
36. Apoi, aşa cum am mai arătat, o alegere a o critică îndreptată împotriva criteriilor de judecată
unui discernământ străin în locul celui propriu este pe care le foloseşte la un moment dat (şi prin
în mod real imposibilă: criteriile de judecată se pot urmare asupra rezultatelor judecăţilor sale - despre
schimba, dar judecătorul (conştiinţa) proprie nu care ştie că nu pot fi decât relative/ provizorii).
poate fi eliminată fără a muri (la propriu). 50. Dar el nu poate fi deschis la încercările de
37. Dacă un discernământ nativ „I” ar putea asasinat psihic făcute asupra lui, prin atacul psihic
„alege” să pună în locul său un discernământ străin al virusului credinţei dogmatice religioase.
„Z” („divin”) din diferite motive (care însă 51. El nu va accepta niciodată „înlocuirea” sa ca
întotdeauna se reduc la ameninţări, şantaj şi judecător, ca sursă ultimă de hotărâre a ceea ce
înşelăciune „spirituală”) el ar trebui să-şi bazeze este bine şi ce este rău pentru sine (cu un alt
alegerea pe sine însuşi (ca să poată afirma că el a judecător).
făcut-o). 52. Iar un discernământ (conştiinţă, judecător)
38. Dar culmea e că discernământul străin care cade în plasa credinţei (dogmatice) şi încearcă
„divin” aduce ca motiv pentru necesitatea unei să se elimine pe sine ca sursă ultimă a discernerii
astfel de înlocuiri (schimbări, transformări între bine şi rău (pentru a pune pe altul în locul
„spirituale”) tocmai presupusa incapacitate de său) nu este altceva decât un discernământ bolnav,
discernământ pe care „ar avea-o” cel pus să infectat cu comportament sinucigaş, care pune
aleagă. astfel în pericol existenţa şi capacitatea de
39. Cu alte cuvinte discernământul „divin” al adaptare a speciei sale şi a propriei sale
şarlatanului „uman” care îl poartă nu se lasă ales, individualităţi.
ci se impune cu forţa. 53. Capacitatea individuală înnăscută de a face
40. Logica ne arată că dacă discernământul „Z” distincţia dintre bine şi rău (dintre suferinţă şi
ar avea dreptate şi discernământul individual nativ durere respectiv fericire şi plăcere) este condiţia
(propriu) „I” ar fi incapabil de judecată corectă, esenţială a supravieţuirii speciei şi individului!
atunci orice alegere pe care el ar face-o ar fi 54. Sărmanii afectaţi de virusul credinţei, care
potenţial greşită (din întâmplare din când în când sunt păcăliţi astfel să interpreteze suferinţa şi
ar putea face totuşi şi alegeri corecte), inclusiv durerea ca fiind un bine „spiritual” sunt indivizi al
aceea de a alege „gândirea divină” şarlatanică în căror discernământ natural este puternic denaturat
locul celei proprii. de religia dogmatică cu care s-au infectat.
41. Iar dacă „Z” nu are dreptate şi „I” este 55. Discernământul propriu bazat în mod
capabil de judecată corectă atunci acesta nu are fundamental pe semnalele „supraconştientului”
nici un motiv să lase pe un altul să gândească în („vocii conştiinţei” proprii) manifestate prin
locul său. semnalele specifice durerii şi plăcerii fizice,
42. Prin urmare discernământul „Z” nu se poate respectiv emoţiilor negative şi pozitive (care
întemeia în mod logic pe presupusa lipsă de implică suferinţă respectiv plăcerea/ fericirea

3.70
Radu Lucian Alexandru

psihică) e înnăscut la fel ca şi capacitatea de 57. Pentru cei care recunosc adevărul sclaviei
percepţie a realităţii (prin simţuri), la fel ca şi mentale vă spun deci doar atât: nu vă bateţi cu
corpul fizic, etc. păpuşile credincioase - tăiaţi doar legăturile care le
56. El nu e creat de noi şi nici de societate (nu e leagă de păpuşarul lor „spiritual”!
un produs cultural) dar poate fi influenţat prin 58. Nu încercaţi să justificaţi raţiunea în faţa
influenţarea conţinutului pe care el îl foloseşte (a credinţei, ci procedaţi invers: încercaţi să justificaţi
percepţiilor la care are acces, a experienţelor care i (dacă puteţi) necesitatea existenţei infecţiei
se permite să le trăiască, a infecţiilor psihice care îl credinţei (dogmatice) în faţa raţiunii.
pot afecta, etc.).... 59. Faceţi aceasta şi veţi vedea cum se
*** prăbuşeşte imediat castelul de cărţi al credinţei.

26. Idealurile Omului Universal şi raportul lor cu credinţa dogmatică


1. Idealurile Omului Universal1 şi credinţa caricaturi groteşti a ceea ce este cu adevărat un
dogmatică sunt incompatibile! Om, a ceea ce ar fi putut şi ei să fie dacă credinţa
2. Idealurile nu au nevoie de credinţă dogmatică mascată sub haina idealurilor nu i-ar fi
dogmatică pentru a se putea manifesta, ba chiar prins astfel cu înşelăciunile şi fraudele ei psihice şi
dimpotrivă, aceasta este un obstacol major care în nu i-ar fi înlănţuit astfel în bucle mentale din care
toate cazurile împiedică manifestarea plenară a lor. acum nu mai sunt capabili să-şi găsească ieşirea.
3. Credinţa dogmatică înşeală cu perfidie 6. Idealul Iubirii necondiţionate pentru toate
inocenţa acelor idealişti mai naivi deturnând-o: fiinţele e o valoare intrinsecă a omului sincer cu
3.1 astfel în loc ca aceştia să ajungă să sine însuşi - dar fraţilor fiţi cu mare băgare de
experimenteze o manifestare universală a seamă căci ea poate fi cu viclenie pervertită,
Idealurilor: o iubire frăţească universală pentru redusă, tăiată cu cruzime de toporul plin de sânge
toate fiinţele, o dorinţă de cunoaştere universală inocent al credinţei dogmatice, care taie în carne
care să îmbrăţişeze cu entuziasm tot ceea ce se vie şi întotdeauna împarte lumea în duşmani de
poate cunoaşte, o libertate autentică de gândire, moarte („păcătoşi”, „falşi credincioşi”, „păgâni”,
de exprimare, de manifestare creativă etc.; „închinători la idoli”, etc.) şi „prieteni de credinţă”
3.2 ajung ca să experimenteze dimpotrivă non- („drept credincioşi”), în credincioşi şi necredincioşi
idealurile (ura, ignoranţa crasă, înlănţuirea, etc.) şi îi condamnă pe toţi cei care nu îi înghit
sau în cel mai bun caz vreo manifestare infirmă „găluştele” stricate, la moarte, la suferinţă
(oloagă, anchilozată), parţială şi denaturată spre „veşnică”, la „foc veşnic”, etc.
ridicol a lor, care şi ea în cele din urmă devine 7. Pentru Omul Autentic Idealist însă toţi sunt
opusul Idealurilor – fraţi şi surori ale sale şi pe toţi (oameni şi posibili
3.3 non-idealul: un ajutor dat cu reţinere doar „zei”, animale şi posibili „extratereştrii” etc.)
dintr-o presupusă datorie şi doar acelora din încearcă să-i ajute pe cât îi stă în putinţă, să
aceeaşi „haită” religioasă (iar pentru restul – ură şi alunge atunci când este cazul, din interiorul lor
dispreţ) şi nu din iubire, din dorinţă sinceră de a „iadul” psihic în care se scaldă (cu agitaţiile şi
ajuta aproapele; o blocare tâmpă în aceleaşi opinii suferinţele lui inutile, cu angoasele şi neliniştile lui
şi raţionamente înguste specifice „turmei” cu fremătoare nespus) şi să se armonizeze astfel cât
„credinţe” similare; o îngrădire „strigătoare la cer” mai bine în universul fiinţial exterior.
a manifestării creative şi inovatoare care e ucisă cu 8. Şi dacă nu reuşeşte astăzi mai încearcă şi
bestialitate - punându-se în locul ei copierea mâine, şi poimâine şi răspoimâne şi în fiecare zi în
(„xeroxarea”) nediscriminativă, din nou şi din nou, care se poate bucura de binecuvântarea
a aceloraşi tipare şi şabloane cu scopul de a-l neasemuită a prezenţei Iubirii autentice în sufletul
tâmpi de cap în cele din urmă pe cel care o face, şi în mintea sa.
pentru a-l putea transforma într-o clonă, într-o 9. Omul care încarnează cu adevărat în sine
unealtă fără cap propriu a celui care i-a deturnat Idealul Iubirii nu are duşmani – pe toţi îi consideră
spiritul idealist autentic în opusul său. prieteni şi fraţi întru vieţuire, indiferent de
4. Din această perspectivă credinţa dogmatică gândurile şi credinţele iraţionale pe care le au şi
se arată Idealiştilor sinceri în adevărata ei faţă – indiferent de acţiunile lor - chiar şi pe aceia care
adică ca un lup îmbrăcat în piele de oaie, care a gândesc altfel decât el, chiar şi pe aceia care
înşelat, pervertit şi ucis manifestarea idealistă greşesc când încearcă să-şi distrugă propria
autentică în nenumăraţi căutători sinceri ai armonie (lăsând să se manifeste prin ei orgolii şi
acesteia. vanităţi stupide, mânii şi revolte inutile, speranţe
5. Crima aceasta psihică este cu atât mai gravă deşarte şi aşteptări false, frici şi temeri de orice
cu cât prin ea li s-a distrus căutătorilor acestora fel) şi armonia societăţii din care fac parte (prin
viaţa şi suflul lor cel mai intim şi mai profund – ei acte antisociale – furturi, jafuri, înşelăciuni,
rămânând apoi doar nişte epave umane, doar nişte violenţe, violuri, crime, etc.).
10. În special faţă de aceştia din urmă se poate
1 Pentru prezentarea lor detaliată a se vedea cartea
„Manifestul Mişcării TransReligioase”, cap. „Idealurile manifesta cu putere iubirea din el pentru că ei sunt
Omului Universal” . cei care au cea mai mare nevoie de ajutor şi sprijin

3.71
Mitul credinţei

fizic şi psihic pentru a-şi regăsi pacea, liniştea, care înfioară până la lacrimi orice fiinţă cu bun simţ
fericirea pe care le-au pierdut prin manifestările lor şi cu inima deschisă iubirii nelimitate.
animalice. 17. O astfel de inimă înţelege cu greu, ce fel de
11. Cei mai periculoşi dintre ei trebuie izolaţi de animale-umane sunt acelea care fac asemenea
societate (cel puţin temporar) şi apoi cu răbdare, crime şi abominaţii – şi încă în numele unei
perseverenţă şi multă iubire să se încerce presupuse „spiritualităţi”, a unor presupuse
ajutoarea lor spre a se putea şi ei armoniza la un „principii înalte”, a unor presupuse „idealuri
nivel superior şi a se putea apoi reintegra în religioase”.
societate şi în propria viaţă în cea mai mare 18. Ce fel de spiritualitate, principii şi idealuri
măsură posibilă. sunt acestea?
12. Departe de orice Om care manifestă prin el 19. Ale unor animale de pradă?
iubirea autentică să condamne orice fiinţă care nu 19.1 Cu siguranţă da!
ar fi de acord cu opiniile şi părerile sale la 19.2 Dar în nici un chip ale unor oameni.
„suferinţă veşnică” şi la „foc veşnic” şi la chinuri pe 20. Oamenii se presupune că trebuie să aibă
care doar o minte bolnavă rău de tot le-ar putea inimă, minte, gândire, idealuri.
născoci pentru a ameninţa cu ele încoace şi încolo. 21. Ce fel de minte şi ce fel de inimă au cei care
13. Numai o fiinţă plină de ură şi dispreţ faţă de îmbrăţişează credinţa dogmatică şi mai ales cei
aproapele său ar putea face asemenea atrocităţi care întind cu perfidie această capcană?
verbale (concretizate apoi de cele mai multe ori în 22. Răul credinţei dogmatice cutremură până în
atrocităţi fizice inimaginabile). cele mai străfunde unghere Spiritul Idealist de
14. Asemenea porniri criminale, animalice, pline aceea nu poate sta pasiv atunci când îl vede că se
de ură şi dispreţ faţă de viaţă şi fiinţă sunt lucruri manifestă.
pe care atunci când le percepe în interiorul său 23. Cei ce lasă în ei credinţa dogmatică îşi
(destul de rar ce-i drept) sau în afara sa, nu poate schimbă liniştea şi pacea sufletească, armonia
trece mai departe nepăsător ca şi când nimic nu s- interioară şi bucuria aprinsă de viaţă cu agitaţie,
ar fi întâmplat - ci imediat încearcă să le analizeze nelinişte, confuzie, război, ură şi dispreţ faţă de
cu atenţie, să le înţeleagă aşteptările false (greşite) viaţă şi atunci te întrebi: cum pot oare considera
pe care se bazează1 şi apoi să le elimine astfel cu un asemenea schimb ca fiind avantajos?
seninătate din sine şi din afara sa prin înţelegerea 24. Oare nu mai au minte? Nu mai judecă? Ce
inutilităţii şi absurdităţii lor şi transmiterea cu se întâmplă cu ei? Sunt „posedaţi” de vreo fiinţă
răbdare a acestei înţelegeri celor care au nevoie cu malefică – chiar „divină” să fie ea?
disperare de ea, căci altfel vor rămâne în 25. Şi întradevăr se pare că nu mai au minte:
continuare în suferinţă – iar el nu poate trece au schimbat-o pe credinţă dogmatică!
nepăsător pe lângă cei în suferinţă psihică şi fizică: 26. Nu mai au judecată – au lăsat-o pe aceasta
nu poate pentru că îi iubeşte pe toţi sincer (cum îşi în seama şarlatanilor şi a bolnavilor mental care i-
iubeşte un părinte copiii, cum un copil îşi iubeşte au prins în plasă.
părinţii, cum îşi iubeşte un frate fraţii) şi nu-l lasă 27. Şi da, sunt posedaţi de un altul – de
deci inima să-i lase pe aceşti nefericiţi să sufere în „părinţii lor spirituali”, ascunşi subtil prin ceaţa din
continuare de aceste boli mentale ale urii şi capul lor sau puşi larg la vedere în locul minţii
răzbunării, ale fricii şi disperării, ale lăcomiei şi proprii pe care au schimbat-o cu mintea „divină” a
lenii, ale credinţei dogmatice şi ale speranţelor vreo unui impostor care a profitat de naivitatea lor
deşarte şi regretelor de orice fel. copilărească.
15. Aşa că el caută mereu pentru fiecare din ei 28. Bine dar veţi zice: înainte să facă schimbul
şi pentru cât mai mulţi deodată „medicamente” şi nu s-au gândit ce fac?
„metode adecvate de tratament” şi cu ele lansează 29. Se pare că nu prea – au fost neatenţi şi
prin cărţi şi conferinţe, prin discuţii particulare sau creduli şi acum îşi plătesc scump neatenţia şi
de grup „campanii de vindecare” a acestor suflete credulitatea.
atinse de boli psihice mai grave sau mai puţin 30. Apoi e evident că majoritatea dintre ei nu
grave, a acestor suflete infectate cu virusul au avut niciodată minte proprie ca să o poată apoi
credinţei dogmatice (V.C.D), şi astfel cu ură şi schimba – ei au fost ucişi mental încă din scutece,
dispreţ pentru viaţă. cu violenţă sălbatică sau mascată, de proprii
16. Şi nu poate să-i lase pe aceştia să umble părinţi, de fraţi, de rude!
aşa bolnavi cum sunt prin lume, în primul rând 31. Le-a fost ucisă încă de la grădiniţă mintea
pentru că vrea să le aline suferinţa şi apoi pentru proprie (judecata şi discernământul propriu) de
că bolile lor psihice se pot transmite şi la alţii, către „zombii” (morţii vii) între care s-au nimerit să
producând epidemii psihice care afectează societăţi vină la viaţă, prin ameninţări, ameninţări,
întregi, cu complicaţii dintre cele mai grave pentru ameninţări... şi prin violenţă, violenţă, violenţă... -
bunăstarea lor fizică şi psihică: războaie, crime, ameninţări cu bătaia, cu excluderea din familie, cu
violenţe, asasinate, jafuri - toate făcute teoretic în izolarea socială, cu moartea chiar; cu violenţă
numele unor presupuse valori „religioase”, dar verbală repetată, cu bătăi şi violenţe fizice
practic pentru interesul şi câştigul câtorva şarlatani repetate, etc.
şi escroci „divini” care au ajutat la extinderea 32. Sărmanele fiinţe ucise mental de mici, din
acelor epidemii psihice specifice diferitelor credinţe „pântecele familiei” nu mai ajung astfel de obicei
dogmatice şi prin urmare a tot felul de grozăvii niciodată să cunoască ce e acela un om, ce e aceea
viaţă în armonie.
1 A se vedea pentru detalii cartea „Etica Armoniei”.

3.72
Radu Lucian Alexandru

33. Ele sunt condamnate la luptă şi agitaţie, la închisoare şi gratii psihice - care le sunt îndesate
război, la ură, sunt condamnate să trăiască cu violenţă în fiinţa lor inocentă de către cei bolnavi
perpetuu într-un „veşnic iad interior”. iremediabil de credinţă dogmatică, de societăţile în
34. Ele sunt condamnate la sclavie mentală, la care aceasta a devenit epidemie de nivel naţional.

27. Etica Armoniei e incompatibilă cu credinţa dogmatică!


1. Etica Armoniei1 în profunzimea ei le este taie ci doar îl ţine bine sub bocanc şi îl tăvăleşte
necunoscută acestor oameni-roboţi conduşi după voinţă prin toate noroaiele şi mizeriile care îi
(manipulaţi) de vreun program specific credinţei iasă în cale!”;
dogmatice. 2.5- le e străină bucuria şi liniştea sufletească –
2. Lor cu siguranţă: pentru că credinţa dogmatică le interzice să se
2.1- le e străină smerenia - doar ei sunt cei care bucure cu nădejde şi de cele mai elementare
se autodeclară verbal peste tot (pentru că faptic nu plăceri ale trupului şi minţii – nu de alta da să nu
prea pot să-şi susţină aiurelile de grandomanie se „îmboiecheze” şi să-şi „ia apoi lumea în cap”
„spirituală”) că sunt „cei aleşi”, că sunt „cei mai prinzând astfel curaj şi încercând s-o scape pe
cei”, că ei sunt „buricul lumii” - şi pe de o parte nici aceasta de tot felul de interdicţii tâmpite impuse de
nu ştiu câtă dreptate au: „născătorii” a tot felul de credinţe absolutiste;
- sunt „cei aleşi” să-i fie sclavi mentali de către 2.6- le e mereu străină hărnicia acţiunii
stăpânul lor „spiritual” cu toate „avantajele” ce îndreptate prompt spre realizarea şi menţinerea
decurg de aici; binelui propriu (deoarece aşteaptă mereu vreun
- sunt printre cei mai naivi (ca să nu zic fraieri) iminent „sfârşit” - nici ei nu ştiu exact a ce) şi a
oameni de pe planetă căzând cu uşurinţă în plasa societăţilor în care trăiesc (deoarece aşteaptă
şi a celui mai neexperimentat şarlatan „divin”; mereu să vină tot felul de fiinţe imaginare, de la
- şi bineînţeles sunt „buricul” lumilor plasă de „îngeri” până la „zei”, care să armonizeze
păianjen pe care „părintele-păianjen-divin” le ţese societatea în locul lor).
în jurul lor pentru a-i putea apoi devora încetişor - 2.6.1 De fapt în acest sens se poate decreta şi
până stoarce şi ultima vlagă de viaţă umană din ei un fel de lege „spirituală”: cu cât e mai coruptă o
– devenind apoi doar nişte carcase goale, posedate societate de tot felul de credinţe dogmatice şi
şi mânuite cu iscusinţă de „părintele-păianjen- absolutiste cu atât e mai mare mizeria şi gunoiul,
spiritual” pentru propriile lui interese animalice; corupţia şi nedreptatea, suferinţa şi agonia din
2.2- le e străină iubirea sinceră pentru toate acea societate.
fiinţele, fiind prea preocupaţi să fie în continuă 2.7- le e străină cumpătarea deoarece mereu
luptă cu duşmanii reali (ai „părintelui” lor - de vor tot felul de lucruri aflate în apropierea
multe ori prins la înghesuială şi fiind în pericol de infinitului şi a eternităţii (gen „viaţă veşnică”,
a-i fi demascată şarlatania şi/ sau nebunia de către „nemurire”, etc. - orice ar însemna acestea) fără
aceşti „duşmani” ai lui) şi mai ales imaginari pe însă să facă nici cei mai mici paşi faptici (nu verbali
care li indică credinţa lor dogmatică pentru a-i ţine – rugători) în direcţia expansiunii spre infinit – de
prizonieri în lumea ei, prin inducerea unei puternice fapt, dacă fac şi ei ceva, (probabil ca să nu se
frici şi groaze faţă de vre-un „bau-bau” cu „coarne plictisească) fac paşi exact în direcţia opusă – a
şi coadă” sau „îmbrăcat în costum şi cu diplomat în îngustării cât mai mari cu putinţă a fiinţei, a inimii
mână”, sau de vreun „zmeu-paraleu” dotat cu aripi şi minţii lor – prin tot felul de practici „ascetice”
de liliac şi cu nişte colţi pe măsură pentru a-i sfâşia care mai de care mai tâmpe şi parcă desprinse
în bucăţi pe toţi cei care nu vor să creadă aievea din „filmele cu proşti”.
halucinaţiile şi aiurelile care le sunt prevăzute ca 2.8- şi bineînţeles le e străină sinceritatea
obligatoriu de crezut de către credinţa lor adâncă cu ei înşişi şi cu cei apropiaţi pentru că sunt
dogmatică specifică; prea preocupaţi să-şi spioneze mai mereu „fraţii
2.3- le e străin calmul şi liniştea sufletească spirituali” poate îi surprind în vreo „erezie” ca astfel
pentru că în fapt şi la urma urmei ştiu şi ei că să-i poată batjocorii, înjosii, bate sau de ce nu
„părintele” lor „spiritual” e o fiinţă cu multe toane chiar ucide (instinctele criminale animalice le sunt
şi fiţe care le poate lua oricând (chiar şi pentru cultivate până la frenezie de credinţele lor
nişte simple cuvinte spuse la „nechibzuială”) dogmatice şi astfel bineînţeles că trebuie să se
dreptul la „mântuire” (sau mai bine zis „dreptul” la manifeste cumva – în lipsa temporară a vreunor
sclavie mentală) promis şi locul pe care li l-a duşmani „spirituali” disponibili!) sau sunt prea
rezervat în cerurile lui imaginare (în care „curge preocupaţi să-şi ascundă cât mai bine propriile
lapte şi miere”); „erezii” că dacă află de ele „fraţii lor spirituali” vor
2.4- le e străin curajul şi prevederea, ca să nu afla pe pielea lor ce înseamnă cu adevărat „iubirea
zic că le sunt chiar interzise – în fond şi la urma frăţească” în cadrul unei „haite de lupi”!
urmei la ce le-ar folosi? ***
2.4.1 Doar „teama de zeu e începutul 3. Toate acestea cu siguranţă le sunt străine
înţelepciunii” şi vorba aia: „capul plecat sabia nu-l credincioşilor (dogmatici) iar dacă din mijlocul lor
se mai ridică vreun „mistic” sau vreun „sfânt”
1 A se vedea pentru detalii cartea „Etica Armoniei”.

3.73
Mitul credinţei

căruia să-i nu-i fie străină Etica Armoniei e tocmai le-a rezervat-o credinţa dogmatică),
pentru că el renunţă pe faţă sau în ascuns la a mai autocompătimirea şi plângerea de milă (pentru
considera cu seriozitate toate tâmpeniile credinţei orice alţii sunt de vină, ei săracii nu sunt vinovaţi
dogmatice în care se scaldă ca într-o băltoacă de niciodată pentru nimic – şi totuşi nu se ştie din ce
noroi societatea în care el trăieşte - bineînţeles nu motive ţin neapărat să sublinieze că „ei sunt cei
fără urmări - imediat se aruncă „hârăii spirituali” mai păcătoşi dintre păcătoşi” – adică să ne
pe el şi-l biciuiesc, îl scuipă, îl bat în cuie, toarnă înţelegem: nu nişte „păcătoşi” oarecare, ci „cei mai
ulei fierbinte pe el, îl despică de viu, etc. doar de: cei”! - oare din niscaiva regrete pentru viaţa
trebuie să se manifeste şi „divinul” prin acte animalică pe care acceptă să o ducă sub bocancul
specifice, nu? - nu de alta, da să ştim precis cu mânjit de sânge al credinţei dogmatice?);
cine stăm de vorbă! ***
*** 4.4- nu le e străină lenea – şi încă câtă au! - nu
4. În schimb acestor oameni-animale-de-pradă ar mişca nici un deget, ce să mai vorbim de vreun
şi căpeteniilor haitei lor „religioase”: gând, ca să-şi facă viaţa mai bună, mai
4.1 - nu le este străină „mânia divină”, „războiul confortabilă, mai uşoară – pentru ei „acestea sunt
sfânt”, „jafurile sfinte”, „violurile sfinte”, ispite ale celui rău” - pentru ei răul e bine şi binele
„înşelăciunile şi vicleniile sfinte”, „crimele bestialice e rău!
sfinte” etc. - pentru aceşti bolnavi mental (maniaci, 4.4.1 Munca de perfecţionare şi progres
paranoici, psihopaţi, obsedaţi, etc.) orice e continuu e o ispită „diavolească” pe care se
justificat dacă e pur şi simplu însoţit de cuvântul grăbesc repede să o respingă preferând de multe
magic „sfânt” (sau „divin”) - pentru ei aceasta e ori „avantajele” „epocii de piatră” în care trăiesc,
„parola magică” care în viziunea lor alterată de pe care nu se ştie exact din ce motive o numesc
„binecuvântarea” credinţei dogmatice, le dă voie să „epocă de aur”.
facă cele mai abominabile acte de cruzime (la care 4.4.2 Oare nu e evidentă deosebirea dintre cele
de cele mai multe ori nici animalele nu se dedau două epoci?
vreodată); 4.4.3 Dacă ar fi fost doar după capul celor
*** intoxicaţi de credinţă dogmatică şi acum probabil
4.2- nu le e străină frica, angoasa, groaza, umanitatea ar fi trăit prin peşteri, s-ar deplasa cu
teroarea – pe acestea le cunosc prea bine – atât de „auto-talpa” şi ar comunica la distanţă cu „strigăt-
bine încât le ridică la rangul de „calităţi spirituale”. mobilul”.
4.2.1 De cine le e frică? ***
4.2.2 Simplu: de toţi şi de toate: de duşmanii 4.5- nu le e străină lăcomia – ei consideră că lor
„spirituali” reali pentru că le-ar putea eventual da totul li se cuvine „pe tavă”, că toată lumea şi toate
în vileag şarlatania şi nebunia; de duşmanii bunurile ei sunt tarlaua lor – cică le-ar fi dat-o spre
imaginari - tot felul de „bau-bau” care mai de care jefuire după bunul lor plac „zeul-animal-de-pradă”
mai „groaznici” care „îi pândesc” mereu să vadă care mişună prin capul lor.
dacă fac ce zice „părintele” lor „spiritual”; de „fraţii 4.5.1 Singura problemă e că acesta nu le-a
spirituali” pentru că dacă nu sunt atenţi ar putea chiar dat-o în fapt, ci doar aşa cu vorba – aşa că
să-i surprindă în „erezie” şi apoi să-i „şifoneze munca „de luare în posesie” faptică a „darurilor
serios”; de „zeul-animal-de-pradă” care e foarte verbale” făcute de „zeu”/ „profet”, prin jafuri,
irascibil şi trebuie să fie extrem de atenţi să-l crime, violenţe fără număr, ameninţări, şantaje,
mulţumească prin aducerea regulată de sacrificii minciuni, etc. (prin toate armele „divine” pe care le
umane, prin „războaie sfinte”, şi „persecuţii au) le revine în totalitate.
(holocausturi, epurări, etc.) sfinte” şi de sacrificii 4.5.2 Şi cu câtă inocenţă îşi justifică faptele
verbale (îndrugarea fără noimă a unor fraze animalice!
„magice” de îmbunare a „zeului”). 4.5.3 Ei nu jefuiesc – ei doar iau ce este al lor -
4.2.3 Dar mai ales le e frică de ei înşişi – le e pe principiul următor - „zeul”/ „profetul” zice: „vezi
frică ca nu cumva vreodată, cine ştie cum, să maşina aceea de acolo!, ia-o!, ţi-o dau ţie!, cheile
ajungă să privească atent în interiorul lor, şi nu le am eu, dar poţi să spargi geamul şi apoi să
văzând acolo atâtea crime şi grozăvii, atâta prostie legi firele de sub bord ca să-ţi pornească, sau auzi
şi ignoranţă, atâta ură şi cruzime ar putea să şi mai bine îl ameninţi cu cuţitul pe cel care are
paralizeze instantaneu de ruşine şi astfel să ajungă cheile ca să ţi le dea – iar dacă comentează ceva,
să se manifeste şi în ei vreo sămânţă de omenie. cum că de exemplu ar fi maşina lui, cum că ar fi
4.2.4 Nici nu ştiţi ce frică pot avea aceste muncit pentru ea, etc. spune-i, după ce-i bagi un
animale umane de posibila manifestare prin ei a pumn în gură, că eu am zis că e a mea pentru că
umanităţii – nu de alta dar e ceva total eu sunt „zeul”/ „profetul” şi acum ţi-am dat-o ţie –
necunoscut, ceva ce nu au cunoscut niciodată şi apropo din 10 maşini pe care ţi le „dau” astfel vreo
cine ştie ce ar putea păţii săracii dacă vreodată 8 „să mi le dai înapoi” că am şi eu nevoile mele,
prin sinceritate adâncă cu ei înşişi s-ar putea mă înţelegi!”
„îmbolnăvi” de umanitate şi umanism („doamne 4.5.4 Ei nu ucid, ei „doar fac voia domnului”! Ei
fereşte! - să batem în lemn!”); nu violează, ci doar le pedepsesc pe cele care „i-au
*** indus în ispită”!...
4.3- nu le e străină tristeţea, melancolia, 4.5.5 Când vezi atâta ipocrizie, atâta ură, atâta
disperarea şi tendinţele sinucigaşe (pentru că e dispreţ pentru viaţă câtă au aceste animale-de-
normal să nu le convină viaţa de angoasă pe care pradă cu formă umanoidă (maimuţe nu le putem

3.74
Radu Lucian Alexandru

zice pentru că astfel numai am defăima pe nedrept monstruozitate a naturii!


specia maimuţelor) înţelegi imediat că pentru 4.5.6 „Toată lumea e o pradă şi noi suntem
credinciosul dogmatic „evoluţia spirituală” prădătorii ei legitimi!” - acesta e unicul „crez” (dacă
înseamnă de fapt involuţie umană, pentru el au vreunul) pe care îl au cei animalizaţi de credinţa
„creşterea în credinţă” înseamnă de fapt dogmatică, în creierul lor de fiară turbată, pe care
degenerare de la stadiul uman, nu la cel animal, ci l-au dobândit prin „binecuvântarea” vreunui „zeu-
la cel sub-animal, la cel de brută, de fiară, de animal-de-pradă” oarecare!

28. Porţile Libertăţii şi porţile lagărului de concentrare


al credinţei dogmatice
1. Porţile Noilor Ere1 sunt perpetuu deschise roboţi care să facă mereu şi mereu aceleaşi
tuturor celor care vor să se dezvolte continuu prin gesturi, să exprime la nesfârşit aceleaşi idei,
trecerea pe sub bolţile lor încărcate de cunoaşterea aceleaşi gânduri, aceleaşi vorbe şi să asculte la
întregii umanităţi şi apoi să păşească în nelimitat infinit aceleaşi poveşti de adormit copii scrise în
prin actul creaţiei şi existenţei fiinţiale întru vreo carte de poveşti „sfântă”;
Eternitate şi Infinit! 7.4 înseamnă să renunţaţi la propria viaţă
2. Prin contrast credinţa (dogmatică) îşi pentru a vă da trupul şi mintea spre a fi posedate
deschide şi ea larg porţile şi nu orice porţi, ci de cutare sau cutare şarlatan sau nebun cu
porţile unei închisori de maximă securitate, a unui pretenţii verbale (sau scrise) de „divinitate” şi
lagăr de concentrare, a unui iad pe pământ. astfel folosite după cum crede el de cuviinţă pentru
3. A trece prin porţile credinţei dogmatice împlinirea propriilor scopuri.
înseamnă că pentru fiecare poartă trecută trebuie 8. Acceptarea credinţei dogmatice (de orice
să mai renunţi la un drept nativ, la o libertate natură ar fi ea – religioasă, ezoterică, politică,
naturală pe care o ai intrinsec prin calitatea ta de psihologică, filozofică – atenţie însă mărită la aceea
Om - dar dacă nu ai renunţa încet, încet la de tip religios!) în viaţa voastră şi în mintea
atributele tale umane pe măsură ce se strâng tot voastră înseamnă să renunţaţi la dreptul de a mai
mai mult în jurul tău lanţurile credinţei dogmatice fi indivizi!
cum ai putea altfel să devii o fiară, un animal plin 9. Dacă o faceţi, deveniţi apoi doar simplii
pe bot de sângele crimelor sale sălbatice? membrii ai unei „turme de oi” sau mă rog de „oiţe
4. Aşa că „domnilor” tâlhari, şarlatani, criminali, rătăcite” păstorită de vreun „lup binevoitor”, sau de
violatori, psihopaţi, maniaci alăturaţi-vă cu vreun păstor „divin” dornic să vă vândă „lâna”, să
încredere oricărei religii dogmatice şi veţi putea vă bea „laptele” şi să vă mănânce „carnea” voastră
face apoi (în măsura în care acea religie a pus şi a „mieilor” voştri, fără nici un drept de gândire,
mâna pe puterea politică în societate) tot ceea ce exprimare şi acţiune proprie.
faceţi şi acum doar că atunci o veţi face „legal” şi 10. Renunţaţi apoi la dreptul de a fi sau de a
cu ajutorul celorlalţi „lupi spirituali” ai acelei „haite devenii maturi psihic – în lagărul de concentrare al
religioase”. credinţei dogmatice (sau mai bine zis în „ţarcul de
5. Atâta doar că astfel sunteţi şi voi prinşi în oi” în care veţi fi închise şi păzite cu mare atenţie
lagărul de concentrare al „părintelui spiritual” care de „buldogii” care stau de pază) veţi fi obligaţi să
a inventat acel mecanism „religios” de înrobire a regresaţi brusc (sau să rămâneţi pentru totdeauna,
maselor şi s-ar putea să fiţi „mâncaţi” de „lupi” mai după caz) la stadiul copiilor de grădiniţă - veţi fi
mari şi mai fioroşi decât voi. convinşi încet, încet că sunteţi cu toţii doar nişte
6. Pentru restul oamenilor atenţie mare fraţilor! copilaşi fără discernământ care trebuie doar să
7. Păşirea prin porţile oricărei credinţe asculte orbeşte de tot ce le porunceşte „tatăl divin”
dogmatice (care cere de la voi încredere oarbă, că altfel iasă „bau-bauu” de „sub pat” şi vă
supunere totală, lipsă de critică, etc.) înseamnă mănâncă de vii, sau mă rog dacă faza asta nu ţine,
pentru voi păşirea într-o carceră „spirituală” în care atunci se dă „nănaşul” din cui jos şi vă croieşte
apoi nu veţi mai avea dreptul la exprimare critică, câteva bâte bune peste spate ca să ştiţi şi voi cine
la manifestare creativă şi inovativă, la gândire e „stăpânul casei” pe acolo!
proprie... 11. Oricum, ce noroc pe acest „tată” că sunteţi
7.1 înseamnă transformarea voastră în „sclavi copii doar din punct de vedere psihic dar trupeşte
mentali” ai cutărui sau cutărui pretins „zeu” sau sunteţi maturizaţi deja – nu de alta da, astfel
„purtător de cuvânt” al lui; puteţi munci serios ca să vă întreţineţi în lux „tatăl”
7.2 înseamnă încercarea de transformare a şi pe acoliţii lui apropiaţi – că doar nu o gândi
voastră în simple clone psihice ale „părintelui degeaba în locul vostru.
spiritual” - fără voinţă, gândire proprie şi fără 12. Trebuie să se aleagă şi el cu ceva, nu?
discernământ propriu!; 13. De exemplu cu nişte sclavi sănătoşi fizic,
7.3 înseamnă transformarea voastră în simplii dar slabi de minte, care execută orbeşte orice
dorinţă şi poftă ar avea.
1 A se vedea pentru detalii cartea „Manifestul Mişcării 14. Aşa că fraţilor, alegerea este simplă: ori vă
TransReligioase”, cap. „Porţile Noilor Ere”.

3.75
Mitul credinţei

măriţi libertatea prin trecerea hotărâtă prin cele 12 16. Altfel ajungeţi sclavi „peste noapte” şi nici
Porţi ale Erelor, ori lăsaţi pe orice şarlatan şi nebun nu ştiţi ce vi sa întâmplat.
să v-o răpească cu consecinţele de rigoare, 17. Alegerea, deci, e în mâinile voastre:
închizându-vă, fără speranţă de evadare, între masificare („turmizare”) şi gândire infantilă pentru
zidurile lagărului de concentrare al vreo unei toată viaţa sau individualizare şi maturizare
credinţe dogmatice sau a alteia. psihică; credinţă (dogmatică) sau gândire
15. Alegerea vă aparţine, dar numai dacă priviţi discriminativă proprie; sclavie (psihică şi fizică) sau
cu mare atenţie în jur! libertate!

E-mail: radu.lucian.alexandru@gmail.com
Id Messenger: radu_lucian_alexandru@yahoo.com
YouTube page: www.youtube.com/radulucianalexandru

web1: http://radu-lucian-alexandru.blogspot.com
web2: http://noua-ordine-religioasa.blogspot.com
web3: http://mitul-credintei.blogspot.com

VIDEO: Lansarea cărţii “Noua Ordine Religioasă” la Cluj Napoca, mai, 2009
www.youtube.com/view_play_list?p=3CA973CAADF267EB

3.76