Vasile Alecsandri-fondatorul scolii romantice de folclor

V.Alecsandri nascut la 21 iulie 1821 la Bacau a fost un poet,dramaturg,om politic,ministru,diplomat,membrul fondator al Academiei Romne,creator al teatrului romnesc i al literaturii dramatice n Romnia,dar i fondatorul colii romantice de folclor.Din acest motiv B.P. Hajdeu l-a numit columb al literaturii populare.Notiunea de scoala romantica in folcloristica se subintelege ca o miscare,un cuvint,o tendinta in domeniul folclorului.Folcloristica,la rindul ei se impune ca o stiinta sub influenta romantismului.Citiva dintre reprezentantii acestei scoli au fost scriitorii si istoricii pasoptisti:A.Russo,N.Balcescu,C.Negruzzi.Totusi cel care pune fundamentul acestei scoli romantic este V.Alecsandri .Activitatea lui pe tarimul culturii populare incepe dupa intoarcerea lui de la studii,in 1840.El incepe prin adunarea lucrarilor populare originare din intreaga tara.In 1843 in Albina Romaneasca apare Tatarul-prima poezie care va face parte din ciclul Doine si lacramioare.Tot in acelasi an scrie poeziile:Baba Cloanta;Strunga;Doina;Hora si Crai nou.Deasemenea ,pina in 1846 tinarul Alecsandri are adunate o sumedenie de cintece epice si lirice,credinte si superstitii populare.In 1850,dupa un exil de aproape 2 ani Alecsandri se intoarce in tara si publica in revista Bucovina poeziile populareToma Alimos;Blestemul;Serb sarac;Mioara;Mihu Copilul.Selectind si prelucrind textele adunate pina in acel moment el elaboreaza in 1852 o culegere din popor,intitulataPoezii poporale.Balade(Cintice batrinesti).Adunate si indreptate de d.V.Alecsandri.In urmatorul an apare partea a doua a volumului Poezii poporale.Balade(Cintice batrinesti).Adunate si indreptate de d.V.Alecsandri.Publica la Paris primul volum de poezii originale:Doine si lacramioare.In 1856 apare in Steaua Dunarii,revista lui Kogalniceanu,poezia Hora Unirii. Al doilea aspect al activitatii lui Alecsandri ca folklorist il reprezinta numeroasele comentarii inserate sub creatii.Acesre comentarii formeaza un mic tratat de folcloristica.Impreuna cu studiulRomanii si poezia loraceste comentarii demonstreaza interesul lui V.Alecsandri pentru cultura populara.El a fost,prin urmare,folklorist in sensul modern al cuvintului,corectind,clasificind,cercetind si tiparind creatii care apartin fondului cultural-popular. n evoluia artistic a lui Alecsandri se pot distinge cel puin trei momente, trei vrste aflate n deplin corelaie cu epoca plin de transformri prin care trece societatea romneasc a acelor timpuri:

 Debutul su st sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric (Buchetiera de la Florena, Doine i lcrimioare) dar i al unei necrutoare critici a ridicolului social n piesa Iorgu de la Sadagura sau n ciclul "Chirielor". Acest romantism tipic, caracteristic literaturii romne din perioada paoptist, are n literatura lui Alecsandri cea mai nalt msur n Balta alb i n Deteptarea Romniei i, de cele mai multe ori se prelungete prin unele texte pn dup Unire. O a doua etap, aa-zis de limpezire, de obiectivare a viziunii i a mijloacelor artistice, se poate observa ncepnd cu prozele cltoriei n Africa i terminnd cu expresia artistic matur din pasteluri i din unele legende. Cea de-a treia etap l face s revin spre teatru, cu o viziune n general romantic, viziune filtrat ns printr-un echilibru al sentimentelor, printro senintate a nelegerii care l apropie de clasicism. Epoca n care triete
Alecsandri este fundamental romantic.

Critici la adresa lui V.Alecsandri:

Pe timpul lui V.Alecsandri se credea ca metoda de culegere a folclorului admite prelucrarea si cizelarea creatiilor populare.Alecsandri a aplicat aceasta metoda,ceea ce mai tirziu a fost considerate ca o greseala fatala,el fiind invinuit de falsificarea folclorului.La adresa lui rasuna critici violente care il invinuesc de neautenticitate,totusi se mentioneaza ca marele folclorist pastreaza si chiar explica cuvintele populare care isi au locul in scrierile sale.

Blestemul
poezie popular culeas de Vasile Alecsandri Pe cel deal, pe cel colnic Trece-o prunc -un voinic, Voinicelul hulind i pe murgul netezind, Iar pruncua suspinnd i din guri zicnd: Ia-m, bdi, clare C nu mai pot de picioare. Drumu-i greu i grunuros, Nu mai pot merge pe jos!"

Puiculi, chip frumos, Eu te-a lua bucuros, Dar mi-e murgul sprintenel n picioare subirel, Murgu-i mic i drumu-i greu, Abia duce trupul meu, Trupul cu pcatele, Mijlocul cu armele." [1] Nu i-e mil i pcat! De la prini m-ai luat, i-n ri codri m-ai bgat! Dare-ar Domnul Dumnezeu S fie pe gndul meu! S te duci, bdi, duci Pan-i pica rob la turci, Cu picioarele-n butuci i cu minile-n ctui! S te-ajung dorul meu *2+ Unde-a fi drumul mai greu! S te bat jalea mea Unde-a fi calea mai grea! Murgul s se poticneasc, n cretet s te trnteasc, Mna dreapt s-i sclinteasc, Mna stng S i-o frng, S ii drlogii cu dinii, S mi te plng prinii, S te-nsori de nou ori *3+ Ca s faci nou feciori. S te mai nsori o dat Ca s faci numai o fat... Ei s treac uiernd Cnd te-ar auzi plngnd, Ea n palme s-i tot car Ap tulbure -amar. Tu s bei, s bei mereu Gndind la blestemul meu! [4]

*1+ Pistoalele, paloul sau iataganul se purtau nainte ntr-o ching lat de curea intuit ce se numea seleaf (cuvnt turcesc) i care cuprindea mijlocul trupului. *2+ Pentru cine nelege puterea dorului, nu poate fi blestem mai amar dect acela exprimat cu atta poezie n strofa aceasta. Dorul ce alung pe cltor i jalea ce i bate sufletul reprezint o imagine de o rar frumusee. [3] Mulimea copiilor, averea omului", zice romnul. Partea aceasta a blestemului e cu att mai crunt, c ea atinge una din credinele cele mai scumpe romnului, menindu-i nou feciori nepstori de suferinele printelui lor. Romnii au mult dragoste pentru copii. Cnd un copil e singur la casa omului, el este numit unicelul; cnd sunt doi, ei sunt chemai ochii capului; iar dac moare vreunul, prinii zic plngnd cl-a ndrgit Dumnezeu. [4] n locul acestui vers, unii cntrei zic: Cte lacrimi am plns eu".